ANTROPOLOGIE CULTURALĂ
al doilea rînd, însăşi a. fizică îşi primeneşle
orientarea. În etapa sa clasică, tradiţională, a.
se ocupa de variabilitatea si clasificările din
lăuntrul speciei umane, efectuind măsurători
şi aplicind diagnoze tipologice asupra popu­
l a t i i l o r d e d if e r i t e rase; a l p i n , d i n a r i e ,
mediteranid, nordic, dalic - d e pildă - sînt
principalele tipuri din cadrul masei europide.
Pentru determinarea unor astfel de tipuri a. a
descoperit multiple tehnici antropometrice şi
criterii de diagnoză. Slatura, calota cefalică,
laţa, nasul, ochii şi părul reprezintă principa­
l e l e c at e g orii de parametri ce concură la
stabilirea tipului bioantropologic. După t 960,
însă, cercetările de tipologie morlo-somatică
au început să cedeze teren în favoarea cer­
cetărilor m enite a pune in lumină variaţiile in
�tructura genetică a populaţilor umane. În
această schimbare, rolul principal a revenit
Progra m u l ui Biologic Internaţional (IBP),
desfăşurat intre ani 1 964-1974. Deşi astăzi
variaţiile biologice dintre populaţii nu mai pot
fi reduse la categorii tipologice, nu trebuie
totuşi ignorată importanţa tentativelor taxo­
nomice in ştiinţă in general, in a. in cazul de
faţă. În ţara noastră, a. s-a dezvoltat conform
paradigmei continentale. După precursorii
din secolul trecut (C. Caracaş, AI. Obedena­
ru, fraţii Nicolae şi M ina Minovici elc.), in
perioada interbelică a sec. 20 apar nuclee de
cercetare antropologică la Bucureşti (Fr. 1.
Rainer, intemeietor de Institut şi de tradiţie),
Iaşi (I.C. Botez) şi Cluj (Victor Papilian, Iuliu
Făcăoaru, Petre Rîmneanţu). De remarcat că
Francisc 1 . Rainer, figura cea mai de seamă
a a. româneşti din perioada interbelică, a par­
t i c i p a t ş i la c a m p a n i i l e de s o c i o l o g i e
monografică direcţionate d e Dimitrie Gusti,
asigurind cercetarea "cadrului biologic" in
campaniile de la Nereju, Fundu Moldovei şi
Drăguş. După 1 950 işi continuă existenţa nu­
cleele de cercetare antropologică de l a
Bucureşti (Şt.-M. Mileu, Horia Dumilrescu,
C . S . şi D . N icolaescu-Plopşor, S uzana
40
Grinţescu-Pop, Th. Enăchescu etc.) şi laşi
(Olga Neerasov şi colaboratorii). În 1 966, prin
eforturile lui V . V . Caramelea, a. culturală
dobindeşte şi in ţara noastră recunoaşterea
instituţională ca disciplină ştiinţifică. Pînă a­
tunci, investigaţiilor de demografia şi de
istorie socială (Traian Hersenl, v.v. Carame­
l e a) li se acordaseră locul secundar de
descrieri ale m e d i u l u i social in care s-a
dezvoltat omul ca fenomen biologic (v. , de
exemplu, monografiile de a. fizică Clopotiva,
1 958 şi Bătrina, 1 96 1 , ambele sub red. Şt.-M.
Mileu şi Horia Dumitrescu). Din problematica
actuală a Centrului de Cercetări Antropologi­
ce din Bucureşti, În prezent singura instituţie
de profil din ţara noastră (integrind după 1 989
şi colectivul de la laşi), desprindem: sludiul
populaţiilor strâvechi din spaţiUl carpalo- da­
n u b i ano-pontic, atlasul antrop o l Q g i c (=
antropofizic) al R omâniei, microevoluţie,
creşterea şi dezvoltarea copilului (auxologie),
adaptarea psiho- somatică la diverse profesi­
uni, manifestări electroenergetice ale corpului
omenesc, laterallzarea cerebrală şi expresiile
ei psiho· culturale, aspecte ale comunicării u­
mane (verbale şi non- verbale), identitate şi
diferenţă in cultură, simbolistica materiei,
schimbare socială şi deschidere demogra­
fică, valori de bază in fondul comportamental
românesc (tradiţional şi contemporan), as­
p e ct e t e o r e t i c e şi m et o d o l o g i c e a l e
interdisciplinarităţii i n a . etc. V. antropologie
culturală, etnografie, etnologie, sociologie.
Gh.G.
ANTROPOLOGIE CULTURALĂ ra­
mură a antropolog i e i generale c u statut d e
disciplină ştiinţifică d e sine stătătoare, care
stud iază comportamentul uman bazat pe
norme (cultura), in context spaţio-temporal
concret. Pe plan internaţional, circulă frecvent
o denumire conjuncţională, bipredicativă: a.
socială şi C., lîngă atributul "culturală" fiindu-i,
deci, asociat disciplinei şi acela de "socială".

in acest caz, conjuncţia din denumire ("şi")
are o adresă semantică precisă, prin mijloci­
rea ei incercîndu-se impăcarea a două tradiţii
de cercetare diferit nuanţate: pe de o parte, in
Marea Britanie a intrat in uz expresia "antro­
pologie s o cială", i a r pe de altă parte, in
S.U.A., s-a bucurat de o mai largă audienţă
denumirea a.c. Cele două orientări exprimă
două moduri diferite de a rezolva raportul din­
tre structura socială şi cultură: in antropologia
socială cultura sfîrşeşte prin a fi subordonată
structurii sociale, pe cind în a.c. procedura de
s u bordonare u rmează sensul invers. D is­
tir-,'ţia de mai sus s-a ilustrat cu maximum de
relevanţă in analiza sistemului de rudenie.
P e nt r u A. L. K ro e b e r - reprezent ant al
poziţiei culturaliste -, un sistem de rudenie
este un pattern semantic, un anumit model de
gindire şi de comportare, reflectat Intr-o ter­
minologie de rudenie. Acest sistem semantic
are o logică internă şi deşi se supune unei de­
terminări istorice el este, la origine, un produs
al impulsului către joc propriu creativităţii u­
mane. Mal mult, acelaşi impuls al creativităţii
ordonează şi celelalte Instituţii, făcîndu-le să
apară în forma structurii sociale. A. R . Rad­
c l iffe-Brown - r e p rezentant al poziţiei
sociologiste - consideră, dimpotrivă, că atit
terminologia cit şi comportamentul de rude­
nie sint rellectări ale unor principii structurale,
principii ce susţin şi caracterizează sistemul
in ansamblu, ca sistem social. Raymond Firth
( Elements of Social Organization, 1 95 1 ) a
surprins exact nuanţele: "Dacă societatea e
luată drept un agregat de relaţii sociale, atunci
cultura este conţinutul acestor relaţii". C. Levi­
S trauss a incercat, implicit, o depăşire a
divergenţei, prin folosirea expresiei "antropo­
logie structurală". P oziţiile au rămas insă
neschimbate. Totuşi, in măsura in care divizi­
u n ea antrop o l o g i e i gen e rale t r e b u i e să
reflecte polaritatea natură/cultură (această
polaritate caracterizind însăşi condiţia ontolo­
gică a umanului), atunci disciplina ştiinţifică
41
ANTROPOLOGIE eULTURALĂ
menită a satisface raportul de complementa­
ritate cu antropologia fizică nu se poate numi
decit a.c• • A.c. s-a conturat ca disciplină
ştiinţifică odată cu precizarea domeniului de
studiu: c u lt u ra (aller-ego-ul uman, ce-şi
depăşeşte în semnificaţie Ipostaza primară, a
omului ca entitate). Edward B. Tylor a definit
cultura d rept .....acel ansamblu complex care
include cunoştinţele, credinţa, arta, principiile
morale, dreptul, uzanţele şi oricare alte iscu­
s i n ţ e ş i d e p r i n d e r i d o b i n d i t e de om c a
membru al societăţii'. Emisă la 1 871 , definiţia
aceasta avea să facă epocă, reve nind şi
astăzi adeseori in scrierile de specialitate. Ca
şi antropotogia fizică, a.c. s-a conturat, deci,
ca ştiinţă incepind din a doua jumătate a sec.
1 9 . Ea este rezultatu l întregirii imaginii pe
care omul o avea despre planetă şi despre
sine însuşi ca specia. Acest proces de între­
gire a lost, la rindu-i, o consecinţă a marilor
descoperiri geografice. Ceea c e i-a atras la
inceput pe antropologi a fost marea variabili­
tate a credinţelor, ritualurilor de la un popor la
altul. Pentru recoltarea datelor, e i s-au lolosit
de rapoarte şi chestionare completate de mi­
sionari şi călători. Iniţial, a.c. se înfăţişa, cum
s-a spus, ca o ştiinţă "de cabinet", sau "de fo­
toliu". Curind insă, antropologii se deciseră să
renunţe la culegerea pe cale indirectă a ma­
terialului documentar-empiric şi să descindă
ei inşişi in mijlocul popUlaţi i l o r exotice, pe
care cu preferinţă le studiau. Din acel mo·
ment, m unca de teren (engl. field work) va
deveni o trăsătură caracteristică a ştiinţei an­
tropologice. A.c. l a c e p a r t e , d e c i , d i n
categoria disciplinelor cu fundamente empi·
rice, deosebindu-se astfel d e antropologia
filosofică, ce se infăţişează cu statutul de dis·
ciplină speculativă. Faţă de etnologie, cu care
de asemenea este adeseori i dentificată, a.c.
se distinge printr-o mai clară conştiinţă a sco­
p u l u i s ă u o i c u m e n i c , g e n e ra l u m a n ,
enunţurile sale tinzind din punct d e vedere lo­
gic spre forma judecăţilor de tip universal. Cit
ANTROPOLOGIE eULTURALĂ
priveşte etnografia, aceasta este considerată
treapta empirică a unei cercetări de a.c. De
pildă, o judecată despre universalitatea fami­
liei, sau despre raportul legic dintre rezidenţă
şi descendenţă in cadrul sistemului de rude­
nie, este însoţită indeobşte de incercarea de
validare, pe baza ·evidenţei etnografice" din
diverse arii culturale ale lumii. Pe de allă
parte, acest mod de validare desparte a.c. de
sociologie, altă disciplină majoră inrudită;
căci, in timp ce ca sociolog cercetătorul se
cufundă in propria sa societate sau cultură, ca
anlropolog el caută cu predilecţie "alte culturi"
(John Beatlie, Other Cuflures, 1 964). O altă
particularitate a discursului antropologie faţă
de cel sociologic este că intiiul se constituie
pe baza unui material empiric de virstă cultu­
rală arhaică (chiar dacă, cronologic,
contemporan cu noi), i n vreme c e discursul
sociologic se plasează in contemporaneitate
absolută. Imaginea antropologiei ca ·sociolo­
gie primitivă" ( B ronislaw Malinowski) a lost
însă abandonată, alături de comunitatea
mică (trib, clan, sat), a.c. adjudecindu-şi ca
obiect al preocupărilor ei şi comunitatea com­
plexă (oraşul). Muncă de pionierat au infăptuit
in această direcţie soţii Robert S. Lynd şi He­
l e n M. Lynd , care au studiat in m a n iera
specifică a a.c. (abordare holistică, observare
participativă) un oraş american de mărime
m ijlocie - Muncie, statul Indiana -, consem­
nat în titlul cărţii printr-un nume simbolic:
Midd/etown. A Study in Modern American
Culture ( 1 929). Se practică astăzi in mod cu­
rent, în lume şi la noi in ţară, o a.c. urbană,
aplecată spre cunoaş-terea procesului de
adaptare a omului tradiţional la tentaţiile şi so­
licitările civilizaţiei moderne . • Distincţiile
dintre a.c. şi celelalte discipline social-umane
nu trebuie insă privite ca închideri, ci, dimpo­
t rivă, ca deschideri către alte o rizonturi
epistemologice. De altfel, o serie de metode
şi concepte ale a.c. poartă insemnele altor
discipline ştiinţifice, de unde au lost preluate
42
şi adaptate la specificul noului context. Astfel,
metodele fundamentale ale a.c. sint observa­
rea p a rt i c i p a t i v ă ( e n g l . participant
observation) şi metoda comparativă intercul­
t u r a l ă ( e n g l . cross-cu/tura/ comparison) ;
prima pretinde cercetătorului integrarea in
mediul şi in comunitatea cercetată, incepind
cu invăţarea timbii vernaculare şi terminind cu
străduinţa de transcendere in mentalitatea
grupului cercetat; a doua metodă pretinde si­
tuarea unui fapt intr-o reţea ints rculturală.
pentru a descoperi cum se impletesc in acel
fapt particularul cu universalul. Dar in afară
d e aceste două metode clasice, se intre­
buinţează de la o vreme din ce in ce mai mult
chestionarul de tip sociologic şi teste psiholo­
gice. În privinţa conceptelor, a.C. se sprijină in
principal pe conceptul de cultură, dar ea a
preluat de asemenea din sociologie concep­
tul de structură socială, iar din psihologie
conceptut de personalitate. Acesta din urmă
este in esenţă un concept antropologic, dar
contribuţiile principale la dezvoltarea lui s-au
ivit pină in prezent pe terenul psihologiei.
Împreună cu conceptul imanent al culturii,
structura socială şi personalitatea alcătuiesc
aparatul conceptual de bază al a.c. Istoria
a.c. se infăţişează ca o increngătură logică de
teorii şi curente. Cristalizată sub zodia evo­
luţionismului general, această ştiinţă a fost
iniţial caracterizată drept "embriologia gindirii
şi a instituţiilor umane" (J.G. Frazer). După e­
voluti onism (E.B. Tylor, Primitive Cu/ture,
1 87 1 ; L.H. Morgan, Ancient Society, 1 877;
J.G. Frazer, The Go/den Bough, 1 890). alte
curente teoretic-metodologice au 1mbogălit
domeniul cu idei noi sau cu concepte derivate
din cele principale: istorismul (F. Boas, Race,
Language and Cu/ture, 1 948 - o culegere
postumă de articole ale acestui mare creator
de şcoală, pUblicate intii separat, incepind din
1 887), difuzionismul (F. Ratzel, V6/kerkunde,
1 885-88; F. Graebner, Die Methode der Eth­
n% gie, 191 1 ; C. Wissler, Man and Cu/ture,

1 923), supraorganicismul (A.L. Kroeber, An­
thropology, 1 9 2 3 , e d . r e v . 1 9 4 8 ) ,
structuralismul (A.A. Radc1iffe-Brewn, Struc­
ture and Function in Primitive Society, 1 952;
Raymond Firth, Elements of Social Organiza­
tion, 1 9 5 1 ; C. Levi-Slrauss, Anthropologie
structurale, 1 958), func'ionalismul (8. Mali­
nowski, A Scientific Theory ofCulture, 1 944),
configuraţlonalism u l ( R u l h Benedicl, Pat­
terns of Culture, 1 9 34), psihologismul (cu
rădăcini la A. Bastian, Der Mensch in der
Geschichte, 1 860; in sec. 20: A. Kardiner, ed.,
Individual and His Society, 1 939; A. Linton,
The Cultural Backround of Personality, 1 945)
etc. Au cunoscut o recrudescenlă evoluţio­
nismul (J. Steward, The Theory of Culture
Change, 1 955; L.A. White, The Evolution of
Culture, 1 959) şi istorismul (Jan Vansina, De
la tradition orale. Essai de mEithode histori­
que, 1 96 1 ). A realizat progrese imporlante
comparativismul, indeosebi prin contribuliile
lui G.P. Murdock (Ethnographic Atlas, 1 967).
În ultima vreme, sub influen,a literaturii, se
vorbeşte şi in a.c. de postmodernism. Nu mai
exislă insă in cimpul disciplinei o orienlare
teoretică dominantă. Fie că sint indreptate in
continuare, prin tradiţie, călre studiul altor cut­
l u r i , fie că sint reorientate către propria
cultură, cercetările se d e sfăşoară după prin­
cipiul tacit acceptat el teoriei sau metodei
potrivite in cazul potrivit. Ceea ce poate să
semnifice că disciplina a ajuns ta un ridicat
grad de maturilate, cind, in perspectiva deve­
nirii logic-istorice, fiecare orientare işi vădeşte
partea ei de perenitate. in ţara noastră, con­
form unor exigenle de azi şi de miine, a.c. işi
poate integra o serie de idei, teorii, metode ce
s-au ivit (şi se mai pot ivi) pe terenurile elno­
g ra f i e i , soci o l o g i e i , l i ngvist i c i i , s a u
antropogeografiei. C a disciplină modernă, cu
un limbaj specializat (s-a spus că "ştiinţa e un
limbaj bine făcut"), ea a apărut in cadrul Cen·
t r u l u i d e C e rc e t ă ri A nt r o p o l o g i c e al
Academiei Române (intemeiat de Francisc 1.
43
ANTROPOLOGIE SOCIALĂ
Rainer), prin conlribuţia iniţială a lui Traian
Hersenl, dar mai ales prin strădania lui Vasile
V. Caramelea. Acesta a obţinut, in 1 966, re·
cunoaşlerea in cadrul Centrului a unei secţii
de antropologie socială şi culturală. in compa·
raţie cu slluaţia din alte ţări, a.c. românească
d e ţ i n e citeva part i c u l a ri t ă ţ i . Astf e l , ne·
lansindu-se (din diferite motive) in studiul
"allor culturi", ea este cultivată ca o disciplină
de aplicaţie indigenă; in absenţa unor popu·
laţii aşa· zis "primitive", ea a beneficiat in
schimb de o infloritoare cultură ţărănească
autohtonă, care a s u p ravi e ţ u it şi s u p ra·
vieţuieşte incă. O altă caracteristică priveşle
cadrele inslituţionale: dacă in alte ţări a.c.
este legată instilu,ional (organizaloric) de so­
ciologie, In România ea s·a aflat legală, cel
puţin pină in prezent, prin origine, de antropo­
logia fizică (urmările acestei stări de lucruri
fiind susceptibile de reflecţii aparte). Temati­
ca g e n e rală abordată in a.c. românească
vizează relevarea schimbărilor ce se petrec in
structurile antropologice de tip demografic.
social-economic şi psiho·cultural din ţara
noastră, sub influenţa pe care civilizalia mo·
dernă, industrială, citadină o exercită asupra
civilizaţiei tradiţionale, rurale. in detaliu, sint
abordate probleme precum: iden titate şi di­
ferenţă in cultură, stiluri de limbaj şi stiluri de
gîndire, orientări valorice semnificative pentru
viziunea despre l u m e şi personalitatea de
bază a poporului român, reconstrucţia episte­
mologică In a.c. etc. V. antropologie, cuI/ură,
etnografie, etnologie, metoda comparativă,
obseNare participativă, personalitate, socio­
logie, structu,ă socială, teren. Gh.G.
ANTROPOLOGIE SOCIALĂ orien·
t a r e s o c i o l o g istă in a n t r o p o l o g i a n o n ­
biologică. Originar britanică, această orien­
tare tinde să ţină In cumpănă ansamblul de
preocupări care in S . U.A. poartă numele de
"ant ropologie culturală". Spre deosebire de
antropologia culturală care se intemeiază pe