POEZII 1 DECEMBRIE

Deşteaptă-te, române! , de Andrei Mureşanu

Andrei T.
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Alexia
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

Ilaria
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Narcisa
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie?, de Mihai Eminescu

Georgiana
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Georgiana D.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Cătălina
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Roberta
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

România mea, de Gheorghe Lesnea

Nicoleta
Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.

Aripi mari te duc în zbor

Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.

Roxana
Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.

Poartă oamenii sub frunţi

Noi şi limpezi înţelesuri,
România mea de munţi,
Ţara mea de văi şi şesuri.

Angelo
Calci prin anii furtunoşi
Peste sorţile viclene,
Ţara mea de Feţi-Frumoşi
Şi Ilene Cosânzene.

Românie cu ochi treji,

Dintre flori tu cea mai rară,
Ţara mea de vechi viteji
Şi apărători de ţară.

Ilaria M.
Roşul hainei lui Ştefan
L-ai trecut pe dragi pânzături;
Brâul galbenului lan
Tu l-ai prins de el alături;

Străjuind orice meleag

De pe zidu-i de sihastru
Voroneţul pe-al tău steag
A pus cel mai sfânt albastru

Țara mea, de Gheorghe Tomozei

Cătălin
Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

Noi vrem să ne unim cu Țara

Andrei U.
Noi vrem să ne unim cu Țara!
Bunicii noștri au decis
La Alba Iulia, punând
În fapt străvechiul nostru vis.
 
La întâi Decembrie mai blând
Istoria privește-n noi
Și-nalță-n soare rând pe rând
Dragi chipuri de români eroi.
 
Andrei C.
Să ne-amintim mereu de ei,
Să-i prețuim, căci ne-au dat viață.
Mereu să căutăm în ei
Tărie, încredere, povață.
 
La Întâi Decembrie-auzim
În suflet limpedea și clara
Strigare-a unui neam întreg:
Noi vrem să ne unim cu Țara!
Steagul nostru, de Andrei Bîrseanu

Andrei G.
Pe-al nostru steag e scris: “Unire,
Unire-n cuget şi-n simţiri” –
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Alina
Acela-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor;
Iar noi uniţi în orice vreme,
Vom fi, vom fi învingători!

Ana
Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ;
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

Andrei G.
Și-n cartea veșniciei scrie
Că țări și neamuri vor pieri;
Dar scumpa noastră Românie
Etern, etern va înflori!

Poezie de la anul 1918

Ștefan
Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit!...

Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nicio fărâmă să nu dăm!

Beatrice
Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie!

Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi mare!
1 Decembrie

Să celebrăm o zi căzută-n așteptări

În arătarea dimineții
Cu versuri de lumină pală
În fericire românească.

Respect pentru un Cuza-Vodă

Tronând în curți de primării
Văzând pe strănepoți
Mai mult doar cu urări și mulțumiri.

Privim cum lângă soare în înalturi

Mai multe nume sunt sărbătorite
O șoaptă a vântului ce-ascultă
Pe domnitori îndurerați trudiți
Și așezați uitați pe-o stâncă.

Bătând un clopot de rugă cerească

Surâde-mi tu, zi românească,
Și renoiește-mi slava țării
Să-mi stea acas copiii deșteptării!