Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Câmpia Bărăganului este o câmpie din sud-estul României cunoscută pentru solul său negru
și cu un conținut bogat de humus, precum și datorită vegetației de stepă (datorită climatului
deosebit de aspru: veri fierbinți și uscate; ierni foarte geroase cu bătăi de crivăț). Face parte
din Câmpia Română, fiind sectorul estic al acesteia. Este delimitată în sud și est de Dunăre,
iar în nord de râul Buzău. Limita vestică este un aliniament care unește localitățile. Buzău-
Urziceni-Budești-Oltenița.
Cuprins
1 Etimologie
2 Centre urbane importante
3 Istoric
4 Referințe și note
5 Vezi și
6 Lectură suplimentară
7 Legături externe
Etimologie
Bărăgan este un termen provenit din cuvântul Buragan, de origine orientală. Lazăr Șăineanu
considera că: numele enigmatic de Bărăgan, ce poartă stepa întinsă din jud. Ialomița, pare a
se trage de la un popor tătar: giagataic (și mongol) buragan „tourbillon, tempête”
corespunde crivățului nostru. [1] Istoricul Constantin C. Giurescu menționează că Buragan
înseamnă, în vechea turcă, „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. [2] La rândul său, Nicolae Iorga
preciza că de la Pecenegi, dacă nu de la vechii Sciți turanici, vine, pentru a numi aspectele
deșertului, „bărăgan” și „curgan”. [3] Termenul este atestat pentru prima dată în anul 1597.[4]
Istoric
Datorită lipsei pădurilor, Bărăganul a fost în trecut un important culoar de trecere pentru toate
popoarele migratoare care au străbătut sud-estul României de azi : Goții, Hunii, Avarii, Slavii,
Bulgarii, Maghiarii, Pecinegii, Comanii și Tătarii : multe denumiri de râuri și localități
amintesc de aceste popoare.
Stepa Bărăganului, folosită în trecut ca pășune de către ciobanii din Carpați (inclusiv din
Transilvania) în perioada de transhumanță, a fost transformată în teren arabil abia în a doua
jumătate a secolului 19.
În anii comunismului mai ales în deceniul '50 au fost deportați aici aproximativ 40.000 de
deținuți politici din restul țării.
Referințe și note
1. ^ Lazăr Șăineanu, Influența orientală asupra limbeĭ și cultureĭ române, Editura
librărieĭ Socecŭ & comp., 1900, p. XII
2. ^ Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului XIX, Editura
Științifică, București, 1957, p. 88
3. ^ Nicolae Iorga, Istoria românilor. Vol. III. Ctitorii, București, 1937, p. 32
4. ^ Brăila. Studiu de geografie socială, accesat la 27 noiembrie 2016
Vezi și
Deportările în Bărăgan
Lectură suplimentară
Bărăganul ialomițean, G. Maican, Editura Sport-Turism, București, 1983
Potențialul climatic al Bărăganului, Octavia Bogdan, Ed. Acad. Republicii Socialiste
România, 1980
Baraganul in antichitate, Radu Vulpe, 1923
Legături externe
„Câmpia cu năluci”, reportaj din revista Formula As
„Misterele Bărăganului”, reportaj din revista Formula As
Bărăganul, locul unde se topesc țăranii, 11 Iulie 2004, Evenimentul zilei
Siderurgiștii din Bărăgan, 11 iulie 2005, Vasile Surcel, Jurnalul Național
Bărăgan, ținutul sterp cu nume otoman, 3 februarie 2013, Mădălin Sofronie, Adevărul
Ritualuri și tradiții în satele din Bărăgan, 23 decembrie 2010, Dumitru Manolache,
Ziarul Lumina
FOTO Cum făceau speculanții legea în Bărăganul interbelic, 13 iulie 2014, Ionela
Stănilă, Adevărul
FOTO Cum se făceau producții-record în Bărăganul anilor 30. La câmp munceau
zilieri de peste Prut, 23 iunie 2014, Ionela Stănilă, Adevărul
FOTO Cum a făcut ciuma prăpăd în Bărăganul Primului Război Mondial, 7 iulie 2014,
Ionela Stănilă, Adevărul