Enigme din Romania

Mistereledin Bucegi
In Dacia preistoric, marea oper a lui Nicolae Densuianu, acesta spunea: Inapoia populaiunilor cunoscute n antichitatea greco-roman sub numele de gei i daci se ntinde o lung serie de mai multe mii de ani, o istorie nmormntat a unor mari evenimente, a cror importan a trecut departe peste orizontul acestei ri, istoria unei naiuni geniale, puternice i glorioase, care, cu mult nainte de timpurile troiane, fondase cel dinti imperiu vast al lumei, ntemeiase prima unitate de cultur n Europa i pusese bazele progresului moral i material n Asia de apus i n Africa de nord. Valentina Grlea, femeia oarb care pune diagnostice att de precise, nct medicii din Iai cu care colaboreaza au numit-o tomograful viu. Valentina nu a ajuns niciodat n munii Bucegi i nu a vzut niciodat Sfinxul, dar ea tie, din surse inaccesibile nou, muritorii de rnd, c: () Acolo este trecutul omenirii. Dar nu e vorba de omenirea cea de acum 2.000 de ani, ci de cea cu mult mai de demult, demult, demult, tare mult nainte. () La Sfinxul din Bucegi, care este aprtorul rii noastre, vine un uvoi puternic de energie. Cnd aceast energie va slbi, cineva va ptrunde sub Bucegi i va gsi nscrisurile i semnele care ne vor arta ce avem de fcut n continuare. Pe 23 mai 2009, la Valea Alb, n locul numit La stnc, un grup de cercetatori,in Bucegi, au descoperit o serie de anomalii privind functionarea aparatelor (aparat foto si tel. Mobil) in preajma unor pietre. Dup ce au prsit zona, acestea i-au revenit. Deasemenea au simit c parc ceva sau cineva ii golea de energie, avnd ameeli, pierderi de

echilibru. Au ajuns la un loc unde era un pilc de copaci (format din brazi, molizi i fagi). Dei pe drum adia un vnticel destul de rece, n interiorul pilcului adia un vnt foarte cald. S-au mirat foarte tare, dar, cnd s-au uitat mai bine, ntr-o parte a plcului se afla o piramid de pmnt de circa 1,5-1,8 m nlime, cu diametrul de circa trei-patru metri. Acest lucru se ntmpla numai acolo, dei zona este plin de asemenea plcuri. In urma celor simite, vzute i trite au decis s formeze o echip mai numeroas i s mearga din nou n acelai loc, unde au gsit o stnc ciudat. Echipa a fost format din apte oameni, unii pregtii din punct de vedere al unor fenomene, alii sceptici. Smbt, 30 octombrie 2009, pe un frig cumplit, cu vnt tios i burni, pe la ora 11.30, au plecat spre locul indicat. Cum s-au apropiat de piatr, acumulatorii din aparat, dup trei fotografii, au czut, la fel ca i bateria de mobil. Bineneles, toate aparatele i-au revenit dup ce s-au ndeprtat de piatr. Au scos busola i au aezat-o pe piatr, constatnd c este orientat perfect spre cele patru puncte cardinale, cu laturile mici ale dreptunghiului spre N i S. Au urcat spre cealalt bucat, care prea a fi monumentul de la captul pietrei (aflat la circa ase metri de piatra mare). Acolo perturbaiile nu au avut loc, iar un aparat, aflat la gtul unei persoane, s-a declanat singur, fcnd o fotografie cu bliul, dei acesta nu era activat. Ulterior, s-a constatat c poza, dei era fcut din lateralul pietrei de cpti, reprezenta piatra ncadrat perfect, ca i cum ar fi fost fcut din fa. De jos, curioas, o femeie i-a pus mobilul pe piatra mare i ne-a strigat c acolo nu are semnal. Cum a luat mobilul de pe piatr, semnalul a revenit. Acelai lucru l-au constatat i la formaia de pietre de mai sus. Ele snt aezate ntr-o form ciudat i par a fi turnate, avnd forme perfect regulate, pe care le gsim numai n geometrie (cub, paralelipiped, semicerc, trapez, tetraedru). Toat zona este nconjurat parc de un zid. Oare a fost o aezare, un templu, o cetate? A

doua zi, unei femei i-a fost ru i a avut o stare continu de disconfort, fiind singura care a atins piatra. La ntoarcere, n interiorul unui plc de copaci, au descoperit o piramid din pmnt, avnd circa doi metri nlime i diametrul de 3,5-4 metri. Temperatura din aceast zon era simitor mai ridicat, iar cele cteva pietre din jurul piramidei erau calde. Din cauza umiditii strnsesera camera video, dar au fcut totui cteva fotografii. Una dintre acestea este tulburtoare. In dreapta piramidei era perfect vizibil o apariie fantomatic. Bineneles, ca i alte forme energetice pe care le-au fotografiat, i aceasta a fost sesizat doar dup descrcarea fiierelor n computer, aprnd doar ntr-o singur imagine. Este clar c anomaliile geotelurice snt deosebit de puternice i c pot afecta, pe lng aparatur, i sistemele vii. Aceasta poate fi cauza real a apariiei miturilor despre jertfele cerute de uriaul dinozaur pietrificat, despre care se spune c ciobanii i proprietarii de vite sau cai evit s treac pe lng stnc, deoarece aceasta i cere jertfa i, mai devreme sau mai trziu, vor pierde un animal. La stncile piticilor, legendele spun c exist nite pori spre o lume feeric, n care slluiesc spiritele pdurii. Piticii, milenarii paznici ai acestor intrri, i determin s plece pe toi cei venii cu gnduri ascunse. De-a lungul vremii s-a descoperit c pe crestele Bucegilor se nregistreaz un nivel foarte mare de radiaii. Nu se tie cu exactitate de unde provin aceste radiaii sau ce le provoac iar cercetrile sporadice de pn acum nu au reuit s demonstreze nimic. Singura explicaie pe care au dat-o unii dintre specialitii care s-au ncumetat s explice ntr-un fel legendele i misterele legate de Bucegi este aceea c nivelul radiaiilor foarte mari de pe crestele Bucegilor s-ar datora faptului c

aici a fost un mare sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului romn. Gheorghe Porancea, meteorologul de serviciu n ultimii 30 de ani de la staia staia meteorologic Vrful Omu povestete cum n urm cu mai muli ani a nsoit o echip de specialiti care au fcut msurtori radestezice pe Vrful Bucura. S-a constatat un nivel foarte mare de radiaii. Specialitii nu au gsit niciodat cauza acestor radiaii iar problema a rmas deschis. Nici pn n ziua de astzi nu s-au putut oferi explicaii clare. Primele cercetri cu privire la Munii Bucegi s-au efectuat n anul 1927, n partea estic a masivului, pe Valea Ialomiei, ntr-o zon cunoscut sub numele de apte izvoare. Aici sa fcut o analiz a apei i spre stupoarea cercettorilor s-a constatat c apa din acest izvor are zero bacterii. Acest fapt este unic n lume. Alte cercetri au fost realizate n anii 80. Specialitii au constatat c izvorul se alimenteaz dintr-un lac subteran imens. Asta ne aduce aminte de legenda culoarelor subterane din muni! Cert e c debitul izvorului este de 4.000 de litri pe secund. Toate aceste informaii au fost secretizate de autoritile comuniste. Pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rnd. Acolo se antrena cavaleria domnitorului, otenii roii, denumire dat de mbrcmintea pe care o purtau. Acetia formau unitile de elit ale armatei domnitorului din ara Romneasc, folosite doar n caz de mare primejdie. Platoul Bucegilor a fost ales, deoarece n vremurile de primejdie, tezaurul rii era ascuns n tunelurile subterane din zon i pzit de otenii roii. Se mai afirm, de asemenea, c Bucegii ar ascunde ceva care poate fi asimilat cu legendara Gur de Rai. E vorba despre o pant cu o suprafa de aproximativ un kilometru ptrat, unde se manifest o anomalie magnetic atipic,

dup cum o definesc specialitii, zon care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. n tradiia popular romneasc, Gura de Rai este un mediu intre cer i pmnt cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca poziionare geografic, Gura de Rai este situat pe un picior de munte i se deschide ntr-o pajite nalt sau un gol de munte. O legend susine c Munii Carpai sunt strbtui de tuneluri subterane att de lungi nct ating i sute de kilometri. Asemenea caverne uriae ar exista i n Bucegi. Iar acele cmpuri de for pot s marcheze chiar linia subteran a tunelurilor. Se vorbete i despre faptul c pe Vrful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, aa cum au mai fost i pe alte creste ale munilor, n Retezat i Ceahlu. Acesta este supranumit triunghiul de aur al Daciei datorit energiilor impresionat de mari care se regsesc n cele trei puncte. Interesant este modul n care dacii uneau aceste trei puncte ale triunghiului magic. Bucegii sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor. In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa

cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale. La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua parauri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din cauza numarului mare de luptatori pe care ii aveau. La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. Degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor, acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt

 mai putin de 2 zile sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta. Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicite, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc. Cutremure i bubuituri n anul 1993, n luna august, mai multe cutremure s-au produs n Munii Bucegi. Interesant este faptul c de atunci

i pn n prezent nu s-au mai nregistrat cutremure n acea zon. Luna august a fost denumit i luna mictoare pentru c n fiecare zi mai multe cutremure cu intensiti diferite dar pn la 5 grade pe scara Richter micau crestele munilor. Nimeni nu a neles ce s-a petrecut atunci i de ce sute de cutremure se produceau. Chiar cu puin nainte de producerea unui cutremur, o bubuitur puternic venit din adncurile pmntului se producea. Era att de puternic nct aveai impresia c se surp pmntul. susine Traian Trufin, un specialist care studiaz mai bine de 30 de ani tot ce ine de Munii Bucegi. Oare n luna august 1993 s-au surpat acele culoare subterane despre care legenda ne povestete? Din ce cauz sute de cutremure au micat crestele Munilor Bucegi doar ntr-o singur lun? Exist o legtur ntre misterioii Munii Bucegi i extrateretrii? Sunt doar cteva ntrebri ale cror rspunsuri speram s le aflm ntr-un viitor ct mai apropiat. n cartea "Viitor cu cap de mort" de Radu Cinamar se dezvluie faptul c n Munii Bucegi ar fi fost descoperite de ctre sateliii Pentagonului (Departamentul american al aprrii) mai multe tuneluri i ncperi "secrete" care nu aveau nici o comunicare cu exteriorul. Se menioneaz faptul c n anul 2003 s-a forat muntele pentru a se ajunge la acele ncperi, i s-ar fi descoperit c aceastea ascund "aparate" extrem de sofisticate care permit vizualizarea ntregului trecut al omenirii! De asemenea, tunelurile subterane ar fi de fapt imense, i ar fi legate de alte locaii considerate "sacre" de pe pmnt. De asemenea, Pentagonul nu ar fi strin de faptul c sub Bucegi s-ar afla o poart imens din piatr (legendele locale amintesc i despre o poart spre alt lume), naintea acestei pori un baraj energetic, iar orice fiinta sau obiect aruncat spre el se dezintegreaza.

MuntiiBuzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si mai

ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc. Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie perimetre energoinformationale. In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt bogate in zacaminte de mare interes. Zona la care ne referim in acest material este o regiune sihastrita, ce cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un cer straniu, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde, incat parca devine un

vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Simti cum se deschid portile energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit. Cercetatorul Vasile Rudan spune ca testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta. In anii 80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene.Buzur(Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se referea la un zeu enigmatic care rezolva secretele din adancuri, asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in rezonanta cu micii cercetatori. Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai reaparut - eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre celalalt

taram, care, in unele conditii, absoarbe pe nenorocosii care se afla in preajma, exista destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului. Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in Enciclopedia Fenomenelor Paranormale de Brian Inglis), teleportarea este transferul materiei prin materie, pana nu demult un nonsens. Acest transfer presupune vointa cuiva sau anumite conditii electromagnetice, obiecte sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu, disparand in neant. Obiectul sau persoana transportata se numeste aport, putand fi incadrata in anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.
BRAILENI PIERITI IN NEANT

Vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu Experimentul Philadelphia sau Proiectul Montauk, ocultii generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi. El

relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit La Tiharie, unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat la prietenul sau: Uite ce am gasit!.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant metalic si a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si a disparut si el. Nimeni n-a mai indraznit sa repete figura. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.
ENIGMATICA CIVILIZATIE

Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand, identificata arheologic,

desi acolo au fost descoperite fragmente de ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars ceva, probabil o constructie imensa. In regiunea amintita de A. Mironov, in anii 80, grupurile de copii telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar experienta arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de cautatorii de comori, de parca ar fi un zeu care apara tezaurele sacre ingropate in zona si azvarle pe cei care se apropie prea mult de ele. Legat de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile batranilor despre oameni care au gasit tezaure sacre si au fost azvarliti din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de catre spirite. Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe Podul Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe comori. Nefiind priceputi in citirea jocului flacarilor, sau grabit si au sapat. Comoara de aici era insa juruita, iar sapatorilor le-au aparut spaime, fel de fel de calugari si draci, care le-au luat mintile si i-au dus in alte locuri. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de acele spirite ce pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute daca si-ar fi adus aminte unde incepusera sa sape. Parca le luase Dumnezeu mintile, spun batranii.

O alta poveste se refera la un materean, iar despre matereni Ovidiu spunea ca aparau lana de aur impreuna cu colchii. Povestea noastra spune ca un oarecare Matareanu, sapand dupa o comoara, s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe de acest loc, intr-o poiana in padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap. Acesta uitase si cine este, era complet derutat. Se observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa cuiva. Specialistii care au analizat fenomenul spun ca nu este neaparat vointa cuiva. Poate ca cei care au ingropat tezaurele sacre in anumite locuri cunosteau anomaliile zonei. Experimentele extrasenzoriale efectuate in zona in anii 80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele aspirari in ceata albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice, pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti, subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: Am venit de Dincolo. Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar, gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. Clasic, s-ar putea spune. Asa se vede si din starea de coma. Insa este pentru prima data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. Este vorba de o radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin. Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment. Insa subiectul mai avea si alte amintiri. A

descris peisajul de Dincolo asemanator cu cel pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da, a vazut si oameni, o femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un batran si un alt barbat, cu ten gri, altfel decat noi. Straniu, in comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se ratacise in timpul si spatiul lor. Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate disparusera candva in ceata albastra si nu mai gasisera calea de intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate. Sunteti oameni seriosi sau cum?, i-a luat la rost o batrana. Pai cate ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!. TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU Localnicii spun ca Tara Luanei este Poarta lui Dumnezeu. Un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea pol energetic al Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu. Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie sumeriana a facut-o cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa De la Tartaria la Tara Luanei. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, Luana se traduce prin Cei pe care Anu ii pastoreste sau, mai prozaic, oamenii lui Anu, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al carui simbol, al Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica. In afara de tablitele de la Tartaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele sumeriene), ceramica antica descoperita pe teritoriul tarii noastre poarta simbolul zeului Anu. Aici se cuvine sa amintim ca zeii sumerieni coborasera pe Pamant cu carele zburatoare si intocmisera inainte de Potop

dinastia zeilor, care guvernase peste civilizatia primordiala. Reamintim teoria oceanologului american Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre, care era doar un lac cu apa dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toata aceasta regiune, iar lacul s-a transformat in mare. Triburi ale acestei prime civilizatii au migrat si inainte de Diluviu, dar dupa cataclism au emigrat si zeii, intemeind civilizatiile de pe malurile Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar se pare ca aici a fost prima Tara a oamenilor lui Anu. Are legatura sau nu, In urma unor teste experimentale efectuate intre 1978 - 1981, in regiunea Bozioru, a rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un numar nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de alta natura) este posibila disparitia instantanee a unor persoane. In aceasta zona au loc unele fenomene paranormale ce inca nu pot fi explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in prezent. Inexplicabila este si ceata albastra, stralucitoare, cu irizari ciudate, care se manifesta sub forma de cupola, masurata cu un dispozitiv pentru radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin. Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasa frecventa (3, 4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator pentru fiintele vii. Omul poate avea stare de greata, cefalee, simte ca ii vibreaza toate celulele. In acele momente pot aparea halucinatii, vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita de siguranta, el poate fi aspirat violent in interiorul acelei ceti albastre, care ia forma unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in mod similar ce li s-a intamplat in timpul aspiratiei, experimentele fiind facute la un interval de doi ani. Apropierea de ceata

albastra creeaza o stare de teama ce se transforma treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul este aspirat cu violenta intr-un tunel energetic turbionar, la capatul caruia se vede o lumina alba, stralucitoare. EXPERIMENTE MILITARE SECRETE In anii '80, in Muntii Buzaului s-au efectuat o serie de experimente militare de catre cercetatori angajati pe baza de contract de catre Ilie Ceausescu, care avea o unitate de paranormali langa lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau aparitia unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala in anumite conditii geomagnetice, fiind insotit de tulburari energetice care favorizau transmisia telepatica. In timpul aparitiei "norului gri", pe un fond de un albastru intens imposibil de descris in cuvinte, au fost raportate disparitii de persoane, uneori acestea aparand in alte locuri. Atasatii militari sovietici au facut "schimb de experienta" cu cercetatorii romani, uneori furandu-le pur si simplu rapoartele secrete. Unul dintre cercetatorii angajati de Ilie Ceausescu s-a lasat aspirat de norul gri. El a disparut din fata observatorilor timp de 4 ore, fiind gasit la o distanta apreciabila. A descris o calatorie intr-un univers paralel straniu, asemanator ca peisaj cu cel din care "plecase". I s-a parut ca incursiunea sa a durat pana in 10 minute. La revenire, vedea totul inversat, ca in oglinda, si a slabit 8 kilograme in urmatoarele zile. Cercetatorii au numit fenomenul norului gri "poarta timpului", o poarta energetica spre un univers paralel.

Pietrele vii

Oamenii de tiin vorbesc despre pietrele vii ca fiind o adunatur de pietricele de diferite marimi, de la submilimetrice, pn la centimetrice, legate ntre ele printrun ciment carbonatic. Adic, o gresie sau un conglomerat, n funcie de dimensiunile pietricelelor. Acestea par sa aib forme stranii: cilindru, nav spaial etc. i ce este mai ciudat! se hrnesc cu nisip. La fiecare 1200 ani, aceste pietre i mresc dimensiunile cu civa centimetri, dei oamenii de tiin afirm c, teoretic, ar trebui s scad n dimensiuni datorit eroziunii.

Localnicii au o alt viziune despre aceste pietre. Ei spun c sunt aductoare de noroc i spor n cas, unii chiar ndrznind s-i aduc o astfel de piatr n faa porii, respectiva cas beneficiind astfel de spor i ndestulare.

Adevrat sau nu, localnicii cred cu trie c dup ploaie apar mici pietricele, mici trovani care n timp vor inghii nisip i se vor face mari. Aceste stranii formaiuni constituite predominant din siliciu (nisip) pietrificat sunt rspndite prin vi i dealuri asemenea unei turme de stranii vieti de forme care mai de care mai ciudate. Nimic nu ar fi atras atenia asupra acestora, dac locuitorii zonei nu au fi observat c pur i simplu, acestea cresc i se nmulesc. De aceea au i fost numite de ranii locului: pietrele care cresc.

Trovanii buzoieni sau pietrele vii de Buzu pot fi admirate n zona Bozioru. n comuna Ulmet gaseti primul trovant, n drum spre Culmea cu Babe. n momentul n care treci prin Poiana cu Blc, ntlneti o chestie stranie, care i atrage atenia. Pare a fi un soi de farfurie zburatoare, parc ar fi

cupola a ceva bine nfipt n pamant. Avem de-a face cu o piatr vie, cu jumatatea la suprafa, care a nascut de-a lungul timpului o serie de legende. Mare i grea, piatra are un numar mare de ani n spate i o greutate de peste 10 000 kilograme.

Trovanii Romniei sunt unele din cele mai frumoase i mai neobinuite formaiuni geologice din lume. Iau tot felul de forme bizare de creaturi antropomorfe sau zoomorfe, iar dimensiunile lor ncep de la civa milimetri, ajungnd i pn la 6-10 metri. Se mai spune despre aceste ciudate

formaiuni c pur i simplu reprezint o form de trecere de la structura mineral la cea vegetal. De ce? pentru c dup ploaie, aceste pietre cresc n dimensiune. Dei, din punct de vedere geologic, originea acestor pietre a fost estimat ca fiind Miocenul Superior, localnicii au observat de-a lungul generaiilor c pe spinarea btrnilor trovani au nceput s creasc pui rotunzi i fragili, identici cu prinii lor preistorici.Dac sunt tiate, seciunile seamn cu cele ale trunchiului unui copac, prezentnd semnele creterii vegetale, adic inele de diferite dimensiuni i culori variate.

Ct este legend sau adevr tiinific aici, i vom lsa pe specialiti s se pronune. Noi s ne bucurm de aceste minunii i s le apreciem cum se cuvine n snul naturii pe care ar trebui s o respectm mai mult. i s nu ignorm nici semnalele de alarm referitoare la distrugerea acestor

adevrate monumente ale naturii. Nu o dat au fost semnalate pe internet astfel de fapte reprobabile cum ar fi crarea cu camionul a trovanilor din zona Costeti Vlcea sau distrugerea cu ranga a trovanilor din zona Ulmet, Buzu.
_

Zidul uriasilor

Zona Valea Salciei este cunoscut prin existena Zidului Uriailor. Acest nume ne poate duce cu gndul c a fost construit de gigani sau pur i simplu mrimea sa impresionant a creat n tradiia popular un nume, care se dorete a fi o explicaie la prezena ciudat a acestui obiectiv arheologic/monument al naturii. Dar s vedem despre ce este vorba. Zidul uriailor este un zid de piatr avnd o nlime de 6-7 metri, aflat la izvoarele prului Clnu, ntro zon izolat i greu accesibil. Pentru a ajunge la acest monument al naturii (s-l denumim aa pentru moment, deoarece prerile sunt mprite n ceea ce privete proveniena sa) se pleac din sautul Bisoca pe DC161, prin satele Baltagari i Srile. n zon aproape toate toponimele amintesc de sare, datorit zcmintelor bogate n acest mineral, din regiunea Slnicul Buzului. Pentru a ajunge la Zidul Uriailor trebuie luat la stnga pe drumul care merge prin munti spre Dealu Sarii si Jitia. Urmnd acest drum, dup aproximativ 1km se afl o alt bifurcaie: inainte (nord) drumul iese la Jitia, iar la dreapta se coboara spre Valea Salciei. De aici, trebuie mers la dreapta, cale de 500 de metri. Se trece de dou serpentine, iar de la terminarea ultimei curbe, pe partea dreapt, se formeaz o potec discret care conduce n urcus continuu (aproximativ 15 minute), spre Zidul Uriailor.

Zidul nalt de 7 metri i lat de aproximativ 1 metru pare c se termin dup aproape 40 de metri, dar i face din nou apariia la o distan de 500 de metri. Zidul este format din buci mari de roc ce nu se gasesc n zon, fiind bine lefuite, dnd astfel impresia c a fost construit de mna omului asemenea piramidelor. Cei care resping ideea c acest obiectiv ar fi fost construit de mna omului, spun c Zidul Uriailor este un martor de eroziune diferenial, un rest calcaros dintr-o mas disprut, dar acest lucru este dificil de atestat tiinific, deoarece n aceast zon a Subcarpailor rocile caracteristice sunt gresiile si marnele. n plus, Zidul este localizat ntr-o pdure secular, deci ntro zon n care eroziunea de orice fel este putin favorizat. Mai mult de att, este greu de explicat lungimea deosebit a acestui obiectiv i liniaritatea sa

absolut nefireasc pentru un monument al naturii creat prin eroziune, deoarece astfel de formaiuni se ntlnesc n linie dreapt, pe o lungime de cel puin 10 kilometri, pe direcia fostei granie ntre judeele Buzu i Vrancea.

n tradiia popular a zonei, se spune c zidul ar fi fost construit acum 400 de ani de fiul cel mic al Babei Vrncioaia, pe pamnturile primite de la tefan cel Mare. ns, legendele i mai vechi, spun c zidul ar fi fost construit de uriai, fiine mitice care vieuiau n aceste zone cu milenii n urma. Dealtfel, aceste ziduri ale uriailor se mai ntlnesc i n zona Jitiei, pe valea Ramnicului. Pentru a elucida prezena acestui enigmatic obiectiv, rmne la latitudinea fiecaruia s gseasc explicaia potrivit. Cum a fost posibil construcia unui astfel de zid, folosind roci aduse din alt parte? Oare acest obiectiv nu trebuie pus n paralel cu Pietrele Vii aflate n aceeai

zon sau cu descoperirile jidovilor din livada de la Scieni?

Uriasii
Scaieni este o asezare straveche situata in muntii Buzaului, atestata ca obste mosnaneasca pe la 1600. Satenii spun ca, in vremuri de demult, pe cand zmeii se bateau prin fundaturile padurilor, acolo fusese o asezare tatarasca, adica locuita de uriasi. Necropola acelui sat pierdut in negura timpului este plina de schelete umane ce masoara in jur de 2,40 m. In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre acestia. Satul Scaieni este cel mai vechi din intreaga zona a Boziorului. Cateva case rasfirate pe o culme si coborand pe ulite atat de abrupte, incat greu te pastrezi drept, o imagine dezolanta a ceea ce a fost odata. Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca povestile oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la culmea unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi. O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa

plantam puietii, cand dau de o capatana de om mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu. Noi stiam ca aici, demult, fusese un sat tatarasc, batranii vorbeau si de oameni inalti ca brazii, dar credeam ca e doar o vorba. Uite ca nu a fost doar vorba. Au gasit multe morminte. Unde sapau, dadeau de ele. Au scos doar cateva, restul le-au lasat sa se odihneasca in pamant, sapand randurile in asa fel incat sa le ocoleasca. Erau numai schelete? Si cioburi, ne lamureste nea Ilie. Adica fragmente de olarie. Nu a suscitat interes autoritatilor sau arheologilor? Pai, in plan era sa se planteze livada. Am strans scheletele si cioburile si le-am predat, au fost duse la muzeu, am auzit ca au ajuns la Bucuresti. Au fost si masurate. Aveau in jur de 2,40 metri. De atunci, nimeni n-a mai dat importanta necropolei de uriasi, de parca ar fi fost ceva obisnuit, la ordinea zilei. Pentru satenii din Scaieni, chiar nu mai reprezinta o curiozitate. S-au mai mirat ei la prima recolta de mere. Desi erau un soi obisnuit, fructele sau facut mari cat niste pepenasi. Ne-am gandit ca din cauza uriasilor ingropati aici. Mosnenii constituie o populatie foarte veche, organizata mai intai pe familii, apoi in obsti, care, in timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De mosnenii stabiliti in partea superioara a raului Buzau pomenesc si cronicarii antici. Pliniu ii numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci si-i localiza langa tinutul colchilor ( astazi Colti, in vecinatatea tinutului vechilor mosneni). Locuintele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte inalte si aveau forma de turn, denumite astazi cule. Ele erau construite din trunchiuri intregi de copaci, taiati la o margine de padure. Talpa turnului sau fundatia era formata din primii patru copaci doborati carora din taiere li se dadea directia de cadere sub care se asezau pietre mari. Si

astazi satenii din Scaieni pastreaza acelasi mod de constructie a temeliei, fara sa se respecte canoanele stravechi, pentru care era nevoie de o forta deosebita, pe care numai uriasii o aveau. Familiile de mosneni au dat cei mai buni capitani lui Negru Voda, enigmaticul erou despre care exista o multime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune ca acest Negru Voda avea si el o inaltime impresionanta, judecand dupa scaunele sale sapate in stanci, pe culmile muntilor din zona. Mosnenii ( sau muntenii cum li se spune astazi) erau pastratorii multor tainite. Fiind o zona des calcata de triburi cotropitoare, mosnenii organizasera un sistem foarte eficient de aparare, bazat pe puncte de supraveghere asezate pe cele mai inalte culmi, tuneluri subterane care ieseau in pesteri cu galerii mari, unde se puteau adaposti satenii cu vite cu tot si pilcuri de calareti care stiau cum sa rasara ca din pamant asupra navalitorilor si sa dispara apoi ca inghititi de ceata. Reteaua de tainite folosite de mosneni si de capitanii lui Negru Voda era foarte veche, dupa cum reiese din Legendele plaiului, povestiri din batrani culese de Ilie Mandricel, profesor de romana in comuna Bozioru. Doua subterane construite sub niste stanci enorme dateaza de pe vremea tatarilor. Vom vedea despre care tatari este vorba. Pentru vechii locuitori, ascunzatorile ideale erau asezarile rupestre si padurile seculare, dintre care padurea Tainita, de pe muntele cu acelasi nume, era cea mai sigura, fiind si astazi foarte greu de strabatut. Aici se afla Stalpii Tainitei, stalpi colosali de piatra care se ridica in forma de coloane in mijlocul padurii inaccesibile si care nu au putut fi cercetati, deoarece nu se poate ajunge pana la ei. Cine a sapat tunelurile prin piatra dura, cine a ridicat acei stalpi in inima padurii, cine a sculptat pe stanci, la mari inaltimi, scaunele domnesti? Toti oamenii spun ca tatarii. Dar nu poporul de navalitori, ci ceilalti, care au trait mult inaintea mosnenilor si de la care acestia au

preluat multe obiceiuri. Locurile unde se descopera vestigii ale acestei civilizatii preistorice sunt numite in popor salisti tatarasti. Cum este si Silistea Scaienilor. TATARII Herodot amintea de unul dintre cele mai glorioase si nobile triburi ale vechimii: teutarii, carora le mai spunea si tartari sau tatani. Din aceste denumiri deriva tatarii, cu intelesul de tatani, strabuni, neavind nici o legatura cu tribul nomad care a aparut in istorie multe secole mai tarziu. Acelor teutari strabuni li se atribuie tumulele (movile tuguiate din pamant, care indica morminte) si fortificatiile muntilor Carpati, acele ziduri ciclopice ce se intind pe culmile muntoase, ale caror ruine se vad si astazi la Turnu Rosu, Sibiu, Miercurea, Sebes, Orastie, Hateg, Vulcan si-n muntii Buzaului. Peste tot unde se gasesc aceste fortificatii, impreuna cu cioburi de vase purtand simboluri stranii, oamenii spun ca acestea au apartinut uriasilor sau tatarilor stravechi. Homer relateaza ca acestia erau favoritii zeilor si ca ii intreceau pe toti in inaltime, forta si frumusete, de aceea erau daruiti cu o viata mai lunga decat toti ceilalti oameni. Ei au fost cei dintai care au ridicat altare zeilor, iar aceste mese pentru ofrande erau enorme. Tot ei au fost cei care au inaltat dolmene si menhire si au confenctionat cel mai frumos cizelate unelte din piatra. Aristotel le atribuie cele dintai constructii sub forma de turnuri si fortificatiile ciclopice de aparare, ridicate pe culmi. Uriaii n tradiiile populare Ei sunt cunoscui n tradiia popular sub diferite nume precum: uriei, jidovi, ttni, tartori sau ttari. Ei ar fi locuit pmntul naintea oamenilor obinuii iar legendele povestesc multe lucruri ciudate despre neamul lor. Datorit puterilor lor extraordinare sunt numii cu epitetele de poznii i voinici fr pereche. Dimensiunile lor erau colosale. Dei deseori amintii n legende i basme ca lupttori, uriaii erau panici de felul lor, devenind periculoi

numai cnd erau agresai sau nfuriai. Dei exist meniuni mitico-folclorice despre uriai antropofagi (posibil cpcunii cunoscui i sub denumirea de cap-cni) acetia nu mncau carne de om ci mai degrab triau n bun nelegere cu oamenii. Se spune c stirpea uriailor a disprut n urma potopului. Uriasii au avut o aciune educative asupra oamenilor obinuii, aceti uriai nefiind chiar att de fantastici pe ct par. Revelatoare n acest sens este o legend din satul Cplna (jud Slaj) : Familia de uriai de la Podu Gogoronii, unde se afl Casa Uriaului, avea trei copii, doi feciori i o frumusee de fat pe nume Nimilica, care este descris ca fiind foarte prietenoas cu oamenii mici pe care-i ocrotea i ngrijea. Nimilica cea frumoas (Nimilica in limba traco-daca ar fi nsemnat Nimicua, Micua), culegnd hribe prin pdure, ajunse la marginea unei poenie unde vede nite fpturi mici de acolo de sus le vede ca pe nite furnici scormonind pamntul cu un crlig tras de boi, i acetia mici, dup msura lor. i-a zis frumoasa Nimilica: Ce bine m-a juca cu acele mici jucrii, hai s le iau acas Se cobor n vale, lu jucriile n zadie, i le duse acasa i se juc cu ele. Sosete tatl i vede acele mici fpturi cu care se juca frumoasa Nimilica i o ntreb: De unde le ai fetica mea? De jos de lng rul mare, acolo scormonesc pamntul cu un crlig. i mai sunt i altele, toate scormonesc pamntul i esul de lng ru Fetica mea, nu ai fcut bine c le-ai luat de la rostul lor, du-le-n grab i le aeaz frumuel de unde le-ai luat. Aceste mici fpturi sunt urmaii notri pe aceste plaiuri. Noi suntem trectori pe aici dar ei vor moteni dealurile, pdurile, vile i rurile care acum sunt ale noastre du-le fiica mea acolo de unde le-ai luat Nimilica adnc s-a ntristat, a ascultat ns povaa tatlui i le-a pus din nou n zadie i le-a dus la locul lor. Frumoasa Nimilica ieea deseori pe culmea dealului i privea spre valea rului cel mare i admira micile fpturi. A

trecut vremea zi de zi iar uriaii au disparut. Toponimia romneasc, de asemenea, cuprinde numeroase denumiri ce deriv din numele uriailor. Exist o seam de peteri cu nume ciudat precum : Petera Uriailor, Pivnia Uriaului; o seam de dealuri sau denivelri ale terenului, posibili tumului ce poart nume ca : Movila Uriaului, Mormntul Uriaului; i construcii megalitice, aparinnd artei construciilor ciclopice ce poart denumiri ca Cetatea Uriaului sau Jgheabul Uriailor; nume de localiti precum, Novaci, un alt nume sub care sunt cunoscui uriaii n legendele romneti, Zidina,Jidova, Jidovina. Uriaii conform mai multor relatri locuiau i n cetile istorice pe care nu se stie cnd le-au prsit, existnd numeroase mrturii orale despre rmiele pmnteti ale uriailor. O asemenea mrturie ne aduce Ioni Florea, un locuitor al comunei Popeti ( jud Giurgiu) n vrst de 80 de ani , care a participat la spturile efectuate de Dinu V. Rosetti la Argedava, o cetate dacic ieit din comun prin mrimea ei i care n opinia lui V. Prvan a fost prima cetate de scaun a lui Burebista. Eu am nceput s sap aici n 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Odat, dup ce am spat la o adncime de patru metri, am gsit o glav (craniu n.r.) foarte mare, cam de vreo dou sau trei ori ct al unui om. Le-am spus arheologilor. eful era atunci Rosetti (Dinu V. Rosetti n.r.). Ne-a trimis imediat acas pe noi, stenii, i au spat doar ei. Oasele le-au pus ntr-un camion cu prelat. Unde le-au dus, nu tiu. Am spat aa timp de trei ani i am mai gsit uriai. S zic aa, aveau vreo patru metri lungime. Cnd gseam oasele, arheologii ne trimiteau acas, s nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, c nu eram orbi. i uite aa am dezgropat uriai cu mna mea n 1950. La aceasta se adaug mrturiile orale ale tranilor din Orlat i Sibiel, localiti situate n Mrginimea Sibiului. Aceste mrturii vin s ntreasc relatrile mitico-fabuliste cum c oamenii obinuii au

convieuit n buna nelegere cu uriaii n primele timpuri ale istoriei. Nucetul este numit crestetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista, decapitat in satul Buda din apropiere in anul 44 i.e.n. Inainte de al 2-lea razboi mondial au fost adusi in Nucet mai multi detinuti paziti de militari, care au fost pusi sa sape in cetate . La aceste sapaturi au fost folositi localnici sub paza, ca muncitori cu ziua la sapat, platiti cu 8 lei pe zi. Copiii saraci erau folositi la strangerea si curatarea diverselor obiecte dezgropate, precum si a unor oseminte de oameni uriasi, apreciati d e localnici ca avand o inaltime de peste 5 m. Astfel au fost deshumate din Nucet, de l a Necropola Zeilor din vestul cetatii, scheletele a peste 80 uriasi, aceasta din urma informatie am gasit-o si la Mariuta, alta cetate geto-daca, in urma discutiilor purtate cu un localnic ce a sapat acolo. Localitatea Mariuta este in judetul Calarasi, fiind deshumate acolo trei schelete de uriasi, dintre care unul fara cap. Sapaturile au fost coordonate in acest punct arheologic de profesorul Simon Mihai, disparut in 1990 in conditii neclare. Arheologii din Argedava,cu mainile la spate, vorbind cand in romaneste, cand in nemteste, au pus copiii saraci, in special fetitele, sa spele ciotoaiele si capatanile ale mari, dupa care micutii erau pusi sa le boceasca. Intrebati de localnici,arheologii le-au spus ca acei uriasi sunt Jidovii (!?). asa ne-au relatat octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana si Ghencea Marin din satul Popesti, participanti la sapaturile arheologice. Din partea de nord-est a cetatii a fost ridicata cu macaraua o placa foarte mare de andezit avand desenat pe ea soarele (in ce muzeu a fost oare expusa?), iar din partea de est a cetatii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult si stalpii unui calendar geto-dac(unde sunt aceste obiecte?). O cantitate

insemnata de monezi de toate tipurile a fost descoperita cu ocazia sapaturilor, ponderea detinand-o cele de argint. Ulcelele pline de argintarie gasite de localnici erau recompensate cu un ban pentru tuica; -asa dupa cum dovedesc urna de incinerare si cescuta gasita in interior, cultul inmormantarii practicat la un moment dat in cetate era cel al incinerarii, dar osemintele gasite demonstreaza ca, cu mult timp inainte de practicarea incinerarii, inhumarea era ritualul acestor oameni ...uriasi. De o parte si de alta a Argedavei se intind mai mult de 7 cetati getice care comunica intre ele printr-un tunel subteran, indelung cautat. Din cercetari, a rezultat ca in partea de est a cetatii, unde in anul 2000 a sapat in mare graba arheologul Nona Palincas, s-a descoperit un tunel care porneste din Nucet catre pintenul pe care este asezata biserica si cimitirul, tunel aflat la cca. 17 m, adancime. Tunelul cu pricina a fost declarat fantana si acoperit urgent cu pamant luat din alt loc. In Romania, schelete de uriasi au mai fost descoperite la Polovragi, in mai multe etape de sapaturi, finalizate pana in 1994, la Cetateni, doua schelete, deshumate in 2005, din dealul de submanastirea Negru Voda. Nu s-au continuat cercetarile. Din Pantelimon Lebada, in octombrie 1989, au fost scoase 20 de schelete de uriasi. Unul dintre titani purta numele de Hyperion (Hiperboreea), ce poart nelesul de ara de Dincolo denumire ce face referire la Dacia ntreg. C Hyperion nseamn ( din) ara de Dincolo ne st mrturie i Odiseea (VI.4) care amintete de Hyperia, regiunea aflat n apropiere de locurile ciclopilor de unde au emigrat pheacii, un alt nume al pelasgilor n izvoarele greceti. Ceilali unsprezece titani i reduc de asemenea numele la ruri sau muni din Dacia. Deducem de aici c patria neamului urieesc al titanilor era lang Okeanos Potamos, Okeanos fiind chiar numele unuia dintre

titani i care nu este altul dect fluviul cel sfnt al antichitii dacice Istrul sau Dunrea. Homer fcnd referire la acetia i numete pe titani cu epitete precum protoprinii oamenilor distini. O balad popular din Brasov ne spune astfel: Frumoas mas e-ntins De muli boieri e cuprins Da la mas cine ede? Ti bunii Braovului i tartorii trgului Denumirea tartor, n sensul bun al cuvntului, adic acela de cap, sef, printe pstrat n popor se reduce la timpurile pelasgo-dace i se fundamenteaz pe unul dintre epitetele lui Zamolxe. Ceea ce este de-a dreptul ciudat este c n Transilvania, Tara de Dincolo, se afl o localitate cu numele de Trtria, locul unde a aprut scrisul pentru prima dat, mai vechi dect cel sumerian. Cele mai vechi scrieri din lume In anul 1961, arheologul Nicolae Vlassa a initiat un santier arheologic in apropierea localitatiiTartaria, intr-o zona cunoscuta pentru frecventa cu care resturi de ceramica si artefacte stravechi ies la suprafata, lasand impresia ca au fost cultivate acolo. In ciuda unui inceput ezitant, eforturile si asteptarile arheologilor au fost rasplatite in momentul scoaterii la lumina a trei tablite din lut care aveau in scurt timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche isi putea schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa priveasca cu suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a sustine o asemenea povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al arheologilor. Impreuna cu acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de lut sau piatra, o bratara confectionata din scoici si cateva oase umane care, la prima vedere, pareau ca apartin unui barbat adult.

Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000 de ani. Astfel, un simplu calcul matematic impinge inventarea limbajului scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la incubatoarele spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale civilizatiei europene. Scrierea de pe tablite este ideografica, la fel ca si cea sumeriana, neexistand inca semne silabice si indici gramaticali, iar numele zeului Usmu este reprezentat la fel ca la sumerieni. Cu toate acestea, cercetatorii se intreaba cum este posibil ca locuitorii stravechi ai Tartariei sa scrie in sumeriana cand inca nu se pomenea despre Sumer. Cercetatorul rus Boris Perlov este de parere ca sumerieni ca si babilonienii au fost doar niste elevi buni, preluand scrierea pictografica de la popoarele carpato-balcanice si transformand-o ulterior in scriere cuneiforma. Conform acestuia, inventatorii scrierii au fost chiar locuitorii de pe plaiurile noastre, nu sumerienii. Dumitru Ionita este doctor in istorie, filosofie si drept international. Locuieste in Farcasa si activeaza ca profesor de stiinte socio-umane la liceul din Borca. n palmaresul descoperirilor sale pe care, de altfel, le-a si strns intr-o impresionanta si inestimabila colectie sunt incluse sceptrul voievodal ceremonial al lui Stefan cel Mare, sigiliul din aur al lui Cuza, icoana lui Daniil Sihastru, paftalele lui Petru Rares, blazonul familial al domnitorului Mihail Sturdza si harta cartografului Ortelius, in care apare pentru prima oara Dacia

pe globul pamntesc. Pentru activitatea sa stiintifica, arheologica si publicistica, Institutul pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara i-a conferit profesorului Ionita un Hrisov al recunostintei, distinctie cu care foarte putine persoane din tara se pot lauda. In ultima vreme, profesorul Ionita si-a concentrat aria cercetarilor sale in arealul locului de bastina, convins fiind ca acesta ascunde comori istorice care abia asteapta sa fie scoase la iveala. Convingerea sa a inceput sa fie confirmata in momentul in care, pe raza localitatii Farcasa, a descoperit o conducta medievala de aductiune a apei, construita din olane de ceramica, cea mai lunga de acest tip din tara. Nu dupa mult timp, in situl arheologic deschis la poalele Ceahlaului, in punctul denumit Vadu Rau, profesorul a gasit nu mai putin de 120 de tablite din lut ars, inscriptionate cu simboluri protoliterate imagini reprezentnd forme primitive de scriere ale populatiei din perioada neolitica. Tablitele protoliterate descoperite de profesorul Ionita s-au dovedit a data din perioada anilor 5.500 inainte de Hristos si sunt identice, ca forma si mod de exprimare, cu cele din anticul Sumer si din Insula Pastelui. Acest lucru dovedeste, in mod indiscutabil, faptul ca primele scrieri din lume au aparut la noi, si nu in alta parte a globului pamntesc, a afirmat istoricul Ionita. El a mai spus ca va face toate demersurile pentru a ni se recunoaste acest lucru pe plan international. Piatramisterioasade pe ValeaBistritei Cercetarile profesorului Ionita in Muntii Neamtului au dus, recent, la descoperirea unei pietre imense, inscriptionata cu un amestec de simboluri misterioase si de litere apartinnd unui alfabet vechi de peste o mie de ani. Descoperirea a fost facuta pe Valea Bistritei, respectiv in zona unei trecatori de pe masivul Goia. Piatra este incizata cu o scriere care se

deruleaza pe registre semicirculare, iar simbolurile, precum si literele care apartin alfabetului glagolitic si, partial, celui slavon vechi, au dimensiuni de 10-15 centimetri, a relatat profesorul Ionita. Scrierea glagolitica a aparut in secolul al IX-lea (dupa unele opinii chiar cu mult inainte de aceasta data) si este constituita dintr-un amestec de litere grecesti si arabe. Alfabetul glagolitic a fost folosit in anii 800 de fratii Chiril si Metodiu, care l-au adaptat limbii slavone transformndu-l in cunoscutul alfabet chirilic pe care l-au utilizat, mai apoi, pentru a traduce Scriptura si Liturghia din limbile greaca si latina. In anul 1717, tarul Petru cel Mare, aflat in vizita la catedrala din Rheims, a descoperit un fapt uimitor: regii Frantei erau incoronati, de sute de ani, depunnd juramntul pe o Evanghelie scrisa partial in limbaj glagolitic, mostenita de la primul rege francez crestinat, Clovis. Tarul Petru a descifrat cu usurinta textele scrise intr-o limba asemanatoare celei slavone. In cazul pietrei descoperite in Muntii Neamtului, lucrurile sunt insa mai complicate, fiindca literele glagolitice sunt insotite de simboluri misterioase, formnd mesaje de sine statatoare. In opinia profesorului Ionita, acest fapt ar putea fi explicat prin aceea ca, in urma cu peste o mie de ani, locuitorii acestor tinuturi au incercat sa imbine alfabetul glagolitic care tocmai se raspndea, cu propria lor forma de exprimare scrisa, datnd din vremea geto-dacilor. O desoperire asemanatoare a mai fost facuta, pe teritoriul tarii noastre, doar n Basarabi, in judetul Constanta, unde a fost scos la lumina un complex rupestru sapat intr-un masiv muntos de creta. In lume, se mai pastreaza de asemenea sapte manuscrise glagolitice, adevarate opere de arta in opinia profesorului Ionita, printre acestea numarndu-se cele de la Vatican, Athos si Sinai. Dat fiind faptul ca scrierea glagolitica a fost folosita in

exclusivitate doar pentru textele si mesajele cu caracter religios, piatra descoperita pe Valea Bistritei ar putea reprezenta fie un monument funerar al vreunui conducator, fie un altar de inchinaciune al crestinilor timpurii de pe meleagurile noastre. Facem in continuare cercetari in zona si mai ales ne straduim sa descifram textul sapat in piatra, fiindca descifrarea acestor grupuri de litere ce contin un mesaj evident ar putea elucida aspecte inedite cu privire la istoria veche a Romniei, a spus Dumitru Ionita. Spturile arheologice realizate sub ndrumarea istoricului Dumitru Ioni au scos la iveal artefacte bizare, printre care o structur de piatr format din cel puin 90 de plcue mbinate cu un liant cu desvrire necunoscut oamenilor de tiin de astzi, care are forma unui OZN. Liantul, de o duritate extrem nu este nici ciment, nici argil, nici vreun alt adeziv cunoscut i folosit de-a lungul istoriei, pn azi. Probabil c respectivul liant nu are corespondent pe Terra, susine profesorul Ioni. Obiectul are o nlime de 14 cm, o circumferin de aproape un metru, cntrete 12 kg i pare a avea o vechime de cel puin 2.000 de ani. Acelai sit arheologic a scos la iveal un alt obiect care a strnit curiozitatea cercettorilor. Este vorba de ceea ce pare a fi o copie n miniatur a Sfinxului din Bucegi. Piatra are aceeai nlime cu OZN-ul, 14 cm, o greutate de 2,5 kg i este aezat pe un mic piedestal de piatr. Ca i n cazul primului obiect, metoda de mbinare a celor dou elemente ale structurii rmne deocamdat o necunoscut.

Polovragi Adevarata pestera a lui Zamolxis? Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in

mijlocul naturii ne priveste ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis, Zeul-Om atat de iubit de daci. Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei ascunde taine nebanuite. Profesorul Nicolae Simionescu spune ca denumirea de Polovragi, sugerand ca se trage din existenta unei campii Poleo unde se adunau vracii si initiatii dacilor. Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre. Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu in poemul Memento mori. Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare. Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei. Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate, vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci. Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi. Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite de a tulbura linistea locului. Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul. Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora le-au disparut oile, vacari care au

ramas fara vacile din fata ochilor, nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea lasandu-i muti de spaima si bolnavi de nebunie. Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona Triunghiul Bermudelor din Oltenia". O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma zidurilor Manastirii Polovragi. O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor, un initiat al vremii, a ramasa in manastire pentru a trai deghizat in calugar pana la sfarsitul vietii.

Pestera Tausoarelor
Situata in sud vestul Muntilor Rodnei, pe versantul sting al Vaii Izvorul Tausoarelor, la o altitudine de aproape 1000 m, Pestera Tausoarelor fascineaza nu doar turistul care reuseste sa obtina aprobare pentru vizitarea sa, dar chiar si pe speologi, oameni care au vazut multe asemenea drumuri subterane care brazdeaza muntii. O multitudine de galerii si patru riuri subterane care apar de mai multe ori si se pierd sub stinci, vin sa infrumuseteze locul, dindu-i un aer misterios. Descoperita in 1955 de catre invatatorul Leon Barte din Parva, pestera suscinta si acum interesul nu doar al speologilor ci si al cercetatorilor din mai proaspatul domeniu al ocultismului si evenimentelor paranormale. Si asta pentru ca in zona, de-a lungul timpului s-au petrecut evenimente care nu au putut

fi explicate prin logica omeneasca. Prima descoperire ciudata a fost facuta in anul 1967 de Marin Teodoru, un invatator pensionar pasionat de speologie. Acesta a remarcat in ceea ce se va numi Sala Ursului de caverna trei nise cu diametrul de circa 15 cm, dispuse sub forma unui triunghi cu baza in sus si avand o distanta de aproape un metru si jumatate intre virfuri. Daca primele doua firide aveau o adincime de circa 30 35 cm, terminindu-se brusc, cea de a treia, varful, parea mult mai lunga. Tata povestea ca a luat bastonul de care se folosea si l-a bagat pe nisa, dar nu i-a dat de capat. A fost convins ca dincolo de acel perete se mai gaseste ceva. Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic despre descoperirea celor trei nise pe care, mai mult, le-a astupat cu pietre si calcare din pestera. Se temea sa nu le vada si altii si sa sape acolo, sa distruga pestera. Pentru ca el era convins ca in partea cealalta se ajungea printr-o galerie pe care a cautat-o cativa ani buni. In cele din urma a gasit o mica galerie subterana de trecere. Ce a vazut domnul Teodoru in pestera, nu se stie. Nu a vrut sa le povesteasca nici macar copiilor sai. Ne-a spus doar ca pesterile din munti ascund adevarata civilizatie. Parea de-a dreptul fascinat de ceea ce vazuse acolo. La un moment dat nu a mai rezistat si a scris o carte

pe care a publicat-o inca prin 1978. Doar ca era scrisa sub forma unor povestiri fantastice. Spunea ca nu vrea sa afle comunistii ce e acolo, ca ar distruge totul. A lasat in urma lui un manuscris pe care trebuia sa il publicam noi peste mai multi ani, cand romanii ar fi fost in stare sa inteleaga unele lucruri.

Dar manuscrisul a pierit intr-un incendiu care a distrus casa la cateva saptamini dupa decesul domnului Teodoru, fara ca cineva sa fii aflat secretul pesterii. Bilele de Tausoare O alta descoperire bizara o constituie bilele de Tausoare, despre care nimeni nu poate afirma cu exactitate cum s-au format. Bilele se gasesc incastrate in peretele calcaros si in podeaua partii din pestera careia i-au imprumutat numele, Sala Bilelor. Unii dintre cei care au vizitat locul afirma ca uneori, daca asculti atent, poti auzi murmure ce par a veni din interiorul bilelor. L.T., speolog, afirma:

Prima data cand am auzit murmurele eram cu alti doi colegi. Am crezut ca vorbesc ei, iar ei au crezut ca vorbesc eu. Apoi am crezut ca dincolo de perete mai e cineva si ca se aude ecoul. Numai ca, lipindu-mi urechea de mai multe bile, am constatat ca murmurele sunt diferite, nu apartin acelorasi persoane. Ca si cum fiecare din acea bila ar fi un aparat de radio si ar transmite posturi diferite. Niciodata nu am putut descifra ceva clar in acele murmure, dar sigur erau omenesti, pentru ca se auzeau si barbati si femei si chiar voci de copii. Numai ca nu intotdeauna se aud acele zgomote. In 21 de vizite pe care le-am facut acolo, de-a lungul anilor, uneori de mai multe ori pe an, le-am auzit doar de cinci sau sase ori. Unii, mai reticenti la spusele domnului L.T., afirma ca murmurele, sunt in fapt zgomotele produse de riurile subterane de acolo si care dau impresia unor dialoguri. Dar ipoteza cade intrucit zgomotele s-ar auzi permanent, nu doar din cand in cand. Domnul G. S. din Timisoara a fost martorul unui eveniment pe care nici acum nu si-l poate explica. Intr-o seara de august a anului 1987, domnia sa s-a strecurat, efectiv in Sala Bilelor. Auzise despre murmurele de acolo si era convins ca numai noapte pot fi auzite. Era pregatit si cu un mini-casetofon Sharp ca sa inregistreze orice zgomot. M-am infasurat intr-o patura si am asteptat pe intuneric. Si la un moment dat le-am auzit. Am dat drumul la casetofon.

Murmurele se inmulteau si cresteau in intensitate, acoperind toata sala. Indraznetul a fost cuprins de panica si a lesinat. Cand s-a trezit era dimineata si se gasea in fata pesterii. Dar ciudatenia vine de acolo ca nu eram la pestera mea ci la cea a Ialomitei, din Bucegi. Cand m-a vazut calugarul care avea o chilie in gura pesterii, a fost uimit. Nu intelegea ce e cu mine infasurat in patura si lungit in fata pesterii. Am incercat sa-i explic si a inceput sa rida. Dar nu radea ca nu m-ar fi crezut, ci pentru ca lui i se parea ceva normal. Atunci mia povestit parintele Teofil asa il chema, Dumnezeu sa-l ierte despre vocile din pesteri si despre faptul ca eu, in infumurarea mea am ispitit forte mai presus de intelegerea oamenilor. De casetofon nu a mai dat, chiar daca s-a intors in ziua urmatoare la Tausoare. Poate ca l-a luat un turist, bucuros ca pestera i l-a dat cadou. Sau poate ca s-a pierdut pe drumul dintre Rodna si Bucegi. Domnul G.S. este convins ca acele bile sunt, in fapt, un dispozitiv de teleportare. Altfel nu pot sa-mi explic cum am ajuns intr-o clipita la o distanta atit de mare. Pestera Muierii Undeva, pe traseul turistului ce trece prin judetul Valcea, in imprejurimile Bailor Olanesti, se gaseste una dintre cele mai vizitate pesteri din Romania Pestera Muierii.

O legenda locala spune ca in vremurile vechi aici traia o zana a padurii care-i ajuta pe toti cei care se duceau la ea. Aducea barbatii plecati de langa neveste, ajuta sa rodeasca pantecele femeilor sterpe, le ajuta pe fetele batrane sa se casatoreasca. Intr-o zi, la zana a venit un tanar de o frumusete rapitoare care isi cauta norocul in lume. Iar zana, calcand traditiile si juramintele sale, s-a indragostit de tanar. Numai ca acesta a parasit-o intr-o buna zi. Mult l-a plans zina pe tanar. De durere s-a stins iar trupul ei a fost mistuit de o flacara venita din pamant. De atunci pestera s-ar numi a Muierii. Dar, dincolo de ceea ce vede turistul grabit si poate obosit din cauza drumului parcurs pana atunci, mai exista ceva. Mai exista o zona care nu e vizitata decat de cei care stiu de existenta ei. Pornind de la descoperirea unui text scris pe o bucata de argila, in limba romana, si datat in anul 176. d. H., in anul 1992 cativa inimosi arheologi amatori au descoperit o zona aflata la 20 de metri, sub pestera turistica . Textul respectiv era parte dintr-o ofranda pe care sotia unui demnitar roman o aducea unui zeu al fertilitatii. Din cauza deteriorarii placutei de argila, numele zeului a ramas necunoscut, din el vizibile fiind doar primele doua litere, respectiv Z si I. Cum in pantenonul dac si cel roman nu se cunoaste un zeu al carui nume sa inceapa cu Zi, s-a presupus ca era vorba de un zeu local al fertilitatii, stiut fiind faptul ca in perioada respectiva, inca se mai resimteau urmarile razboaielor dezastruoase din 102 si 106, cand murisera foarte multi barbati. Cautarile au durat aproape 2 luni. De multe ori, descurajati, au fost la un pas de a-si strange lucrurile

si a pleca. Pana la urma cautarile lor au avut o finalitate care a depasit pana si asteptarile lor. La 20 de metri sub zona vizitata au descoperit o incapere ciudata. Cu o lungime de circa 25-30 de metri si o latime de aproape 15 metri, incaperea subterana era diferita de tot ceea ce vazusera ei inainte. In mijloc, se gaseste o formatiune calcaroasa asemanatoare unui falus de aproape 1, 5 metri. Ceea ce este extrem de interesant e faptul ca falusul nu a fost cioplit in calcar ci format de depunerile din pestera. Mai exact este vorba despre o stalagmita ciudata. Desi in mod normal stalagmitele cresc de jos in sus, dezvoltandu-se pe verticala, de data asta este vorba despre o stalagmita care s-a dezvoltat pe orizontala. Circumferinta falusului este de aproximativ 40 de centimetri iar orientarea sa este catre intrarea in pestera. Chiar inaintea lui, se mai vad urmele unui altar. Din pacate, din cauza vicisitudinilor vremii, din altar au mai ramas doar cateva pietre, altarul fiind cioplit din andezit, roca ce nu se gaseste in zona respectiva. De o parte si de alta a simbolului falic se gasesc niste intranduri in peretele pesterii, sapate de mana omului, cate 7 pe fiecare parte. Existenta unor cercei si a altor cateva podoabe de femeie arata ca in acele intranduri se adaposteau femeile care veneau sa se roage zeului respectiv. Iar faptul ca aceste podoabe erau din cositor si bronz si abia cateva din argint, arata ca la serviciile zeului apelau in special femeile din categoria sociala mai defavorizata. Nu se stie daca preotii acestui cult erau femei sau barbati dar, tinand cont de similitudinile altor culte cat si de specificul zonei, s-a presupus ca era vorba de barbati. Mergand pe firul legendei, arheologii au

incercat sa refaca, macar in parte, traseul parcurs de femeile care veneau la pestera. Femeile nemaritate sau cele fara rod, cele sterile, erau aduse de tatii lor sau de soti. Imbracate in haine de sarbatoare, acestea erau duse pana la intrarea in pestera de unde erau preluate de preotii zeului. Dupa ce treceau printr-un ritual de purificare, erau conduse in fata altarului. Aici fiecare depunea ofranda sa si facea rugaciunile de rigoare catre zeu. La sfarsitul rugaciunii, marele sacerdot incepea ritualul prin care ruga zeul sa coboare pe pamant si sa aduca fertilitatea pentru femeia in cauza. Apoi, ii dadea femeii sa bea o licoare special pregatata pentru acest caz. Licoarea continea o serie de analgezice si halucinogene si o adormeau. Inainte de a o adormi era condusa in lacasul din stanca ce ii era destinat. Sub efectul bauturii femeile traiau intr-o stare de semiadormire timp de 3 zile. In tot acest timp, ca urmare a efectului halucinogenelor, aveau impresia ca s-au intalnit cu insusi Zeul. Se pare, totusi, ca zeul se folosea de preotii sai, de reprezentantii sai terestri pentru a se impreuna cu femeile. Nu se cunosc foarte mult amanunte, dar tinand cont de faptul ca lacasul de sub pamant nu a fost distrus de oameni, inseamna ca cei mai multi erau multumiti de efectele rugaciunilor si ale ritualurilor. Misterele Ceahlaului

Legenda uriailor de pe muntele Ceahlu.

Se spune c pe muntele Ceahlu ar fi trit cndva un neam de uriai, popor de oameni grozav de nali i de tari. i-au adus cu dnii nite vite, un soi de bouri, cu coarne scurte,

i-i punau toat vara pe plaiurile muntelui. Dar ntr-o iarn, a dat n ei o molim de s-au prpdit btrni i tineri i bouri. Ar mai fi scpat doi, o fat i un biat. Acetia, lund puinii bouri ce erau ferii de crunta boal, sau urcat sus n plaiul muntelui. i numai ce le-a trecut prin gnd celor doi tineri: s ridice acolo sus fiecare cte un turn, doar i-o vedea i oamenii dinspre soare rsare. i aa au tot crat lespezi i stnci; biatul a ridicat un turn mai mare i mai lat, iar fata unul mai mic, dup puterile ei. Oamenii din vi priveau mirai cum se ridic zi de zi aceste piscuri prea mree. Numai c n ziua n care i schimb codrul faa verde, ziua de Probajini, numai ce trsni n pereii muntelui, nori de zloat i de ghea s-au prbuit, curmnd orice via pe tot cuprinsul muntelui. i peste ceasuri, cnd mndrul soare i vnturile limpezir hul, cu-n stnjen se sltase Ceahlul Dup ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivznd pe cei doi tineri uriai i nici o micare n munte, s-au urcat pe culme i i-au cutat. ntr-un trziu au dat de ei turtii sub greutatea gheii. Le-au zidit mormnt de piatr, acolo unde-i aflar. n anul cellalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, i au adus o toac pe care au nepenit-o acolo sus, pe vrful cel mai nalt. i de atunci, n fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin vi i lunci, brbai, femei i copii, fac o slujb n sobor, cinstind mormntul acelor uriai. i iaca aa, de atunci, turnului mai mare i zice Toaca, iar celuilalt i spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri n jos, acolo unde lumina-i fr spor, i jgheabul ista fioros de-i spune Jgheabul Urieilor. Geograful antic grec, Strabon, povestea in scrierile sale despre muntele sfnt Kogaion, unde traia marele preot Zamolxis, devenit, mai apoi, zeu

suprem al dacilor locuitori pe acele meleaguri. Legenda spune ca Dochia, frumoasa fiica a lui Decebal, a ales drept loc de refugiu din calea romanilor acelasi Ceahlau al zeului Zamolxis. Impresurata de ostile imparatului Traian, ea s-a rugat divinitatii si s-a prefacut in stana de piatra. Stnca Dochiei strajuieste si astazi masivul, fiind considerata de unii cercetatori ca fiind o creatie a minii omenesti, asemeni Sfinxului. Martial povesteste despre muntele cel faimos din tara hyperboreenilor (identificati a fi stramosii nostri daci n.r.) unde zeii olimpici se legasera cu juramnt in fata altarului cel mare sa lupte contra gigantilor. Cercetarile arata ca pe Ceahlau s-au ridicat unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, si imprejurimi, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfnt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfnt, locuri de inchinare catre Dumnezeu. Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvnt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna casa

stlpului cu referire la stlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.

Holograme ciudate si aparitii luminoase inexplicabile

. Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din Romnia sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. In anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunnd dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe cmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa avnd in vedere vrful Pionului, sau Ceahlaului. Acesta nu este, insa, singurul lucru uimitor care se leaga de existenta masivului muntos. Pe Ceahlau se petrec an de an, cu regularitate, doua fenomene optice inexplixabile. In prima decada a lunii august, sub lumina rasaritului de soare, umbrele vrfurilor Toaca si Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste o ora si jumatate, o holograma naturala imensa, avnd forma unei piramide perfecte. Din acest motiv, fenomenul a fost denumit Umbra Piramidei. Tot in aceeasi perioada a anului si tot la rasaritul soarelui, deasupra vrfului Toaca se produce un fenomen

optic care dureaza doar cteva minute si pe care localnicii l-au numit, inca din vechime, Calea Cerului. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate. Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vrful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamntesc. Varful Toaca, o piramida cu baza patrata La aceasta teorie trebuie adaugat ca vrful Toaca reprezinta el insusi un mister. Acesta are aspectul unei piramide cu baza patrata, figura considerata a se forma extrem de rar in mod natural. Masuratorile efectuate de specialisti au aratat ca laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare dect cel al aceleiasi piramide. Acest lucru ar fi putut fi catalogat doar ca o simpla si intmplatoare coincidenta, daca la numai 30 de kilometri distanta de Ceahlau nu ar fi fost descoperita celebra cultura Cucuteni, datnd din perioada anilor 4.800 inainte de Hristos. Printre vestigiile scoase la iveala s-au gasit nenumarate obiecte din ceramica, ce aveau imprimate proiectii in plan ale unor piramide cu baza patrata si cu diagonalele perfect trasate. In zilele noastre, localnicii din zona Ceahlaului sunt, frecvent, martori ai unor fenomene inexplicabile cu care, deja, s-au obisnuit. Calugarii de la Schitul Durau fac afirmatii asemanatoare, sustinnd ca vad, in miez de noapte, cnd se duc la rugaciune, ploi de luminite albastre

pogorndu-se deasupra piscurilor muntelui. Ei spun ca acest lucru este harul lui Dumnezeu, care ii indeamna la credinta pe monahii tuturor manastirilor ce impnzesc masivul Ceahlau. Misterele Gnditorului de la Hamangia Cunoteau anticii din Romnia Proportia de Aur acum 6.000 de ani ?!?

n anul 1956, la Cernavod, pe Dealul Sofiei, un grup de arheologi condui de Dumitru Berciu au nceput spturile dup ce s-a descoperit faptul c lucrrile care se desfurau la Canalul Dunre Marea Neagr distrug urmele unor civilizaii vechi. ntr-o aezare, cimitir de inhumaie neolitic, aparintor culturii de Hamangia au fost descoperite dou figurine de lut ars, reprezentnd un brbat eznd pe un scunel ntr-o poziie ce imit gestul gndirii, motiv pentru care a fost numit gnditorul i o femeie eznd alturi, probabil consoarta lui. Conform datrii realizate, statuetele au o vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 .e.n.) i sunt considerate capodopere ale artei universale.

Ceramica de tip Hamangia exceleaz i abund prin decoruri cu motive triunghiulare dispuse n zone concentrice pe umr sau pe partea superioar a vaselor, iar plastica este cu totul excepional, figurinele fiind apropiate ca tip de cele cicladice, caracterizndu-se prin stilizarea formelor anatomice n volume i planuri triunghiulare. Cultura care aparine Gnditorului a fost prima dat atestat ntr-un sit arheologic de lng oraul Baia, de pe litoralul Mrii Negre. Este nivelul primei populaii stabilite pe coasta occidental a Mrii Negre, civilizaie meridional. Caracteristice pentru Hamangia sunt statuetele antropomorfe cu inut artistic deosebit. Puine statuete la noi sau aiurea au provocat asupra privitorilor atta fascinaie precum Gnditorul de Hamangia. Pies important a patrimoniului cultural naional i mondial, aprobat de UNESCO, mica statuet ascunde ceva deosebit. Dar, de ce? Impresia este mai mult mrit i ntreinut de gestul gnditor al statuetei spune Vasile Droj n lucrarea Gnditorul de Hamangia cheia civilizaiilor arhaice. n anul 2000, statueta de la Hamangia a fost desemnat, de ctre o comisie internaional, unul din cele 10 artefacte ale culturii pmntene care ar trebui s ne reprezinte planeta. Respectiv, Gnditorul ar trebui s fie unul dintre simbolurile care s fie trimise n

spaiu pentru o eventual ntlnire cu o civilizaie extraterestr. n acest mediu favorabil al formelor geometrice, Gnditorul, i releveaz adevratele virtui, o serie de relaii matematice interesante i importante impunndu-se nc de la nceput prin parametrul nlime, 113 mm, care nu este deloc ntmpltor i 355 mm circumferina cercului n care se nscrie, ntruct aceste valori sunt unice n perimetrul matematicii, fiind singurele numere ntregi al cror raport este chiar Pi, cu o imprecizie de numai 3 zecimi de milionimi. 355 : 113 = 3,1415929 fa de 3,1415926 . cunoscut. Aceste numere au fost pstrate cu strnicie de iniiaii vechilor popoare, ele fiind atestate mai trziu i de nvai geto-daci, codificate i n structura sanctuarelor de la Sarmisegetuza Regia. Vechii egipteni le cunoteau i ei iar la chinezi apar ceva mai trziu. nlimea gnditorului nu a fost fcut la ntmplare, dovedind c strmoii notri aveau cunotine de matematic i geometrie, iar aceast operaie de obinere a lui Pi din dou numere ntregi reprezint poate cea mai veche atestare a relaiei fundamentale. La fel, legat de dimensiunile piramidei Keops , 239 m baza i 148 m nlimea, mprite la 10 se obine o piramid construit pe dimensiunile craniului uman n care intr perfect

gnditorul. Dimensiunile amintite sunt i cele care au fost folosite n programele de cercetare din Romnia, Polonia, Bulgaria, Cehia etc. Autorul remarc faptul c gnditorul i Piramida Keops au fost construite avnd unul i acelai model /msur: OMUL.

Gnditorul este o statuet multifuncional cci rsturnnd statueta cu faa n jos, se poate observa c vrful nasului, antebraele i genunchi sunt pe aceeai linie, dovedind o poziie de rugciune dar i construite spre a fi instalate i n alte poziii. Prin gestul su meditativ, gnditorul, reflect probabil, spune autorul, acea Profund Sintez a Cunoaterii, singura capabil s armonizeze sinuozitile evolutive cumulul erorilor civilizaiilor Pmntului. Dar gnditorul nu a fost conceput s rmn singur, dovad fiind statueta feminin cu aceeai alur. Astfel, doi gnditori identici, aezai cu spatele unul ctre altul n aa fel nct vrful picioarelor scunelelor i punctul de contact al spatelui lor, poziie nefortuit i unic coincid din nou cu piramida lui Keops; dar de data aceasta, linia dreapt a minilor lor

este paralel cu muchiile piramidei. Inversnd poziiile celor doi gnditori i punndu-i fa, aa nct vrfurile nasurilor, minilor, genunchi s fie lipite, constatm c suprafaa plat a cefelor lor este paralel cu liniile muchiilor piramidei lui Keops. Acelai lucru se ntmpl i n situaia n care cei doi gnditori stau cu spatele spre observator i cu faa spre piramid, unii prin punctele de contact ale braelor, antebraelor i capetelor (poziie nefortuit) reproduc din nou modelul piramidei cu ajutorul liniei marginale, drepte, a gturilor, ce se suprapun peste muchiile piramidei. V. Droj apreciaz c cele dou vestigii antice au la baz unul i acelai concept Omul fiind msura tuturor lucrurilor. O observaie realizat de autor este legat de limea care cuprinde gtul i ceafa care sunt plate i au limea exact ct anvergura deschiderii picioruelor scunelului. n parametrul limii gtului se relev o valoare i o unitate de msur de excepie: numrul de aur 1,6180339. ntre Gnditorul de Hamangia, Sfinxul din Bucegi, Sanctuarele geto-dacice de la Sarmisegetuza-Regia, Sfinxul i piramidele de la Gizeh exist o legtur strns, aezat pe fundamentul unor calcule i interrelaii geometrico-matematice deosebite, trdnd o precizie i o profunzime capabile s incite invidia celor de azi i totodat s ne pun n

faa unei mari ntrebri: Ce origine au toate acestea?

Sarmisegetuza Regia cea regala, cea din

munti Celebra cetate Sarmizegetusa, creia i se mai spune i Regia, adic Regeasca, se afl ntre hotarele satului Grditea Muncelului, judeul Hunedoara, i, dup cum tiu mai toi romnii, a fost capitala Daciei. Numele de Sarmize-Getusa se traduce prin Legmntul Vitejilor.

Sarmizegetusa Regia este cea mai mare fortificaie geto-dac de pe teritoriul rii noastre. A fost construit la altitudinea 1200 m, fiind un punct de observaie ideal. Are form de patrulater i este alctuit din blocuri masive de piatr. Un lucru de-a dreptul uimitor despre civilizaia dacilor este c, acum peste 2000 de ani, acetia aveau drumuri pavate i sisteme de canalizare.

Dac eti pasionat de religia popoarelor disprute, trebuie s vezi zona sacr din Sarmisegetuza Regia. Sanctuarele erau construite n exteriorul cetii, pe o teras. Se ajunge la ele pe un drum pavat. Cele mai cunoscute sunt Soarele de andezit i Sanctuarul Mare. Asemuit cu Stonehenge-ul englezesc, Sanctuarul Mare era folosit drept calendar. Acesta este un loc magic, emannd energii subtile, fiind unul dintre cele mai cautate locuri pentru meditatie de catre diferite grupuri spirituale. Are un diametru de 30 de metri i este alctuit din 3 cercuri concentrice.De-a dreptul fascinant este faptul c dacii cunoteau tainele astronomiei i aveau un mod foarte precis de a calcula timpul. Soarele de andezit este un calendar surprinztor de exact. Acest sanctuar este o platform circular, cu 10 raze pe circumferina exterioar. Poate fi comparat cu celebrul calendar Maia. Totui, rmne un mister felul n care a fost construit. Materialele din care este fcut au fost aduse de la distane foarte mari, de peste 100 kilometri. n Sarmizegetusa se gsesc i alte obiecte din vremea regelui Decebal. Arheologii au dezvluit un vas funerar cu inscripia Decebalus per Scorilo. Tradus din limba dacilor, ar nsemna Decebal, fiul lui Scorilo. Printre descoperiri se mai numr o mare cantitate de monede din aur cu nscrisul KOSON. Exist i cteva blocuri din calcar, inscripionate cu litere greceti. Toate cele ase fortree Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roie, Costeti-Blidaru, Costeti-

Cetuie, Cplna i Bnia, care au format sistemul de aprare al lui Decebal, fac parte actualmente din patrimoniul mondial UNESCO.

Aparatul lui Uriel Enoh a fost dus de ingeri intr-un loc secret, unde ingerul Uriel i-a aratat un aparat cu care se putea masura traseele astrilor si legile lor, precum si ce se intampla in toti anii din lume pana cand se va termina noua creatie. Refacand aparatul lui Uriel, dupa Cartea lui Enoh, Knight si Lomas si-au dat seama ca acesta corespunde megalitilor de la Stonehenge si au concluzionat ca acolo, in Campia Salisbury, isi avusesera observatorul ingerii si acolo fusese dus Enoh. Cum Enoh era un patriarh antediluvian, ori, Stonehenge este mai vechi decat spun istoricii (3.000 1.600 i.C), ori nu acolo a fost dus! Insa cei doi britanici mai pierd din vedere un element de localizare din povestirea patriarhului: la vest, se ridica un munte mare si impunator, de cremene! Ceea ce nu se afla la Stonehenge! Mai interesant decat locatia initierii este insa computerul reconstituit de ei si inclus in cartea lor Aparatul lui Uriel. Acesta arata exact ca sanctuarul de la Sarmisegetuza, mai precis, calendarul solar, cu tot cu observatia orientarii lui pe directia N-S si E-V si cu calcularea aproape moderna a anului! Dacii cunosteau si foloseau un calendar solar considerat cel mai precis din antichitate. Calendarul dacic de la Sarmisegetuza permitea numararea zilelor

unui an cu ajutorul unor stalpi dispusi in forma de cerc, asa cum le-a iesit lui Knight si Lomas. Insa, complexul megalitic de la Stonehenge avea o eroare fata de aparatul lui Uriel: anul iesea cu 366 de zile! Deci, modelul trebuia cautat la alta latitudine! Spre deosebire de anul megalitic, anul dacic era uimitor de precis, mai degraba acesta parand a fi inspirat din aparatul lui Uriel. Nicolae Popa, autorul unei analize comparative asupra complexului de la Sarmisegetuza si de Stonehenge, a observat ca aliniamentele celor doua sanctuare sunt similare. Axul care sectioneaza vatra de foc imparte cercul exterior in doua jumatati egale din punct de vedere al pozitiilor stalpilor: de doua ori 34 de pozitii. Potcoavele, atat la Stonehenge, cat si la Sarmisegetuza, prezinta un numar identic de pozitii: 21. Dispunerea pe grupuri a pozitiilor lespezilor ce sustin stalpii este identica. Nicolae Popa considera ca ambele monumente tin de aceeasi traditie culturalreligioasa a unor populatii neolitice si au servit atat la masurarea timpului, cat si pentru o destinatie ritualica. Constructia de la Sarmisegetuza ar dovedi in plus, fata de cea de la Stonehenge, un grad inalt de perfectiune in ceea ce priveste precizia calcularii timpului. Modelul computerului ceresc pe care ingerul Uriel i l-a aratat lui Enoh se regaseste in toate sanctuarele dacilor. Sanctuarele circulare abunda pe teritoriul Romaniei, la Adamclisi, Sarmizegetusa, Cetatuia, Racos - 3

sanctuare, si, ultimul descoperit ( in aprilie 2005), de la Sacele, pe dealul Bunloc. Intr-adevar, bun loc! Acest sanctuar este mult mai mare si, se pare, mai complex decat cel de la Sarmisegetuza. Bun loc, la paralela 45! Preotii daci stapaneau foarte bine tehnica de construire a acestor aparate circulare cu stalpi, portaluri si ferestre. I-a ajutat la calcule si locul bun pe care l-au ales, aproape de paralela 45, iar la 45 de grade, orice formula de calcul astronomic se simplifica pentru ca tangenta si cotangenta de latitudine este egala cu 1 si se inlocuiesc, iar sinusul si cosinusul sunt radical din 2 pe 2 si, la fel, se inlocuiesc. Cu alte cuvinte, nu-si scranteau mintea in calcule! De aceea si calea in dar era atat de precisa, in timp ce altii, avand acelasi model astronomic, nu reuseau sa ajunga la precizia anului dacic. Padurea Hoia-Baciu
In inima Ardealului, intr-o zona cu aparenta atemporala, se gaseste, probabil, cel mai misterios loc din Romania. Multa cerneala a curs pe margine subiectului padurii Hoia-Baciu, la fel cum multi pasi ai curiosilor au strabatut aceasta poarta intre lumi, in speranta surprinderii unei farame de paranormal. Unii dintre ei au avut intr-adevar parte de experiente inexplicabile care provoaca fiori reci chiar si celor curajosi. Cercetatorii nu au incotro si ridica neputinciosi din umeri, lasand loc liber celor mai diverse speculatii care

inflacareaza imaginatia amatorilor de fenomene paranormale. Zona in sine a devenit cu adevarat celebra pe mapamond de abia in anul 1968, cu toate ca localnicii stiau de existenta sa inca din cele mai vechi timpuri, ferindu-se de ea ca de un loc rau, unde se intampla lucruri peste puterea de intelegere a omului obisnuit. Toti stiau din mosi stramosi ca odata intrati printre copacii al caror fosnet venea parca din alta lume, toate spaimele subconstientului uman, prind brusc viata si apar in calea celui indeajuns de nesabuit incat sa se aventureze in acest loc . Din cele mai vechi timpuri, localnicii din jurul padurii de la Hoia-Baciu au observat pe propria piele ca odata ce au intrat in padure pentru a taia lemne, a cosi iarba pentru animale sau a culege fructe de padure sau ciuperci, ceva straniu se intampla cu absolut oricare dintre ei. Inca de la primii pasi printre copaci, satenii se pomeneau asaltati de stari inexplicabile de greata, anxietate, senzatii de voma, dureri de cap si chiar arsuri aparute pe piele. Multa vreme, padurea Baciu din vestul orasului Cluj-Napoca a ramas un subiect tabu, oamenii temandu-se sa aduca vorba despre un loc pe care in sinea lor il credeau cazut sub un blestem greu, sau mai rau, insasi salas al Necuratului. Cel care a intreprins o adevarata munca de pionierat la aceea vreme in studiul fenomenelor paranormale din padurea de stejari, a fost biologul Alexandru Sift (19361993). Profesorul Sift a fost atras de faima padurii Baciu, intrigat fiind de povestile si intamplarile incredibile pe care le auzea de la localnici. In decada anilor 1950, a intreprins numeroase calatorii in padure, observand la fiecare incursiune intre copaci, o serie de umbre ciudate care il insoteau. Fire curajoasa, nu a abandonat cercetarile, izbutind sa fotografieze"umbrele". Surprizele si-au facut aparitia inca de

la developarea cadrelor fotografice pe care se puteau observa, pe langa"umbrele" in cauza, multe alte forme, lumini si siluete pe care ochiul uman nu le putea vedea. Cercetarile lui Sift au continuat pana in pragul anilor 1960, cand tot mai multi cercetatori romani i-au preluat studiile si aveau sa fie atrasi de explorarea padurii Baciu. OZN-uri in toata puterea cuvantului Pe data de 18 august 1968, tehnicianul-militar Emil Barnea in varsta de 45 de ani, ignorand avertismentele satenilor, se afla in padurea Baciu pentru a petrece un sfarsit de sapatamana departe de stresul orasului. Impreuna cu el se aflau la acea data prietena sa, Zamfira Matea si alti doi prieteni de familie care au dorit sa-si pastreze anonimatul. In preajma orei 13.00, pe cand se afla in cautarea unor lemne pentru foc, Emil Barnea s-a pomenit brusc strigat de prieteni. Intors in poiana, alaturi de prietenii sai, Emil Barnea a apucat sa vada ceea ce parea un OZN care survola la viteza mica padurea Baciu, fara sa scoata niciun sunet. Straniul aparat zburator a inceput sa straluceasca brusc, facand in aer o manevra de rastunare. Fara veste, OZN-ul a accelerat spre cer intr-o directie usor oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului foto, Emil Barnea a reusit sa-l mai surpinda in trei cadre.Dupa developarea filmului, tehnicianul clujean a contemplat cu stupoare fotografiile a ceea ce peste ani specialistii internationali ai fenomenologiei OZN aveau sa clasifice drept " cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania si fara indoiala, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodata in lume". Pana la acest moment, Emil Barnea intrase deja in contact cu Florin Gheorghita si Ion Hobana, probabil cei mai prestigiosi ufologi romani, care i-au confirmat autenticitatea fotografiilor. Dupa ce fotografiile au trecut si de "filtrul"

autoritatilor vremii, au fost preluate de Agerpres, agentia nationala de presa, si facute publice inclusiv peste hotare. Celebritatea fotografiilor avea sa atinga noi culmi in decursul anului 1977 cand au fost prezentate de cate profesorul C.S. Vonkeviziczky in cadrul Congresului International de Ozenologie din Acapulco. Fotografiile au fost preluate imediat de toate cartile si revistele din lumea intreaga, care vizeaza cazuistica OZN. Padurea Baciu continua sa fascineze, in special datorita relatarilor martorilor oculari care declarau ca se pot observa fenomenele cele mai stranii precum senzatii fizice inexplicabile, observatii de lumini de forme si culori diverse, umbre ciudate, voci si chipuri umane. Zona devine in scurt timp celebra printre specialistii in paranormal si ezoterism din intreaga lume, echipe intregi de cercetatori reputati din Germania, Franta, Statele Unite si Ungaria vizitand padurea Baciu in plina perioada comunista, si reusind sa prinda pe pelicula inexplicabilul de langa noi Cele mai tipice aparitii sunt cele care se profileaza pe cerul de deasupra padurii. Din senin, apar pe cer, in zbor, figuri geometrice sub forma de piramide, sfere, cilindri, conuri, cuburi. Aceste forme geometrice care nu ar avea ce cauta pe cer in mod obisnuit, au fost fotografiate si filmate de sute de ori. Cele mai spectaculare sunt cele cu forma de OZN, pre-OZN sau qvasi-OZN. Padurea este celebra si datorita faptului ca intre hotarele sale, OZN-urile invizibile pentru ochiul uman, dar care pot fi fotografiate, sunt mai numeroase decat OZN-urile vizibile cu ochiul liber. Nicaieri pe Terra nu a mai fost identificata o locatie cu aceste caracteristici. Aparitiile care produc cele mai mai mari temeri curiosilor sunt cele umanoide. Pare ca peste tot in padure exista capete umane care pandesc din invizibil. La fel ca in cazul OZN-urilor, marea lor

majoritatea au fost observate in fotografii. Multi turisti care faceau poze de familie au cazut prada groazei cand le-au developat si au observat ca nu erau singuri in padure, zeci de capete inghesuindu-se uneori in fotografii. Pentru un plus de macabru, au fost identificate in fotografii inclusiv figuri ale unor persoane decedateUn alt aspect care merita mentionat, este cel legat de starile tranzitorii intre radiatiile gama si beta, amplificate de distorsiunile magnetice asociate deseori cu aparitia unor siluete umanoide translucide, de culoare alba. Poarta spre alte lumi In anul 1993, cercetatorul Adrian Patrut a identificat in padurea Baciu o zona aparte pe care a denumit-o "Punctul 3 social activ". Zona cu pricina pare a fi centrul de maxima activitate pentru fenomenele paranormale observate in inima Ardealului. Cercetarile de pana in prezent au dus la stabilirea urmatoarelor concluzii : Fenomenele din padurea Hoia-Baciu sunt in mod general discrete dar continue in timp. Padurea in sine, ofera mai multe date cercetatorilor decat amatorilor de spiritism. Fenomenele sunt in mod clar evidente, fiind necontestate chiar si de cei mai sceptici oameni de stiinta. Se pare ca exista o legatura intre prezenta in padure a persoanelor cu capacitate de medium si aparitia fenomenelor misterioase. Frecventa fenomenelor paranormale este una fluctuanta, cauzele fluctuatiilor nefiind descoperite in totalitate. Exista, de asemenea, un consens general in randul specialistilor in parapsihologie, conform caruia Padurea Hoia-Baciu este o "poarta" interdimensionala prin care spiritele, fie ele ale celor decedati recent sau inca neincarnati, pot intra in dimensiunea material-fizica a planetei Terra. Initiatii in

stiintele ezoterice sustin insa ca Padurea Hoia-Baciu ar fi un portal intre planul astral si cel teluric, zona intermediara similara cumva Purgatoriului lui Dante, unde sufletele decedatilor adasta timp de 40 de zile, in care li se hotaraste soarta si le se judeca faptele Fenomenele inregistrate in padurea Baciu nu sunt singulare pe mapamond. Harta locurilor de pe Terra care contin zone cu fenomene asemanatoare, cuprinde si Desertul Mojave si Gloful Breeze din Statele Unite, La Spezia-Arenzano din Italia, Valea Hessdalen din Norvegia, Belo Horizonte din Brazilia, Muntele Kailasa din Tibet. Cu toate acestea, padurea Hoia-Baciu este considerata de toti marii parapsihologi , drept cel mai important areal al manifestarii fenomenelor parapsihologice de pe intreaga planeta.