INTRODUCERE ÎN

ANTROPOLOGIA CULTURALĂ

SEMINAR
• Difuzionismul
•- a marcat puternic antropologia culturală și socială,
construindu-se din necesitatea explicării similitudinilor unor
elemente sau caracteristici culturale din zone geografice
diferite:
• 1. invenția independentă
• 2. difuziunea ca rezultat al relațiilor, schimburilor,
împrumuturilor.

• C. Wissler – cultura și caracteristicile culturale, prin raportare

la indienii americani:
• - culturi particulare,
• - arii culturale.
• Arie culturală – abordare spațială (cultură centrală, cultură
marginală).
• Franz Boas – fondatorul antropologiei culturale americane:
• - difuziunea prin împrumut, caracterul selectiv (o populație
anume nu acceptă toate influențele culturale care-i vin din
exterior),
• - „dinamica schimbării”,
• - factorii ce intră în explicarea unei culturi: răspândirea
geografică, mediul natural, istoria, psihologia (vezi cadrele
școlii sociologice de la București!).
• Adepți: Herskovits, Linton, Redfield – dezvoltă fenomenul de
aculturație în procesualitatea lui (contact cultural, socializare,
integrare socială) – 1930-1935. Termenul a fost folosit pentru
prima dată în 1880 – Powell – analiza împrumuturilor și
contactelor culturale dintre triburile indienilor nord-americani.
• Rezultatele aculturației:
• - încorporarea unei culturi în structura alteia,
• - schimbul nemediat,
•- schimbul intermediat,
• - schimburi impuse brutal,
• - mutații sincretice (prin asimilarea unor modele și
introducerea lor în propriile pattern-uri).
• Herskovits (1967), Cultura dinamică – fazele importante ale
aculturației.

• Europa:
• – școala etnologică și antropogeografică germană: Ratzel,
Leo Frobenius, Schmidt, Spengler.
• Hiperdifuzionismul britanic: Elliot Smith, W. Perry.
• Ideile difuzioniste europene au avut un ecou mai puternic în
filologia comparată și în studiile de folclor - școala
finlandeză.
• Funcționalismul (Bronislaw Malinowski) - a corelat conceptul
de cultură cu cel de funcție.
• Pentru a înțelege omul, el trebuie studiat în contextul
structurilor sociale, ca rețele de relații sociale în care el
trăiește.
• Pentru a studia cultura, ea trebuie privită ca o unitate
integratoare de elemente care au, fiecare în parte, o anumită
contribuție (funcție, în vederea împlinirii unor nevoi umane).
• Nevoile acestea pot fi: primare sau biologice (hrană, adăpost,
creștere, reproducere etc.),
• derivate sau instrumentale (organizarea economică, sistemul
educațional, dreptul, instituțiile etc.)
• integrative (nevoia de cunoaștere, arta, religia, filosofia).
• Antropologia socială trebuie să cuprindă:
• 1. Morfologie socială – tipurile de structuri organice,
asemănările, deosebirile.
• 2. Fiziologie socială – natura procesului vieții.
• 3. Evoluția și dezvoltarea internă a structurilor.
• 4. O patologie socială (fenomenul dispariției unor structuri).
• Bronislaw Malinowski, Radcliffe-Brown
• Conceptul de cultură este unul dintre conceptele care au
coagulat discursul antropologic, atât pe continentul european,
cât și pe cel nordamerican.
• Antropologia culturală = disciplină-cheie pentru înţelegerea şi
completarea discursului filosofic privind omul; de integrare a
cunoştintelor şi a perspectivelor privind problematica omului.
• Definiţie descriptivă (ce enumeră simplu elementele
componente): „Cultura (civilizaţia) reprezintă acel ansamblu
complex care cuprinde cunoştinţele, credinţele, arta, principiile
morale, obiceiurile şi orice alte iscusinţe şi deprinderi ale
omului.” (Tylor)
• Definiţie structurală (care se articulează în jurul ideii de
pattern): „O cultură este configuraţia comportamentelor
învăţate şi rezultatele lor, ale căror elemente componente sunt
împărtăşite şi transmise de membrii unei societăţi.” (Ralph
Linton)
• Definiţie istorică (ce priveşte din unghiul de vedere al
moştenirii sociale): „Ereditatea socială se numeşte cultură.
Ca termen general, cultura înseamnă ereditatea socială
totală a unei lumi. În acelaşi timp, ca termen specific, o
cultură înseamnă un ton particular al culturii universale.”
(Ralph Linton)
• Definiţie psihologică (ce ia drept criterii adaptarea şi
învăţarea): „Cultura unor oameni poate fi definită drept
suma echivalentului material şi intelectual prin care ei îşi
satisfac nevoile biologice şi sociale şi se adaptează la
mediu.” (R. Piddington)
• Definiţie normativă (care pune accentul pe reguli şi
însumarea lor): „Modul de viaţă urmat de o comunitate sau
un trib e privit drept cultură. Ea include toate prevederile
socialestandardizate.” (Clark Wissler)
• Definiţie genetică (ce priveşte întreaga producţie umană):
„Cultura este partea din mediu care se datorează omului.”
(M. Herskovits)
• Notele definitorii ale culturii ca fenomen:
- caracterul normativ;
- caracterul didactic;
- caracterul progresiv;
- caracterul simbolic.

• Branda, Alina, Repere în antropologia culturală, Editura

Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2002.
• Georgiu, Grigore, Filosofia culturii. Cultură și comunicare,
Bucureşti, Editura SNSPA, 2001.
• Claude Lévi-Strauss (n. 1908, Bruxelles, Belgia, din părinți
francezi)
• Licențiat în drept și filozofie la Paris,1931
• 1934–1939 profesor invitat de sociologie la São Paulo, în Brazilia
(cercetări etnografice).
• Din 1940 predă la New York în mai multe universități, iar apoi
devine consilier cultural pe lângă ambasada Franței în SUA.
• În 1948 susține teza de doctorat - Structuri elementare ale
rudeniei, publicată în 1949 (în loc să studieze membrii apropiați ai
familiei (părinți și copii) ca și elemente autonome, include în studiu
membri secundari ai unei familii (veri, nepoți, unchi, mătuși),
insistând asupra analizei relațiilor dintre unități).
• În 1959 = șef al catedrei de antropologie socială la Collège de
France (fondează laboratorul de antropologie sociala și revista
Omul).
• 1973 este ales membru în Academia Franceză și apoi în alte
academii, doctor honoris causa al mai multor universități.
• Structuralismul - Claude Lévy-Strauss: Tropice Triste (1955),
Antropologia structurală (1958)
• Dacă evoluționiștii și funcționaliștii au apelat la mijloacele
biologiei ca știință de referință, iar, mai apoi, la psihologie,
istorie, sociologie, Strauss va opta pentru mijloacele lingvisticii.
• Strauss ridică antropologia la rangul de știință.
• Ferdinand de Saussure: „Un sistem lingvistic este o serie de
diferențe de sunete combinate cu o serie de diferențe de idei”.
(ideile nu există separat de sunete)
• Dihotomia langue/ parole = limba ca obiect de studiu al
lingvisticii, cu grad mare de generalitate/ limba vorbită,
pronunția.
• Limba= sistem de semne ce unesc un concept (semnificat) și o
imagine auditivă (semnificant).
• Semnul=unitatea lingvistică compusă dintr-un semnificat și un
semnificant.
• Asemeni limbajului, cultura funcționează:
• - formând unități prin accentuarea unor contraste și
diminuarea altora,
• - prin combinarea/ recombinarea unităților conform unor
reguli de consistență structurală.
• „Structura este un sistem alcătuit dintr-o sumă de elemente;
modificarea unui element antrenează întreg sistemul.
• Orice model este supus transformărilor, deci orice structură
este supusă anumitor modificări.
• Proprietățile de mai sus permit riposta, replica modelului în
cazul modificării elementelor.
• Modelul trebuie construit în așa fel încât să țină seama de
taote aceste fapte”. (Antropologie structurală, 1976)
• Structuralismul trebuie să ne permită să gândim socialul ca un
sistem, un ansamblu complex de relații care ne sunt impuse,
dar pe care nu le stăpânim.
• „Pentru Lévi-Strauss structura primează, adică ansamblul
relațiilor și principiilor care stau la baza sistemelor simbolice
sunt date fundamentale și imediate ale realității sociale și
aparțin inconștientului structural.
• „Activitatea inconștientă a spiritului constă în impunerea de
forme unui conținut, iar dacă aceste forme sunt fundamental
aceleași pentru toate spiritele, vechi și moderne, primitive și
civilizate, trebuie, și este de-ajuns să atingem structura
inconștienta subiacentă fiecărei instituții sau fiecărei cutume,
pentru a obține un principiu de interpretare valid pentru alte
instutuții şi alte cutume”; diferențele sunt cele care se
aseamănă sau care se opun”. (Antropologia structurală, 1978)
• Pentru Lévi-Strauss limbajul constituie un sistem simbolic
care stabilește comunicarea între oameni, sistem care
definește diferite aspecte ale culturii: reguli matrimoniale,
relații economice, artă, știință, religie.
• Lévi-Strauss va încerca să interpreteze cultura după
modelul limbii. Cultura este, asemenea limbii, un fenomen
mental.
• Așadar, Claude Lévy-Strauss:
• renunță la studiul nivelului fenomenelor conștiente pentru în
favoarea celor inconștiente.
• are ca obiect de analiză nu termeni, ci relația dintre aceștia.
• dovedește că aceste relații formează un sistem.
• modelul vizează descoperirea unor legi generale.