PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Curs 1
CE ESTE PSIHOLOGIA SOCIALA
 COMPETENŢE SPECIFICE VIZATE

Competențe profesionale:
C1 Operarea cu concepte fundamentale în domeniul psihologiei,
pentru ocuparea de noi funcții didactice 
C2 Proiectarea și realizarea unui demers de cercetare în
psihologie, pentru ocuparea de noi funcții didactice 
C3 Evaluarea critică a situaţiilor problematice şi a soluţiilor
posibile în psihologie, pentru ocuparea de noi funcții didactice 
C4Relaţionarea şi comunicarea interpersonală specifică
domeniului psihologiei, pentru ocuparea de noi funcții didactice 
 COMPETENŢE SPECIFICE VIZATE

Competențe transversale:
CT1 Exercitarea sarcinilor profesionale didactice, conform
principiilor deontologice specifice în exercitarea profesiei,
CT2 Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă
multidisciplinară pe diverse paliere ierarhice,
CT3 Autoevaluarea nevoilor de formare continuă în vederea
adaptării competenţelor profesionale la dinamica contextului
social.
 Obiectivul general al disciplinei

Oferirea oportunității de a dobândii anumite

abilități și competențe care sunt utile nu numai
în contextul investigării, înțelegerii și
influențării comportamentului uman, ci care
pot fi extinse și la alte aspecte ale vieții.
 OBIECTIVELE SPECIFICE
Obiective cognitive
Îmbogățirea cunoștințelor despre psihologia socială și
comportamentul uman;
Familiarizarea cu conceptele și modelele teoretice de bază care

explică comportamentul uman în context social;

Dobândirea unor cunoștințe care să îi determine pe studenți să

înțeleagă și să folosească anumite concepte fundamentale și principii

cu privire la comportamentul uman;
Conștientizarea cu privire la problemele și temele majore ale

disciplinei Psihologie socială;

Înțelegerea dinamicii relațiilor, confliectelor și cooperării inter-

grupuri;
 OBIECTIVELE SPECIFICE

Obiective procedurale
Dezvoltarea capacității de a înțelege și interpreta rezultatele cercetării
și de a evalua utilitatea acestora;
Recunoașterea limitelor în generalizarea cercetărilor psihologice la
toate grupurile culturale/ de gen/etnice și de vârstă;
Dezvoltarea abilităților de gândire critică: de a explica
comportamentul uman, de a aplica faptele, conceptele sau principiile
existente la noi comportamente și probleme, de a dobândi o atitudine
critică față de toate generalizările;
 OBIECTIVELE SPECIFICE

Obiective atitudinale:
Promovarea respectului și a atitudinilor pozitive pentru diversitatea
umană, în special în ceea ce privește problemele de gen, rasă și etnie;
Facilitarea înțelegerii și tolerării comportamentului altor persoane, în

special al membrilor diverselor grupuri și categorii sociale din care ei

nu fac parte;
 CONŢINUTURI: CURS
1 Ce este psihologia socială. Scurtă istorie a psihologiei sociale
2 Cogniția socială: Conceptul de sine. Stima de sine
3 Auto-controlul. Auto-prezentarea
4 Formarea impresiilor asupra celorlalți. Despre optimism
Despre credințe și judecăți de valoare. Despre așteptări. Comportamente și
5
atitudini
6 Influența socială
7 Gene, cultură și gen
8 Conformare, complianța, obediența
9 Persuasiunea
10 Influența grupului. Gândirea de grup. Influența minorității
11 Relațiile sociale
12 Stereotipuri și prejudecăți
13 Agresivitatea și comportamentul prosocial
14 Despre conflict și căutarea păcii
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ: CURS
1.Boncu, Ş. (1999). Psihologie şi societate. Iași: Erota.
2.Boncu, Ş. (2002). Psihologia influenţei sociale. Iași: Editura Polirom.

3.Bourhis, Richard Y. şi Leyens, Jacques-Philippe [1994](1996)   Stereotipuri, discriminare şi

relaţii intergrupuri. Iaşi: Editura Polirom.
4.Chelcea, Septimiu şi Iluţ, Petru (coord.) (2003)  Enciclopedie de psihosociologie. Bucureşti:
Editura Economică.
5.Chelcea, Septimiu (coord.) [2006](2010) Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicaţii  (ediţia a
III-a). Iaşi: Editura Polirom (bibliografie obligatorie).
6.Chelcea, Septimiu, (2001), Psihologie socială. Note de curs: autori, lucrări și evenimente,
București;
7.Doise, Willem, Deschamps, Jean-Claude şi Mugny, Gabriel [1978]
(1996) Psihologie socială experimentală. Iaşi: Editura Polirom.
8.Duduciuc, Alina, Ivan Loredana și S. Chelcea (2013)  Psihologie socială. Studiul interacțiunilor
umane. București: Editura Comunicare.ro.
9.Eysenck, Hans şi Eysenck, Michael [1981](1998)  Descifrarea comportamentului uman .
Bucureşti: Editura Teora.
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ: CURS

10. Eibl-Eibesfeldt, Irinäus [1984](1995) Agresivitatea umană. Bucureşti: Editura Trei.

11. Hogg, M.A și Vaughan, G.M. (2010), Essentials of Social Psychology, London: Prentice Hall.
12. Myers, G. David, (2010), Social Psychology, ed a 10a, New York - McGRaw-Hill;
13. Mook, Douglas, (2009), Experiemnte clasice în psihologie, trad. de Clara Ruse, Ed. Trei,
București;
14. Moscovici, Serge (coord.) [1994](1998) Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt . Iaşi:
Polirom.
15. Moscovici, Serge (coord.) [1994](2010) Psihologia socială. București: Editura Ideea
Europeană.
16. Neculau, Adrian (coord.) (2003) Manual de psihologie socială. Iaşi: Editura Polirom;
17. Popoviciu, Salomeea (2013), Psihologie socială: o abordare contextuală a individului ca
actor social, Emanuel University Press: Oradea.
18. Wosińska, Wilhelmina [2004](2005) Psihologia vieţii sociale. Bucureşti: Editura
Renaissance.
Hogg și Vaughan, doi renumiți profesori de psihologie socială din
America, scriau în cartea lor Elemente de psihologie socială, apărută în
2010, că noi, cu toții, suntem psihologi sociali, încercând să înțelegem
de ce oamenii fac, spun sau gândesc așa cum o fac, și de ce
interacțiunile noastre sociale se desfășoară ca atare.

Zilnic disecăm și examinăm relațiile noastre, personalitățile altor

oameni și felul în care suntem, și chiar suntem uimiți de cât de cruzi și
nepăsători pot uneori oamenii să fie.

Cu toții căpătăm o înțelegere asupra psihologiei sociale prin

intermediul vieții de zi cu zi, înțelegere de care de fapt avem nevoie
pentru a funcționa ca ființe umane.
Primele studii de psihologie socială au apărut în 1897, când psihologul
american Norman Triplett a scris primul articol de cercetare în
psihologia socială în care adopta o abordare științifică pentru studierea
contextului social asupra comportamentului uman.

El a analizat și măsurat influența celorlalți asupra comportamentului

individual, fiind inspirat de observația că cicliștii par să pedaleze mai
repede când concurează cu alți cicliști decât când parcurg traseul în
mod individual contra cronometru.
Un alt specialist care, de asemenea, a încurajat dezvoltarea psihologiei
sociale ca știință este inginerul agronom francez Max Ringelmann
(1913). Acesta a studiat efectele prezenţei celorlalți asupra
performanţei individului.

Spre deosebire de Triplett, Ringelmann a observat că oamenii își

execută mai rău, și nu mai bine, sarcinile în prezența celorlalți.

În pofida importanței cercetărilor conduse de Triplett și Ringelmann,

niciunul nu a implementat realmente psihologia socială ca domeniu
distinct de studiu.
Creditul pentru această realizare revine autorilor primelor trei manuale
de psihologie socială, anume psihologul englez William McDougall
(1908) şi cei doi psihologi americani, Edward Ross (1908) şi Floyd
Allport (1924).

Acești trei autori au oferit o nouă perspectivă asupra aspectelor sociale

ale comportamentului uman, iar cartea lui Allport, în mod special
datorită
(1) accentului pus pe interacţiunea dintre indivizi şi contextul social şi
(2) folosirii experimentului şi metodei ştiinţifice în analizarea actorilor
sociali,

a stabilit psihologia socială ca nouă disciplină.

Prin urmare, putem spune că psihologia socială este o parte a
psihologiei care studiază interacțiunea umană: manifestările, cauzele și
consecințele ei, precum și procesele psihologice implicate.

O definiție mai largă și mai tehnică a fost dată de Gordon Allport, un

cunoscut psiholog american, care considera psihologia socială ca o
“încercare de a înțelege și explica felul în care gândurile, sentimentele
și comportamentele indivizilor sunt influențate de prezența actuală,
imaginară sau implicată a celorlalți” (Allport, 1968, apud. Popoviciu, 2013).

Această definiție susține concepția potrivit căreia individul este

modelat și uneori chiar transformat sub puterea contextului.
Exemple concrete de astfel de situații (apud Popoviciu, S., 2013):

Un băiețel de 4 ani primește de ziua lui o tobă de jucărie. După ce se joacă

cu ea câteva minute, o pune de-o parte, ignorând-o cu stăruință câteva
săptămâni. Într-o zi, un prieten care a venit să-l viziteze ridică toba de pe
jos hotărât să se joace cu ea. Dintr-o dată, tânărul “posesor” smulge toba
din mâinile prietenului și începe să se joace cu ea, ca și cum ar fi fost
dintotdeauna jucăria sa preferată.

Un student pe nume Sam, împreună cu patru prieteni, privesc la televizor

un candidat prezidențial ce își prezintă discursul politic. Sam este
impresionat; el preferă acest candidat datorită sincerității de care dă
dovadă. După ascultarea discursului, una dintre studente spune că nu i-a
plăcut candidatul, considerându-l prefăcut, și că preferă candidatul
oponent. Toți ceilalți se grăbesc să-i dea dreptate. Sam se arată confuz și
puțin deprimat. În final, cu glas slab, le spune prietenilor: “Cred că nu a
părut atât de sincer cum aș fi sperat.”
CE AU ACESTE EXEMPLE ÎN COMUN?
Popoviciu este de părere că cele mai multe studii de psihologie socială
pornesc de la dorința de a înțelege și explica evenimente din viața
cotidiană precum cele descrise mai sus.

Din această perspectivă, psihologii sociali își pun o serie de întrebări,

precum:
Care sunt procesele prin care oamenii sunt influențați de ceilalți?

De ce acceptă oamenii să fie influențați?

Există beneficii ale influenței sociale?

Are influența socială efect de lungă durată?

Care sunt variabilele ce duc la creșterea sau descreșterea puterii

influenței sociale?
Psihosociologii sunt de părere că oamenii sunt interesați de
răspunsurile la astfel de întrebări, și ca atare, ei încearcă, în
permanență, să formuleze ipoteze cu privire la comportamentele
sociale.

Dar, pentru că aceste ipoteze pot oferi informații contradictorii, dacă

nu sunt testate științific, e nevoie de testare empirică riguroasă pentru
a stabili care ipoteză este adevărată, cu ajutorul unor instrumente
proprii de cunoaştere calitativă şi cantitativă (ipoteze, observaţii
structurate, studii de caz, anchete, interviuri, experimente de
laborator, chestionare etc.).

Această realitate ne demonstrează că psihologia socială este o știință,

care utilizează diverse metode de studiu, ce implică, la fel ca și orice
altă șiință, colectarea de date și testarea de ipoteze.
Cea mai importantă metodă de cercetare în psihologia socială este
experimentul. Multe din ceea ce știm astăzi despre comportamentul
social se bazează pe experimente.

Metoda experimentală implică manipularea uneia sau mai multor

variabile independente (aspecte privind mediul fizic, caracteristici ale
sarcinii date, trasaturile de personalitate sau sociale) și apoi măsurarea
efectului manipulării acestora asupa uneia sau mai multor variabile
dependente (biologice, comportamentale și cognitive).

Experimentele pot fi realizate în laborator (de obicei arată ca o clasă

sau o sală cu mese și scaune în care subiecții sunt puși să citească, să
comunice asupra unei teme date etc), sau în afara acestuia, caz în care
poartă numele de experiemnte de teren.
O altă modalitate de a defini psihologia socială face referire la obiectul
de studiu al acesteia: oamenii și comportamentul uman, mai exact o
gamă largă de subiecte precum:

conformismul, complianța,
puterea, prejudecățile,

discriminarea, obediența,

stereotipurile, sexismul,

rasismul, grupurile mici,

categoriile sociale, relațiile între grupuri,

stresul, luarea deciziilor, conducerea,

comunicarea, auto-prezentarea,

identitatea, agresiunea, altruismul, comportamentul prosocial etc.

Bibliografie curs 1:

1.Popoviciu,Salomeea (2013), Psihologie socială: o abordare

contextuală a individului ca actor social, Emanuel University
Press: Oradea.

2.Myers,G. David, (2010), Social Psychology, ed a 10a, New

York - McGRaw-Hill;

3.Hogg,M.A și Vaughan, G.M. (2010), Essentials of Social

Psychology, London: Prentice Hall.