CELE 7 PUNCTE ENERGETICE ALE ROMÂNIEI

03.09.2015

Cele 15 puncte energetice majore ale Planetei (chakre) sunt dispuse sub
forma unei spirale al cărei capăt se află în România, fiecare din cele șapte
puncte din țara noastră având un corespondent în istoria veche a acestor
locuri. De altfel, România este cunoscută ca fiind zona cu cele mai multe
puncte energetice de pe Glob.

Din punct de vedere bioenergetic, Pământul este o forma ţiune cu linii

geoenergetice care se întretaie, se leagă în noduri şi se modific ă sub
influenţa proceselor geofizice şi cosmice. Aceste linii de putere ating for ţa
maximă în anumite zone, care emit radiaţii numite „curenţi de inteligenţă”.

Locurile în care „biocurenţii inteligenţi” ai planetei se întâlnesc cu emisiile

energetice cosmice de aceeaşi valoare sunt considerate puncte privilegiate
sau „puncte de dragoste” şi sunt marcate, în general, de megaliţi.
Deloc întâmplător, în acele zone a existat ocultata civiliza ţie a uriaşilor şi,
mai târziu, au apărut nucleele civilizaţiei oamenilor, care au construit
temple, schituri, biserici, mănăstiri, apărând aceste locuri divine. Aşa cum
constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra României
se întinde una dintre cele mai puternice „umbrele” protectoare de pe
întreaga planetă.

1. Triunghiul divin Omu-Babele-Sfinxul

Cel mai cunoscut triunghi energetic în România are şi o putere incalculabil ă,
conform relatărilor periodice despre conuri de lumin ă alb-laptoas ă, care par
că se rotesc ca un vortex de nori, amplificând percepţia extrasenzorial ă.

Specialişti citaţi de sfinx777.wordpress.com susţin că semnalele radio ce

vin dinspre interiorul muntelui se amplifică în acele perioade.
 2. Bucegi – Vârful Doamnei – Gura de Rai
Tot în Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul uman
nu resimte oboseala, iar funcţiile fizico-chimice se revigoreaz ă brusc.
Demonstraţia a fost făcută experimental, în 1999, de un institut de cercet ări
particular din Bucureşti, care fusese angajat de o firm ă str ăin ă s ă studieze
subteranul. E vorba despre o pantă pe care se manifest ă o anomalie
magnetică atipică – o adevărată „Gură de Rai”, aşa cum este descris ă în
mitologia autohtonă. Pe lângă simbolismul conceptului pe care îl înva ţă şi
copiii de şcoala generală, „Gurii de Rai” i s-a adaugat şi o imagine fizic ă,
concretă, un loc cu o suprafaţă de aproximativ un kilometru pătrat, cu efecte
terapeutice excepţionale.

Institutul particular de cercetare se numeşte “Terra” şi a fost angajat de o

firma româno-franceză să studieze o zonă din apropierea Peşterii
Ialomicioara, în scopul construirii unui complex hotelier. La studiu au
participat specialişti din mai multe domenii, în special fizicieni şi
geofizicieni, cercetările fiind făcute cu aparatură de geodetecţie.

După mai multe zile de urcat şi coborât pe acele coclauri pentru sondaje,
geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit
ceva senzational în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a
dispărut oboseala. „Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu ştiam ce s-a
întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, dar am constatat,
pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile
asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei. Aceştia au
verificat ulterior toţi versanţii din zonă, fără să resimt ăacelaşi efect, apoi au
adus un medic care a verificat tensiunea fiec ăruia dintre cei care urcau
panta. Concluzia ş8a fost că numai în acea zon ă, deşi urcuşul se face pe o
pantă abruptă, ritmul cardiac îşi revine uluitor de repede. Aceeaşi echip ă a
testat ulterior zona prin magnetometrie diferenţial ă, respectiv radiografierea
subsolului cu aparate de tip Partington, care pot m ăsura, printre altele,
magnetismul Pământului, fiind depistată o anomalie magnetică atipic ă.

„Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiştii din domeniu apar în

rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea
fenomene geologice care se inregistrează într-o formă atipic ă pe diagrame.
Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care
nici profesorul Stanică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a
ştiut să-l interpreteze. În acel moment am făcut legătura cu alt gen de
anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp şi care se manifest ă
printr-o emisie de radiaţii patogene, încă rămase cu o origine necunoscut ă” ,
a afirmat Vasile Rudan.

3. Peştera „fără capăt” Polovragi

În alt loc geoenergetic este Polovragi, Târgu Jiu, acolo unde se crede ca
Zamolxis îi învăţa pe vraci tehnici de tămăduire a sufletului şi trupului (poli-
vraci). Bioenergoterapeuţii consideră Polovragiul cel mai bun loc pentru
tonifierea generală a organismului.

Pestera Polovragi a fost modelată de apele Olteţului în banda de calcare

jurasice din sudul munţilor Parâng şi Căpăţânii, lată de 1-1,5 km, aici avându-
şi obarşia şi un izvor carstic ce apare, în chei, chiar în dreptul portalului
peşterii. Se spune că aici, vracii prelucrau o plant ă rar ă, numit ă povrag ă,
polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor.
Este posibil ca denumirea localității și implicit a pe șterii și m ăn ăstirii, s ă fie
de origine dacică, cuprinzând în sine o criptogramă nedescifrat ă înc ă, despre
vreo concepție a strămoșilor noștri referitoare la credin ța lor religioas ă sau
la practicile medicale atât de răspândite în viața lor. Aceast ă legend ă este
consemnată și de Alexandru Vlahuță în „România Pitorească”, 1901, prin
descrierea zeului protector Zamolxe care îndemna poporul dac la lupt ă,
pentru apărarea gliei strămoșești împotriva cotropitorilor, iar „stropii ce se
preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui”, care deplâng
soarta poporului dac cucerit de romani.
Cei 800 de metri de galerie vizitabilă (din cei peste 10 kilometri carta ți de
speologi din amonte către aval) reprezintă marea vărsare, iar poarta turistic ă
este avalul, ceea ce explică dimensiunile impresionante de la intrare și,
totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu por țiunea inaccesibil ă
publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare)
prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai
accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor:
daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct.
Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafa ță, dup ă cca. 350 metri
copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a
plantei polvraga le corespunde rădăcina uriașă a plantei disp ărute dar
împietrită în tavanul peșterii drept mărturie, iar locul ascezei c ălug ărilor
( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de c ătre un c ălug ăr, în
tehnica negru de fum, reprezentând simbolul morții. Cronologia istoric ă se
încheie cu Izvorul Speranțelor, un gur care nu seac ă niciodat ă, din spatele
căruia ne „privește” Maica Domnului cu Pruncul în brațe, poate cea de la
mănăstirea vecină, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

4. Panteonul de la Căscioarele
Cercetătorul Gheorghe Şerbana indică o alta zonă a “urieşilor”, Panteonul de
la Căscioarele, o vatră primară a civilizaţiei. “La Căscioarele a început
Istoria, care se trage de la Istru!”, susţine acesta. „Aici a existat o
minunată civilizaţie a zeilor tatani ai omenirii. Aici au fost g ăsite necropole
de urieşi şi pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parc ă delimiteaz ă zone
numai de străvechi ştiute. Cu aparatura moderna se poate constata o zon ă
geoenergetică deosebită şi o acustică nemaipomenită. Cine doarme noaptea
aici, în zona Panteonului de la Căscioarele, aude clar şi Soaptele oamenilor
de pe malul celalalt al Bălţii Izvorului Cătălui”, afirmă Şerbana.

La Căscioarele au fost descoperite două uimitoare coloane rotunde din

ceramică, goale pe interior, având o înaltime de 2,30 de metri şi un diametru
de 0,50 metri, aflate în interiorul unei construc ţii de 72 de metri p ătrati,
compusă din două camere cu pereţi ornaţi cu figuri serpentiforme şi
semicercuri, pe un fond ocru. Coloanele erau pictate şi ele cu serpentine, în
ocru. Datarea Panteonului de la Căscioarele, făcută de arheologi români,
indică 4.500 î.e.n. Specialista Maria Gimbuţaş îl datează la 5.300 î.e.n. Tot
aici s-au găsit modelele din teracotă ale sanctuarelor, care prezint ă un
rafinament arhitectonic pe care templele elene îl vor atinge dup ă mii de ani,
iar civilizaţia sumeriană, considerată de istoria modială cea mai veche… abia
după alte 2 milenii. Coloanele nu aveau funcţionalitate arhitectonic ă, ci
reprezentau „tatana lumii”, după cum se exprimă ţăranii şi ast ăzi – adic ă Axa
Divinităţii cu lumea.
 5. Şimleul Silvaniei – Sălaj – Dacidava
Dincolo de legende şi percepţii extrasenzoriale, Șimleul Silvaniei a captat
atenţia arheologilor ca urmare a descoperirii unei cantit ăţi uriaşe de tazaure,
cu o valoare inestimabilă, mai ales că niciunul nu se afl ă în posesia
autorităţilor române, neputând fi explorate sau popularizate suficient. Primul
tezaur a fost descoperit în vara lui 1797 de c ătre doi copii valahi, care au
găsit, în timp ce se aflau la păscut, nici mai puțin decât peste 2 kilograme de
bijuterii de aur. Întregul tezaur, format din 13 verigi plate de aur, 11 verigi
granulate de aur, o cataramă de centură, un inel circular de aur, un medalion
cu decor geometric, un capăt de brățară în formă de cap de șarpe, un mare
lanț colier de aur masiv cu pandantive și 15 medalioane cu eficii de împ ăra ți
romani – a ajuns în colecțiile Muzeului Kunsthistorisches din Viena. Al doilea
tezaur a fost descoperit de un ţăran, în 1889, pe coasta dealului M ăgura,
coasta dealului Măgura, şi ar reprezenta o completare a primului tezaur.
Acesta cuprinde 10 perechi de fibule de aur, 1 fibul ă singur ă, 3 vase
semisferice de aur și 8 bucăți de fragmente de fibulă, toate aflate în custodia
Muzeului Național Maghiar (Magyar Nemzeti Músem) din Budapesta.
Ultimul tezaur a fost descoperit de doi băieţi în aprilie1986 de c ătre doi
copii, pe un versant numit de localnici „Deluț”. Cei doi fra ți au dat de trei
brățări, o fibulă și un lanț – toate de argint și de factur ă dacic ă și de 552
monede de argint – drahme. Acest al treilea tezaur ar fi r ămas în țar ă și dup ă
ce inițial i s-a pierdut urma, iar reprezentanții Muzeului Jude țean de istorie și
Artă Zalău susţin că încearcă să-l recupereze.

6. Munţii Rarău – Câmpulung Moldovenesc

Mai multe surse afirmă că în zona de referinţă Rarău– Pietrele Doamnei –
Giumalău activează un uriaş vortex prin care se fac infuzii vibra ţionale, unii
iniţiaţi considerând că este locul cel mai potrivit pentru atingerea unor înalte
stări de conştiinţă. Dincolo de ezoterimsul relatărilor numeroşilor turişti
spirituali care frecventează zona, tehnicienii susţin c ă un efect important
asupra organismului uman l-ar putea avea chiar compozi ţia şisturilor
cristalne (cloritice, sericitice, cuarţite, porfiroide, calcare cristaline şi
gnaisuri oculare).

Dincolo de legende şi relatări ezoterice, „Pietrele Doamnei” sunt cât se

poate de reale, înalte de 70 de metri şi situate la altitudinea de 1634 de
metri, în Munţii Rarău. Vârful cel mai înalt atinge altitudinea de 1.651 de
metri. Este o rezervatie naturală mixtă de 933 hectare şi este, în acelaşi
timp, Sit Natura 2000. Zona este importantă datorită bog ăţiei vegeta ţiei
endemice. Primele cercetări geologice au fost întreprinse de geologii
austrieci C. M. Paul (1876), V. Uhilg (1903), V. Volz (1903) și de cercet ătorii
români Th. Kräuter (1929), M. Ilie (1957), I. Turcule ț (1963), Gr. Popescu și D.
Patrulius (1964). Ei au descoperit că zona este formată din calcare cu
încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine şi alte elemente ce formau recife
acum mai bine de 140 de milioane de ani. Dintre acestea, se disting fosilele
din genurile Requenia și Matheronia. În cretacic, teritoriul era acoperit de
ape marine. Odată cu mişcările tectonice, apa s-a retras, iar recifele au fost
ridicate la suprafaţă.
 7. Sarmisegetuza – oraşul subteran predacic
Surse neoficiale transformate în adevărate legende contemporane preluate
pe sute de bloguri susţin că la începutul anilor ‘90, subsolul din zona
Grădiştei ar fi fost scanat de un satelit rusesc. Un dosar al acestor
descoperiri ar fi fost întocmit la Ministerul Lucr ărilor Publice şi Amenaj ării
Teritoriului şi la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor
cercetari. Concluzia era una şocantă: fortificaţiile din zona Gradişte nu erau
doar cetăţi dispuse pe culmile munţilor din jur, ci un imens ansamblu de 200
km pătraţi, foarte compact, care cuprindea o aşezare militar ă, una civil ă
montană, cu mai multe nuclee. Pe o suprafata de doi kilometri p ătra ţi, la o
adâncime de 8 metri, s-ar afla chiar o aşezare subterana ă. În 2001,
generalul de divizie în retragere, Vasile Dragomir, care sus ţinea c ă f ăcuse
parte din echipa de cercetători, declara pentru un ziar central ca în zona
Vârtoape fuseseră detectate, pe o suprafata de 4 km pătraţi, 75 de gropi
conice, de dimensiuni diferite, precum şi incinte paralelipipedice,
modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar şi cu platoul de
deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte ar pleca mai multe
tuneluri spre munţii din apropiere, unele, prăbuşite par ţial, unul ajungând
chiar la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea
detectate incinte subterane. Aceeaşi sursă dă drept cert ă informa ţia
conform căreia sub acelaşi platou s-ar afla trei piramide îngropate.
foto: turistderomania.ro
Sarmisegetuza este în prezent un platou abandonat de autorit ăţile publice,
lipsit de informaţii turistice, ultimele studii pluridisciplinare oficiale
desfăşurându-se în zonă în anii 80. Din punct de vedere arheologic, jurnaliştii
specializaţi în acest subiect susţin că nu a fost explorat ă nici 10% din
suprafaţa de interes, mai ales că spaţiul este considerat rezerva ţie natural ă,
fiind interzisă cu desăvârşire orice excavaţie în zonă.

Mii de turişti ezoterişti vizitează anual celebra roat ă de andezid, urmele

sanctuarelor arhaice şi celebrul „calendar” – în realitate un ancestral
sanctuar rotund – asupra rolului şi originii c ărora cercet ătorii au opinii
diametral opuse. Vechea cetate predacică, spre deosebire de alte 6 din
apropiere (Regia, Căpâlna, Blidaru, Băniţa, Costeşti, Piatra Roşie), nu
formează obiectul patrimoniului UNESCO. Toată documentaţia oficial ă se
regăseşte la Institutul Naţional de Patrimoniu.

Olimpia Diaconiuc
Mihaela Chiper