UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Facultatea: Psihologie – Pedagogie, Braşov

Masterat: Consiliere psihologică şi educaţională
Masterand: Marinescu Dumitrescu Ileana, Craiova

PORTOFOLIU DE STUDIU LA DISCIPLINA

PSIHOSOCIOLOGIA GRUPURILOR UMANE

1. Tema 1 aplicaţia nr.3
În general, oamenii din societăţile stabile se gândesc,probabil, mai puţin la
structurile sociale ale mediului lor decât oamenii din societăţile instabile.
Interesul pentru studiul grupurilor mici se manifestă la jumătatea secolului al
XIX-lea , odată cu apariţia primelor teorii psihologice sau sociologice care
ajunseseră deja la concluzia că individul este un produs al grupului, iar
realitatea socială este supraindividuală.
Gabriel Tarde, sociologul francez potrivit căruia “socialul” nu ar fi
decât un fenomen de interrelaţii psihice între oameni, supuse legilorimitaţiei,
opoziţiei şi adaptării, în cadrul unui sistem de echilibru dinamic în continuă
transformare;
Wilhelm Wundt, părintele psihologiei experimentale, fondatorul
primului laborator de psihologie experimentală în 1879, dar şi al unui mare
număr de studii de psihologie consacrate cercetării psihologiei indivizilor
reuniţi în colectivităţi.
Georg Simmel, fondatorul relaţionismului şi formalismului sociologic
conform căruia esenţavieţii sociale o constituie interacţiunea şi interrelaţiile
ce iau naştere între indivizi în cadrul grupurilor sociale. Acest mod de a privi
lucrurile, numit sociologie formală, putea fi folosit pentru studierea unor
sfere diferite ale vieţii sociale (interacţiunea în familie, relaţiile de afaceri,
procesul legislativ).
Emile Durkheim a pus bazele sociologiei moderne prin eleborarea
unor teorii asupra socializării individului, a anomiei sociale, a
conformismului social. Teoriile sale privind solidaritatea socială şi
simbolurile sociale au contribuit la interpretarea proceselor colective şi şi
mai ales a grupurilor restrânse ( familia şi clasa de elevi).
Sigmund Freude care prin metoda sa psihanalitică a influenţat o mare
parte dintre psihosociologii interesaţi de studiul fenomenelor de schimbare
prin metode de grup şi de procesul de influenţă în grup.
 John B. Watson, fondatorul behaviorismului a studiat
comportamentul copiilor în prima lună de viaţă şi condiţionarea emoţională
identificând un “repertoriu comportamental la naştere”. Mecanismul
condiţionării este baza determinismului bidimensioal, principalul vector prin
care ştiinţa despre suflet a influenţat societatea modernă, de la legislaţie, la
etică şi practică educaţională.
2. Tema 2, aplicaţia nr. 6
Scrisoarea metodică referitoare la amenajarea spaţiului educaţional
duce la centrarea educaţiei pe copil, la dezvoltarea abilităţilor necesare
integrării în activitatea de tip şcolar. Grupul educaţional este compus din 20
de cadre didactice, eterogen ca vârstă, omogen ca scop educaţional
desfăşoară activităţi didactice conform “Programei activităţilor instructiv-
educative în grădiniţe” şi particularităţilor de vârstă ale copiilor. Stilul de
conducere al liderului este democratic, ce vizează exprimarea şi participarea
tuturor membrilor în luarea celor mai bune decizii pentru realizarea
obiectivelor propuse. Grupul se adaptează schimbării din mers (reforma)
aplicţnd metode interactive de grup ce-l determină pe copil să interacţioneze,
colaboreze şi coopereze în grup pentru realizarea unor sarcini. Cadrele
didactice colaborează cu familia, comunitatea locală (şcoală, primărie,
poliţie, biserică, ONG-uri), pentru realizarea idealului educaţional.
3. Tema 3, aplicaţia nr.3
Dinamica interacţiunilor dintre membrii grupului de muncă este
determinată de statutele şi rolurile deţinute de aceştia şi, mai ales, de
expectaţiile de rol pe care fiecare le manifestă în raport cu ceilalţi. Când o
persoană deţine mai multa roluri, între cerinţele acestoră pot apărea
nepotriviri, chiar incompatibilităţi, fapt care generează conflicte inter-roluri.
Conflictul inter-rol – când şeful este prieten cu unul dintre subalterni
poate apărea acest conflict. Poate apărea conflict între rolul de iniţiator şi cel
de analizator critic, sau între ofertant de informaţii şi cel de căutător.
4. Tema 7, aplicaţia nr.4
Schimbarea este un element constant în viaţa socială. Toate societăţile
cunosc schimbarea socială – o modificare semnificativă în modelele culturii
şi în structura socială, care se reflectă în comportamentul social. Unele
schimbări sunt de scurtă durată, ca în cazul teribilismelor şi modelor; altele
durează de mai mult timp, cum sunt efectele inventării automobilului.
Cauzele schimbării sociale sunt: mediul fizic, procesele culturale,
descoperirea, invenţia, difuziunea, structura socială, populaţia, ştiinţa şi
tehnologia, acţiunea umană.

5. Tema 8, aplicaţia nr.6

Abilităţi :
- de a stabili cu fiecare o relaţie eficientă de lucru, astfel încât acesta sî
comunice liber cu mediatorul, săaibă încredere în acesta şi să reacţioneze
cu simpatie la sugestiile sale privind procesul de negociere;
- agent al schimbării cu scopul de intervenţie în dezvoltarea aptitudinii de
cooperare la părţile aflate în conflict;
- de a dezvolta un proces creativ de grup care să faciliteze adoptarea
deciziilor în grup;
- de a dispune şi utiliza în actul de negociere unele informaţii diverse,
axate pe problemele în jurul cărora se centreză conflictul, în vederea
găsirii celor mai realiste soluţii;
- consultantul rămâne însă un agent exterior, el nu face parte din sistem,
fiind doar un ghid, un “corector”, un antrenor pentru obţinerea atitudinii
de schimbare.
6. Tema 9, aplicaţia nr.4
Rezolvarea de probleme şi performanţele de grup sunt tot mai mult
analizate în strânsă legătură cu luarea de decizii în grup.în sens larg, orice
luare de decizie îneamnărezolvarea unei probleme, iar în sens mai restrâns,
uneori luarea de decizii presupune găsirea unei soluţii corecte. În decizia
grupală se respectă regula unanimităţii sau regula majorităţii. Regula
utilizată cel mai des este regula majorităţii cu două treimi., însă în viaţa reală
a grupurilor o pondere însemnată o are şi regula învingerii adevărului prin
care folosindu-se persuasiunea, argumentarea raţională ajunge să câştige o
opinie, chiar dacă aceasta a fost la început minoritară. Eleborarea unei
decizii şi adoptarea ei depind, în mare măsură de procedurile utilizate în
acest sens. Astfel, se poate recurge la prezentarea de către lider a mai multor
variante, a avantajelor şi dezavantajelor fiecăreia:
- invitarea unor specialişti;
- tehnica brainstorming-ului;
- procedura “votului de paie”,etc.
Cercetările experimentale au demonstrat că, indiferent de procedura utilizată
pentru adoptarea unei decizii în grup, există pericolul apariţiei aşa-numitului
efect de “deplasare către risc”. El constă în faptul că grupurile pot lua decizii
mai riscante decât cele pe care le-ar lua unsingur individ şi se pot manifesta
sub forme diferite, cum ar fi:
a) polarizarea decizională, fenomen ce indică faptul că decizia finală este
mult mai radicală decât părerile iniţiale ale grupului, astfel, pe măsură ce
dezbaterea problemei asupra căreia trebuie să decidă devine tot mai
aprinsă, opiniile participanţilor se radicalizeată, îndepărtându-se tot mai
mult de poziţiile iniţiale;
b) gândirea în grup, care reprezintă adoptarea necritică a unor decizii,
determinată de difariţi factori, cum ar fi:
- gradul mare de coeziune a grupului;
- autoritatea liderului;
- perceperea unui pericol major din exterior la adresa grupului;
- presiunea timpului.
c) efectul cunoaşterii comune, fenomen grupal care constă în tendinţa
grupului de a discuta şi a folosi în mai mare măsură informaţiile
cunoscute şi împărtăşite de toţi membrii grupului şi de a neglija pe cele
definite doar de unul sau câţiva membri. Acest efect conduce la o decizie
ce poate fi pusă sub semnul întrebării din punct de vedere al calităţii ei.
Aceste riscuri apar doar ca posibilitate, fapt care înseamnă că atunci când
sunt create condiţiile pentru o activitate inovativă, creativă, aceste riscuri
sunt eliminate , sau reduse la minim.
7. Tema 10, aplicaţia nr. 5
Principalele metode de gândire critică sunt:
- “Gândiţi –Lucraţi în perechi / Comunicaţi”;
- “Metoda cubului”;
- Tehnica ciorchinelui”;
- Investigaţia comună şi reţeaua de discuţii”
Avantaje:
- studiul independent al unei teme care se împarte în 4-5 subteme;
- constituirea grupelor de experţi în scopul dezbaterii, aprofundării,
clarificării, ordonării cunoştinţelor;
- discuţii care clarifică noile cunoştinţe ce vor fi transmise echipei de
învăţare din care fac parte. Obiectivul grupului de experţi este să
înţeleagă şi să reţină informaţiile descoperite de experţi pentru a le preda
într-o formă atractivă, clară, concisă şi eficientă colegilor din echipa
iniţială;
- raportul de echipă constă în transmiterea cunoştinţelor într-un mod
atractiv colegilor de echipă care la rândullor sunt şi ei experţi pentru alte
subteme;
- expertul adresează întrebări colegilor de grup până este convins că a
înţeles, reţinut, învăţat materialul expus;
- fiecare grup îşi prezintă cât mai original rezultatele demonstrând ce au
învăţat.
Datorită acestor metode, copiii au posibilitatea să:
- formuleze păreri proprii, personale, eventual originale, referitoare la o
problemă;
- dezbată ideile şi soluţiile avansate de fiecare în mod individual sau ca
rezultat al muncii în grup;
- manifeste un grad înalt de flexibilitate;
- manifeste toleranţă şi respect faţă de ideile altora şi deci, acceptarea
diversităţii de opinii şi idei;
- adreseze întrebări “ce ar fi dacă…?”, ce s-ar întâmpla dacă…?”, pentru a
favoriza explorarea fenomenelor din mai multe perspective.
8. Tema 12, aplicaţia nr.1
Descrie – Ce este? – este o tehnică de tip calitativ în care nu există reguli şi
întrebări dinainte stabilite ce solicită măiestrie din partea celui care îl
organizează şi-l conduce.
Compară – se aseamănă cu “convorbirea” şi diferă de interviul structurat
(ordinea întrebărilor este dinainte stabilită şi de cel semistructurat când sunt
prestabilite temele în jurul cărora se va purta discuţia).
Asociază – cu ancheta preliminară şi discuţia în grup când intervenţiile sunt
peduse şi se limitează la sublinierea şi reformularea unor opinii ale
membrilor grupului, la încurajarea celor timizi şi aplanarea unor conflicte ce
pot lua naştere în grup.
Analizează – crearea climatului necesar aplicării tehnicii, temă, reiterare,
reformularea sentimentului, susţinerea empatică, intervenţia de sinteză.
Aplică – poate fi utilizat în terapie, interviu de grup, în reperarea relaţiilor
profunde dintre individ şi obiect (marketing), cunoaşterea opiniei publice,
formarea terapeutului pentru ascultare.
Argumentează – este util deoarece permite formularea unor opinii de grup,
încurajează pe cei timizi şi în funcţie de mîiestria conducătorului se pot
aplana unele conflicte ce pot lua naştere în grup pe parcursul discuţiilor.
9. Tema 13, aplicaţia nr. 2
Măsurile recente privind politicile educaţionale au evidenţiat o nouă realitate
în care serviciile educaţionale se adresează tuturor elevilor din cadrul unei
comunităţi, asigurând accesul în mod egal la educaţie pentru toţi copii.
Educaţia incluzivă urmăreşte eliminarea atitudinilor de discriminare şi
crearea unei comunităţi incluzive asigurând o educaţie eficientă pentru toţi
copiii. Rezistenţa la schimbare în colectiv a apărut ca urmare a lipsei unei
informări corecte; stereotipia ca urmare a capacităţii slabe de a percepe
situaţia din alt punct de vedere decât cel cu care ne-am obişnuit; obişnuiţa;
teama de risc şi incapacitatea de a tolera ambiguitatea; preocupare pentru
judecarea, şi nu pentru generarea ideilor; capriciul, dependenţa şi
conformismul faţă de opiniile grupului, colegilor şi ale superiorilor;
neacceptarea criticii şi susţinerea fanatică a propriilor concepţii chiar şi de
către persoanele care generează noile idei, dar care nu acceptă şi alte opinii
constructive.
10. Tema 14, aplicaţia nr.2:
Chestionarul sociometric aplicat pe un număr de copii de grupă pregătitoare
a cuprins două întrebări:
a) Cu cine ai dori să te joci? De ce?
b) Cu cine ai dori să nu te joci? De ce?

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
1 - V V O V V V V
2 - V V V V V V
3 O V - V V V V O V V V V O
4 V - V O V O v V O O
5 V V - V V
6 V O V O - V V V V O
7 V O - V V V O
8 O O V - O V
9 O V V V O - O V V
10 V O O V V V O - V V V V
11 V V V O V V O V - V O O
12 V O O O V V - V V
13 V O O O V V - V V O
14 V V V V V - V V V O
15 O O V V V V - V V V
16 V O O V - O
17 V V V - O
18 V O O V V O V V V V O -
19 V V V V V V V V V V O -

TABEL CU NUMELE COPIILOR IMPLICAŢI ÎN STUDIUL DE

CERCETARE

1. B. Daiana
2. C.Mihaela
3. D. Darius
4. D. Adi
 5. E. Alexandru 16. D. Cosmin
6. F. Alexandra 17. S. Cristina
7. I. Ana 18. A. Andreea
8. I. Iulia 19. Ş. Adelina
9. M. Ştefan
10. M. Mihaela
11. P. Emanuela
12. P. Andreea
13. S. Georgiana
14. Ş. Adriana
15. Ş. Alexandra

F S E
A G IA A
M
M
II
M
Ş
D
P A
E B D
C D D
M

Ş
A P
D A
C
Ş
Ş A
A S
A C
A

LEGENDĂ:

- negru = atracţie
- albastru = respingere
Sociograma dezvăluie structura sociografică a grupului la un moment dat,
locul pe care îl ocupă fiecare copil în structura grupului. Copilul C.M. este
cel mai popular şi ocupă în grup o poziţie specială: în jurul lui se
organizează structura dominantă a grupului ( 12 copii din 19). Acest copil
uneşte colegi aflaţi în opoziţie P.E., Ş. A., jucând rolul de „liant” al grupului.
„Banda” E.A., D.A., M.Ş. se află în poziţia unui grup respins, poziţia cu atât
mai delicată cu cât subgrupul este respins nu numai de membrii mai puţin
importanţi ai grupului, ci chiar de liderul sociometric. La întrebare „De ce ai
dori să nu te joci cu...?” răspunsul lor a fost: nu sunt cuminţi, nu ascultă, nu
sunt atenţi, ţipă în loc să vorbească frumos, calm. E. A. Nu este izolat, el
primeşte cel mai mare număr de respingeri, deci este exclus sociometric.
Avantajul sociogramei este acela de a ne oferi o radiografie a stării relaţiilor
socioafective pozitive şi negative la un moment dat.