UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO – UMANE

PROGRAMUL DE STUDIU: PSIHOLOGIE

INFLUENȚA CULTURII ASUPRA

STILULUI DE LEADERSHIP SI
ASUPRA GRUPURILOR IN LUAREA
DECIZIEI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC
Lector univ.dr. Monica Secui

STUDENT:
Tiodar Alexandra Silvia Cornelia

ORADEA
2018
 1.Introducere
Motivul pentru care s-a ales această temă este de a vedea diferențele in stilul de
leadership care sunt datorate culturii din care provine grupul. Fiecare societate are o anumit
cerință fata de lider, care se pliază pe modelele culturale promovate si acceptate in mediul de
proveniența al grupului. Studiul de fata încercă sa identifice trăsăturile esențiale ale liderilor
din diferite culturi. Aceste trăsături vor fi comparate si analizate.
În mod tradițional, psihologia sociala s-a concentrat asupra studiului grupurilor si al
relațiilor interpersonale, iar aceste teme au fost transferate si exploatate si in domeniul
cultural. In ultimele decenii însă, dezvoltarea spectaculoasa a cercetărilor din psihologia
sociala a pus in evidenta un univers de-a dreptul fascinant si provocator de fenomene
psihosociale, precum conformismul, influenta minoritara, schimbarea atitudinilor, decizia de
grup si relațiile intre grupuri, stereotipurile, prejudecățile si discriminarea, reprezentările
sociale si altele, care ar putea schimba complet modul de abordare al unor fenomene sociale
petrecute in diferite zone culturale.
Liderii au un rol important în modelarea culturii. La rândul ei, cultura influențează liderii și
amândouă determină performanța.
 2.Fundamentare teoretică
Psihologia sociala si sociologia își realizează menirea prin sporirea posibilităților de
explorare, înțelegere și practicare a libertății umane, prin oferirea de punți de legătură între
personal și social, între individual, comunitar și global. într-o lume în schimbare accelerată,
într-o perioadă de cumpănă a tranzițiilor și opțiunilor, sociologia este investită cu
responsabilitatea de a analiza procesele din trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat și mai
ales de a identifica și a explica transformările prezente și viitoare. Studiul sociologiei trebuie
să ofere temeiurile construcției actuale a culturii intelectuale prin stimularea imaginației
interpretative și a analizei lucide centrate pe viața personală în lumea socială. A da seamă de
cursul și stilul individual de viață într-o lume învolburată de schimbări nu este o simplă
opțiune, ci o necesitate pe care sociologia are menirea să o conștientizeze. Dicționarul de fată
vine în întimpinarea acestei cerințe.( Cătălin Zamfir, p.8, 1998)

2.1. Influența socială

Influenta sociala poate fi definita ca orice schimbare pe care relațiile persoanei cu alții
(indivizi, grupuri, instituții ori societatea in ansamblul ei) o produc asupra activităților
intelectuale, asupra emoțiilor sau acțiunilor ei."( Abram D; Hong M.A, 1990, p. 195)

Formele influentei sociale sunt: facilitarea sociala, normele de grup, conformismul,

polarizarea de grup, influenta minoritara, fenomenele de schimbare sociala, tehnici de
influenta interpersonala, imitația, obedienta, dezindividualizarea, lenea sociala, contagiunea.

Cercetările asupra influentei sociale se numără printre primele cercetări de

psihologie sociala. Printre inițiatori se afla Max Ringelman care a examinat reducerea
efortului individual in grupuri, Gabriel Tarde care a impus termenul de imitație in științele
sociale si Gustave Le Bon (1908) care a analizat comportamentul mulțimilor. Potrivit teoriilor
lui, mulțimea este întotdeauna inferioara din punct de vedere intelectual fata de indivizii
izolați. "Oamenii cei mai diferiți ca inteligenta au adesea instincte, pasiuni, sentimente
identice. In tot ceea ce tine de sentiment - religie, politica, morala, simpatii si antipatii, cei mai
de seama oameni nu depășesc decât arareori nivelul indivizilor obișnuiți. Intre un
matematician celebru si cizmarul sau poate exista o prăpastie sub raport intelectual, dar din
punct de vedere al caracterului si al credințelor, diferența e deseori nula sau foarte mica . In
colectiv, aptitudinile intelectuale ale oamenilor si, in consecința individualitatea lor se
șterg .Aceasta punere in comun a însușirilor obișnuite ne explica de ce mulțimile nu sunt
capabile sa îndeplinească acte care reclama o inteligenta superioara." (Gustave Le Bon,1990,
p.15)

Caracteristicile specifice mulțimilor, conform teoriilor lui Le Bon sunt: anonimitatea

- persoanele nu pot fi ușor de identificat in mulțime existând si lipsa răspunderii si a
responsabilității. A doua caracteristica specifica mulțimilor este contaminarea - ideile si
emoțiile se răspândesc cu rapiditate. A treia caracteristica este sugestibilitatea - mulțimea
poate fi mai buna sau mai rea, in funcție de modul in care este sugestionata.

Muzafer Sherif (1930) a folosit metoda experimentala. El a avut convingerea ca

normele sociale apar ca sa sfideze comportamentul in situații ambigue. Pentru Sherif,
formarea si schimbarea formelor de grup reprezintă un fapt cardinal al existentei sociale.
Sherif a arătat ca in ședințele individuale care urmează ședințelor de grup, subiecții folosesc
norma colectiva - indiciu al acceptării ei private (apelul la norma are loc in lipsa presiunii
grupului). Având posibilitatea de-a participa la întocmirea normei comune, membrii grupului
vor susține norma, vor arata rezistenta in fata schimbării si va avea loc întărirea coeziunii
grupului.

Conceptul "grup de referința" apare in 1942 la Newcomb. Ideea de grup n-a evoluat
spectaculos si din cauza faptului ca nu se pot obține grupuri de referința in laborator. Kurt
Lewin (1958) a studiat si a încercat sa demonstreze forța grupului folosind conferința si
discuția de grup pentru a schimba atitudinile.

După 1945 se dezvolta studiile asupra persuasiunii. Heoploud cercetează factorii si

mecanismele schimbării de atitudini. In paralel se abordează abordarea asupra
conformismului. Asch (1951) demonstrează prin experimente puterea grupului de a influenta
opiniile indivizilor in ciuda evidentei perceptive. Influenta sociala este acum redusa la o
singura forma: conformism.

In anii `60 existau doua tendințe: o tendința analizează influenta ca un proces de

grup (studii asupra conformismului, leadership-ului), a doua tendința abordează influenta ca
un proces diadic (are loc intre un agent de influenta si o ținta).

Termenii de putere si de leadership se înrudesc cu termenul de influenta sociala.

Pentru unii autori termenii de putere si influenta sunt echivalenți (Michener). Termenii "lider"
si "leadership" au semnificația fenomenelor de influenta.
 In 1953 Festinger făcea distincție intre conformismul public si schimbarea privata de
atitudine. Teoria comparării sociale a lui Festinger (1954) reprezintă prima si cea mai
cunoscuta tentativa de a explica maniera in care oamenii aduna garanții de corectitudine
pentru opiniile lor. El a distins doua tipuri de realitate: realitatea fizica care este clara si lipsita
de ambiguitate si realitatea sociala in care persoanele caută sprijin informațional la ceilalți.

In 1955, M. Deutsch si H. Gerard, bazând-se pe concluziile lui Asch au arătat ca

dependenta persoanelor de grup nu este numai informaționala dar si normativa. Influenta
normativa se bazează pe puterea grupului (capacitatea de a respinge si pedepsi), in timp ce
influenta informaționala are la baza încrederea in părerea grupului. "Influenta normativa se
bazează pe resimțirea de către subiect a presiunii spre conformism exercitata de grup prin
intermediul așteptărilor pozitive ale celorlalți membri. In general, grupul pedepsește
nonconformismul prin excludere, care poate fi definitiva sau temporara, totala sau parțiala."

In anii `60, psihologii sociali americani si-au concentrat atenția asupra

comportamentului individual iar dinamicele de grup au fost uitate. Mackie si Skelly erau de
părere ca, conformismul a fost socotit generat de presiunile normative de grup care produc
influenta publica, dar nu si schimbarea privata a atitudinii.

In anul 1979 Serge Moscovici a lansat ideea de influenta minoritara. El a susținut ca

majoritatea obține influenta superficiala iar minoritatea obține efecte profunde si latente.
Moscovici a luat șapte complici care erau minoritari in raport cu norma perceptiva
transgresata. La originea influentei exercitata de ei asupra celorlalți nu se afla nici numărul
lor, nici faptul ca sunt majoritari, ci faptul ca adopta unanim un comportament consistent,
sincronic. Daca consistenta dispare, atunci dispare si influenta.

Stanley Miligram a studiat situațiile de obedienta, in care schimbarea

comportamentului țintei survine ca urmare a unui ordin venit din partea unei surse de
influenta care deține autoritatea. El a studiat conformismul acționa si s-a întrebat daca o
persoana poate fi determinata sa realizeze sub presiune sociala, acțiuni pe care singura nu le-
ar fi întreprins. Presiune sociala va fi studiata privind efectul presiunii exercitate de un grup si
apoi efectul presiunii exercitate de o autoritate. El alege cincizeci de subiecți recrutați prin
anunțuri de mica publicitate spunând-le ca se ocupa cu sancțiuni in învățare : in ce măsura
sancțiunea favorizează învățarea si la ce intensitate pedeapsa este cea mai eficienta. Se joaca
rolul de elev - profesor iar la enunțarea unor răspunsuri greșite din partea "elevului",
profesorul aplica pedeapsa aplicând-i soc electric treptat pana la 450 V. Subiecții aflați in
situația experimentala sunt conformiștii care au aplicat 414 V si independenții care rezista
presiunii grupului si administrează 72 V. "Efectul grupului anulează, cel puțin la unii subiecți
efectul celor mai elementare norme sociale si acționează fără nici o presiune explicita: simpla
enunțare a propunerilor si comunicarea in grup creează dependenta si presiunea înspre
conformitate". Efectul presiunii exercitat de o autoritate - subiecții care au administrat șocuri
foarte periculoase nu au făcut-o pentru satisfacerea tendințelor agresive, ci doar din supunere
fata de autoritate.

Mc Guin in 1960 a studiat impactul inteligentei asupra rezistentei la persuasiune:

indivizii inteligenti sunt capabili sa inteleaga mesajul si sa reziste persuasiunii. Cei mai putin
inteligenti pot accepta mesajul dar prima data trebuie sa-l inteleaga. In procesul schimbării
atitudinii, indivizii inteligenți pot înțelege mesajul si pot fi influențați. Dar in același timp,
acești indivizi sunt mai încrezători in opinia proprie găsind contraargumente. Ei sunt mai
predispuși sa respingă mesajele influențabile. Persoanele mai puțin inteligente pot fi mai ușor
influențabile din cauza capacitații mai slabe de a înțelege mesajul si de a-si apară punctele de
vedere. Cumulate, aceste procese creează impresia ca persoanele care au nivele diferite de
inteligenta își schimba atitudinea in aceiași măsura.

2.2. Forme ale influenței sociale

Fritz Redh demonstreaza ca fenomenul contagiunii poate sa apara si la grupuri mai

mici, nu numai la mulțimi.

2.2.1. Normalizarea

1.Muzafer Sherif si normele de grup - grupul social este un ansamblu de persoane

aflate in interactiune in care exista o similaritate a atitudinilor si conduitelor care face ca in
multe situații, grupul sa actioneze ca un singur individ . Sursele posibile ale acestei
uniformitati sunt: a)similaritatea, afinitatile curente inainte de constituirea grupului;
b)influente similare ce actioneaza din exterior asupra fiecaruia dintre membrii grupului;
c)influenta reciproca a membrilor. El a folosit in 1935 efectul autocinetic pentru a explora
procesul de formare a normelor sociale in laborator. Serge Moscovici a impus termenul
"normalizare" care implica influenta reciproca a membrilor grupului si inexistenta unei norme
stabilite dinainte. Lipsa consensului majoritatii cu privire la raspunsul corect face ca membrii,
nesiguri pe raspunsurile lor sa adopte o norma comuna.

Floyd Allport (1924) in 1924 este de parere ca, in experimentele sale indivizii sunt
de acord cu o valoare centrala ca sa evite dezacordul cu ceilalti.

2.2.2. Conformismul
 Conformismul este procesul prin care grupul face presiuni asupra membrilor pentru
a respecta normele de grup. Individul are dorinta de a fi in acord cu grupul. A fi diferit de
ceilalti din grup are consecinte pentru receptionarea pedepselor. Experimentul lui Asch asupra
conformismului este cel mai cunoscut din psihologia sociala. Potrivit lui Kiesler
"conformismul este o schimbare comportamentala sau atitudinala ce apare ca rezultat al unei
presiuni de grup reale sau imaginare". Conformismul poate fi rezultatul influentei
informationale sau al influentei normative, dupa cum poate fi rezultatul celor doua forte
acționând simultan. Daca un membru a deviat de la norma grupului, ceilalți membri încearcă
să-l recupereze prin intermediul comunicarii directe sau prin excluderea psihologica ori fizica
din grup.

Pentru a demonstra taria presiunii normative, majoritatea cercetatorilor printre care

Gerard, Crutchfield, Blake au manipulat izolarea fizica a subiectilor fata de grup. Cand exista
constiinta anonimatului, subiectii se arata independenti, ignorand norma grupului. Anticiparea
interactiunii cu grupul de catre subiecti creste gradul de conformism.

Abrams si Hogg (1990) au propus conceptul de autocategorizare. Cand stim ceva

despre persoana cu care ne intalnim, avem tendinta de a o plasa intr-o categorie. Aceleasi
procese sunt valabile si cand suntem interesati de propria persoana: a fi membru intr-un grup
este foarte important pentru noi. Ne identificam cu grupul pentru a ne sustine imaginea de
sine. Autocategorizarea contribuie la intarirea conformitatii informationale si a celei
normative dar si la intarirea anticonformitatii si a independentei.

Marimea grupului - cresterea dimensiunii grupului accentueaza influenta lui. Cu cat

grupul este mai mare, cu atat este mai mare conformarea. Cand individul se vede pe sine ca
apartinand grupului conformitatea este mai mare.

Unanimitatea - când nu exista unanimitate intre cei ce fac judecați eronate, ci o

majoritate si o opinie minoritara atunci conformitatea este mai redusa.

Diferențele interindividuale in conformitate - Cruchfield (1955) face un experiment

asemănător cu al lui Asch cu rezultate similare. El a descoperit ca indivizii care nu se
conformează prezinta următoarele trăsături comparativ cu cei ce se conformează: eficienta
intelectuala, tăria eului, maturitate, abilitatea de a conduce, încredere in sine. Indivizii care se
conformează se caracterizează prin limitare, inhibiție, lipsa inspirației.

Tot Cruchfield a mai descoperit ca femeile au un grad de conformitate mai mare si

sunt mai conservatoare decât bărbații. Totuși Zimbardo a descoperit ca bărbații au un avantaj
informațional iar atunci când femeile nu au suficiente informații despre un subiect ele se
conformează mai mult.

2.2.3. Obediența

Obedienta este situația in care modificarea in comportamentul țintei se produce ca

urmare a unui ordin venit din partea unei surse înzestrate cu autoritate legitima.

Obedienta presupune o structura ierarhica, in timp ce conformismul presupune o

presiune exercitata de persoane cu statut egal. In obedienta se realizează un comportament
impus iar in conformism exista imitația. In conformism, membrii grupului si cel influențat au
același comportament spre deosebire de obedienta , in care autoritatea pretinde ca individul sa
desfășoare un comportament pe care ea însăși nu-l face. Obedienta este explicita spre
deosebire de tehnicile de influenta majoritara care sunt implicite si subtile. Indivizii recunosc
ușor sursa de obedienta, dar nu sunt inconștienți de influenta exercitata asupra lor de diferite
grupuri.

Abordarea experimentala a obedientei a fost făcută de Milgram .

Obedienta este in multe cazuri benefica deoarece poate facilita actul educativ si
gesturi de caritate. Milgram a avut in vedere obedienta distructiva. El doreste sa dovedeasca
ca cei ce-si tortureaza semenii in numele unei ideologii, nu sunt niste personalitati patologice,
ci sunt indivizi normali prinsi intr-o structura sociala specifica. "S-a stabilit ca din 1933,
45.000.000 de persoane au fost ucise in urma unor comenzi. Au fost construite camere de
gazare si lagare. Este posibil ca aceasta politica inumana sa-si fi avut originea in mintea unui
singur individ, dar ea nu a putut fi aplicata pe scara larga decat pentru ca un numar foarte
mare s-au supus ordinelor".

Milgram face experimente folosind socurile electrice pe subiecti recrutati din ziarul
local din New Haven. El le-a explicat ca cercetarea se ocupa de influenta pedepsei asupra
invatarii. Elevul trebuie sa invete perechi de cuvinte iar la fiecare greseala profesorul aplica
un nou soc mai puternic (maximum de volti era de 450). Atunci cand subiectul manifesta
dorinta de renuntare, i se spunea: "Va rog sa continuati", apoi "experimentul va cere sa
continuati", apoi "nu aveti de ales, trebuie sa continuati" iar ultima replica era "este esential sa
continuati". Aceste patru replici reprezinta operationalizarea autoritatii. Aceste fraze banale au
indus obedienta. Rezultatul experimentului a fost: 26 din 40 de persoane erau obediente adica
657. Subiectii sunt de doua feluri: conformistii care merg pana la 414 V si independentii care
aplica 720. In urma acestor experimente Milgram a ajuns la concluzia ca influenta grupului
poate antrena modificari comportamentale in legatura stransa cu problema de constiinta si de
judecata morala. (Jean Claude Abric, p 166, 2002)

2.2.4. Decizia de grup

În perioada lipsurilor inerente celui de-al Doilea Război Mondial s- au inițiat o serie de
studii axate pe modalitățile prin care oamenii pot fi încurajați să-si schimbe atitudinile
alimentare, în sensul acceptării consumării unor produse substitut, mai ieftine și mai
accesibile într-o perioadă de recesiune (de tipul laptelui praf, a cârnii în conserve etc.). Un
astfel de experiment pilot a fost organizat inițial de către K. Lewin, în SUA, în timpul
conflagrației mondiale, pe un lot de femei (gospo-dine). În urma studiului, s-a ajuns la
concluzia că femeile si-au schimbat în mai mare măsură comportamentul în urma unor
discuții de grup, comparativ. In urma studiilor s-a constata ca in tarile vest-europene
discuția de grup era ineficientă, pentru că oricum grupul lucrează „în favoarea omului
simplu”, iar eficienta maximă de grup se obține prin maximizarea performanțelor
individuale, în cealaltă variantă discuția de grup devine inutilă. Profund marcate de
experiențe coloniale înrobitoare, aceste culturi naționale activează un tipar relațional
retractil, pe baza principiului asumat implicit: „Putem vorbi oricât, o facem degeaba, că
oricum nu ne ascultă nimeni pe noi”. Așadar, anticipăm, ipotetic, că țările în care speranța
socială este deficientă – în care, la nivelul opiniilor, subiecții apreciază sociologic majoritar
că „nu are rost” să te lansezi într-o soli-darizare comunitară si să te angajezi public în
favoarea unei cauze (iar România se încadrează, neîndoielnic, în acest registru) – ar
manifesta o rezervă importantă în valorificarea eficientă a discuției de grup.

Au fost identificate o serie de concepte, majoritatea comportamentale, care pot fi utilizate

pentru a face distincția între culturi. Acestea includ, de exemplu, diferendele în utilizarea
kineticã (mișcările corpului), proxemicã(organizarea spațiului), mișcarea ochilor,
comportamentul atingerii ,precum ºi resursele paralingvistice, precum accentele, intonația,
ritmul vorbirii (Dahl, 2005). Fiecare dintre aceste resurse ale deschiderii de sine joacă un rol
important în comunicarea interculturală, în special în speciile comunicării în care contextul
joacă un rol însemnat. Majoritatea oamenilor vor căuta o acțiune afirmativă (sau reacție), fie
într-o manieră conștientă, fie într-una inconștientă, în relația cu partenerii lor de rol atunci
când vorbesc „față în față”, de exemplu, pentru a semnala că ceea ce „este spus” e si înțeles.
În aceste cazuri, acțiunea afirmativă este în relație cu contextul cultural, deseori implicit.
Eșecul în producerea acțiunii afirmative corecte poate fi interpretat ca o subminare a
cuvântului rostit. În funcție de context, deficitul de sens poate conduce la o degradare
completă a comunicării. De exemplu, contactul vizual este o parte importanța a procesului de
comunicare în culturile vestice. Acesta este adesea calificat ca o acțiune afirmativă a „ceea ce
se spune”. Cu toate acestea, stabilirea și păstrarea contactului vizual nu este acceptabilă în
anumite culturi asiatice, unde, de exemplu, o femeie poate menține contactul vizual numai cu
soțul său. Astfel, printr-un cod de comunicare implicit activat, o femeie dintr-o cultură
orientală va provoca confuzie, dacă nu chiar neîncredere, atunci când comunică cu un
interlocutor din zona vestică. Un alt concept frecvent examinat este conceptul de „tipare de
gândire”. (Alin Gvreiluc, p.89, 2011)

2.3. Definirea culturilor pe baza unor tipare culturale

Deși toate conceptele evocate au un rol euristic important, constituind

gramatici fertile de examinare a diferințelor în termeni de „tipare culturale”, ele
sânt totodată dificil de operaționalizat în contextul unui potențial studiu mai
pragmatic, din cauza deficitului de date cantitative. Prin urmare, trebuie să se
identifice o serie de clasificări ale tiparelor culturale la un nivel mai profund decât
cel comportamental, pătrunzând dincolo de suprafața stratului „cepei culturale”
(A. Gvreiluc apud ,Dahl, 2005). De asemenea, se impune a fi articulată o
paradigmă de cercetare susținută prin date empirice accesibile. De aceea, dincolo
de intuițiile si tendințele euristice ale antropologilor, cercetările care lucrează cu
probe standardizate si validate temeinic pe populații diferite tipologic sânt cele
care au produs cele mai însemnate repere aplicative ale psihologiei interculturale.
Dintre acestea, se individualizează – deopotrivă cronologic, dar și prin amploarea
și miza abordării – studiul dimensiunilor culturale propus de managementul
intercultural realizat de către Geert Hofstede, cu uneltele psihologiei sociale.
Pornind de la acest prim proiect de amploare, aveau să se îngemăneze mai apoi
mai multe paradigme explicative fertile, din diverse perspective disciplinare:
antropologie culturală (tipare relaționale, A. Fiske; culturi dependente de context,
E.T. Hall), psihologie socialã (grila valoricã a lui S. Schwartz, studiul Chinese
Culture Connection coordonat de M.H. Bond, modelul lui H. Trompenaars),
sociologie culturalã (cercetarea World Values Survey și indicatorii
postmaterialismului, elaboraþi de R. Inglehart), psiho-sociologia organizaționalã
(modelul GLOBE). În capitolul de fațã vom parcurge toate aceste modele
integrative.(Alin Gavreiluc,p.99, 2011)
 Într-un studiu internaţional asupra a 116.000 de angajaţi ai IBM, Geert Hofstede (1980) a
descoperit că cele mai individualiste culturi sunt: SUA, Marea Britanie, Canada şi Olanda–în
această ordine. Culturile cele mai colectiviste sunt: Venezuela, Columbia, Pakistan, Peru,
Taiwan şi China. Harry Triandis (1994) sugerează că următorii trei factori sunt definitorii
pentru orientarea culturală:

1. Complexitatea societăţii. Cu cât o societate este mai complexă şi mai industrializată, cu atât
devine mai individualistă.

2. Bogăția societății. Pe măsură ce oamenii prosperă, câștigă independentă financiară, ceea ce

promovează independenţa, mobilitatea socială şi, deci, orientarea spre autorealizare.

3. Eterogenitatea societăţii. Societățile omogene, în care membrii împărtășesc aceeași limbă,

religie și obiceiuri sociale, sunt mai rigide și intolerante față de cei ce se abat de la norme.
Societăţile în care coexistă mai multe culturi sunt mai permisibile şi oferă mai mult spaţiu
exprimării individuale. (https://www.scribd.com/doc/27191735/6-Influenta-sociala)
 3. Metodologia cercetării

3.1. Obiectiv

Obiectivul experimentului este de a analiza dacă există diferențe între o cultură

individualistă și una colectivistă în ceea ce privește influența pe care o deține liderul în cadrul
unui grup. Se va studia această influență în cadrul grupurilor de studenți formate pentru a
aduce la îndeplinire diferite sarcini și vor fi comparate două grupuri, unul dintr-o cultura
individualistă și unul dintr-o cultură colectivistă.

3.2. Ipoteză

Există diferențe la nivelul influenței pe care o deține liderul într-un grup între culturile de
tip colectivist și cele de tip individualist.

3.3.Variabile :

Variabila independentă - tipul de cultură

Modalitati :
 individualistă
 colectivistă

Variabila dependentă - influența liderului asupra grupului

3.4. Design experimental - unifactorial intergrup

3.5. Contextul cercetării. Eșantionul

S-au format două eșantioane de studenți la Psihologie- unul dintr-o cultură individualistă
(SUA) și unul dintr-o cultură colectivistă (China). În fiecare eșantion au fost câte 1000 de
studenți.
3.6.Metode utilizate în colectarea şi prelucrarea datelor
Chestionar de măsurare a obedienței Authoritarianism-Rebellion Scale (Kohn,
1972). Datele au fost colectate prin intermediul chestionarului de măsurare a obedienței
Authoritarianism-Rebellion Scale (Kohn, 1972). Pentru a efectua analiza datelor s-a utilizat
testul T pentru eșantioane independente.
 4.Rezultate si interpretarea datelor

În urma aplicării testului statistic s-a observat că studenții din cultura colectivistă
(China) au fost mai obedienți decât studenții din cultura individualistă (SUA). Acest lucru
poate fi explicat pe baza diferențelor culturale dintre cele doua naționalități.

5.Concluzii

În concluzie, în urma aplicării chestionarului de măsurare a obedienței, s-a observat că

studenții din cultura colectivisă (China) au fost mai obedienți decât studenții din cultura
individualistă (SUA). Prin prisma fundamentării teoretice, se poate explica astfel cum tipul
de cultură influențează nivelul de obediență al membrilor săi. Într-o cultură colectivistă
obediența oamenilor este mai ridicată, deoarece ei sunt obișnuiți să ia decizii pe baza
discuțiilor de grup, să comunice mai mult între ei, și să se bazeze mai mult pe grupul de
apartenență sau pe colectivitate în toate aspectele vieții. Spre deosebire de membrii unei
culturi culturi colectiviste, membrii unei culturi individualiste sunt mai independenți, mai
obișnuiți să se bazeze doar pe ei înșiși în toate aspectele vieții și prin urmare să ia decizii
singuri.Țările alese pentru experiment ilustrează perfect atât imaginea unei culturi
individualiste (SUA), cât și pe cea a unei culturi colectiviste (China), deoarece, așa cum s-a
arătat în prima secțiune a lucrării, SUA ocupă locul 1 în topul țărilor individualiste, iar China
este una dintre cele mai reprezentative culturi colectiviste ale lumii. Astfel, s-a demonstrat
faptul că tipul de cultură- individualistă sau colectivistă influențează nivelul de obediență al
persoanelor.
Bibliografie

1.Jean-Claude Abric, "Psihologia comunicarii", Editura Polirom, Iasi, 2002

2.Boncu Stefan, "Psihologia influentei sociale", Editura Polirom, Iasi, 2002

3Le Bon Gustave, "Psihologia multimilor", Editura Anima, Bucuresti, 1990

4.Neculan Adrian, "Manual de psihologie sociala", Editura Polirom, Iasi, 2003

5 Abrams D; Hogg M.A., "Social identification, self categorization and social influence" in
M. Hewstone, Stroebe, European Review of Social Psyhology, vol. 1, 1990, p. 19

6 Catalin Zamfir, ,,Dictionar de sociologie”, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998

7 Alin Gavreiluc, ,,Psihologie interculturala – repere teoretice si diagnoze romanesti”, Editura

Polirom 2011

8 „Differential Contributions of Majority and Minority Influence', inPsychological

Review, nr. 93, 1986, pp. 23-32.

9 Psychological Review, nr. 93, 1986, pp. 23-32. Oberle, D., Beauvois

10. https://www.scribd.com/doc/27191735/6-Influenta-sociala
 Anexe

Anexa 1.
Authoritarianism-Rebellion Scale (Kohn, 1972)

Circle the number that best reflects your degree of agreement or disagreement with each
statement.

1. Obedience and respect for authority are the most important virtues children should learn.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

2.* What we need least is an authority to tell us what to do or how to do it.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

3. Every person should have complete faith in some supernatural power whose decisions he
obeys without question.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

4. People can be divided into two distinct classes, the weak and the strong.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

5.* To be a decent human being, follow your conscience regardless of the law.
Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat
Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

6.* No principle is more immoral than that of obedience.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

7. Familiarity breeds contempt.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

8.* Astrology will never explain anything because it is a fraud.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

9.* The Canadian way of life is so resistant to progress that a revolution is necessary to end
its injustices and oppressions.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

10. Nowadays, when so many different kinds of people move around and mix together so
much, a person has to protect himself against catching an infection or disease from them.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

11.* Children don=t owe their parents a thing.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat
Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

12.* Canada can=t exert moral leadership among nations until it abandons its corrupt
material nature.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

13.* Sex crimes like rape and child molesting reflect a sick society and we must change
society rather than punish individual offenders.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

14. Obedience is the mother of success.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

15. Strong discipline builds moral character.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

16. Canada is spiritually predestined to lead the world.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

17. Some day it will probably be shown that astrology can explain a lot of things.
Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat
Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

18.* Peoples of different nationalities, social classes and races should mix together more.
Everybody would benefit from it.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

19.* To know people well is to love them.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

20. The true Canadian way of life is disappearing so fast that force may be necessary to
preserve it.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

21. Sex crimes, such as rape and attacks on children, deserve more than mere punishment:
Such criminals ought to be publicly whipped or worse.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

22.* Obedience is the mother of enslavement.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6
23.* True morality only develops in a fully permissive environment.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

24. There is hardly anything lower than a person who does not feel a great deal of love,
gratitude, and respect for his parents.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

25. No principle is more noble or holy than that of true obedience.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

26.* The strong and the weak are not inherently different. They are merely the advantaged
and the disadvantaged members of an unfair society.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

27.* Obedience and respect for authority aren=t virtues and shouldn=t be taught to children.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

28. To be a decent person, always stay within the law.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6
29. Our chief want in life is somebody to make us do what we should.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

30.* Faith in the supernatural is a harmful self-delusion, and submission to religious

authority is dangerous.

Disagree Disagree Disagree Agree Agree Agree Strongly Somewhat

Slightly Slightly Somewhat Strongly 1 2 3 4 5 6

Note: Items marked with an asterisk are reverse-scored items.

References

Kohn, P.M. (1972). The Authoritarianism-Rebellion scale: A balanced F Scale with left-wing
reversals. Sociometry, 35, 176-189.