Religia în Roma Antică

Un mic istoric...
Religia romanilor din primele secole ale
istoriei lor se prezenta sub forma
primitivă a animismului. Forte
misterioase, obscure divinități sau spirite,
malefice sau binefăcătoare , erau bănuite
că impregnează întreaga natură, că rezida
în fiecare viețuitoare și în fiecare obiect–
stâncă, râu, pădure, izvor, arbore–
prezidând fiecare moment și orice act din
viața omului și a Universului. Românii
primelor timpuri credeau că totul e
dominat de puteri divine–și vatra, și ușa
casei, și pragul, și balamalele porții.
 Învățătură de credință
Religia romană este o religie de stat care se manifestă sub
supravegherea magistraţilor. Preoţii sunt reprezentanţi ai statului ce
execută actele de cult intermediind legătura dintre oameni şi zei.
Cultul public – sacra publica pro popolo Romano – organizează
ritualurile prin care romanii primesc garanţia protejării divine în
schimbul sacrificiului sau a rugăciunii oferite. Dorinţele personale îşi
găseau expresia practică în promisiunile pe care aceştia le făceau în
faţa zeilor.
Un alt ritual special îl constituia evocatio, o manifestare magico-
religioasă prin care se urmărea câştigarea bunăvoinţei unei divinităţi
duşmane chemând-o să se instaleze la Roma.
Zeii
Dar și acești zei au rămas pentru
romani niște reprezentari amorfe : cu
lipsa de imaginatie care ii caracteriza ,
romanii nu i-au conceput in forme
umane , si n-au inventat in jurul lor o
mitologie – fermecatorul apanaj al
fanteziei grecesti : „Acesti zei
ramaneau vagi : fara personalitate , fara
chip , fara legenda , aproape si fara
nume , adeseori fara sex ,
nedeosebindu-se decat prin functiile lor
si denumiti fiind , in cea mai mare parte
, printr-un simplu adjectiv care indica
rolul lor”
 Templele Romanilor
Construcțiile templelor au fost inspirate după
cele grecești.
Cel mai cunsocut templu roman este Panteonul
(”Templul tuturor zeilor”)
Acesta a fost construit în timpul împăratului
Augustus (27 î.Hr. -14)
A fost construit de Agrippa, sfetnicul
împăratului Augustus
A fost distrus de un incendiu și refăcut la
începutul secolului II, în timpul împăratului
Hadrian
Este cea mai bine conservată clădire romană
din lume
Sărbători religioase
Sărbătorile la romani au un caracter religios, fiind
organizate în cinstea unui zeu cu ocazia unor
sacrificii religioase. Unele au dăinuit la popoarele
latine, deci şi la români, până astăzi. Erau zile libere
în care se organizau sacrificii, procesiuni şi
ceremonii sacre într-un cadru public sau privat.
Sărbătorile cele mai importante erau:
-15 februarie: Lupercalia, dedicată zeului Faunus
(ocrotitorul împotriva lupilor) şi tinereţii lui Romulus
– avea o acţiune purificatoare şi fertilizatoare;
- 17 martie: Liberalia – cinstirea lui Liber, ocazie cu
care cei tineri îmbrăcau toga virila; echinocţiul de
primăvară, sărbătorit timp de 5 zile (Quinquatrus);
 Știați că...
Romanii aveau o sărbătoare numită “Saturnalia”. În acea zi sclavii și
stăpânii se schimbau cu locurile, sclavii fiind serviți la o masă de lux.
Ce bine ar fi ca și astăzi șefii să aibă așa atitudine față de subordonați!
Locuitorii Romei Antice se închinau la tot felul de zeități. Bunăoară
ei aveau zeița canalizației, zeul veceului și zeul excrementelor.
Romanii credeau că aceste zeități vizitează des locurile respective, iar
masele fecale erau considerate drept mâncare a morților.
Aceeași atitudine ciudată romanii o aveau și față de urină, pe care o
foloseau la spălat rufe, dar și în calitate de produs cosmetic pentru
înălbirea dinților.
 MULȚUMIM PENTRU VIZIONARE

Proiect realizat de:

-Federovici Maria
-Gireadă Șerban
-Pușcașu-Țurcanu Eduard
-Cerep Sabina Maria
-Mateiuc Eliza
-Asiminicesei Andrei
~În colaborare cu Axinte Victor~