ANTROPOLOGIE SOCIALA

CURS 1
Antropologia socială – obiect de studiu. Specificul cunoaşterii antropologice

• “Antropologia sociala si culturala are ca domeniu de interes toata umanitatea si incearca sa

inteleaga legaturile dintre diverse aspecte ale existentei noastre. (2000, manual de antropologie)
• Antropologia este studiul profesional al speciilor umane, in toate aspectele lor, de la biologie
la cultura”. (2000, manual de antropologie)
• “Scopul antropologiei este largirea universului discursului uman”. (Clifford Geertz, anii 80,
Thick Description).

Antropologia sociala poate studia orice:

...
– Pieţele financiare din New York
– imigranţii din oraşele occidentale
– hainele
– mîncarea
– casele
– ritualuri politice
– ritualuri religioase
– laboratoarele de ştiinţe naturale
– Mall-uri si bazaruri
– Armata
– Fertilitatea
– Miscarile sociale

Antropologia:
...muncii;
...religiei;
...corpului;
...mortii
medicala
mediului
consumului
...etc...

1
 Antropologia sociala este stiinta despre om, ca purtator si creator de valori culturale, o
disciplina complexa, cu un pronuntat caracter interdisciplinar care, la ora actuala, detine un loc bine
meritat în cadrul disciplinelor social-umaniste, cu teorie si metode proprii. În fond, caracterul
interdisciplinar al antropologiei a fost elementul datorita caruia stiintei în cauza i s-a conferit o
identitate mai puternica (Marcus 2002: 193-194).
Trecându-se, mai mult sau mai putin voit, la un alt registru de explorare stiintifica, de la analiza
alteritatii exotice (inceputurile antropologiei, Margaret Mead, Bronislaw Malinowski, Argonautii din
Pacificul de Vest, James George Frazer, Creanga de aur) la realitatea din apropierea imediata a
antropologului, aproape în unanimitate antropologii au fost de acord cu faptul ca diferentele culturale
nu exista doar la scara larga ci si în cadrul unor comunitati mai mici, producatoare de cultura la nivel
zonal sau regional.
Studiile regionale au un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea generala a antropologiei,
cu toate ca opiniile sunt împartite. Dar cercetarile "exotice" sunt mai importante sau prestigioase decât
cele locale, "domestice"? Cert este faptul ca regiunile exotice sunt deseori mult mai cunoscute decât
cele din imediata noastra proximitate si ca prestigiul profesional depinde (desi este irelevant) de cât de
îndepartata, exotica si lipsita de confort este cercetarea de teren (Shankman, Bachrach Ehlers 2000:
289-297).
În general doar antropologii sunt cei care cauta sistematic sa penetreze relatiile sociale
si fenomenele culturale în profunzime, sa priveasca si sa analizeze comportamentul
oamenilor din punctul de vedere al participantilor. Ei, antropologii, sunt cei care se bazeaza
în munca lor pe un imens corpus de etnografie descriptiva produs de-a lungul timpului, astfel
încât la ora actuala putine populatii nu beneficiaza de monografii complete (Murdock 1971:
17).
Definita de cele mai multe ori ca stiinta a alteritatii sau stiinta a explorarii diversitatii
umane, antropologia a parcurs un drum lung pâna la dobândirea caracterului ei de stiinta de
sine statatoare. În virtutea acestei definitii, se contureaza necesitatea de a fi obiectiv în toate
cercetarile care se circumscriu domeniului. Obiectivitatea în antropologie reprezinta încercarea
de a prezenta cât mai fidel realitatea culturala din teren. Mai succint, a fi obiectiv în
antropologie înseamna a întelege punctul de vedere al celuilalt (Lienhardt 1964: 4).

Locul si rolul antropologiei sociale.

Deseori antropologia sociala este asimilata antropologiei culturale. Antropologul

american W.A. Haviland propune o ilustrare schematica (Haviland 1989: 12, fig. 1.1.) destul
de simplista, dar sugestiva, a pozitiei antropologiei culturale în sistemul generos caracteristic
antropologiei generale.

2
 O alta structurare a antropologiei generale este
propusa de alti doi antropologi americani, Ph. Whitten si
D.E.K. Hunter (Whitten, Hunter 1990: 9), care pare mai
potrivita si în cadrul careia pot fi defalcate cinci ramuri
majore, echitabil amplasate pe acelasi palier: antropologia
fizica, arheologia, antropologia lingvistica, antropologia
culturala si antropologia aplicata.

Arheologia sau antropologia arheologica, are ca obiect central studiul urmelor materiale, ca
semne ale gradului de cultura si civilizatie umana (Robin, Rotschild 2002: 163-164). Spre deosebire
de arheologie în acceptiune clasica, antropologia arheologica urmareste sa reconstituie pe baza
descoperirilor arheologice modul de viata din trecutul omenirii. De remarcat este faptul ca ea are un
pronuntat caracter interpretativ si nu descriptiv.
Antropologia istorica se constituie ca ramura a antropologiei, abordând o serie de problematici
comune istoriei sociale ori istoriei mentalitatilor. Antropologia serveste ca mijloc de deplasare de la
istoria sociala si sociologia istorica spre o noua istorie culturala. Scopul ei este acela de a redacta istorii
culturale pe epoci, fiind însa focalizata si asupra grupurilor si subgrupurilor. De retinut este ca,
antropologia nu studiaza sate, ci studiaza în sate, asa cum observase Cl. Geertz (Kalb, Marks, Tak
1996: 7). Exemplul cel mai concludent în acest sens îl reprezinta munca unor specialisti precum P.
Burke, J. Le Goff si Le Roy Ladurie. Antropologia devine utila istoriografiei mentalitatilor, oferind
instrumentele necesare pentru decodificarea reprezentarilor colective (Kalb, Marks, Tak 1996: 8).
Instrumentele muncii antropologului sunt observatia directa, pe când ale istoricului în primul rând
sursele documentare. Antropologul trebuie sa fie constient în activitatile pe care le desfasoara de
existenta diferentelor dintre procesele mentale ale culturii proprii si de cele ale culturii oamenilor pe
care îi studiaza. Daca nu se tine cont de aceasta, este foarte posibil sa-si faca aparitia situatii nedorite,
cum ar fi de pilda manifestari ale etnocentrismului (Pitt-Rivers 1963: 253-255). Deseori se resimte
însa necesitatea ca antropologii sa tina seama de scrierile istoricilor privitoare la societate si cultura,
forme de autoritate, economie, etc., cu alte cuvinte sa apeleze la antropologia istorica. Cu toate ca în
acest sens au existat numeroase discutii si idei contradictorii, practica antropologica a fost cea care a
depasit diferentele teoretice despre care se spune ca separa antropologia de istorie. Antropologii
pornesc de la structuri abstracte catre explicarea unor evenimente concrete (Sahlins 1983: 534).
Temele majore ale antropologiei istorice sunt constituite pe baza demersului de a privi
omul în contextul istoric al vremii si nu evenimentele istorice. Magia, vrajitoria, corpul,
sexualitatea, religia, pietatea, casatoria si familia si nu în ultimul rând raportul individualitate-
individualizare reprezinta tot atâtea teme vizate de demersul specific antropologiei istorice
(Von Dülmen 2001: 10-12). Desigur, vorbindu-se despre antropologia istorica si dat fiind
contextul care ne intereseaza aici, nu este posibil sa nu fie luata în discutie si arheologia
sociala.
Diferenta majora dintre arheologi (apartinatori fara îndoiala domeniului istoriei) si
antropologii sociali este aceea ca arheologii analizeaza artefactele (în fond, tot produse
culturale ale oamenilor), ordonate în tipuri si clase, pe când antropologii sociali lucreaza cu
sisteme coerente functional.
Antropologia lingvistica presupune studiul si analiza sistemelor de comunicare umana.
Cercetarea problemelor si a particularitatilor lingvistice de catre antropologi poate duce la identificarea
unei serii de diferentieri, specifice unei palete largi de categorii sociale.
Antropologia aplicata se dezvolta ca un domeniu complementar antropologiei culturale, având
ca specificitate abilitatea, concretizata prin metode si obiective, de a servi solutionarii unor probleme
de natura practica.

3
 O reala problema o reprezinta dificultatile existente în a face antropologia "profitabila". Astfel
de dificultati au existat si în Statele Unite ale Americii, în anii 1970. Ce ofera antropologul? O
diagnoza rapida asupra oricarei companii, asupra situatiilor sociale din cadrul ei, posibilitatea
realizarii este prin metoda observatiei participative (Aguilera 1996: 735).
Identificarea propriilor valori culturale si realizarea unui "marketing cultural". De pilda unele
state, cum ar fi si cazul SUA, au avut un deosebit succes în vânzarea "valorilor culturale" sau elemente
ale "culturii populare" (Peace 1998: 277) (de exemplu, Valentine’s Day)

Antropologia este peste tot si niciunde. Nu se afla niciunde pentru ca spre deosebire de o serie
de stiinte cum ar fi chimia, literatura sau istoria nu este recunoscuta înca drept un domeniu esential
pentru oricare universitate si pentru ca nu este cunoscuta în societate în virtutea vreunui "rol crucial"
precum medicina, stiintele politice si
administrative, stiintele economice, juridice
sau asistenta sociala ori psihologia. Nimeni nu
cunoaste câte milioane de ore de munca de
teren au fost realizate de antropologi pentru
cunoasterea si întelegerea culturii. Cu toate
acestea, lumea contemporana nu îsi poate
permite sa faca abstractie de antropologi si sa
nu ia seama de diagnozele si prognozele
realizate de acestia. De antropologi este nevoie
în cadrul departamentelor de relatii umane
si în cadrul mediilor în care se discuta despre
leadership si politici sociale. Oricare
antropolog, ca analist într-o institutie, poate
obtine o imagine completa asupra ceea ce se
întâmpla, fara a schimba însa situatia existenta
(Amarasingham Rhodes 1986: 208).
Antropologii ofera analize, factorii oficiali iau
decizii pe baza lor.

Prin caracterul ei holistic (Janowitz 1963: 154), atotcuprinzator, si prin interdisciplinaritatea

care o caracterizeaza, în raporturile ei cu disciplinele sociale si cele umaniste, în egala masura,
antropologia vine în sprijinul rezolvarii unor situatii de natura practica pe tot cuprinsul globului, dar
are pe de alta parte menirea de a trezi constiinta existentei unei lumi mult mai largi la contemporani,
precum si resemantizarea viziunii noastre asupra celuilalt.
Specializările din antropologia socială se schimbă pe măsură ce obiectul sau de studiu este
transformat și pe măsură ce apar noi paradigme intelectuale; muzicologia și antropologia medicală
sunt exemple de specialități actuale, bine definite.
Alte exemple de teme ale antropologiei: dezvoltarea cognitivă a individului; analiza sociala
și etica ale noilor tehnologii; forme emergente de „familie” și alte noi forme de asociere bazate pe
rudenie; religiozitatea si spiritualitatea.
Antropologia este influentata de abordări din alte discipline, cum ar fi filozofia (etica,
fenomenologia, logica), istoria științei, psihanaliza și lingvistica.

In prezent exista mai multe asociatii internationale de antropologie, printre care European
Association of Social Anthropologists (EASA) https://www.easaonline.org/ care a fost infiintata în
1989 ca loc de întâlnire a membrilor fondatori din paisprezece țări europene, susținută de Fundația
Wenner-Gren pentru Cercetări Antropologice. Asociația încearcă să promoveze antropologia în

4
Europa prin organizarea de conferințe bi-anuale și prin editarea revistei sale academice, Social
Anthropology.

 Revista antropologica Anthropological Quarterly https://muse.jhu.edu/journal/10

 In Romania - SASC - Societatea de Antropologie Sociala si Culturala din Romania
 Mai multe date despre asociatii, reviste, evenimente, resurse aici.

NOTE

• “Din ce în ce mai multe firme angajează antropologi

deoarece valorizează metoda observaţiei şi accentul pe
diversitatea culturală. Astfel “Hallmark Cards” a angajat
antropologi pentru a observa petrecerile, sărbătorile şi
festivalurile grupurilor etnice, cu scopul de a-şi îmbunătăţi
capacitatea de a creea felicitări pentru audienţe cat mai
specializate. Antropologii intră în casele oamenilor pentru a
observa cum folosesc aceste produse, lucru care permite un
design mai bun al produsului şi reclamă mai eficientă.” (“Hot Assets in Corporate:
Anthropology Degrees”, USA TODAY din 18 Februarie 1999).

• “Firmele de sondaje nu pot spune inginerilor ce îşi doresc femeile de la aparatele de ras. Din
această cauză firma de consultanta de marketing Hauser Design îşi trimite antropologii în
băile oamenilor pentru a îi privi cum se epilează”.

BIBLIOGRAFIE
1. BONTE, Pierre, IZARD, Michel, Dicţionar de etnologie şi antropologie, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
2. DELIEGE, Robert, O istorie a antropologiei. Scoli, autori, teorii, Ed. Cartier istoric, 2007
3. GAVRILUTA, Nicu, Antropologie sociala si culturala, Ed. Polirom, Iasi, 2009
4. LEVI-STRAUSS, Claude, Antropologia si problemele lumii moderne, Ed. Polirom, Iasi, 2011
5. MALINOWSKI, Bronislaw, Argonauts of the Western Pacific , Taylor & Francis e-Library, 2005
6. MAUSS, Marcel, Eseu_despre_dar, Polirom, Iasi, 1997
7. MIHU, Achim, Antropologie generala, Cluj-Napoca : Napoca Star, 2000
8. MIHU, Achim, Antropologie culturala, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002
9. MIHAILESCU, Vintila, Antropologie. Cinci introduceri, 2009, Ed. Polirom, Iasi
10. MIHAILESCU, Vintila (coord.), Etnografii urbane. Cotidianul vazut de aproape, 2009, Ed.
Polirom, Iasi
11. TROC, Gabriel, Postmodernismul în antropologia culturala, 2006, Ed. Polirom, Iasi