CONSTITUIREA DISCIPLINEI

ȘCOLI ȘI CURENTE ÎN ANTROPOLOGIA

CULTURALĂ
 Herodot (c. 484 – 425 î.Hr.) – “părintele” antropologiei
culturale

• Istorii - cartea sa conține o vastă descriere a unor zone geografice și a

popoarelor cunoscute de către greci: egiptenii, perșii, sciții etc.
• Herodot poate fi considerat primul antropolog de teren întrucât a efectuat
lungi călătorii de documentare în vederea scrierii cărții sale.
• Informația oferită de Herodot este și de natură antropologică: de exemplu,
el descrie ritualuri de înmormântare ale perșilor și ale sciților.
• În cartea sa el pune accentul pe diferență, pe exotismul și aspectul bizar al
obiceiurilor și comportamentelor descrise (cazul egiptenilor – discutat la
cursul despre relativismul cultural, sem. I). Observațiile lui Herodot
corespund unui model etnocentric.
 Evul Mediu
• În Evul Mediu nu s-a putut constitui un discurs științific
despre om, datorită faptului că gândirea medievală a fost
caracterizată de opiniile religioase intolerante.
• Temele teratologice din literatura medievală ilustrează
concepția medievală despre umanitate.
• Umanitatea se reduce la limitele creștinătății și la popoarele
cunoscute de europeni (arabii, evreii, etc.). Ceilalți (de ex.
africanii) au fost considerați sălbatici, aparținând unei specii
sub-umane.
• Perioada Renașterii este mai deschisă cunoașterii Alterității.
• Marile descoperiri geografice au contribuit la multiplicarea
întâlnirilor europenilor cu Celălalt, cu culturi diferite.

• Informații de natură antropologică se găsesc în relatările

navigatorilor și exploratorilor, în cele ale negustorilor și
misionarilor.
• Renașterea a început să elaboreze un discurs despre noile spații
geografice și despre popoarele de aici.
Precursor al gândirii antropologice: Michel de
Montaigne, Eseuri (1586) – idei care denunță
concepțiile etnocentriste
• Iluminismul secolului al XVIII-lea este un
moment semnificativ care precede
constituirea antropologiei ca știință
autonomă.
• Filosofi precum J.-J. Rousseau, Voltaire,
Montesquieu, Herder au fost interesați de
natura umană, critică etnocentrismul și
promovează ideea relativismului cultural
 Montesquieu,
Scrisori persane,
1721
• Jean-Jacques Rousseau în Eseu despre originea
limbilor (1781) oferă o mostră de gândire
antropologică: „A studia oamenii înseamnă a-i
privi pe cei din jur; dar a studia omul înseamnă
să înveți să privești de la distanță; trebuie mai
întâi să observi diferențele, pentru a discerne
proprietățile comune.”
Alexandre Chavannes

Anthropologie ou
science générale de
l'homme, 1788
Mijlocul sec.XIX – perioada de apogeu a politicii
colonialiste occidentale
• Gândirea antropologică a sec. XIX a fost, în
mare măsură, rezultatul privirii hegemonice a
occidentalilor față de supușii din colonii.

• A fost tributară ideilor europocentriste,

ierahizării umanității în rase inferioare și rase
superioare.
Charles Darwin, Originea speciilor, 1859
• Teoria evoluționistă susține că organismele din lumea vie se
adaptează continuu la schimbările de mediu, își transformă
caracteristicile fizice și de comportament, prin pierderea
unora dintre ele și dobândirea altora noi. Speciile evoluează.

• Creaționism vs. Evoluționism

• Schema darwinistă a fost aplicată studiului
societăților omenești. Evoluționismului
biologic i-a corespuns un evoluționism social și
cultural.
• Potrivit teoriei evoluționiste, toate popoarele
trec prin mai multe stadii de dezvoltare, de la
cel simple la cele complexe, de la cele
inferioare la cele superioare.
CURENTUL EVOLUTIONIST ÎN
ANTROPOLOGIE
Edward Tylor (1832-1917)
Primitive Culture

• Evoluția umanității este o trecere de la

animism la politeism și apoi la
monoteism
• Lui Tylor i se datorează prima definiție
antropologică a culturii: “cunoașterea,
credința, arta, morala, dreptul,
obiceiurile și toate celelalte capacități
dobândite de om ca membru al
societății.” (a se vedea cursul despre
Caracteristicile culturii –sem.I)
Lewis-Henry Morgan (1818-1881)

• Evoluția umanității este

o succesiune a trei
stadii: sălbăticia –
barbaria – civilizația
Morgan a efectuat cercetări de teren
în mijlocul triburilor indienilor
irochezi ( lângă lacul Ontario).
Este autorul primei monografii
antropologice: Liga irochezilor
(1851)
 DIFUZIONISMUL
Leo Frobenius (1873 –1938)
 Difuzionismul
• Difuziunea este procesul de răspândire a unor
fenomene culturale (obiceiuri, obiecte etc).
• Societățile nu ar evolua paralel (conform
modelului evoluționist), ci ar evolua tocmai
prin întîlnirea lor.
• Culturile ar fi rezultatul unor neîncetate
împrumuturi reciproce.
• Leo Frobenius a formulat conceptul de “arie
culturala”.
 PARTICULARISMUL
Franz Boas (1858-1942) 
 Particularismul
• Boas este considerat întemeietorul antropologiei
științifice americane.
• Faptele culturale trebuie studiate în contextul lor
particular, cu înțelesurile date acestora de către
nativi.
• Boas a fost un mare promotor al relativismului
cultural.
• A desfașurat o muncă de teren, în rândul indienilor
kwakiutl, pueblo, a eschimoșilor inuit și cinook.
• Importanța: a format prima generație de
antropologi profesioniști americani: Ruth Benedict,
Margaret Mead, Edward Sapir, Ralph Linton, Alfred
Kroeber.

• Discipolii săi au conturat un nou curent al

antropologiei: culturalismul sau Școala Cultură și
Personalitate.
 FUNCȚIONALISMUL
BRONISLAW MALINOWSKI (1884-1942)
 Funcționalismul
• Consideră societatea ca pe un organism viu.
• Așa cum diverse organe asigură funcționarea
întregului, la fel, instituțiile asigură funcționarea
societății.
• Această analogie organică este aplicată și studiului
culturii (a se vedea cursul despre caracteristicile
culturii, sem.I).
• Malinowski a formulat “teoria nevoilor”: cultura are rolul de a
satisface nevoile fiziologice ale omului. Culturile satisfac
aceste nevoi în moduri diferite.
• “Natura umană rezidă în faptul că fiecare om trebuie să
mănânce, să respire, să doarmă, să se reproducă, să elimine
reziduurile, indiferent de cultura căreia îi aparține.”
• Fiecărei nevoi îi corespunde un răspuns cultural:
- nutriția – economia (producerea și distribuția bunurilor)
- reproducerea – relațiile de rudenie, instituțiile căsătoriei și
familiei
- confortul corporal – îmbrăcămintea, locuința, habitatul
- nevoia de securitate – controlul social
- relaxarea – jocurile, sportul, odihna (loisirul)
- sănătatea – normele de igienă
Malinowski a efectuat cercetări de teren în insulele
Trobriand din Noua Guinee (1915-1918)
Argonauții Pacificului Occidental (1922) – considerată cea mai
importantă monografie antropologică a sec. XX
Malinowski a formulat și aplicat metoda observației
participative
 A.R.Radcliffe -Brown, Structură și funcție în
societatea primitivă (1952)
•Funcția unei instituții sociale este aceea de a
menține și reproduce structura socială.

•O mare parte a cercetărilor sale a fost dedicată

relațiilor de rudenie în societățile arhaice.

•Radcliffe-Brown este cel care a introdus

conceptul de „structură” în antropologia
culturală.
 Edward Evans-Pritchard, The Nuer (1956)

• Se ocupă de studiul sistemelor

sociale și politice africane
(tribul Nuer din Sudan).
• Echilibrul societății este
menținut de relațiile de rudenie
– armătura ordinii sociale.