Antropologia studiul ştiinţific al omului (genul Homo Hominis).

Este o
disciplină holistică din două puncte de vedere: studiul tuturor oamenilor, din
toate epocile şi tratează toate dimensiunile umanităţii. În centrul antropologiei
se află ideea de cultură şi noţiunea că aceasta reprezintă specia umană, că
specia noastra şi-a dezvoltat o capacitate universală de a concepe lumea
simbolic, de a preda şi învăţa astfel de simboluri în mod social şi de a
transforma lumea (şi pe noi înşine) pe baza acestor simboluri.

Antropologia a debutat ca ştiinţă a istoriei. Inspirată de triumful metodei

ştiinţifice în ştiinţele naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau că
fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi şi principii care pot fi
descoperite. Această convingere, existentă încă înainte ca ştiinţele sociale să-
şi formeze teorii şi metode, era dublată de viziunea iluministă a umanităţii -
concomitent încrezătoare în emanciparea socio-culturală a oamenilor şi
critică faţă de îndepărtarea acestora de natura lor inocentă. Această dublă
sensibilitate, faţă de tradiţiile culturale (tradiţie) şi faţă de procesele
schimbării sociale (modernizare) va caracteriza întotdeuna discursul
antropologiei.
Cuprins
[ascunde] [ascunde]

* 1 Istoria antropologiei
* 2 Listă de lucrări de antropologie
* 3 Teorii antropologice
* 4 Ramurile antropologiei
* 5 Subdomenii ale antropologiei
* 6 Legături externe

[modifică] Istoria antropologiei

Secolul al XIX-lea este caracterizat de dezvoltarea teoriilor evolutioniste,

deterministe, şi mitologiste în explicare omului şi culturii sale. Ca
metodologie, studiul antropologic este văzut ca o analiză a informaţiilor
coroborate din scrieri istorice, jurnale de călătorii şi speculaţii literar-
filozofice. Ideea centrală a antropologiei evoluţioniste, care domină această
perioadă, este aceea că este posibil studiul formelor incipiente ale umanităţii
prin studierea triburilor "primitive", deoarece acestea se află pe o treaptă
inferioară de evoluţie, informându-ne astfel exact asupra modului în care
arătam şi noi, "civilizaţii", în zorii umanităţii.

Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert
Spencer (organismul social), Karl Marx (determinismul social şi evoluţia
umanităţii ca luptă între clase), Morgan (periodizarea culturii şi a etnicităţii),
Tylor (definirea culturii).

În perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-

lea se impune treptat metoda etnografică a cercetării vieţii oamenilor prin
locuirea pentru o perioadă împreună cu aceştia şi urmărirea lor îndeaproape.
Tot acum se formulează teoriile moderne în ştiinţele sociale datorate lui
Emile Durkheim şi Max Weber. Secolul XX prilejuieşte diversificarea
teoriilor antropologice şi producerea de analize asupra unor teme
antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai
diverse.

[modifică] Listă de lucrări de antropologie

O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi:

* James George Frazer, Creanga de aur

* Emile Durkheim, Formele elementare ale vieţii religioase
* Arnold Van Gennep, Riturile de trecere
* Franz Boas, Metodele etnologiei
* Bronislaw Malinowski, Argonauţii Pacificului Occidental
* Marcel Mauss, Eseu despre dar
* Margaret Mead, Modele ale culturii
* Claude Levi-Strauss, Antropologie structurală
 * E. Evans-Pritchard, Antropologie socială
* Marshall Sahlins, Evoluţie şi cultură
* Victor Turner, Procesul ritualului
* Clifford Geertz, Interpretarea culturilor

[modifică] Teorii antropologice

Marile teorii antropologice enunţate în secolul XX sunt: particularismul

istoric, difuzionismul, personalismul, funcţionalismul, structuralismul,
materialismul, interpretativismul, criticismul.

[modifică] Ramurile antropologiei

Antropologia cuprinde patru mari ramuri:

* Antropologia culturală/socială, care studiază evoluţia, condiţiile de trai,

relaţiile între oameni şi instituţii şi modul în care aceştia performează
simbolurile socio-culturale - cercetarea presupunând, de regulă, o interacţiune
cu cei cercetaţi;
* Antropologia lingvistică, care studiază limba şi limbajul în contextul lor
socio-cultural, ca sistem simbolic şi de comunicare culturală;
* Antropologia fizică, care studiază alcătuirea corpului uman din punct de
vedere biologic şi trăsăturile distincte ale raselor umane;
* Antropologia arheologică, care studiază preistoria (dar şi cultura
modernă), a umanităţii pornind de la obiectele rămase în urma trecerii
oamenilor.

În funcţie de tradiţiile naţionale şi de modul în care s-au dezvoltat aceste

ştiinţe în diferite ţări, ceea ce se înţelege prin antropologie culturală mai este
numit şi antropologie socială în Marea Britanie sau etnologie în Franţa, Italia
şi ţările est europene. Există, totuşi, şi o accepţiune mai restrînsă a termenului
etnologie, ca însemnând studiul propriilor comunităţilor rurale (îndeosebi a
aspectelor "folclorice" ale acestora), adică apropiat de înţelesul ştiinţei
poporului naţional în Germania (Volkskunde). Dimpotrivă, alte accepţiuni
restrâng termenul antropologie la înţelesul de "antropologie fizică".

[modifică] Subdomenii ale antropologiei

Principalele aspecte ale culturii umane: viaţă socială, viaţă economică, viaţă
religioasă, viaţă politică; respectiv viaţa urbană sau formele de expresie
simbolică sau vizuală - au dat naştere la câteva subdomenii ale antropologiei
culturale, cu subiecte şi abordări specifice:

* antropologie socială
* antropologie economică
* antropologie religioasă
* antropologie politică
* antropologie urbană
* antropologie simbolică
* antropologie vizuală

iar diferitele obiecte sau interese ale studiului antropologic au format treptat
domenii de studiu autonom în cadrul antropologiei, cu propriile teorii şi
metode:

* antropologia rudeniei şi a familiei

* antropologia feministă
* antropologia post-colonialismului
* antropologia naţionalismului
* antropologia socialismului şi a tranziţiei
* antropologia mass-media
* antropologia corpului
* antropologia alimentaţiei
* antropologia turismului
* antropologie aplicată
Istoria speciei

Umanitatea modernă (nu cea contemporană) este, măcar în parte,

contemporană cu H. sapiens fossilis. Ipoteza unei succesiuni cronologice între
cele două specii s-a născut din situaţia specială europeană. Într-adevăr, H.
sapiens sapiens pătrunde în Europa cândva în jurul datei de 40.000 î.Hr. Dar
originile sale se plasează în grupul din Orientul Apropiat (Qafzeh, Tabun,
Skhul etc.), aflat mai aproape de H. s. sapiens decât de neanderthalienii
europeni. Evoluţia în timp a oamenilor moderni este cea care duce la apariţia
raselor moderne - un fenomen relativ recent, poate chiar de la sfârşitul
paleoliticului şi reprezentând ultima formă de adaptare biologică a fiinţei
umane la mediu. Adevărat, rasele actuale sunt deosebite anatomic, uneori
foarte evident. Ceea ce trebuie subliniat cu tărie este faptul că doar
amănuntele biologice cu rol adaptativ sunt cele care dau un aspect diferit
raselor (de ex., tendinţa corpurilor umane de compactare în zonele reci pentru
a limita piederea de căldură, respectiv alungirea membrelor pentru un efect
invers, accentuarea ţesuturilor adipoase pentru menţinerea umidităţii, apariţia
pliului ocular pentru protejarea globului ocular etc.). Potenţialul intelectual
este identic, iar apartenenţa raselor la o singură specie este demonstrată de
posibilitatea metisajului.
,,Omul Vitruvian,de Leonardo da Vinci
,,Omul Vitruvian,de Leonardo da Vinci

La nivel anatomic înregistrăm evoluţii în parte paralele ale diferitelor tipuri;

în general, au talie mare (Cro-Magnon = 1,80 m, Grimaldi = 1,80 - 1,95 m)
sau mică (Combe-Capelle = 1,63 m, Chancelade = 1,60 m), dar în ambele
cazuri capacitatea craniană este mare (Cro-Magnon = 1600 cm3, Chancelade
= 1710 cm3).
Succesiunea tipurilor pare să fie Combe-Capelle (perigordian inferior) ->
Cro-Magnon (aurignacian) -> Chancelade (magdalenian). Alte exemple
relevante sunt Paviland, Solutré, Laugerie-Basse, Grimaldi, Predmosti,
Obercassel. Dar practic fiecare regiune a lumii a dat la iveală resturi ale lui H.
s. sapiens.
Creier de Homo sapiens
Creier de Homo sapiens

Principalele achiziţii culturale (şi aici ne referim la paleolitic) pot fi ordonate

pe mai multe paliere. La nivel tehnologic, asistăm la diversificarea tradiţiilor
tehnologice şi a tipologiilor; de la nivelul paleoliticului superior, evoluţia
uneltelor începe să fie în bună măsură regionalizată. Alături de utilajul litic,
capătă o pondere deosebită utilajul din os şi corn sau fildeş; din aceste
materiale (foarte probabil utilizate şi înainte, dar în proporţie mai mică) se
produc unelte mai eficiente (de tipul harpoanelor, al vârfurilor de suliţă). Dar
poate ceea ce este mai important este faptul că apare prima unealtă care
multiplică forţa umană - propulsorul. Acesta practic măreşte distanţa loviturii
eficace de suliţă, ceea ce se traduce într-o vânătoare mai eficientă. La nivel
cultural, principala achiziţie este arta . Complexitatea acesteia reprezintă
separarea clară a omului modern de toţi predecesorii săi.
Schelet de Homo sapiens
Schelet de Homo sapiens

[modifică] Originea speciei umane

Conform studiilor evoluţioniste, cele mai apropiate rude actuale ale omului
(specii care se întâlnesc astăzi pe pământ, adica nu specii fosile), sunt două
specii de cimpanzeu Pan troglodytes ("cimpanzeul obişnuit") şi Pan paniscus
("cimpanzeul pitic" sau "Bonobo"). Alte rude apropiate actuale sunt
urangutanii si gorilele. Biologii au comparat o secvenţă de perechi de bază
ADN de la oameni şi cimpanzei şi au estimat o diferenţă totală genetică de
5% [1]. Se presupune că rasa umană s-a despărţit de cimpanzei acum 5
milioane de ani. Totuşi, rapoarte recente, folosind date obtinute de la un
craniu uman în vârstă de 7 milioane de ani indică despărţirea de alte hominide
mult mai devreme. Unii oameni de ştiinţă încearcă să includă cimpanzeii în
genul Homo, dar aceasta este deocamdată o părere minoritară în cadrul
comunitaţii ştiinţifice.

Diferite grupuri religioase au ridicat o serie de obiecţii la teoria evoluţiei

umanităţii dintr-un strămoş comun cu cel al hominidelor. Vezi Teoria
creaţionistă şi Teoria evoluţionistă a umanităţii pentru câteva puncte de
vedere contadictorii.