Competențe specifice:A educa la elevi dragostea față de părinți, față de Patrie,.

Profesor: Fiecare știe că „Să-ți respecți părinții„ este una din cele zece porunci
ale lui Dumnezeu. Nu trebuie să-i respecți doar dacă fac tot ce îți dorești sau dacă
sunt buni cu tine, indiferent de situație trebuie să le dai cinste. Părinții sunt în
stare de orișice pentru copii lor iar majoritatea fac greșala de a pleca peste
hotare, lăsînduși copii singuri cu bunicii sau cu alte rude. Chiar dacă copii își
doresc foarte multe și sunt mulțumiți cînd li se indeplinesc orice capriciu lipsa
părinților e mai grea ddecît orice...................

https://www.youtube.com/watch?v=JwMnxTjJj5Y&feature=related – Moldova-
Patria mea

Poiezii:

-Părinții sunt suspin de dor

sunt lacrima de bucurie

părinții mă înalță-n zbor

credință-mi sunt și poiezie

M-au învățat să fiu cîntare,

mi au dăruit razele-n zori

să-mi lumineze clipa-n care

mi-e cerul încărcat cu nori

-Cu dragoste m-au ocrotit

cînd pașii m-au purtat în lume

pentru-a-mi afla drumul sortit

și a deveni un om anume.

Eu lor acum le mulțumesc

și îi respect. Într-un cuvînt –

ei sunt ai mei și îi iubesc

cît voi trăi pe acest pămînt.

-Părinții, frumoși ce-n lume rar se mai găsesc

Părinții, o dulce lacrimă pe buze tu primești,

Părinții, un lucru bine înțeles

A fi părinte e o povară ce ei și au ales.

Părinții, în lumea asta nu-i nimic mai sfînt

Părinții, un înger trimis spre noi către pămînt,

Părinții, un trup luat din trupul celui sfînt,

Părinții, nu e nimic mai sfînt

- Părinții, un bun îndrumător în al tău gînd

Părinții, o călăuză pentru tine orișicînd,

Părinții, un suflet nou în tine au creat,

Părinții, e tot ce e de neuitat

Părinții, ca o povară la bătrînețea lor ne sînt,

Dar n-ai ce-i face așa e pe pămînt,

Părinții, ca sprijin în copilărie ei ne-au fost,

Dar ce să spui că nimeni nu te aude, și totuși nare rost.

-Părinții, un univers al cărui aparțin,

Părinții, dicționar de mii și mii și mii de mii

Părinții, buni au fost și buni ei vor rămîne,

Pînă la viață de pe urma mai rămîne.

(Tata, mama și Lenuța stau la masă și biau ceai)

Lenuța: Știți fiecare din colegii mei au telefon mobil, iar părinții lor îi sună la
fiecare pauză să întrebe cum sunt, toți au calculator și vorbesc despre multe jocuri
interesante doar eu nu am! Maria în fiecare zi îmi povestește despre cadouri
superbe care le face tatăl său, ba cîine, ba pisică îi cumpără, chiar și biciclete are
2........ iar de mama ei nu mai zic ... îi cumpără hăinuțe atăt de frumoase ... mereu le
are noi.

Mama: Scumpo, nu aduc la nimic bun toate aparatele astea cu radiații mari, doar
fac rău sănătții. Iar apartamentul nostru nu e atît de mare cît și pentru un cîine sau
un alt animăluț, poate mai tîrziu. Hăinuțe tu ai, nu sunt mereu noi dar trebuie să te
bucuri și de atît.

Lenuța: De ce ceilalți au tot? De ce lor nu le face rău radiația și apartamentele lor

sunt mari? De ce lor părinții nu le zic ca trebuie să se bucure de ceia ce au? De ce?

(Lenuța se ridică furioasă de la masă și pleacă, mama cu tata stau cu ochii în

pămînt triști.)

Mama: Nu mai pot așa! Nu vreau să îmi văd copilul suferind și mai ales nu vreau
să ajungă șă ne urască! Trebuie să facem ceva!

Tata: Tu știi care e unica soluție........ însă ambii știm care sunt consecințele......

(se uită trist unul la altul, mama se ridică și stinge masa)

Cîntecul :Of, of, of viața ,mea . Nemuritorii

Ziua a II

(Lenuța se întoarce de la școală)

Tata: Scumpa mea vino puțin aici.... avem ceva să îți spunem

Mama: Să știi că noi te iubim foarte mult și doar pentru tine muncim așa că am
decis să încercăm să îți oferim ceva mai mult , deci pentru ceva timp o să plecăm
pest hotare, tu o să rîmîi cu mătușa ta .

Lenuța: Dar ......... asta înseamnă că o să am și eu calculator, bicicletă și tot ce o să

îmi doresc?

Tata: Da, micuța mea!

(Lenuța rîde bucuroasă)

Cîntec: Grea e viața prin străini . Igor Cuciuc

Poiezii:

Ce vremuri grele a ajuns,

Întreaga omenire
Nespus de grea e viaţa de nespus

C-o sfîntă amintire.

Şi plîng copii la fereşti

Privind în drum spre casă,

Şi adormind fără poveşti,

Plîngînd ei stau la masă.

Li-e dor de mama de tăticu

Cei îndrumau mereu

Căci a îmbătrînit bunicu,

Bunici-i este rău.

Aşa e la tot omul

Fră un ban în buzunar

El crede că cu banii,

El scapă de amar.

(peste un timp........Lenuța se duce afară...)

Mătușa: La ora 7 să fii acasă, iar telefonul mult dorit care de acum îl ai, să îl ții te
rog aprins!

Lenuța: Aha........... (pleacă, trîntește ușa)

„Mi-e dor de tine, mamă,

Că nu m-aștepți în prag,

Mi-e dor... cînd deschid ochii

Și nu îți văd chipul drag

Mătușa: Ia să imi spui tu mie, oare o duci rău cu mine Nu fac să îți fie bine?

Lenuța: Orice-ați face pentru mine , fără mama nu e bine! Greul dor de ea mă
apasă, și mă simt singură-n casă.
Cîntec :Lacrimă înstrăinată ( http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/cristina-
cantemir-lacrima-instrainata )

Poezii:

-Aș vrea sa-i am pe mama si pe tata

Aproape, langa mine, sa-mi croiasca soarta

Caci de cand ei au plecat...

In lumea larga... eu, aproape ca am uitat

Ce inseamna sa ai langa tine

Un suflet pur... un suflet de parinte!

Mi-e dor de tine mama mea!

Si tare acum as vrea

Sa te pot mangaia...

Sa-ti alin din durerea-ti grea.

Chiar daca tu ma certai,

Stiu ca o faceai pentru ca ma iubeai!

-Si mi-e dor de tata-l meu

Acum cand stiu ca-i este tare greu

Si ma doare inima...

Sa stiu ca el se va pleca!

Dar ma rog la Dumnezeu

Sa-l aiba in grija sa mereu!

Si mi-e dor de voi parinti

As vrea acasa sa veniti

Pentru ca atunci, cand un necaz ma apasa

Sa stiu ca-i cineva care ma asteapta

Cu drag acasa!

(Lenuța e tristă și scrie scrisoare părinților)

De ce doamne tocmai eu

Nu îl am pe tatăl meu?

Nu o am pe mama mea

Chip curat ca lacrima?

Tot mai sper că într-o zi

Acasă ei vor sosi

Dar a mea copilărie

E distrusă, e pustie

Poiezie:

„Banii… oare au valoare?

Inima în piept mă doare

Nu mai vreau singurătate

M-am cam săturat de toate…

Vreau la piept ca să te string

Să răd de fericire …să plîng”

Cîntec: Străinătatea Diana Onofrei

(la școală colegele de clasă discută între ele)

1 fetiță: Ieri am fost cu mămica și tăticul la parcul de distracții, a fost extraordinar!

Mamica a fost cu mine la toate………… iat tăticul mi-as cumpărat cîtă vată dulce
am dorit!
2 fetiță: Interesant, noi însă am fost la grădina zoologică, apoi am fost la
cumpărături cu mămica, a fost atît de minunat, mi-a îndeplinit orice dorință, uite ce
brățară drăguță mi-a cumpărat ………….

Dar tu Lenuța cum te ai odihnit? Ieri a fost duminică cum te ai distrat?

(pleacă tristă și plînge într timp sună pîrinții)

Tata: Buna scumpo, heeeehei păpușa mea micuță ce faci?

Lenuța: Tăticule, mămico, mie dor de voi! Nu mai pot așa, nu mai vreau nici
computer, nici bicicletă nouă. Am nevoie de voi aici, lîngă mine, vreau să ieșim și
noi ca o familie frumoasă în oraș, vreau să ne distrăm și să rîdem înpreună, vă rog
veniți înapoi acasă.

Iertați-mă pentru tot ce v-am făcut și pentru tot ce v-am spus altădată. Vreau să ne
fiți mereu alături, să nu plecați la Moscova sau în Turcia. Vă iubesc nespus și nu
vreau să vă pierd. Nu-mi închipui viață fără voi.

Cîntec: Igor Cuciuc Moldoveni veniți acasă

(Lenuța vine de la școală iar acasă o așteaptă o surpriză )

Lenuța: Nu vreau deloc să plecați Vreau să îmi fiți mereu alături, fiincă sunteți tot
ce am mai scump pe lume
Dans moldovenesc

Profesor: Una dintre problemele actuale prioritare cu care ne confruntăm astăzi este
educația copiilor cu părinți plecați la lucru peste hotare. Într-adevăr, cum se simt acești
copii? Cum le este viața? își trăiesc oare din plin copilăria? Aș vrea să aduc drept
exemplu la subiect idea dintr-o poezie de-a lui Sebastian Brandt: „Copilul învață din ceea
ce vede acasă, avîndu-i ca model pe părinți.” Ce e de făcut atunci cînd părinții plecă
peste hotare. Copiii sunt nevoiți să se descurce cum pot. În comunicarea zilnică cu cei din
jur încep să apară neînțelegeri, certuri, conflicte cu semenii și cu persoanele mature.
Anume în atare situații ar fi solicitate la maxim experiența și sprijinul părinților. Treptat
se obișnuiesc cu faptul că sînt în stare să iasă din încurcătură fără ajutorul cuiva. Atunci
cînd revin acasă cu gîndul să se apuce de educația copiilor, părinții își dau seama ca e
prea tîrziu. Îi îndemn pe părinți: „Fiți o autoritate pentru copii voștri!” Anume autoritatea
părinților este acea influiență asupra copiilor, bazată pe respectful și dragostea pentru
părinți, pe încrederea în experiența de viață, cuvintele și acțiunile acestora.
 Liceul Teoretic „Mircea cel Bătrân„

Activitate extracurriculară
„Veniți părinților acasă„

Tataru Lilia,

prof. de geografie,

grad didactic II

Chișinău 2013