Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

BINE ATI VENIT

ÎN ANUL ŞCOLAR 2010 – 2011 !

COLEGIUL

ION KALINDERU
BUŞTENI

“Caracterul unei şcoli bune

e ca elevul să înveţe în ea
mai mult decât i se predă,
mai mult decât ştie însuşi profesorul”
Mihai Eminescu

str. Alpiniştilor, nr. 1, jud. Prahova www.KALINDERU.8m.com

Tel: 0244-32.00.51; Fax: 0244-32.00.83
Busteni – o statiune turistica deja renascuta
ion_kalinderu@yahoo.com
Busteni, orasul strajuit de Caraiman, a inceput, de cativa ani, sa se ridice cu
adevarat la rangul de statiune turistica. Investitiile in reabilitarea retelelor de drumuri,
in amenajarile de la partia Kalinderu si in alte proiecte de interes turistic, au facut din
Busteni o noua "Perla a Carpatilor". Desi nu dispune de un castel regal, orasul a
inceput o noua viata, de aproximativ sase ani, iar acest lucru se rasfrange asupra
avalansei de turisti din perioada sezonului de iarna.
Intr-o perioada in care criza economica isi arata coltii pretutindeni in tara, Busteniul
reuseste sa se reinnoiasca si sa ofere tot mai mult atat localnicilor, cat si turistilor. Si
totul foarte simplu si, in mare parte, cu bani europeni. Proiectele finantate cu fonduri
europene - realizate profesionist de catre reprezentantii autoritatilor locale si
transformate in programe de dezvoltare sociala, turistica si culturala - au sporit
capacitatea de atragere a turistilor romani si
straini.
 GURA DE RAI DIN BUCEGI
In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care
organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza
brusc .Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre
cer si pamant.

In 1999, un institut de cercetari

particular din Bucuresti, angajat de o
firma straina pentru a studia subteranul
unei zone din Bucegi, a gasit ceva care
poate fi asimilat cu legendara "Gura de
Rai". E vorba despre o panta cu o
suprafata de aproximativ un kilometru
patrat, unde se manifesta o anomalie
magnetica atipica, dupa cum o definesc
specialistii, zona care are efecte benefice
uluitoare asupra organismului uman. Este,
foarte probabil, cea mai ciudata
descoperire facuta vreodata in Romania.

In traditia populara romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre

cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc
benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior
de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte.
Conform "Mitologiei Romane", cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura
de Rai este sinonima cu "plaiul", iar autorul considera ca acestor zone
mirifice li se releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor
romani, denumiti "exarhi ai plaiurilor". Romulus Vulcanescu subliniaza
ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori
populare si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii
mitologice.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor,

considera ca termenul de "Gura de Rai" exprima o realitate
simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia populara, ca
imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este
HARTA ORASULUI
vorba doar despre o traditie populara, fara o baza in realitatea concreta,
palpabila.
Locul in care organismul nu oboseste
Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei
"Guri de Rai", un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru
patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului
uman. In 1999, Institutul particular de cercetare "Terra" a fost
angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi,
situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata
de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a
construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai
multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut
cu aparatura de geodetectie.
Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje,
geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit
ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc,
i-a disparut oboseala. "Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam
ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la
inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este
real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc", spune
Vasile Rudan, coordonatorul echipei.
Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor
versantilor din zona. "Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit
ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare
oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o
revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun",
declara Dumitru Stanica.
O anomalie geomagnetica atipica
A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic,
care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu
"ciudatenii". Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din
apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus
catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva
deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede,
desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care
au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau
in acel loc.
S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala,
respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington,
care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost
depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un
kilometru patrat. "Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii
din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre
sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o
forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut,
un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei
mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel
moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le
cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de
radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta", ne-a spus
Vasile Rudan.
De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann
Problema zonelor geopatogene - sau a anomaliilor magnetice atipice
malefice - a fost ridicata de Institutul "Terra" cu mai multi ani in urma.
Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de
natura necunoscuta care sunt ostile vietii.
Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone "rele" este cunoscuta
de societatea omeneasca de foarte mult timp.
In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca
o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali,
oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca
subsolul are sau nu are "coltii dragonului". Daca acesti "colti"
subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era
etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.
Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de
experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria "Retelelor
Hartmann". Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-
o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei
retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o
incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si
astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante.
Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele
longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca
atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

"Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi,

"Gura de Rai" in traditie populara, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam
pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne
intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva
prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar", declara
Vasile Rudan.

"Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu

cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa
cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale
zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe
cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai
multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat
investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa
facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor,
deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel
putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din
informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii
corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel
mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta",
spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice

din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul
Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu.

Cercetatorii de la Institutul "Terra" spera sa se realizeze, cu

concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta
aceste zone iesite din comun.

HARTA TURISTICA

Colegiul “Ion Kalinderu”
de la inceputuri pana azi
Istoria Colegiului Scolar « Ion
Kalinderu » incepe la 1.11.1920 cand a luat
fiinta Scoala Industriala de Ucenici, prin
adresa nr. 8424 eliberata de Ministerul
Muncii si Ocrotirii Sociale. Scoala a fost
ctitorita de patronii Fabricii de Hartie de
atunci, familia Schiell, care au donat
orasului Busteni suma de 20000 lei pentru
constructia Scolii Germane, terminata in
1924.
Lacasul de cultura servea, in primul
rand Fabrica de Hartie care o patrona si
finanta; aici se pregatea forta de munca
calificata pentru bunul mers al
intreprinderii, iar cursurile se desfasurau in
localul Scolii Primare.
Directorul Scolii primare in perioada 1920 – 1921 era profesorul
Vintila Marculescu, primea 300 lei diurna, profesorii erau numiti diurnisti;
scoala a inceput cu 4 cadre didactice de predare, absolventi de scoala normala,
numiti de minister prin adrese speciale. In martie 1921, in documentle
existente sunt mentionate 6 cadre didactice, iar elevii care urmau cursurile,
erau absolventi de scoala primara (in anul I erau inscrisi 4 ucenici). In anul
1921 se infiinteaza si o sectie de tesaturi nationale cu titulatura “Scoala
profesionala de ucenici” nr. 1 Busteni, care functiona in localul actualei Case
de Cultura din orasul Busteni, si cursurile se desfasurau doar 3 zile pe
saptamana, cate 2 ore. Incepand cu anul scolar 1921-1922 invatamantul pentru
scoala de ucenici se demixteaza, se desfasura separat fetele de baieti, iar
conducerea era asigurata de:
- prof. Vintila Marculescu pentru baieti- director si avea un numar de 5
invatatori, ca personal didactic;
- profesoara de lucru – invatatoarea Eugenia Movila – director pentru
fete si avea in subordine 2 cadre didactice cu pregatirea de invatator.
Treptat se produce o clarificare in evolutia scolii de ucenici in sensul
ca apare personal didactic de predare de specialitate, planurile de invatamant
erau diferite la fete, de baieti: fetele aveau ore de religie si franceza ( care nu
erau la baieti), iar baietii aveau mai multe ore de matematica si mecanica. Din
documentele consultate s-au regasit profesorii Mihailescu Zoe, Radulescu C-
tin , Borlea Alexandru, Kis Ecaterina, Roth Ludovic (care preda franceza si
contabilitatea).
Din 01.11.1929 sectia de tesaturi nationale se muta in localul Scolii
Germane (actuala cladire veche din str. Caraiman nr. 5); cladirea era
proprietatea tot a Fabricii de Hartie, avea 3 sali de clase, iar atelierele de
practica functionau in cladirea fostei Case a Pionerilor situata pe str. Industriei,
astazi Str. Telecabinei. Fabrica de Hartie a fost inregistrata in 1881 si din 1882
este prima fabrica de hartie functionala din tara.
Din decembrie 1932, directorul Vintila Marculescu preda conducerea lui
Ioan Radulescu-inginer, care, alaturi de invatatoarea Eugenia Movila (director
de fete), conduc scoala pana in 1939. Tehnologia era predata de un inginer,
igiena de un medic, contabilitatea de un economist, iar invatatorii predau
obiectele de cultura generala. Pentru fete erau incadrate 4 invatatoare si un
cadru didactic cu scoala profesionala.
Fabrica de Hartie intretinea total scoala, cursurile aveau o durata de 3
ani si elevii primeau Certificat de absolvire si Certificat de ucenicie la patron.
Varsta la care se putea incepe scoala nu era reglementata legal: unii
dintre elevi urmau cursurile chiar cand implineau varsta de plecare in armata si
in aceste conditii solicitau amanari repetate ale serviciului militar. Directorul
Fabricii de Hartie dorea ca scoala de ucenici sa fie frecventata doar e ucenicii
angajati de patron, iar la examenele de absolvire, comisiile de examen erau
prezidate chiar de director (aceasta conform adresei nr. 24194/1931 a
Ministerului Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale).
Incepand cu 7 ianuarie 1935 Scoala de ucenici se va muta intr-un nou
local al scolii particulare germane (actuala scoala generala cu clasele I-VIII
“Cezar Petrescu”), local construit tot de Fabrica de Hartie, in care functiona si
gradinita si scoala primara si se numea Scoala elementara de 7 ani, nr.1. In
dorinta de a avea cadre cat mai bine pregatite, la 30 aprilie 1936 se emite legea
conform careia toti ucenicii mai mici de 18 ani sa fie obligati sa urmeze
cursurile de pregatire profesionala. Scoala era in subordinea Ministerului
Muncii. Din documentele pastrate si consultate apar, in anul scolar 1938-1939,
cursuri de pregatire profesionala, in meseriile: lacatusi, strungari in fier, fierari,
turnatori, tinichigii, sudori, electricieni, tamplari, zidari, croitori, frizeri,
ospatari. In anul 1940-1941 populatia scolara a orasului era de 561 elevi ; din
ei 201 erau la scoala de arte si meserii.
In perioada 1939-1948 conducerea a fost asigurata de prof. de muzica
Constantin Claponi.
Scoala devine “Scoala Industriala de ucenici”, de 4 ani, incepand cu anul
1942. Documentele ramase si consultate au demonstrat ca in 1946 scoala avea
4 clase cu 126 elevi ucenici, in 1947 erau 130 de elevi ucenici ( si se pregateau
ucenicii pentru fabricile din Busteni si Azuga (fabrica de ciment, postav si de
bere din Azuga).Profesorii, care predau disciplinele e cultura generala sau de
specialitate, inregistrati in documentele vremii erau:
- Constantin Claponi
- Radulescu Ioan
- Vasilescu Dan (profesor de limba romana)
 - Dr. Conciu Dan – profesor de igiena
-preotii Moraru si Visinescu – prof. de limba franceza
- Traian Matei – prof. istorie, geografie
In anul 1947 Scoala de ucenici s-a mutat in localurile de pe Str.
Caraiman nr. 40, localuri donate tot de familia Schiell, plecata definitiv in
strainatate.
Noua lege a invatamantului din vara anului 1948 isi pune pecetea si pe
destinele scolii din Busteni. In decembrie 1948, ca director al Scolii
profesionale este numit prof. Chivu Dumitru, iar in incadrare apareau 12 cadre
didactice de predare si 6 maistri (incadrare mentionata in procesul verbal din
22.11.1948).
Prin adresa din data de 18.10.1948, scoala de ucenici, devine “Scoala
profesionala de Celuloza si Hartie”. Orele de curs se tineau in cadrul celor 8
ore de lucru si se pregateau meseriasi pentru fabricarea hartiei (in anul I
studiau 34 de baieti, in anul II erau 41 de baieti). Internatul scolii era in str.
Caraiman, nr.5. Trecerea de la scoala de ucenici la Scoala profesionala nu se
putea face dintr-o data: anul scolar 1948-1949 mentinea doar clasele a II-a ( cu
13 elevi), a III-a (cu 19 elevi), a IV-a (cu 22 elevi ucenici si se incepea cu clasa
a I a profesionala care avea 46 elevi, din care au promovat doar 36.
In anul 1949, pana in 1951 este numit director, maistrul Gheorghe
Tocanie- specialitatea celuloza si hartie. Scoala apartinea de Ministerul
Silviculturii si Industriei Lemnului si cursurile se vor desfasura in localul fostei
locuinteSchiell, plecat definitiv in strainatate.
Personalul didactic era format din 12 cadre didactice de predare, 7
instructori de practica care erau maistri de la Fabrica de Hartie; tot din acest
an , pe langa scoala, se sustinea si un curs pentru scoala de maistri. Elevii care
optau pentru ea, trebuiau sa aiba 7 clase (si erau admisi si fara examen) sau 4
clase ( si erau admisi cu examen).
In anii 1951- 1952 conducerea era asigurata de maistrul Marin
Militaru- director. O hotarare din 30 august 1951 a Ministerului Industriei
Lemnului, Hartiei si Celulozei, reorganizeaza scoala profesionala la o durata
de 2 ani, practica de 6 luni pentru fiecare an scolar. Totalul orelor din planul de
invatamant erau 2400 si erau formate din: ore de cultura generala, cultura
tehnica generala, cultura tehnica de specialitate si 960 ore de practica.
In anul scolar 1952-1953, scoala functiona sub aceeasi titulatura si era
subordonata aceluiasi minister, iar conducerea a fost asigurata de profesorul de
limba romana Radu Corsaru (contabilitatea fiind asigurata de d-nul Oprea
Gheorghe).In octombrie 1952, 190 de elevi din Piatra Neamt, sunt trimisi
pentru scolarizare la Busteni (scoala profesionala din Piatra Neamt se
desfintase).
Incepand cu anul scolar 1953-1954, spatiul destinat salilor de clase
devine insuficient si Fabrica de Hartie Busteni solicita si obtine, pe baza unui
memoriu tehnic, temeinic intocmit, localul cladirii din Str. Caraiman, nr.42.
Conducerea a fost asigurata de prof. ing. Capra si Lazar Gheorghe
(contabilitatea era asigurata de Sorescu Lucretia).
Au urmat directorii: - prof. Rautu Romulus (contabilitatea fiind
asigurata de Lucretia Marciu ) in perioada 1954-1955
- prof. Zangropol Polimen – director
- prof. Emil Rades - dir. adj, respectiv contabilul Ionita Aristir.
In perioada 1955-1957 scoala apartinea aceluiasi minister (Min.Industriei,
Lemnului, Hartiei si Celulozei).
Din 1957, scoala profesionla trece sub patronatul Ministerului
Industriei, Petrolului si Chimiei si purta denumirea de “Scoala Profesionala de
ucenici”.
In 15 septembrie 1958 se transforma din Scoala Profesionala de
ucenici”in Grupul Scolar Petrol- Chimie Busteni, denumire pastrata pana in 1
septembrie 1965.
In perioada 1957-1960 conducerea a fost asigurata de aceeasi echipa:
Zangropol Polimen, Emil Rades, Ionita Aristir.
Incepand cu anul anul scolar 1958 se infiinteaza la Busteni o noua
sectie: “Scoala Tehnica de Celuloza si Hartie” (Emil Rades fiind primul autor
al primului manual de celuloza si hartie).
Odata cu anul scolar 1960-1961, scoala se mentine sub acelasi
patronat, aceeasi denumire, echipa de conducere fiind formata din :
- prof. Emilian Ilie - director,
- prof. Kaetanovici Adrian - dir. adj.;
- Ionita Aristir –contabil, echipa ce a urmat si in anul 1961-1962,
alaturi de prof. Valeriu Stefanescu- director, din partea patronatului,
pentru ca in perioada 1962-1965 ca director sa fie numit ing. Balan
Constantin.
Incepand cu anul scolar 1965-1966 unitatea trece sub patronatul
Ministerului Industriei Chimice si ia denumirea de” Grupul Scolar de Chimie”
Busteni, pana in 1967, cand devine “Scoala Profesionala de Chimie” Busteni.
Inginerul Balan Constantin, alaturi de contabilul Ionita Aristir, dovedesc
preocupare deosebita pentru pregatirea profesionala a elevilor ce urmau a fi
angajati la intreprinerile cu specific chimie, dar si celuloza si hartie.
A urmat perioada 1967-1970, cand unitatea sub aceeasi denumire si
patronat, s-a aflat sub conducerea:
- ing. Ilie Ilinca –director
- prof. matematica Gheorghe Manea – dir.adj.
- Aristir Ionita – contabil, pentru ca in 1970-1971 sa apartina
Ministerului Economiei Forestiere.
Transformarile care au urmat, au trecut “Scoala Profesionala la
Ministerul Industriei Lemnului din 1971 si scoala devine “Scoala Prof. pentru
celuloza si Hartie Busteni”. Sub aceasta denumire, scoala trece in 1973 sub
patronatul Ministerului Economiei Forestiere si Materialelor de Constructii,
ramanand pana in anul 1974. Toate aceste transformari au fost realizate cu
succes, atat din punct de vedere al rezultatelor obtinute de elevi si profesori,
cat si din punct de vedere al bazei materiale, de conducatorii:
- ing. Alexandru Dumitrascu – director
- prof. matematica Gheorghe Manea – director adj.
- contabil – Ionita Aristir
Incepand cu anul scolar 1974 – 1975, conform Legii Invatamantului, iau
fiinta liceele industriale, unele putand functiona la un loc cu Scolile
profesionale si scolile de maistri sub denumirea de “Grup Scolar Industrial de
Celuloza si Hartie”. Transformarea a fost posibila conform Consiliului de
ministrii nr. 354 / 05.04.1974, hotarare anexata aici si publicata in Monitorul
Oficial nr. 62, partea I, din 06.04.1974. Toate acestea s-au intamplat tinand
cont de calitatea bazei materiale dar si de calitatea pregatirii personalului
didactic. Unitatea trece sub patronatul MEFMC. si CICH Braila, cu aceeasi
echipa de buni manageri. Prima serie de absolventi de liceu au finalizat
cursurile in 1978, an in care se renunta la denumirea de Grup Scolar si se
introduce denumirea de “Liceul Industrial cu Scoala profesionala si de
maistri”. Unitatea era patronata tot de Fabrica de Hartie si pregatea forta de
munca pentru toate intreprinerile de hartie din tara: Ghimbav, Boldesti Scaieni,
Palas Constanta, Zarnesti, Dej, Cluj, Suceava, Bucuresti. Managerii au fost
aceiasi, adaugandu-se prof. Nitu Adela –director adjunct. Din 1976 se
scolarizau elevi si la cursurile serale.
In toata aceasta perioada, scoala a cunoscut o dezvoltare impetuoasa: s-a
construit Caminul internat de 300 de locuri din str. Alpinistilor nr.1, sala de
meditatii, biblioteca, o cantina de 300de locuri pe serie, un camin de 5o
garsoniere, o cladire scoala cu 20 Sali de clasa, din care 4 sali au fost
transformate in sali de 300 locuri pentru proiectii cinematografice. Toate
aceste constructii s-au realizat cu scopul de a se organiza la Busteni, pregatirea
profesionala pentru personalul din industria celulozei si hartiei, pentru
industria lemnului si sivicultura, pentru industria materialelor de constructii.
Din 1980, toate constructiile enumerate mai sus, au fost predate, prin
proces-verbal de predare –primire, fara documente legale, Ministerului
Celulozei si Hartiei, Lemnului si Siviculturii, actualmenteCPPI Busteni.
Documentatia tehnica a acestora a fost gasita la constructor, Concifor
Buzau, au fost predate actualului director al centrului, d-nul Ghita Irinel in
anul 2008 si ele dovedesc ca au fost construite pentru Grupul Scolar.
Prima serie de absolventi de liceu au finalizat cursurile in 1978, an in care
numarul de elevi scolarizati era de 1500, cuprinsi in 36 de clase, cu 140
profesori
Incepand cu anul 1980 -1981 conducerea a fost asigurata de profesor
Rapcea Constantin, liceul si scoala profesionala pregatind forta de munca
pentru aceleasi intreprinderi, cu exceptia Combinatului de Celuloza si Hartie
Zarnesti, care, din 1983 si-a creat scoala profesionala proprie. Tot din acelasi
an la cererea Ministerului Metalurgiei si cu aprobarea MILMC din 1984, liceul
a pregatit, printr-un rand de clase IX-XII specialisti in materiale de constructii  :
operatori chimisti materiale abrazive pentru Intreprinderea de Samota Azuga.
In anul 1980 pana in 1985 conducerea liceului este preluata de profesor
Rapcea Constantin –director si prof. filosofie Nitu Adela – dir.adj., care isi
asuma responsabilitatea alaturi de intreg colectivul de cadre didactice de a
asigura spatiul de desfasurare a orelor de curs in cladirea internat din str.
Alpinistilor, nr1, spatiul din str. Caraiman devenind insuficient. Caminul
internat va functiona in str. Caraiman nr.5, cladire proiectata si construita
special cu aceasta destinatie.
Din 1985-1990 prin decretul 70 Liceul Industrial Busteni si Fabrica de
Hartie trec la Ministerul Industriei Chimice si apartin de Centrala Industriei de
celuloza, hartie, fibre sintetice si ambalaje Braila. Conducerea liceului a fost
preluata in anii :
- 1985-1987 de : - prof. Rapcea C-tin –director; prof. Cardas George –
dir.adj.; Ionita Aristir – contabil.
- 1987-1990 de : - prof. Grigorescu Maria-director; prof. Cardas
George- dir.adj. Ionita Aristir – contabil
- 1990-1991 de : - prof. Rapcea C-tin –director; prof. Cardas George –
dir.adj.; Ionita Aristir – contabil.
Dupa 1 februarie 1990 unitatea de celuloza si hartie trece la Ministerul
Industriei Lemnului pana la 26 iulie 1990, liceul ramane patronat tot de
Fabrica de Hartie( doar industria fibrelor artificiale Braila, Dej, Suceava,
ramane la Ministerul Industriei Chimice. Unitatea trece, incepand cu
septembrie 1990 la Ministerul Invatamantului, se numea ‘Liceul Industrial
Busteni si conducerea a fost preluata de :
- prof. biologie –Rapcea Constantin –director
- prof. matematica –Buruiana Petre – director adj.
- contabil- Ionita Aristir
Incepand cu 1 ianuarie 1992 toate departamentele se unesc si formeaza
Ministerul Industriilor, si tot cu aceasta data, scoala trece sub patronatul
Ministerului Educatiei si Invatamantului, iar in perioada 1991-1997 echipa de
conducere a fost formata din:
- prof. de matematica –Buruiana Petre –director
- prof. Fizica – Mihilescu Doru –dir. adj.
- contabil – Stanciu Gheorghe
In anul 1990 profesorii au deschis calea infratirii cu orasul Moisy –
Cramayel din Franta. Legatura cu acest oras a fost realizata prin intermediul
domnului Lucian Stefanescu care a mijlocit organizarea unei excursii a
profesorilor de limba franceza la Moisy Cramayel Franta.
Au urmat vizite reciproce, repetate, ale reprezentantilor Primariilor si
Consiliilor Locale din cele 2 orase, in urma carora, s-au intarit relatiile de
prietenie si colaborare, relatii care au pus baza infratirii oficiale din octombrie
1993 in Moisy-Cramayel din Franta, si in august 1994 la Busteni. Tot in anul
1994, la intalnirea primarilor celor doua localitati, s-au pus bazele unui lacas al
francofoniei in orasul Busteni, cunoscut sub numele Casa Romano-Franceza,
lacas inaugurat in anul 1996. Pentru scoala lacasul reprezinta baza de
documentare, sediul de intalnire al reprezentantilor celor doua orase, sediu de
intalnire al elevilor din orasul Busteni si locul de sarbatorire a “Zilei
francofoniei”.
In perioada 1997-1999 unitatea este sub patronatul Ministerului
Invatamantului si este condusa de:
- prof. matematica Buruiana Petre –director
- ing. Prof. Barboi Cristian – director adj.
- contabili: Marciu Liliana si Stanciu Gheorghe
Din anul 1999 unitatea functioneaza sub denumirea de “Grup Scolar
Busteni”, sub patronatul Ministerului Invatamantului pana in 2001, iar apoi
Ministerul Educatiei si Cercetarii. Aceasta pana la 1 septembie 2004,
conducerea fiind asigurata de :
- prof. matem. Buruiana Petre –director
- prof. chimie Dobrea Mirela – dir. adj.
- contabil –Marciu Liliana
Prin Protocolul de predare- primire, incheiat in 31august 2000, intreaga baza
materiala este predata Consiliului Local Busteni si scoala va fi administratorul
acesteia. Valorile de inventar sunt cuprinse in protocolul anexat.
Prin Ordinul de ministru (MEC) 4424/30.07.2004, scoala devine incepand cu 1
septembrie 2004, Grupul Scolar “Ion Kalinderu” nume ce constituie o amintire
a devotamentului si abnegatiei de care a dat dovada Ion Kalinderu,
administrator al domeniilor coroanei, caruia i se recunoaste meritul vis-a-vis de
conceptia si calitatea lucrarilor efectuate la constructia Centrului Civic al
orasului Busteni. Urmarindu-si permanent scopul procesului instructiv-
educativ de a forma un tanar capabil sa faca fata ritmului rapid al modernizarii
si dezvoltarii economiei de piata, scoala, prin dascalii sai si echipa manageriala
reprezentata de :
- prof. chimie –Dobrea Mirela –director
- prof. fizica – Tudor Gheorghe –dir. adj.
- contabil –Marciu Liliana, au pregatit in perioada 2004-2009 specialisti
bine pregatiti profesional, oameni de valoare cu o personalitate distincta. Si
toate acestea nu ar fi fost posibile, daca nu s-ar fi modernizat complet intreaga
baza materiala,( scoala si camin internat, biblioteca sala de sport), modernizare
ce nu a mai cunoscut precedent niciodata. Este meritul primarului orasului
Busteni, ec. Savin Emanoil, care din 2004 –alaturi de Consiliul Local au situat
invatamantul din Busteni ca prioritate, in dezvolatrea economica, social -
cultural-artistica a orasului.
Inceputul anului scolar 2009-2010, ne-a mobilizat si mai mult, data
fiind provocarea inaintata noua de Inspectoratul Judetean Prahova, prin
inspectorul scolar general adj. Matei Gheorghe, de a demara demersurile legate
de dobandirea titulaturii de Colegiul “Ion Kalinderu”.
Provocarea a avut la baza constatarile I.S.J.Prahova privind baza
materiala, calitatea resurselor umane, a absolventilor nostri prin pregatirea lor
profesionala si insertia lor pe piata muncii, relatiile de parteneriat deosebite cu
toti partenerii educationali, rezultatele obtinute la concursuri zonale si
judetene.
Daca la inceput de an scolar 2009-2010, eram sub patronatul MECI,
din decembrie 2009 suntem sub patronatul Ministreului Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului, iar conducerea unitatii este incredintata:
-prof. Dobrea Mirela –director
- prof. lb.franceza – Bobeica Alina –dir. adj.
- contabil - Marciu Liliana –contabil, iar valorile cladirilor si bunurile
materiale la aceasta data ( finele anului 2009) sunt anexate prezentului istoric.
Ne mandrim cu foarte multi absolventi bine pregatiti care-si desfasoara
activitatea in domenii cheie.
Ne mandrim cu diploma de merit acordata la prima editie a “Galei
Directorilor” din Romania, decembrie 2006, diploma acordata ca urmare a
situarii unitatii in primele cinci licee din jud. Prahova.
In ianuarie 2010 s-a inaintat la ISJ Prahova, documentatia in vederea
atribuirii numelui de Colegiul “Ion Kalinderu”.
Documentatia a urmat solicitarii noastre cu nr. 4050/ 10.12.2009 catre
ISJ Prahova avizata si de autoritatea locala ( in copie, anexata acestui
document)
Documentatia ( aprobata in CP din 8.01.2010) a constat in constituirea
si depunerea a trei bibliorafturi a caror structura era:
1. documente de identitate, planuri de scolarizare, dinamica si
structura salariatilor si efectivul de elevi, calitatea elevilor, formarea continua
si baza materiala (pentru anii 2005-2009);
2. activitatile metodico- stiintifice, scolare si extrascolare ale
cvatedrelor si comisiilor metodice din scoala;
3. activitatile metodico-artistice, educative, scolare si
extrascolare cu documentatii justificative.
In urma analizei Consiliului de Administratie al ISJ Prahova si
MECTS s-a emis Ordinul MECTS nr. 3572/06.04.2010 (anexat) prin care
unitatii i se aproba numele de Colegiul “I.Kalinderu” . Prin Ordinul MECT
nr. 5770 /2006 cu modificarile si completarile ulterioare – Colegiul “I.
Kalinderu” este recunoscut ca unitate cu personalitate juridica acreditata.
Iata de ce suntem mandrii ca rezultatele noastre au convins autoritatile
abilitate sa le analizeze; deasemenea, aceasta ne obliga la o analiza si
desfasurare a activitatii didactice la cote mai inalte. Continuam ceea ce am
inceput de-a lungul anilor, in special dupa 2004 si recompensam astfel
eforturile Comunitatii si Autoritatii Locale, parintilor si elevilor, celorlalti
parteneri educationali, primarului Savin Emanoil, exemplu de daruire si
profesonalism pentru orasul Busteni.

ION KALINDERU – O PERSONALITATE CU
VOCAŢIE DE CTITOR
MOTTO : Poartă cu tine setea de cunoaştere, iubeşte-ţi şcoala şi
învaţă să îi respecţi pe cei care o servesc !
S-a născut în 28 decembrie 1840 în
Bucureşti, ca fiu al unei familii de
latifundiari. După studii prelungite la
Bucureşti şi Paris îşi începe activitatea
ştiinţifică după susţinerea tezei de licenţă
in Drept la Paris în 1860 şi ajunge
membru al Academiei Romane din
11.03.1893.
În 1884, la propunerea lui I.
Brătianu se instituie Administraţia
Domeniului Coroanei şi el este numit în
funcţia de prim administrator şi avocat,
funcţii ce le îndeplineşte până la moarteŞ
11 decembrie 1913, când a fost înlocuit de
Barbu Ştirbei. In această calitate, se dovedeşte a fi un bun gospodar,
propunându-şi, dar şi reuşind ca aceste domenii să constituie un
adevărat model pentru zona noastră (a asigurat o viaţă civilizată
ţăranilor care le lucrau, el se specializase în Germania ca inginer arhitect
şi se bucura de o aleasă reputaţie din partea casei regale).
Era un gentilom, în care regele Carol avea cea mai mare
încredere şi care avea să joace un mare rol în tinerele noastre vieţi.
El muncea din dragoste şi era neretribuit, de aceea era tratat cu
multă preţuire de către regele lui. Deoarece lui Kalinderu îi plăceau
onorurile regale, unchiul totdeauna găsea mijlocul să-l aibă în suita sa,
în împrejurările mai de seamă. Cu toate că era neîndoios un om de
ispravă şi plin de bune însuşiri, Ion Kalinderu era totuşi o făptură, care
însufleţea cu o putere neînvinsă creionul unui caricaturist. Era mic,
rotunjor, cu barba tunsă scurt şi cu un nas de proporţii pronunţat mitice
avea în unul din ochi o sclipire vicleană, care arăta o deşteptăciune din
cale afară de ageră.
Ion Kalinderu era credincios, devotat şi neobosit la muncă, dar
totodată, era deplin încredinţat de bunele lui însuşiri şi aceasta îi dădea o
înfăţişare încrezută şi mulţumită de sine, ce era o înceată ispită pentru
caricaturişti.
«  Nando (Ferdinand) simţea pentru el în acea vreme, un ciudat
amestec de afectuoasă recunoştinţă şi de sfială oarecum îngrijorată,
căci Kalinderu, în pantaloni scurţi era în adevăr o arătare de neuitat şi
trebuie să mărturisesc că părea mic de tot, în acest cadru feudal, dar
era din cei ce se simt în largul lor oriunde s-ar afla. Îşi purta , ca să zic
aşa, însemnătatea cu sine, peste tot, astfel încât chiar la Windsor se
găsea ca la el acasă şi era în adevăr nostim să vezi pe măruntul gentil
om foarte mulţumit de sine prinzând toate cu privirea, cântărind,
judecând, luând măsura oamenilor şi a lucrurilor, cu acel ochi mic,
pătrunzător, aproape viclean. A fost o clipă fără seamăn în viaţa lui
Kalinderu, când fu prezentat legendarei bătrâne doamne ce era Regina
Marii Britanii şi a Irlandei şi Împărăteasa Indiei (Regina Victoria,
bunica Mariei dinspre tată ). Cu toate că mi s-au şters din minte toate
întâlnirile dintre bunica şi unchiul, văd încă pe administratorul
domeniilor regale ale României, plecându-se să sărute mâna Majestăţii
Sale Regale şi Imperiale. Chiar în acel moment fără pereche, ochiul lui
Kalinderu rătăcea prin toate părţile, temându-se parcă să nu-i scape
ceva. Nu se poate închipui un contrast mai mare, decât cel dintre Ion
Kalinderu şi gentilomul de serviciu pe lângă Regina Angliei, înalt, slab,
chiar uscăţiv, şi purtându-şi întotdeauna costumul cu o neasemuită
corectitudine.
Kalinderu însă, nu se dădea bătutş nimic nu putea să-i
zdruncine mulţumirea de sine, iar când îşi lipea monoclul de ochi,
pentru a putea privi de aproape comorile de la Windsor, vechi de mai
multe veacuri, o făcea cu aerul de superioritate al unui cunăscător, al
unui om care se pricepe la colecţiile de preţ, căci doar şi el, Ion
Kalinderu, se îndeletnicea cu înfăptuirea unui muzeu menit să fie dăruit
ţării, după moarte, astfel încât, numele lui să treacă posterităţii »
Din « Povestea vieţii mele » Regina Maria, vol.I, pg.243
“Exploatarea moşiei respective se realizează pe baze ştiinţifice,
folosind specialişti aduşi din Germania, Elveţia, dar şi români pricepuţi
în cultura pământului şi alte meserii. Au fost construite şcoli pentru
copiii din satele unde se aflau Domeniile Coroane, locuinţe pentru
administratori şi personalul de servicii, s-au înfiinţat ateliere,
biblioteci, dispensare”.
Din “Istoria României în timpul celor patru regi 1866-1947”-
Ioan Scurtu –Carol I vol.I, pag129-173.
Cum o parte din munţii şi pădurile adiacente localităţii Buşteni
aparţineau Domeniilor Coroanei, Ion Kalinderu s-a implicat cu
seriozitate în dezvoltarea edilitaro- gospodărească, fiind primul ctitor al
modernizării sale.
Munca făcută cu mare professionalism şi înaltă răspundere
patriotică a făcut-o voluntar,fără nici o retribuţie materială, fapt pentru
care în faţa regelui Carol I s-a bucurat de toate onorurile.
Între anii 1884-1889 din dispoziţia regelui Carol I (1866-1914)
care cedează din moşia sa, din zona Caraimanului satului Buşteni o
mare suprafaţă de teren, el construieşte Centrul Civic pe ambele părţi ale
Bulevardului Carol I între gara CFR şi bariera CFR.
Din acest ansamblu (ce se păstrează şi astăzi mai mult de 60%)
făceau parte toate cele 6 vile din lungul căii ferate, printer care Vila
Elena în care funcţionează astăzi Poliţia, Casa Româno-Franceză, Casa
Vânătorilor, (ce mai păstrează semnul heraldic al “vânătoarei”) azi
închiriată de Primărie, şi cele 2 vile din dreapta şi din stânga barierei
CFR(prima vilă de lângă gară era un canton silvic).
Pe partea opusă se păstrează, bine conservate “Hotelul Buşteni”
impunătoare clădire pentru vremea aceea construită în 1885 , în prezent
Primăria oraşului, care sub domnia lui Carol al II-lea a fost “Hotelul
scriitorului” iar după 6 septembrie 1940 Sediul Administraţiei
domeniului Coroanei. După 1947 adevenit sediul Consiliul Popular şi
după 1990 primărie.
Şcoala Primară Mixtă (1887) mistuită de flăcări chiar in anul
centenarului, refăcută a devenit Casa de Cultură a oraşului.
Biserica Domnească cu hramul “Naşterea Maicii Domnului şi
Pururi Fecioară Maria” este o adevărată bijuterie pe Valea Superioară a
râului Prahova a cărei construcţie a fost susţinută cu abnegaţie de Ion
Kalinderu.
Banca “Gheorghe Lazăr” care era şi societate culturală
amplasată pe locul unde astăzi funcţionează Complexul muncitoresc
(croitorie, cizmărie, frizerie etc) din 1968 pe locul actualului hotel
Caraiman, era Primăria şi Vila în care funcţionează Administraţia
Domeniului Coroanei. De asemenea tot din Centrul Civic construit de
Ion Kalinderu, făceau parte şi toate vilele din Aleea Kalinderu, mai
preţioase şi mai cochete, astăzi Şcoala şi Sanatoriul Balneo Climateric
Buşteni.
Din parcul de sub panta împădurită cu yade (larix deciduoa) şi
pini mediteraneeni, nu a mai rămas decât 1/3 sau poate mai puţin. La
piciorul pantei în faţa unei fântâni, în 1945 în amintirea celui ce poate fi
considerat pe drept unul din ctitorii Buşteniului, după Regele Carol I şi
fraţii Carol şi Samuel Schiel, s-a amplasat un bust din bronz, opera
sculptorului bucureştean Oskar Spathe pe care scria :
ION KALINDERU
28 –XII-1840—11-XII-1913
ADMINISTRATORUL
DOMENIULUI COROANEI
1884 – 1913
Acest bust a fost demolat după 1947, şi printr-o împrejurare
fericită a fost recuperat din mâna hoţilor ce vroiau să-l transforme în
cazan de ţuică. A fost adăpostit în siguranţă în holul Casei de Cultură a
oraşului Buşteni, în prezent el se găseşte amplasat aici la noi, în curtea
Grupului Şcolar Buşteni, care, începând cu 01 septembrie 2004 se
numeşte Grupul Şcolar „Ion Kalinderu”.
Tot lui Kalinderu i se datorează primele lucrări de regularizare a
albiilor râurilor, amenajarea unor căi de acces spre zona alpină. Pe
versantul pitoresc al Caraimanului el a avut ideea amenajării unei poiene
(construirea unui chioşc, unde vara cânta o fanfară pentru delectarea
turiştilor). Nu întâmplător, poiana respectivă îi poartă şi azi numele.
Omul de ştiinţă Kalinderu s-a ocupat de progresul ţărănimii, scriind
pentru aceştia cărţi de popularizare, privind: creşterea albinelor, a
viermilor de mătase, pomicultura şi creşterea viţei de vie.
In continuare voi prezenta activitatea deosebita pe care a avut-o de
organizator, constructor de scoli noi, si dotarea lor cu ateliere pe
Domeniile Coroanei si activitatea lui sustinuta de ridicare a rolului
invatatorului; pentru formarea generatiei noi la un inalt nivel stiintific si
prestigiu moral.
Din “Tabloul localurilor de scoli construite de administratie Domeniului
Coroanei pe domeniile ce-i apartine”, tiparit in 1891, pag.III rezulta ca
s-au construit 27 de scoli, dotate cu diverse ateliere, ca: dogarie,
tamplarie,. Strungarie, reparatii diverse, franghierie, cosuri de rachita,
palarii de paie, etc.
Toate scolile erau duble, cu localuri separate, pentru fete si baieti. De
asemenea erau angajati “personal invatatoresc”.
Pentru construirea acestor scoli si dotarea lor s-au cheltuit 334000 lei. In
acea perioada salariul mediu lunar era in jur de 100 lei (anexa copie
dupa “ Tabloul” III, xeroxat dupa exemplarul Bibliotecii Academiei
Romane).
Ion Kalinderu a purtat o grija deosebita scolilor aflate pe Domeniul
Coroanei, cheltuit sume uriase pentru mentinerea in stare de perfecta
fuctionare a lor si perfectionare atat a invatamantului cat si a
personalului didactic.In fiecare an erau ajutati cu imbracaminte, carti
copiii nevoiasi, iar in instructiunile pe care le da invatatorului insista sa
descopere copiii cu aptitudini deosebite (sa-i stimuleze).
Dam mai jos pag.4 din “Tablou” in care sunt aratare realizarile
administratiei.
Sumele trecute mai sus reprezinta numai prima cheltuiala de cladiri,
administratiune si a mai luat insa si sarcina:
1. De a intretine in buna stare localul si materialul scolii; agentii ei
sunt indatorati a semnala in fiecare an trebuintele ce le constata
si reparatiile si ameliorarile,ce se executa in timpul vacantelor.
2. Toate scolile sunt inzestrate cu o mica biblioteca care se sporeste
treptat in fiecare an prin trimiterea de noi carti.Ele servesc unele
la tinerea la curent si perfectionarea invatatorului, altele la citirea
in clasa sau acasa pentru elevi.
3. Toate localele ridicate de administratia Domeniului Coroanei
sunt asigurate pe spatele ei in contra pericolelor de incendiu.
4. Pentru ca am pus la dispozitia invatatorului tot ce-I trebuie
pentru a preda cantul (ca armonium, manuale, note) gimnastica,
lucrul manual.Nu lipsim de cate ori vedem un progres realizat in
una din aceste directiuni a incuraja telul lor prin ajutoare sau
subventii.
5. Am angajat tot pe spatele administratiei noastre maestrii care vin
a initia si a dirija la inceput pe invatatorii care nu au inca
cunostiinta de lucru manual si la organizarea atelierelor scolare.
6. In toti anii la inceputul cursurilor, invatatorii ne prezinta elevi
lipsiti de mijloacele si trebuintele lor.Acestia sunt ajutati cu carti
si cu imbracaminte.
Agentii nostril sunt indatorati a ne face un rapor trimestrial asupra
mersului scolilor in ocolul lor si asupra trebuintelor ce s-ar ivi si
ajutorului ce le putem da.
Le-am trimis circulari speciale, pe care le-am adus si la cunostiinta
personalului didactic pentru a le arata pretul ce-l punem asupra
invatamantului,cantului,.gimnasticei,deprinderilor
manuale,frecventarii bisericii,formarea corurilor etc.insarcinandu-i a
pune in vedere invatatorilor, ca le punem la dispozitie tot ce le
trebuie pentru aceasta.
Ion Kalinderu analizeaza starea invatamantului primar, urban si rural
in judetele Regatului Romaniei, in anul 1891.
Pentru examplificare,putem cita pag.354-355 din “Tabloul”, unde, la
pozitia 12, Comuna Predeal, cu satele : Predeal,Azuga, Busteni,
Poiana Tapului, sunt date exhaustive despre numarul copiilor de
varsta scolara, cati copii urmeaza scoala,in ce sate sunt scolile, ce
distanta maxima au copiii pana la scoala, din ce sunt construite
scolile, cat au costat scolile, suprafata lor in metri (a salilor de clasa),
starea salilor de clasa, daca sunt dotate cu terenuri agricole (anexa
pag. 354-355).
In continuare vom arata indemnul catre invatatori si sperantele pe
care acesta si le punea in ei in carticica a 8a din Biblioteca Populara
a Administratiei Domeniului Coroanei (patronata de el)cu titlul
“Rolul Invatatorului in formatiunea generatiilor noi” publicata in
1896 I.Kalinderu spune : “Daca invatatorul sau invatatoarea inteleg
insemnatatea si sfintenia ei, este de a arunca o samanta care nu se
poate san u dea roadele cele mai frumoase.Va dezvolta in aceste
suflete curate iubirea binelui si dezgustul raului”.
Invatatorul are “teribila raspundere de a face din copil un cetatean
folositor sau primejdios patriei”.Totodata ei sunt generatia menita
sa reinnoiasca societatea , umpland golurile si aratand lumii daca
face cinste sau necinste veacului.Deoarece invatatorul este parintele
sufletesc al scolarului si “cum spiritul este superior materiei, puterea
invatatorului asupra copilului o depaseste pe aceea a tatalui si a
mamei,caci daca acestia stapanesc copilul prin inima, dascalul il
stapaneste prin inima si mai cu seama prin stiinta, acea carma cu
care indreapta mersul copilului pe marea acestei lumi, plina de atatea
furtuni”.El compara invatatorul cu gradinarul de plante umane, pe
care acesta trebuie sa le ajute spre a cadea sub vantul patimilor si
presiunea exemplelor rele.Trebuie ca dascalii sa cunoasca instinctele
scolarilor spre a le dezvolta pornirile bune si a le inlatura pe cela
rele, care uneori isi au germenii chiar in parinti.
Trebuie ca dascalul sa indeparteze acele principii primejdioase cu
care copilul vine din mediul de viata.Invatatorii trebuie sa studieze
permanent pentru a-si intelege “sfintenia menirii sale” si sa o
implineasca cu tactul si atentia ceruta,fiind numit al doilea parinte al
copilului.
O calitate principala a invatatorului este aceea de “a se pune la
nivelul scolarului, astfel ca sa poata fi inteles”.Trebuie sa aiba o
comportare placuta si amabila, sa dobandeasca prietenia scolarului,
astfel ca acesta sa nu-l mai asculte ca pe un superior, ci ca pe un
prieten, si scoala devine o casa parinteasca, unde copilul asculta un
tata iubit si pentru care are respect si care-I da mai multa placere
decat stiinta”.
Invatatura devine sub bagheta unui invatator bun o petrecere sau o
calatorie placuta in prezent si de mare folos in viitor.Exista totusi firi
pe care un dascal, oricat de intelligent, devotat si cult, le va inlesni
 invatatura, dar firea sa se va manifesta mai tarziu,din care cauza se
impune staruinta din partea invatorului si chiar pedepse, spre a
indrepata pe cei indaratnici.Daca se intalneste vreun scolar cu
mijloace intelectuale mult mai mari si la care se vede dorinta de
stiinta “este o sfanta datorie pentru invatator sa dea acelui copil o
invatatura deosebita si sa se sileasca sa dezvolte germenii
fericiti(depusi de Creator)in acel copil.
Domeniile Coroanei “vor putea fi informate daca se afla vreun tanar
dotat spre a fi dusi la scoli inalte, deoarece si Pasteur era copil de
oamnei saraci si a fost unul din savantii binefacatori ai omenirii”.
El indeamna pe invatatori sa creeze:”barbati care sa lumineze si sa
moralizeze pe semenii lor si sa lase viitoarelor neamuri nume
respectate si binecuvantate.
„A încercat să facă şi carieră din scris, publicând un studiu
despre „Purtarea bărbii la români”, carte care a stârnit foarte multe ironii
în presa vremii. Dintre lucrările ştiinţifice mai importante,
menţionăm :”Studiul asupra legilor celor 12 table ale Romei” (1888),
„Viaţa în municipiul Pompei” (înainte de a fi distrus de vulcanul
Vezuviu), publicată în 1890; „Din viaţa română” (1903) etc. L-a însoţit
pe regele Carol I şi pe principele Ferdinand la Londra în 27-30 iunie
1892, în calitate de administrator al Domeniilor Coroanei, ca cel mai
mare demnitar al curţii (demnitatea de mareşal a fost vacantă până în
1900) şi membru al suitei regale. Sprijină demersurile de încheiere a
căsătoriei dintre principele de Hohenzoller –Sigmaringen şi principesa
Maria, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi fiica ducelui Alfred
de Edinburg şi Saxa – Coburg. Primeşte cu această ocazie ordinul
Jartierei, în cadrul unui ceremonial descris în „Povestea vieţii mele” de
viitoarea regină a Romăniei. La Peleş, una dintre camerele de al etajul I
al castelului poartă numele său”.
S-a numărat printre membri Comisiunii Monumentelor Istorice
fiind preşedintele acesteia şi al Societăţii Regale de Geografie în anul
1895. În anul 1893 donează Academiei Române Averea mobilă şi
imobilă şi trei miloane de lei, moştenită din partea lui Ion şi a Elenei
Otteţeleşanu pentru înălţarea unui internat de fete. Este remarcabilă
stăruinţa şi intuiţia sa, fără de care proiectul gândit de Ioan Otteţeleşanu
nu ar fi prins viaţă. Pe 15 septembrie 1894 are loc primul examen de
admitere la noua şcoală, iar în 18 octombrie, în prezenţa mai multor
personalităţi ale vremii, Institutul îşi inaugurează în mod oficial
activitatea. În urma acestui episod, de altfel mai puţin cunoscut, a rămas
o amplă monografie scrisă de Ioan Slavici, in care este descrisă
activitatea ca dintr-o şcoală în adevăratul sens al cuvântului, în care
elevele admise, beneficiau de ceea ce astăzi numim burse de studiu. În
fiecare an erau primite 15 eleve care în mod obligatoriu proveneau din
familii sărmane. Programul de studii, se desfăşura pe parcursul a 5 ani şi
cuprindea discipline ca: religie, limba română, istorie, geografie,
aritmetică, noţiuni de chimie, botanică, zoologie, ştiinţele morale, fizică
precum şi teoria croitoriei şi mai ales teoria chivernisirii casnice.
Deprinderile practice erau structurate pe secţiuni. În bucătărie fiecare
elevă lucra câte 3 zile la 4 săptămâni, iar elevele din anul de practică
făceau toate conservele alimentare şi prăjiturile de sărbători. O altă
secţiune era cea a atelierului de croitorie şi ţesătorie.
“ 1879, 21 ianuarie Ion Kalinderu este trimis pentru a notifica
proclamarea Independenţei României la Berlin şi comunică domitorului
Carol I, că guvernul german condiţioneză recunoaşterea Independenţei
de stat de punerea în aplicare de către statul roman a art.44 al Tratatului
de la Berlin şi de modul soluţionării problemei răscumpărării căă-ferate
Roman-Bucureşti-Vârciorova de la “Societatea acţionarilor”, controlată
de Consorţiul bancar Bleichroder şi Hansemann”. Din “Istoria României
în date “- Ed. Enciclopedică Bucureşti 1992.
Înainte de trecerea lui în eternitate, a lăsat cu limbă de moarte ca
imobilul din Bucureşti să fie transformat în muzeu, menit să
adăpostească întreaga lui colecţie de artă, întocmită cu multă pricepere
şi menită să-l treacă în posteritate. În luna mai a anului 1916,
moştenitorii, respectând testamentul a înfiinţat Muzeul Kalinderu,
instituţie care avea în patrimoniu 3500 piese de pictură românească şi
europeană, sculptura grafică, artă decorativă şi lucrări de artă orientală,
care în anul 1944 a fost avariat de bombardamentele anglo-americane,
dardistrugerea definitivă a patrimoniului a fost înfăptuită de regimul
communist.
Dintre lucrări se mai păstreză 2256 de piese expuse în galeriile
MNAR.
În şedinţa de govern din 8 septembrie 2005 se decide reînfinţarea
muzeului “Ion şi dr. Nicolai Kalinderu”, unitate fără personalitate
juridică, care funcţionează ca o secţie a Muzeului Naţional de artă a
româniei. În imobilul afferent muzeului Kalinderu au funcţionat, de-a
lungul timpului:
- Institutul de Arte plastice”Nicolae Grigorescu”
- Numirea artiştilor Plastici din România
În prezent muzeul se află sub administrarea Muzeului Naţional
de Artă Contemporană.
 Profesorii Colegiului de-a lungul anilor...
IMNUL COLEGIULUI “ION KALINDERU”

La poală de codru verde

o mândră şcoală se vede;

Întri-n ea, vei fi mai

blând,
cald în suflet şi în gând.

Aici binele se-nvaţă şi

drumul frumos în viaţă;

Caraimanul o veghează,
crucea sfânt-o luminează

Avem azi un privilegiu,

căci a devenit colegiu.

Să-i fii elev e-o mândrie,

deci cântăm cu bucurie:

Kalinderu – şcoală nouă,

să fii mereu ca o floare-

Succese nenumărate,
rezultate minunate!
 Catalin com

PERFORMANTE SCOLARE 2009- 13. Megelea

pl.
XIB Concurs pe meserii Mentiune Judetean
2010 Mihai com
pl.
14. Gheorgh XIB Concurs pe meserii Mentiune Judetean
Nr Nume si Clasa Disciplina/ Rezultatul e com
crt. prenume Specialitatea obtinut Adriana pl.
elev 15. Dumitru XIB Concurs pe meserii Mentiune Judetean
1. Lazaroiu XI A Lb. romana Mentiune Judetean Georgian com
Andreea a pl.
Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean 16. Topliceanu XIA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
franceza Cosmin franceza
Olimpicii cunoasterii – Locul III Judetean 17. Lupoiu IXA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul I National
lb.romana Robert franceza
2. Ilie Alina XI B Lb. romana Mentiune Judetean 18. Gatej IXA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul I National
Olimpicii cunoasterii – lb. Mentiune Judetean Raluca franceza
romana 19. Dracea IXC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul I National
3. Dumitru XII Lb. romana Mentiune Judetean Beatrice franceza
Camelia A 20. Dinca XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
4. Tanase XA Psihologie Mentiune Judetean Ana matematica
Andra Maria
Fizica Mentiune Judetean Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
5. Radulesc XA Biologie Mentiune Judetean franceza
u 21. Licu XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
Andreea Madalina matematica
Olimpicii cunoasterii – Locul III National Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
matematica franceza
Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean 22. Tudor XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
franceza Georgiana matematica
6. Diacones IXA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul I National 23. Stanciule XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
cu franceza scu matematica
Andra Lavinia
7. Necula IXA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean 24. Pulez XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
Demis franceza Ana matematica
8. Petrescu IXC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul III Judetean 25. Burlacu XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
Georgian franceza Raluca matematica
a Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
9. Rotaru XIC Concurs interdisciplinar Locul III Judetean franceza
Ioana 25. Burlacu XB Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Irina Madalina franceza
10. Bobea XII Concurs interdisciplinar Locul III Judetean 27. Dinca XA Olimpicii cunoasterii – Locul III National
Georgian CRP Nicoleta matematica
a Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
11. Borcaeas XIC Concurs pe meserii Mentiune Judetean franceza
Elisabeta com 28. Schiopu XB Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
pl Anca franceza
12. Ivan XIC Concurs pe meserii Mentiune Judetean 29. Nedelcu IXC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
 Georgian franceza Georgiana
a
30. Turcu XB Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Ana franceza Galerie foto
31. Herghele IXA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
giu franceza
Bianca
32. Ezaru IXC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Bianca franceza
33. Constant XA Olimpicii cunoasterii – Locul II Judetean
in Ionut matematica
Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
franceza
34. Corbu XIC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Narcisa franceza
35. Craciun XIC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Adelina franceza
46. Matei XIA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Florina franceza
37. Afloarei XIA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Andra franceza
38. Cojanu XIC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Ana franceza
39. Lazar XIA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul II Judetean
Andrei franceza
40. Barlica XIA Olimpicii cunoasterii – lb. Locul III Judetean
Denisa franceza
41. Petrescu XIC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul III Judetean
Eveline franceza
Olimpicii cunoasterii – Mentiune Judetean
lb.romana
42. Voinescu IXC Olimpicii cunoasterii – lb. Locul III Judetean
Georgiana franceza
43. Cirlogan XB Olimpicii cunoasterii – lb. Locul III Judetean
u franceza
Alemao
44. Gheta XB Olimpicii cunoasterii – lb. Locul III Judetean
Catalin franceza
45. Badoiu XI A Olimpicii cunoasterii – lb. Mentiune Judetean
Mihai franceza
46. Iosif XI A Olimpicii cunoasterii – lb. Mentiune Judetean
Daniel franceza
47. Ciobanu XA Olimpicii cunoasterii – Mentiune Judetean
Iulian matematica
48. Echipa Ed. fizica Locul I Judetean
fotbal
49. Moldovean XI B Olimpicii cunoasterii – Mentiune Judetean
u
lb.romana
 Viata la cămin
La vârsta când adolescenta începe timid să-ti facă simtită
prezenta, în acea perioadă a semnelor de întrebare, a exaltărilor
neasteptate urmate de scufundări la fel de bruște în apele tulburi ale
tristetii, ei bine la această vârstă viata mea a intrat pe un făgas care avea
să declanseze în mine o maturizare timpurie.
Studiile m-au adus undeva nu foarte departe fizic de casă dar la infinit
de multi kilometri de confortul si linistea căminului părintesc. Aveam să
descopăr traiul la internatul liceului, adică viata pe cont propriu, în
peisajul căreia părintii nu mai reprezentau unica referintă, ci doar o
aparitie episodică la final de săptămână. Cum as putea descrie în cuvinte
socul unui copil atasat de părinti (în special de mama, care ocupase
dintotdeauna locul celei mai bune prietene, sfătuitoare, complice chiar),
si ruptura de tot ceea ce însemnă echilibru, armonie, căldura părintească,

într-un cuvânt familie ?

I. LICEU – (CICLUL INFERIOR) CLASA a IX a
A. FILIERĂ TEORETICĂ
1. Profil REAL, Specializarea : Matematică-Informatică intensiv
engleză
2. Profil UMAN, Specializarea : Filologie
B. FILIERĂ TEHNOLOGICĂ
1. Profil TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Specializarea :Tehnician
în turism
II. LICEU – (CICLUL SUPERIOR) CLASA a XI a
A. FILIERĂ TEORETICĂ
1. Profil REAL, Specializarea : Matematică-Informatică
2. Profil REAL, Specializarea : Ştiinţele naturii
B. FILIERĂ TEHNOLOGICĂ
1. Profil SERVICII, Specializarea :Tehnician în turism
III. LICEU – CURS SERAL CLASA a XI a COMPLETARE
1. Domeniul TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Calificare : Ospătar
(chelner) vânzător în unităţi de alimentaţie
IV. LICEU – CURS SERAL CLASA a XII a RP
1. Calificare: Tehnician în gastronomie
V. AN DE COMPLETARE CLASA a XI a
1. Domeniul TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Calificare : Ospătar
(chelner) vânzător în unităţi de alimentaţie
1. Domeniul TURISM ŞI ALIMENTAŢIE, Calificare : Bucătar
VI. RUTA PROGRESIVĂ CLASA a XII a
A. FILIERĂ TEHNOLOGICĂ
3 clase De la visurile despre o neîntreruptă vacantă la munte, acolo unde
mergeam doar în vizită cu anumite ocazii festive si încercam să cuprind
2 clase cu privirea, să-mi întipăresc în minte pentru cât mai mult timp culmile
albe si obraznice, când inspiram cu sete mirosul de brad al pădurilor,
1 clasă
aerul proaspăt si tare care îmi întepa nările, am ajuns curând să tânjesc
1 clasă după căsuta modestă de la tară, după curtea plină de animale si grădina
cu flori de sub pervazul ferestrei mele.
1 clasă
Desi prietenoasă, lumea în care am pătruns, m-a pus în situația
1 clasă de a-mi schimba radical modul de viată. Regulile precise ale traiului în
comun, ritmul predefinit al existentei în acest cadru nou, disciplina nu
3 clase doar exterioară ci si interioară au conturat diferite laturi ale personalitătii
mele în dezvoltare.
2 clase
Traiul la camin a dat o nouă dimensiune vietii mele: aici am
1 clasă constientizat adevărata valoare a timpului care nu mai poate fi dat
1 clasă înapoi, a prietenilor care te sustin nu doar la bine ci si la rău si a banilor.
1 clasă Am aflat astfel că putin înseamnă de fapt foarte mult. Am devenit
propriul meu contabil, am descoperit importanta analizării tuturor
1 clasă posibilitătilor si a deciziilor nepripite. Am primit nenumărate lectii de
1 clasă viată de la colegii si prietenii mei, am aflat că un zâmbet poate ascunde
1 clasă lacrimi si invers, mi-am înfrânat pornirile egoiste (specifice copiilor care
sunt singurii beneficiari ai atentiei părintilor) si am ajuns în timp să
1 clasă privesc căminul ca pe a doua casă. Astfel încât astăzi pot afirma cu tărie:
1 clasă căminul este adevărata scoală a vietii! Unii promovează cu succes, alții
se pierd pe drum, dar nimeni nu uită niciodată experientele care ne
2 clase
unesc! În fond noi cei de aici nu suntem decât o mare familie !
1 clasă
1 clasă
3 clase
3 clase

1. Profil SERVICII, Calificarea :Tehnician în hotelărie 1 clasă PLANUL DE ŞCOLARIZARE

2. Profil SERVICII, Calificarea :Tehnician în gastronomie 2 clase
ANUL ŞCOLAR 2010-2011
 Staţiunea Buşteni aşezată la altitudinea medie de 850m, la poalele Munţilor Caraiman, pe
malurile râului Prahova atrage anual mii de turişti. Pe timp de vară staţiunea este punct de plecare
pentru numeroase trasee montane. Babele şi Sfinxul, datorită telescaunului sunt doar la 13 minute,
iar fructul unei plimbări relaxante este Cascada Urlătoare. Iarna aici durează din decembrie până în
aprilie, perioadă în care funcţionează 11 pârtii de schii şi sunt şi trasee îndrăgite de iubitorii de schi
extrem. În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, staţiunea a fost locul unor
confruntări militare. În amintirea tuturor eroilor căzuţi a fost construită o cruce înaltă de 25 m.
Monumentul ridicat la iniţiativa reginei Maria se află pe un vârf secundar al munţilor Caraiman, la
altitudinea de 2291m. Construcţia a durat 3 ani, materialele au fost urcate de nişte tineri în rucsaci
ajutaţi de măgari. Se mai poate vizita casa scriitorului Cezar Petrescu, construită în 1918, castelul
prinţului Gheorghe Cantacuzino din 1911, Biserica Domnească, din 1889, ctitorie a regelui Carol I şi
a reginei Elisabeta.

Dacă ai coborât vreodată în gara Buşteni, dacă ai rulat automobilul pâna aici, dacă eşti un împătimit al muntelui sau
un simplu evadat al oraşului, recunoaşte, dorinţa de a repeta gestul s-a născut încet dar sigur în tine. Mareţia şi dramatismul
muntelui fascinează, subjugă şi incită fiinţa mărunta - omul - pusă faţă în faţă cu perfecţiunea naturii.
Stând mic la fereastra trenului ce "curge" în felul lui pe Valea Prahovei care şi-a săpat drum prin piatră, accept
provocarea versantului rece şi sfidator al Bucegilor, ştiind că sus există ceva ce merită îndrazneala ta: Platoul Bucegilor, ca un
cadou ce ţi se oferă, şi nu şti dacă îl merţi.