PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Curs 10
INFLUENȚA GRUPULUI. GÂNDIREA DE GRUP. INFLUENȚA
MINORITĂȚII

"Nu vă îndoiți niciodată de faptul că

un mic grup de cetățeni grijuli și angajați

pot schimba lumea".

Antropologul Margaret Mead

Ce este un grup?

Deși pare evident, răspunsul la această întrebare devine dificil de găsit atunci când mai mulți
oameni își compară definițiile.

Partenerii de jogging sunt un grup?

Sunt pasagerii unui avion un grup?

Este un grup mai mulți oameni care se identifică unul cu altul, care simt că aparțin unul altuia?

Reprezintă un grup aceia care împărtășesc scopuri comune și se bazează pe unul pe altul?

Se formează un grup când indivizii incep să se organizeze?

Sau când relațiile dintre ei continuă de-a lungul timpului?

Expertul în dinamică a grupului, Marvin Shaw (1981), susține că toate grupurile au un

lucru în comun: faptul că membrii lor interacționează.

Prin urmare, el definește ca fiind un grup doi sau mai mulți oameni care interacționează
și se influențează reciproc. În plus, grupurile se percep ca fiind "noi" spre deosebire de ceilalți
care sunt "ei". O pereche de tovarăși de jogging, atunci, constituie într-adevăr un grup.

Grupuri diferite ne ajută să ne satisfacem nevoi diferite:

nevoia de afiliere (de a aparține și de a ne conecta cu ceilalți), nevoia de realizare și nevoia de a

câștiga o identitate socială (Johnson & alții, 2006).
 Revenind la definiția lui Shaw, elevii care lucrează individual într-o sală de calculatoare
nu ar fi un grup. Deși fizic împreună, ei sunt mai mult o colecție de indivizi decât un grup
interactiv (deși fiecare poate face parte dintr-un grup cu alți indivizi diferiți într-o cameră de chat
online).

Cum suntem afectați de prezența altora?

Problema elementară a psihologiei sociale se referă la simpla prezență a altora. Unele

experimente cu privire la întrebarea de mai sus au constatat că performanțele individuale s-au
îmbunătățit în prezența observatorilor sau a co-actorilor. Alții, dimpotrivă, au considerat că
prezența altora le poate afecta performanța.

Pentru că prezența altora este stimulatoare, s-a constatat că prezența observatorilor sau a
co-actorilor îmbunătățește performanța în sarcinile ușoare și împiedică performanța în sarcinile
dificile.

Dar de ce suntem stimulați de prezența altora?

Experimentele sugerează că această stimulare provine parțial din aprecierea evaluării și

parțial din distragere - un conflict între atenția acordată celorlalți și concentrarea asupra sarcinii.

Alte experimente, inclusiv unele cu animale, sugerează că prezența altora poate fi

stimulantă chiar și atunci când nu suntem evaluați sau distrași.

Exercită indivizii mai puțin efort într-un grup?

Cercetările au scos în evidență faptul că în multe situații de lucru, oamenii își împărtășesc
eforturile și lucrează pentru un obiectiv comun fără responsabilitate individuală.

Membrii unui grup lucrează adesea cu mai puțin efort atunci când îndeplinesc astfel de
"sarcini adiționale”, comparativ cu situațiile de zi cu zi, în care responsabilitatea difuză ispitește
membrii individuali ai grupului să facă față efortului grupului.

Cu toate acestea, oamenii pot depune eforturi mai mari într-un grup atunci când
obiectivul este important, recompensele sunt semnificative și spiritul de echipă există.

Când oamenii își pierd sentimentul de identitate în grupuri?

Atunci când nivelurile ridicate de stimulare socială se combină cu responsabilitatea

difuză, oamenii își pot abandona restricțiile normale și își pierd simțul individualității.

O astfel de deindividualizare este deosebit de probabilă atunci când oamenii sunt într-un
grup mare, sunt fizic anonimi și sunt agitați și distrași.
 Autoconștientizarea și auto-constrângerea care rezultă tind să sporească capacitatea de
reacție a oamenilor la situația imediată, fie ea negativă sau pozitivă. Deindividualizarea este mai
puțin probabilă atunci când conștiința de sine este ridicată.

 Situațiile de grup pot determina pierderea conștiinței de sine a oamenilor, având ca

rezultat scăderea individualității și auto-constrângerii.

Pierderea conștientizării de sine și evaluarea aprecierii au loc în situații de grup care

favorizează reacția la normele de grup, bune sau rele.

Fenomenul de polarizare a grupului: se intensifică opiniile individuale sub influența

grupului?

Rezultatele potențial pozitive și negative rezultă din discuțiile de grup.

În timp ce se încerca înțelegerea constatării curioase că discuțiile de grup au sporit

asumarea de riscuri, anchetatorii au descoperit că discuțiiile în grupuri tind să întărească punctul
de vedere inițial dominant, fie riscant sau prudent.

Și în situațiile de zi cu zi interacțiunea grupului tinde să intensifice opiniile.

Aceast fenomen de polarizare a grupului a oferit o fereastră prin care cercetătorii

puteau observa influența grupului asupra individului.

Experimentele au confirmat două influențe ale grupului: informașionale și normative.

Informațiile obținutedintr-o discuție de grup favorizează în cea mai mare parte alternativa
preferată inițial, întărind astfel sprijinul pentru aceasta.

Groupthink (fenomenul gândirii de grup): Grupurile împiedică sau ajută la luarea

unor decizii bune?

Analiza mai multor fiasco-uri internaționale indică faptul că coeziunea unui grup poate
depăși evaluarea realistă a unei situații.

Acest lucru este valabil mai ales atunci când membrii grupului doresc puternic unitatea,
atunci când se opun în mod unitar unor idei și atunci când liderul semnalează ce vrea de la grup.

Simptomele acestei preocupări principale pentru armonie, considerate ca fiind un

fenomen de gândire de grup, sunt:

(1) iluzia invulnerabilității,

(2) raționalizarea,

(3) credința neclintită în moralitatea grupului,

 (4) opiniile stereotipe cu privire la opoziție,

(5) presiunea spre conformare,

(6) autocenzurarea îndoielilor și presentimentelor,

(7) iluzia unanimității și

(8) "paznicii minții" care protejează grupul de informații neplăcute.

Criticii au observat că unele aspecte ale modelului de gândire de grup (cum ar fi

conducerea directivă) par a fi mai implicate în deciziile greșite decât altele (cum ar fi
coerența). Cu toate acestea, atât în experimente cât și în istoria reală, grupurile decid
uneori cu înțelepciune.

Aceste cazuri sugerează numeroase modalități de a împiedica gândirea de grup:

menținerea imparțialității,

încurajarea pozițiilor "avocatului diavolului",

subdivizarea și apoi reunificarea pentru a discuta o decizie,

căutarea unei contribuții externe și desfășurarea unei întâlniri de tipul ”a doua șansă” înainte
de a pune în aplicare o decizie.

Cercetările privind rezolvarea problemelor de grup sugerează că grupurile pot fi mai

precise decât indivizii;

Grupurile generează și idei mai multe și mai bune dacă grupul este mic sau dacă, într-un
grup mare, brainstorming-ul individual urmează sesiunea de grup.

Influența minorității: cum influențează persoanele grupul?

Grupurile influențează indivizii. Dar când și cum influențează indivizii grupurile lor? Ce
îi determină pe unii indivizi să fie eficienți?

Am văzut că:

situațiile culturale ne formează, dar, de asemenea, și noi contribuim la crearea și alegerea

acestor situații.

presiunile de a ne conforma uneori copleșesc judecata noastră mai bună, dar presiunea
insistentă motivează reactanța;

ne afirmăm individualitatea și libertatea.

 forțele persuasive sunt puternice, dar putem rezista presiunii făcând angajamente publice
și anticipând mesajele persuasive.

Deși, de cele mai multe ori, o opinie majoritară prevalează, uneori o minoritate poate
influența și chiar poate răsturna o poziție majoritară.

Chiar dacă majoritatea nu adoptă opiniile minorității, vorbirea minorității poate spori
îndoiala de sine a majorității și îi cere să ia în considerare alte alternative, adesea ducând la
decizii mai bune și mai creative.

În experimente, o minoritate este cea mai influentă atunci când este coerentă și
perseverentă în opiniile sale, atunci când acțiunile sale transmit încrederea în sine, și după ce
începe să provoace unele dezavantaje majorității.

Prin misiunea și conducerea socială, liderii de grup formali și informali exercită influență
disproporționată.

Cei care își urmăresc în mod consecvent scopurile lor și emană o carisma încrezătoare în
sine adesea inspiră încredere și îi inspiră și pe alții să îi urmeze.