Deşteaptă-te, Române

(Versuri: Andrei Mureşianu

Muzica: Anton Pan)

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să arătăm în lume

Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Si că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi a ta frunte şi cată-n jur de tine,

Cum stau cu brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupu-n stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre: Mihai, Ştefan, Corvine

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele-narmate, cu focul nostru-n vine,
"Viaţa-n libertate, ori moarte!" strigă toţi.

Pe voi vă nimiciră a pizmei răutate,

Şi oarba nemurire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită, de la Mihai cel Mare,

Pretinde de la fiu-si azi mâna de ajutor!
Şi blăstămată cu lacrimi în ochi pe orişicare
În astfel de pericol s-ar face vînzător.

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm,
Acum se-ncearcă cruzii în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată,

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt,
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăsi în vechiul nost' pământ!
Hora Unirii
(1857)

(Versuri: Vasile Alecsandri

Muzica: Alexandru Flechtenmacher)

Hai să dăm mână cu mână

Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!

Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi armonie!

Măi muntene, măi vecine

Vina să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere

La nevoi şi la durere
Unde-s doi puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă

De-o faptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire

Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Şi să vadă sfântul soare

Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!
Nu uita că eşti Român

Nu uita că eşti român,

Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi nana Stanca te-a ţinut un an la sîn.

Refren:
Pe la noi au viscolit mii de păgâni
Dar am rămas până-n sfârşit totuşi stăpâni
A mai trecut o iarnă grea
Nu e nimic vom aştepta
Căci vine vara după ea.

Nu uita că eşti român

Că dacă-i tată-l tău cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-a lăsat să fii stăpân.

Refren:

Nu uita că eşti român,

Că rădăcina ta de veacuri
Stă înfiptă în ogor
Şi nu o poate smulge-un vifor trecător.

Refren:
Aşa-i Românul

Aşa-i românul când se-nveseleşte

Ca şi stejarul când înmugureşte
Aşa-i românul, şi-aşa-o să fie
Om de omenie, aprig la mânie.

Nu am cuvinte şi nu pot spune

Cât de frumoasă este ţara mea
Ca a mea mandruţă ce o am pe lume
Tot atât de mândră este ţara mea.

O rugaciune către ceruri zboară

O rugăciune către Dumnezeu
Mă rog fierbinte pentru a mea Ţară,
Şi pentru tine scump poporul meu.

Trăiasca ţara, patria mamă,

Trăiasca toate câte sunt în ea
Şi a mea mândruţă ce o am pe lume
Asta-i dorinţa, asta-i ruga mea.
Treceţi Batalioane Române, Carpaţii

(cântec vechi patriotic)

Treceţi batalioane române, Carpaţii

La arme cu frunze şi flori
Ne-aşteaptă izbânda, ne-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-aşteaptă

Speranta e numai la noi
Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii
Şi-apoi să mergem la război.

Nainte, nainte spre marea unire

Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropam de vii.

Cu toţii eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal,

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

A neamului nostru viteaz
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte unirea de azi.
Limba Românească

(versurile: Gh. Sion

muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce şi frumoasă

Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie

Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte

La strămoşi erau;
VORBIŢI, SCRIEŢI ROMÂNEŞTE,
PENTRU DUMNEZEU!
Tricolorul

(muzica: Ciprian Porumbescu)

Trei culori cunosc pe lume

Ce le ştiu ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintiri de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,

Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,

Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară

Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.