Curs 2 - 2020 ETT1 Potential Turistic Sat Rogoz - Conf. Univ. Dr. RACHISAN Delia-Anamaria

conf. univ. dr.
Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Facultatea de Litere, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Departamentul de Filologie şi Studii Culturale, UTCN
Etnoturism–Etnologia și turismul cultural (ETT), Masterat, Anul I, Semestrul I
CURS – Potențialul turistic al satului Rogoz din Țara Lăpușului
Potențialul turistic al satului Rogoz din Țara Lăpușului

1. Introducere
Potențialul turistic al satului Rogoz din Țara Lăpușului poate fi abordat vizând mai multe paliere.
Pentru a sublinia impactul pe care îl are satul Rogoz din Țara Lăpușului asupra turiștilor români și străini
îngemănăm turismul religios cu turismul rural. Turismul religios, valorificat de biserica de lemn cu
hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril‟, din secolul al XVI-lea, inclusă în patrimoniul UNESCO este
augmentat de turismul rural.
Turismul rural este o formă particulară de turism, o formă complexă care implică o serie de
activități benefice pentru turiști: „activitate turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulație turistică
etc.), cât și activitate economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor, precum și modul de
petrecere al timpului liber”1. Dacă pornim de la premisa că turismul rural îi oferă orășeanului
posibilitatea de a vedea cum se prestează muncile agricole, creșterea animalelor etc., atunci poate
încerca, de exemplu, să realizeze obiecte din lemn cu condiția să existe în satul respectiv un meșter
popular în arta lemnului. În satul Rogoz întâlnim atelierul meșterului popular Șerban Nicolae. Turiștii pot
procura produse turistice sau pot învăța să confecționeze obiecte din lemn.
„Turismul” (fr. tourisme, it. turismo), în termenii autorului Ion Ionescu, a fost consolidat ca
fenomen social–economic în Europa în anul 1880, iar începând cu anul 1905 se contura prima sa
definiție prin care se punea accent pe schimbarea mediului înconjurător, pe refacerea sănătății, pe
contemplarea frumuseților peisagistice conferite de natură. Pentru a fi înțeles din perspectivă
etimologică, termenul „turism” este corelat de Ion Ionescu cu cuvinte din alte limbi: eng. to tour < „a
călători, a colinda, având semnificația de excursie”; fr. tour < „călătorie, mișcare în aer liber, plimbare,
drumeție în circuit”; gr. tornos; lat. turnus < „circuit”2.
2. Resurse turistice
La prima vedere, satul Rogoz din Țara Lăpușului pare a fi un sat maramureșean obișnuit, situat
într-unul dintre cele patru zone etnografice ale județului Maramureș – Țara Lăpușului–, în care turiștii se
pot bucura de ospitalitatea proverbială a țăranului român maramureșean. Rogoz, denumirea localităţii
este atestată încă din anul 1488. În anul 1598 este menţionat toponimul Rogoch, apoi, începând cu anul
1607 se revine la denumirea păstrată până în zilele noastre − Rogoz. Din perspectivă etimologică,
originea toponimului este slavă (sl. rogozǔ): „această denumire a fost preluată şi în lexicul românesc,
având aceeaşi semnificaţie, adică «rogoz» sau «trestie», care pe vremuri era răspândită în mlaştinile
Lăpuşului"3.
În satul Rogoz din Țara Lăpușului sesizăm diferite resurse turistice:
 naturale;
1
Daniela Matei, Accepțiuni ale noțiunii de turism rural, în Turismul rural. Actualitate și perspective (coord. Al. Puiu Tacu;
Vasile, Glăvan), Iași, Editura Pan Europe, 1999, p. 40; vezi alte aspecte despre turismul rural la Iulia Platona, Turismul rural,
Oradea, Editura Universității din Oradea, 2002, p. 28; vezi Ion Iuga, Organizarea turistică a spațiului geografic în Carpații
Orientali–grupa nordică, Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2012, p. 118.
2 Ion Ionescu, Turismul, fenomen social–economic și cultural, București, Editura Oscar Print, 2000, pp. 32-33.
3 Pr. Ion Chirilă, Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Baia Mare, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi
Sătmarului, 2013, p. 5.
1
conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
 culturale;
 infrastructură;
 agrement.
Resursele atractive generate de natură, de mediul înconjurător trebuie corelate cu resursele
antropice. Reamintim câteva caracteristici ale obiectivelor antropice specifice satului Rogoz, acordăm o
atenție aparte bisericii de lemn și atelierul meșterului contemporan Șerban Nicolae:
 Arhitectura exterioară a bisericii: simboluri arhaice (rozeta, funia răsucită, cap de cal, cap de
zimbru, motive dendromorfe, fitomorfe, simboluri avimorfe), turnul bisericii;
 Arhitectura interioară–picturi murale, icoane, obiecte de cult;
 casele țărănești;
 Unicitatea lăcașului de cult la care se adaugă Masa Moșilor, cimitirul din jurul bisericii;
 Muzeul (cu obiecte din lemn, veșminte țărănești, țoluri etc.) din curtea bisericii vechi de lemn;
 Porți tradiționale, troițe, obiecte vechi de lemn–pecetare, căuce, sărărițe etc.
 Sat neatins de efectele globalizării și tehnologiei moderne.
Aceste elemente atrag turiștii, aspect confirmat și de specialiști: „Vizitatorul meleagurilor
maramureșene este cucerit, de la bun început, de aspectele deosebit de originale ale variatelor
domenii de civilizație și cultură populară”4.
3. Turism religios. Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril‟, (secolul al XVI-lea) din
Rogoz, Ţara Lăpuşului
Dacă pornim de la premisa că în nicio religie, conceptului religios nu i se asociază noțiunea de
„turism”, atunci constatăm că, de fapt, turismul religios este un concept laic. Intensitatea credinței diferă
de la o persoană la alta. Credincioșii, cu implicarea bisericii, pot să călătorească cu diverse ocazii:
 pelerinaj;
 adunări cu ocazia unor sărbători religioase;
 un tur de o oră / de câteva ore pe baza unui itinerar turistic prestabilit.
Turismul religios poate fi definit astfel: „acea formă de turism practicată ca urmare a motivației
religioase umane, scopul deplasării turistice este subordonat credinței religioase și nevoii umane” 5.
Pe poporul român îl caracterizează spiritualitatea, tradiţiile frumoase. În comunitatea
tradiţională, totul este divin rânduit, începând cu biserica, cu vatra satului, cu casa țărănească, cu
atelierul oricărui meșter popular, cu tradițiile, cu obiceiurile etc. Dacă îl întrebăm pe ţăranul trăitor în
lumea satului unde se află centrul lumii ne va spune că centrul lumii este acolo unde se află Bunul
Dumnezeu. Biserica, în calitate de axis mundi, amplasată în vatra satului este un loc aflat sub
oblăduirea sacrului. Credincioşii din mediul rural, însă şi din mediul urban, în clipe de bucurie, de
deznădejde, în momentele tari din viaţa omului ‒ naştere, căsătorie, moarte îşi îndreaptă paşii spre
biserică pentru că au certitudinea că acolo sunt mai aproape de Dumnezeu. Filonul spiritualităţii
româneşti reflectat în iconografie, în pictura murală, pe diverse obiecte de cult invită credincioşii să
treacă pragul acestor biserici, de lemn, aflate sub oblăduirea sacrului. Bisericile sunt adevărate minuni
ale arhitecturii ce adăpostesc secole de istorie şi de spiritualitate românească, un univers sacru animat
de îngeri, de sfinţi, de icoane unice, unele făcătoare de minuni.
Sălaşurile de cult de pe meleagurile maramureșene veghează şi binecuvântează zonele
etnografice ale judeţului Maramureş. Enumerăm câteva biserici de lemn incluse în Patrimoniul
UNESCO:
4 Ion Vlăduțiu, Turism cu manual de etnografie, București, Editura Sport-Turism, 1976, pp. 223-224.
5 Cipriana Sava, Mănăstirile timișorene și turismul religios, Timișoara, Editura Marineasa, 2006, p. 51.
2
 Biserica de lemn dedicată Sfinţilor Arhangheli, secolul al XVII-lea, Şurdeşti, Ţara Chioarului;
 Biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril‟, secolul al XVII-lea, Plopiş, Ţara
Chioarului;
 Biserica de lemn cu hramul „Zămislirea Sfintei Ana‟, secolul al XVII-lea, Coruia, Ţara
Chioarului;
 Biserica de lemn cu hramul „Sfânta Parascheva‟, secolul al XVIII-lea, Deseşti, Ţara
Maramureşului;
 Biserica de lemn cu hramul „Sfântului Nicolae”, 1643, Budești–Josani, Ţara Maramureşului;
 Biserica de lemn cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, 1711, Bârsana, Țara
Maramureșului;
 Biserica de lemn cu hramul „Sf. Cuvioasă Paraschiva”, 1632, Poienile Izei, Țara
Maramureșului;
 Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” din Ieud Deal, secolul al XVII-lea, Țara
Maramureșului;
 Biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril‟, secolul al XVI-lea, Rogoz, Ţara
Lăpuşului.
 Filonul spiritualităţii româneşti reflectat în iconografie, în pictura murală, în icoanele pe
lemn, pe diverse obiecte de cult se întrevede în momentul în care păşim pragul bisericii „Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavril‟, (secolul al XVI-lea) din Rogoz, Ţara Lăpuşului, o atracție turistică
unică.
Datorită acestei biserici impresionante prin simbolistică, arhitectură, turismul religios poate
căpăta amploare (vezi Documentarul etnologic: Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril‟,
secolul al XVI-lea, Patrimoniul UNESCO, Rogoz, Ţara Lăpuşului). Menționăm câteva valori esențiale
care subliniază prestigiul bisericii vechi de lemn:
 notorietate;
 individualizare;
 simbolistică;
 arhaicitate;
Foto: Delia-Anamaria Răchişan, Biserica „Arhanghelii Mihail şi Gavril”, secolul al XVI-lea, Rogoz, Ţara
Lăpuşului, 2019.
În Biserica de lemn din satul Rogoz, inclusă în Patrimoniul UNESCO, întâlnim icoane de lemn,
picturi murale de o calitate estetică valoroasă, asigurându-le acelor pictori talentaţi ‒ Munteanu Radu şi
Man Nicolae ‒ calea de acces spre eternitate: „Valoarea estetică este expresia universalităţii şi
3
eternităţii în artă şi se ridică deasupra elementelor perisabile ce ţin de categoria extraesteticului, care
face opera vulnerabilă în faţa eroziunii timpului”6.
Biserica de lemn cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril‟ din secolul al XVI-lea (satul
Rogoz, Ţara Lăpuşului), un martor fidel, peste veacuri, al spiritualităţii ortodoxiei româneşti,
impresionează şi datorită picturii murale din interiorul bisericii. Biserica este realizată în anul 1785, după
cum atestă inscripţiile, în chirilică, de pe altar şi de pe pereţii din partea de nord şi sud ai naosului: „Anul
1785 această sfântă biserică s-au sfinţit în zilele prea Înălţatului Împărat Iosif al doilea, Episcopul neunit
fiind Ghedeon Nichitici, propop Lador Ilie de Kiuieşti, preot al satului, Man popa Teodor şi Vlaşan popa
Ioan au plătit robul lui Dumnezeu, Man Grigore şi soţia sa Melania‟; „Vălet din tătărâme 1717, zugravi
fiind Munteanu Radu de la Ungureni şi Man Nicolae de la Poiana Porcului‟; „în anul 1785, luna iunie, 10
zile, au început a se zugrăvi această sfântă biserică şi s-au isprăvit în luna lui septembrie, 11 zile‟7.
Textele scrise în caractere chirilice, autoportretul pictorului Radu Munteanu din Ungureni ‒ Ţara
Lăpuşului, din partea sudică a naosului, devin un garant al autenticităţii.
Pictura murală, icoanele pictate pe lemn relevă confruntarea artei medievale creştine cu religia,
tradiţia şi mitologia, subliniind valori estetice, precum: frumosul, sublimul, graţiosul, tragicul. Valorile
morale, religioase, estetice, filosofice, teoretice trebuie preţuite fără tăgadă. Pornind de la
premisa că frumosul este o valoare spirituală, o categorie estetică fundamentală caracterizată prin
autonomie, obiectivitate, universalitate, cercetătorul Marin Aiftincă, aducând un pios omagiu acestei
categorii estetice, asertează: „Fără a înlătura ceva din ceea ce poate fi înlăturat, frumosul produce o
reaşezare interioară a trăirilor, dăruind ceva imponderabil, ceva care nu poate fi compensat. El face
posibilă restaurarea unităţii noastre lăuntrice şi intuiţia unui conţinut semnificativ. Energia cu care
frumosul se exercită în profunzimile sufletului confirmă şi legitimează viaţa, având dimensiunea unei
intuiţii cosmice. Tocmai prin aceste semnificaţii, orice trăire a frumuseţii este dătătoare de sens pentru
fiinţa umană. Şi tot ceea ce este dătător de sens transcende utilitarul şi implică spiritul. Ca valoare în
sine, absolută, frumosul deopotrivă cu perfecţiunea luminează, din înalturile sale, întreaga viaţă a
spiritului nostru şi, de acolo, ne cheamă neîncetat pe calea fără sfârşit a desăvârşirii de sine. El este
idealul spre care omul năzuieşte etern, mânat de dorinţa de a-l atinge şi egala prin creaţie şi devenire
spirituală. A trăi întru frumos este şansa noastră de a respinge urâtul ce ne invadează viaţa de azi şi a
atinge nemurirea”8.
Conform Părintelui paroh Ion Chirilă, pictura originală se regăseşte în sfântul altar şi în pronaos,
iar în naos apare parţial. Biserica de lemn, adăpostind picturi murale şi icoane pictate pe lemn cu tentă
biblică, însă şi cu iz mitologic, ne duce cu gândul la ideile enunţate de Romulus Vulcănescu. Autorul
porneşte de la premisa că în operele de artă ideile şi temele mitice pot fi implicite sau explicite: „Ideile şi
temele mitice pot fi germinatoare sau integratoare pentru artă. Ele pot face să încolţească sămânţa
unei noi opere de artă sau să se consolideze şi integreze într-o nouă unitate dialectică elementele
divergente ale unor opere mai vechi de artă‟9.
Pe bolta altarului este redată Maica Domnului, cu luna sub picioare, alături de părinţii Ioachim şi
Ana (foto 1). Sub boltă este pictat judecătorul Ghedeon cu soarele (foto 2), Aron, fratele lui Moise şi Ilie
cu luna (foto 3). Pe pereţii laterali sunt pictaţi cei patru evanghelişti ‒ Marcu cu leul înaripat (foto 4);
taurul înaripat şi Luca, vulturul cu Ioan, îngerul cu Matei. Contemplând aceste picturi murale, mintea şi
sufletul par a deveni un tot unitar: „Poate tocmai aptitudinea de a produce plăcerea dezinteresată
reprezintă autenticul sens al valorii estetice. Este vorba nu doar de o plăcere pentru sensibilul din noi, ci
6 Marin Aiftinca, Misterul artei şi experienţa estetică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007, p. 129.
7 Pr. Ion Chirilă, Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Baia Mare, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi
Sătmarului, 2013, p. 11.
8 Marin Aiftinca, Frumosul, o categorie estetică fundamentală, în Studii de teoria categoriilor, vol. IV, Bucureşti, Editura
Academiei Române, 2012, p. 55.

9 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Bucureşti, Editura Academiei, 1985, p. 606.
4
pentru spirit, pentru nous”10. Spontaneitatea, sensibilitatea estetică, prin artă, dincolo de universul
ontologic şi gnoseologic, declanşează un univers metafizic patronat de frumos şi adevăr: „frumosul
apare în operă odată cu adevărul fiinţării fiinţei şi ne luminează sufletul năpădit de aluviunile vieţii” 11. Pe
uşile împărăteşti, executate prin tehnica traforării, sunt pictaţi Evangheliştii şi Buna Vestire; pe uşorii de
la iconostas sunt pictaţi Sfinţii Arhidiaconi: Laurenţiu, Nicanor, Parmen, Prohor, Ştefan, Timon (foto 5).
Uneori reprezentările biblice se întrepătrund cu tradiţia. De exemplu, în fundal apare pictată Sfânta
Treime ⁄ Troiţa, cei trei îngeri primiţi în calitate de oaspeţi, de către Avraam şi Sara, la stejarul din
Mamvri. Sara este înveşmântată în port tradiţional, cu zadii, iar în mână are o ulcică.
Lădiţa de proscomidiar din sfântul altar, pictată cu Sfânta Parascheva, Sfântul Mucenic
Gheorghe, Sfântul Mucenic Dimitrie, Sfânta muceniţă Marina şi Sfântul Cuvios Pahomie de la Gledin
(foto 6) atrage atenţia datorită autenticităţii, frumuseţii şi simplităţii.
Pe iconostas, deasupra, este pictată Răstignirea Domnului între tâlharul blagoslovit şi tâlharul
osândit, alături de soare şi de lună; de Sfântul evanghelist Ioan; de două femei mironosiţe (foto 7).
În naos, imagistica picturală surprinde reprezentări biblice din Vechiul şi Noul Testament dintre
care reamintim câteva: Şarpele, ispitind perechea adamică; Izgonirea lui Adam din Rai; Chitul
azvârlindu-l din pântece pe profetul Iona; Cina lui Hristos cu Ucenicii; Rugăciunea lui Hristos în Grădina
Ghetsimani; Pilda cu cele zece fecioare ‒ cinci nebune şi cinci înţelepte etc. Contemplând aceste
picturi, însuşindu-le sufleteşte, descoperim frumosul ‒ graniţa laxă dintre subiectivitate şi obiectivitate;
armonizarea formei şi conţinutului; sentimentul pur; trăirea dezinteresată; plenitudinea.
Pictura de pe cafas, realizată de Buda Pricop şi Chindriş Ion din satul Ungureni ‒ Ţara
Lăpuşului ‒ Îngerul, ţinând în mână fie cupa mâniei, fie cartea cu peceţi, fie cădelniţa; Fiara cu şapte
capete; Cele şapte sfetnice ‒ redă scene apocaliptice care generează o trăire normativă, convertirea
euritmiei subiective cu euritmia obiectivă. Picturile murale degajă armonie, universul htonian pare
disipat, iar o lume superioară, ideală capătă contur, ridicând fiinţa umană (contemplatorul) deasupra
efemerului. Treptat, frumosul este substituit de sublim (˂ limba germană erhaben) şi implică o trăire
cathartică.
În pronaos apar pictate secvenţe tulburătoare despre iminenţa morţii, temă regăsită în
mitologie, în etnologie, în filosofie. Sufletul, călătorind spre Rai, este condus de înger. Or, în secvenţa în
care sufletul a izbăvit să ajungă la Poarta Raiului, unde Sfântul Petru îl întâmpină, ţinând în mână cheia
de acces spre cele veşnice, îngerul este poziţionat în spatele sufletului. Într-o altă imagine, Avram, Isac,
Iacov sunt reprezentaţi, ţinând în braţe suflete (foto 8). Transcendenţa sufletului i-a preocupat pe filosofi
încă din Antichitate. Academicianul Alexandru Surdu opinează că, în viziunea acestora, sufletul
individual se identifică sau este în rezonanţă cu Sufletul universal, „identificat uneori cu gândirea (nous)
[...]. La Platon, de exemplu, Sufletul străbate întregul Univers, şi prin interiorul (mijlocul, meson) şi pe
dinafara (exothen) acestuia”12.
Universul mitologic şi istoric capătă contur prin picturile murale de pe peretele sudic: gura şi
pântecele Iadului; personajele mitologice ‒ Moartea, Lenea, Ciuma, Necuratul, şerpi; Constantin
Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti, citind Legea Domnului. Totodată, Sfânta Varvara,
ocrotitoarea minerilor, Sfântul mucenic Teodor Tiron, Sfântul mucenic Gheorghe. Sesizăm abordarea
mitică a tematicii creştine. În acest context, valorile deziderative sunt substituite cu valorile dignitative. În
termenii lui Liviu Rusu, valorile dignitative „se caracterizează printr-o distanţare obiectivă, însuşire
esenţială a spiritualităţii. Prestigiul lor nu depinde de fluctuaţia capricioasă a dorinţelor subiective, ci de
făptura lor proprie”13. Evanghelia tipărită în caractere chirilice şi legată în piele de bivol, conform
10 Marin Aiftinca, Misterul artei şi experienţa estetică, ed. cit., p. 131.

11 Ibidem, p. 135.
12 Surdu, Alexandru, Filosofia pentadică II. Teoria subsistenţei, Bucureşti, Editura Academiei Române; Târgu-Mureş, Editura
Ardealul, 2012, pp. 192-193.

13 Liviu Rusu, Opere, vol. 3, Estetica poeziei lirice, Logica frumosului, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011., p. 202.
5
părintelui paroh Ion Chirilă, a costat zece coroane de aur, echivalentul a cinci perechi de boi. Colecţia
de icoane din incinta locaşului de cult este în număr de şapte. Dintre acestea se distinge icoana Maicii
Domnului cu Pruncul în braţe, o icoană aparte care conferă linişte şi are o privire tridimensională ce
pare a fi panoptică (foto 9). Biserica de lemn din Rogoz, din Țara Lăpușului construită sub hramul „Sfinţii
Arhangheli Mihail şi Gavril” (secolul al XVI-lea), comparată de preotul paroh Ion Chirilă cu o pasăre: „ca
o lebădă neagră cu aripile strânse pe lângă corp”14, amplasată în centrul satului domină peste veacuri
pentru a sublinia spiritualitatea românească ortodoxă. Biserica, incusă în patrimoniul UNESCO, este
unică din mai multe motive: capetele grinzilor se termină în capete de cal stilizat; acoperişul care se
aseamănă cu „o pălărie de moroşan pusă pe-o ureche"15 prezintă o frapantă asimetrie; coiful conic al
turnului este împărţit în trei trepte cu două inele: „Treapta de la baza turnului simbolizează trecerea în
veşnicie peste pragul numit al morţii. Cele două inele de pe coif simbolizează logodirea cu Hristos în
veşnicie"16. Credinciosul sau vizitatorul aflat atât în prejma bisericii, cât şi în incinta ei este cuprins de
anumite trăiri, de o sensibilitate aparte. Armonia, echilibrul, liniştea lăuntrică generează „frumosul de tip
simpatetic”17 (concept dezvoltat de Liviu Rusu). Din exteriorul şi interiorul bisericii răzbat autenticitatea,
originalitatea, frumosul, sublimul. Sufletul năpădit de sacralitate, de lumină se va înălţa deasupra
elementelor perisabile şi va atinge plenitudinea.
Pronaosul cu tavanul drept, lipsit de ferestre are formă poligonală şi este destinat femeilor.
Naosul cu bolta semicilindrică; cu două ferestre spre nord şi trei spre sud; cu meştergrinda terminată în
cap de cal care are inserate pe corp podoabele celeste: „luna pe piept, luceferii pe umeri şi soarele pe
frunte"18; cu găurile în pereţii naosului cu rolul de a străbate rugăciunea prin bârnele de ulm pentru cei
prezenţi afară, lângă biserică, în timpul sfintei liturghii are formă dreptunghiulară şi este destinat
bărbaţilor. În naos se oficia botezul, cununia religioasă etc. De grinda principală a naosului este aninat
candelabrul cu braţele de lemn, un simbol al Arborelui cosmic, al Pomului Vieţii, cu păsări, cu vulturul
bicefal în vârf (foto 10). Biserica, înălţată în anul 1663, după invazia tătară de la 1661, este construită
din lemn de ulm adus din Poiana Popii şi Săcăturii. Datarea bisericii poate fi susţinută de argumente
solide: „biserica are o planimetrie foarte veche cu pronaosul poligonal şi accesul pe latura de sud; un
document istoric consemnează că în anul 1661, tătarii au urmărit pe principele Transilvaniei, Ioan
Kemeny, până lângă Lăpuş − eveniment evocat de inscripţia de la intrare: «de când au fostu robie în
Ardealu», este foarte probabil ca tătarii să fi incendiat vechea biserică de lemn, ceea ce ar justifica
construirea acestei biserici în 1663. Se pare că biserica a supravieţuit invaziei tătare din 1717, Ţara
Lăpuşului fiind mai puţin afectată de distrugerile provocate de tătari decât Ţara Maramureşului (într-o
inscripţie din naos se face referire la această invazie). La construcţia bisericii nu s-au folosit cuie de
metal, numai «cepi» (cuie) de lemn"19. Aceste detalii subliniază originalitatea, unicitatea acestei ctitorii.
Biserica posedă o încăpere − altarul prin care, începând cu 6 august (Schimbarea la faţă a Domnului),
Soarele pătrunde pe singurul geam circular timp de şapte zile la răsărit şi luminează masa altarului într-
14 preot Ion Chirilă, Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihil şi Gavril‟, Baia Mare, Editura Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi
Sătmarului, 2013, p. 5; vezi Biserica din Rogoz. Zona Lăpuşului. Maramureş, în Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare,
Editura Gutinul, 1999, pp. 83-85; Biserica de lemn Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Rogoz, Ministerul Culturii şi Cultelor.
Direcţia Judeţeană pentru cultură, culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Maramureş, Baia Mare, pp. 1-21; Grigore Man,
Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Editura Proema, 2005, pp. 288-289; preotul Ion Chirilă, părintele paroh al
Bisericii din Rogoz cu hramul„Sfinţii Arhangheli Mihil şi Gavril‟ este un poliglot de seamă ‒ ebraică, franceză, germană,
greacă, italiană, latină, rusă, slavonă, spaniolă.
15 Ibidem, p. 6.
16 Ibidem.
17 Liviu Rusu, Le sens de l' existence dans la poésie populaire roumaine, Ediţie îngrijită, prefaţă şi traducere de Vasile
Voia, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2013, p. 35.

18 preot Ion Chirilă, op. cit, p. 7.
19 Ibidem, pp. 5-6.
6
un singur punct. Raza soarelui este Iisus Hristos, denumit în troparul de la Schimbarea la faţă „Raza
Tatălui Ceresc”, iar în troparul de la Naştere „Răsăritul cel de Sus şi Soarele Dreptăţii”. În termenii
Preacucernicului Părinte Paroh Ion Chirilă, soarele este supus treptelor ontice − copilărie, tinereţe şi mai
puţin bătrâneţe: „la Răsărit este un copil de şapte ani care ia doisprezece cai şi face călătoria spre cer;
când ajunge la amiază în crucea cerului, oamenii spun până în zilele noastre: stăm puţin, lăsăm uneltele
jos, pentru că se odihneşte sfântul soare. Soarele devine un tânăr, mai ia cu el doisprezece cai
(împărţirea în douăzeci şi patru de ore ale unei zile) şi face călătoria pe cealaltă parte a cerului. Tânărul
soare înainte de a apune stă pe tron, mănâncă o prescură (pâine sfinţită) , bea un pahar cu vin, apoi se
coboară la cei de sub pământ să-i sfinţească, să-i încălzească, să-i lumineze; deşi trece prin tărâmul
morţii, el nu este atins de moarte cum este atinsă luna, în dimineaţa următoare iarăşi va răsări.
Termenul specific limbii române nu este de «a apune», ci este de «a asfinţi», soarele asfinţeşte‟20.
Biserica de lemn din Rogoz „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟ adăposteşte şi protejează Masa Moşilor care
devine un tot unitar cu structura arhitectonică a bisericii. Aproape de Masa Moşilor întâlnim crucea
parcemonială, crucea pentru cei dispăruţi, pentru cei morţi în război (foto 11). Aceste elemente conferă
bisericii un plus de autenticitate, o individualitate proprie. Masa Moşilor de la biserica din Rogoz (foto
12), construită din două lemne frăţine, era şi este un loc aflat sub oblăduirea sacrului: „locul unde erau
serviţi cu mâncare oamenii săraci ai satului sau cei rămaşi singuri, bătrânii fără familie întru pomenirea
celor morţi, de către familii mai înstărite. În Joia de Paşti, în Ziua de Paşti şi în cea de Rusalii, ospăţul
începea după ce preotul săvârşea slujba de pomenire şi sfinţea mâncarea şi băutura‟21. Masa, lăsată
moştenirea din moşi-strămoşi, este crestată pentru a se putea delimita locul unde stătea familia,
neamul, în funcţie de status-ul social: „o familie mai înstărită avea o porţiune mai mare de masă, o
familie mai modestă o porţiune mai mică de masă[...]. Numele familiilor este trecut pe peretele bisericii:
familia Tâmpa, Ruxandra, Toma, Lupuca, Vlaşan, Nistea, Herman, Pop, Turda"22. La Masa Moşilor se
realizau judecăţile şi fârtăţiile. Sfatul bătrânilor avea un rol fundamental, iar preotul satului era un fel de
judecător-mediator. În satul Rogoz, prinderea de fârtaţi nu era valabilă în altă parte, ci doar peste Masa
Moşilor: „Înţelegerea dura un an, şi anume, din Paşte în Paşte"23. În prezent, la iniţiativa preotului paroh
Ion Chirilă s-a reluat cutuma îndătinată ca după slujba de pomenire, sătenii să dea de pomană în prima
zi de Paşte, copiilor, săracilor, peste Masa Moşilor, bucate tradiţionale − ouă roşii, pupi etc. În viziunea
lui Constantin Noica, neamul românesc are propriul său destin. Spiritualitatea, credinţa, tradiţiile
frumoase caracterizează neamul românesc: „poporul român are o mai largă întâlnire decât alţii cu
valorile spiritului; căci prin ea însăşi tradiţia înseamnă păstrarea întru spirit a ceea ce a fost bun în
trecut"24.
Locaşurile de cult rămân un loc sacru şi de popas pentru credinciosul de pretutindeni, indiferent
de confesiunea religioasă.
4. Atelierul meșterului popular Șerban Nicolae din Rogoz – Țara Lăpușului
Atelierul impresionează prin stâlpii totemici de la intrare, prin obiectele de lemn scrijelite cu
dexteritate cu dalta-i fermecată în lemnul cald. Atelierul meșterului este un muzeu în miniatură în
care găsim lăzi de zestre vechi de sute de ani, costume tradiționale, linguri ornamentale, pecetare
cruciforme, căuce etc. Simbolurile astrale, avimorfe, fitomorfe, zoomorfe sunt din abundență, unele
opere au căpătat statut de capodopere, atrăgând turiștii români și străini.
În Țara Lăpușului întâlnim, în prezent, și alți meșteri destoinici care, cioplind lemnul, transmit
acestuia și căldura sufletului lor–Man Niculae, Alexandru Perța-Cuza, Buda Cătălin, Buda Alexandru
etc. Șerban Nicolae a fost și este un autodidact. Enumerăm câteva obiecte unice:
20 Ibidem, pp. 9-10.

21 preot Ion Chirilă, op. cit., p. 10.
22 Ibidem.
23 Ibidem, p. 11.
24 Constantin Noica, Sentimentul românesc al fiinţei, Bucureşti, Editura Eminescu, 1978, p. 11.
7
 Creatorul popular Șerban Nicolae corelează păunii cu tinerețea veșnică, ceea ce ne duce cu gândul
la precizarea specialistului Ivan Evseev care interceptează o ipostază avimorfă a Pomului Vieții
prefigurează (foto 13)
 șarpele pe căuc (foto 14).
 Şarpele îngemănat, redat pe bâta ciobănească, inclusiv pe toiag, anunță lupta dintre bine și rău
(foto 15).
 Pește pe căuc (foto 16).
 Pecetar cu Arborele Vieții (foto 17).
Obiectele enumerate (de exemplu, căucele, pecetarele) pot fi confecționate, în prezența
turiștilor, de către meșterul popular. Produsul turistic îndeplinește două funcții complementare: funcția
obiectivă (concretă) și funcția subiectivă (psihologică)25.
5. Concluzii
Analiza SWOT subliniază punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și limitele dezvoltării
turismului:
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
 valențe spirituale nealterate;  existența unor produse BIO, ecologice;
 etnofolclor autohton;  viață socio-economică;
 meșteșuguri străvechi;  investiții turistice;
 ofertă diversificată pentru toate categoriile de  gamă redusă de pensiuni în sat;
turiști;  servirea, la pensiuni, în neconcordanță cu
 originalitate; pretențiile turiștilor străini.
 infrastructură;
 cadru natural nepoluat;
 produse turistice originale.
OPORTUNITĂȚI LIMITE
 ospitalitatea românului;  concurența puternică –celelalte trei zone
 peisaje pitorești; etnografice ale Maramureșului;
 creșterea interesului pentru zona etnografică  implementare lentă a practicilor
Lăpuș; manageriale;
 generează apariția agroturismului;  neimplicarea comunității, autorităților
 promovarea turismului în alte țări. locale în dezvoltarea turistică;
 lipsa promovării, mediatizării;
 concepțiile preconcepute ale turiștilor
străini despre România.
25 Ion Ionescu, op. cit., p. 36.
8
ANEXA FOTO–Delia-Anamaria Răchișan
Foto 1: Delia-Anamaria Răchişan, Luna şi Maica Sfântă, Biserica Foto 2: Delia-Anamaria Răchişan, Soarele, Biserica de
de lemn „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, Rogoz, Ţara Lăpuşului, lemn, Rogoz, Țara Lăpușului, secolul al XVI-lea , 2014.
secolul al XVI-lea, 2014.
Foto 3: Delia-Anamaria Răchişan, Luna, Biserica de lemn, Rogoz, Foto 4: Delia-Anamaria Răchişan, Evanghelistul Marcu şi
Țara Lăpușului, secolul al XVI-lea, 2014. leul înaripat, Biserica de lemn „Arhanghelii Mihail şi
Gavril‟, secolul al XVI, Ţara Lăpuşului, 2014.
Foto 6: Lădiţa de proscomidiar din sfântul altar, Biserica de

Foto 5: Delia-Anamaria Răchişan, Interiorul Bisericii de lemn lemn „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, Rogoz, secolul al XVI-
„Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, secolul al XVI, Rogoz, Ţara lea, Ţara Lăpuşului, 2014.
Lăpuşului, 2014.
9
Foto 8: Delia-Anamaria Răchişan, Suflete ţinute în braţe,

Foto 7: Delia-Anamaria Răchişan, Soarele şi luna, Răstignirea Biserica de lemn „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, secolul al
Mântuitorului, Biserica de lemn, Rogoz, secolul al XVI-lea, Ţara XVI-lea, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
Lăpuşului, 2014.
Foto 10: Delia-Anamaria Răchişan, Vulturul bicefal,

Foto 9: Delia-Anamaria Răchişan, Maica Domnului cu Pruncul,
Biserica de lemn „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, secolul al
Biserica de lemn „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, secolul al XVI-
XVI-lea, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
lea, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
Foto 11: Delia-Anamaria Răchişan, Cruce parcemonială, Foto 12: Delia-Anamaria Răchişan, Masa Moşilor, Biserica
aproape de Masa Moşilor, Biserica de lemn „Arhanghelii de lemn „Arhanghelii Mihail şi Gavril‟, Rogoz, Ţara
Mihail şi Gavril‟, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014. Lăpuşului, 2014.
Foto 13: Delia-Anamaria Răchişan, Păun și păuniță, Autor: Foto 14: Delia-Anamaria Răchişan, Șarpe pe căuc, Autor:
Șerban Nicolae, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014. Șerban Nicolae, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
10
Foto 16: Delia-Anamaria Răchişan, Pește pe căuc, Autor:

Foto 15: Delia-Anamaria Răchişan, Șarpe îngemănat pe Șerban Nicolae, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
toiag, Autor: Șerban Nicolae, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
Foto 17: Delia-Anamaria Răchişan, Pecetar cu Arborele

Vieții, Autor: Șerban Nicolae, Rogoz, Ţara Lăpuşului, 2014.
Bibliografie:
Aiftinca, Marin, Frumosul, o categorie estetică fundamentală, în Studii de teoria categoriilor, vol. IV, Bucureşti,
Editura Academiei Române, 2012.
Aiftinca, Marin, Misterul artei şi experienţa estetică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007.
Pr. Chirilă, Ion, Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Baia Mare, Editura Episcopiei Ortodoxe a
Maramureşului şi Sătmarului, 2013.
Ionescu, Ion , Turismul, fenomen social–economic și cultural, București, Editura Oscar Print, 2000.
Iuga, Ion, Organizarea turistică a spațiului geografic în Carpații Orientali–grupa nordică, Cluj-Napoca, Ed. Grinta,
2012.
Man, Grigore, Biserici de lemn din Maramureş, Baia Mare, Editura Proema, 2005.
Noica, Constantin, Sentimentul românesc al ființei, Editura Eminescu, București, 1978.
Platona, Iulia , Turismul rural, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2002.
Răchișan, Delia Anamaria, Mitologia românească și estetica artei tradiționale din Maramureș, București,
Editura Academiei Române, 2015.
Rusu, Liviu, Le sens de l' existence dans la poésie populaire roumaine, Ediţie îngrijită, prefaţă şi traducere
de Vasile Voia, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2013.
Rusu, Liviu, Opere, vol. 3, Estetica poeziei lirice, Logica frumosului, Bucureşti, Editura Academiei Române,
2011.
Sava, Cipriana, Mănăstirile timișorene și turismul religios, Timișoara, Editura Marineasa, 2006.
Surdu, Alexandru, Filosofia pentadică II. Teoria subsistenţei, Bucureşti, Editura Academiei Române; Târgu-
Mureş, Editura Ardealul, 2012.
Tacu, Al. Puiu; Glăvan, Vasile (coord.), Turismul rural. Actualitate și perspective, Iași, Editura Pan Europe,
1999.
Vlăduțiu, Ion, Turism cu manual de etnografie, București, Editura Sport-Turism, 1976.
Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, București, Editura Academiei, 1987.
11

Curs 2 - 2020 ETT1 Potential Turistic Sat Rogoz - Conf. Univ. Dr. RACHISAN Delia-Anamaria

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 2 - 2020 ETT1 Potential Turistic Sat Rogoz - Conf. Univ. Dr. RACHISAN Delia-Anamaria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

conf. univ. dr.

Potențialul turistic al satului Rogoz din Țara Lăpușului

Academiei Române, 2012, p. 55.

10 Marin Aiftinca, Misterul artei şi experienţa estetică, ed. cit., p. 131.

Ardealul, 2012, pp. 192-193.

Voia, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2013, p. 35.

20 Ibidem, pp. 9-10.

25 Ion Ionescu, op. cit., p. 36.

Foto 6: Lădiţa de proscomidiar din sfântul altar, Biserica de

Foto 8: Delia-Anamaria Răchişan, Suflete ţinute în braţe,

Foto 10: Delia-Anamaria Răchişan, Vulturul bicefal,

Foto 16: Delia-Anamaria Răchişan, Pește pe căuc, Autor:

Foto 17: Delia-Anamaria Răchişan, Pecetar cu Arborele

S-ar putea să vă placă și