Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest chestionar cuprinde o serie de afirmaţii cu care puteţi fi de acord sau nu. Vă
rugă m să vă exprimaţi acordul utilizâ nd variantele de ră spuns cu semnul "+", sau
dezacordul utilizâ nd variantele de ră spuns cu semnul "-". Pentru fiecare categorie de
ră spunsuri aveţi la dispoziţie mai multe variante de intensitate care vă permit să nuanţaţi
acordul, respectiv dezacordul, astfel:
1. Se pă strează semnul la întrebă rile: 1, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 16, 17, 18, 19, 25, 27,
29, 31.
2. Se schimbă semnul la întrebă rile: 2, 3, 4, 6, 11, 13, 15, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 28,
30, 32, 33.
3. Se calculează suma celor 33 de ră spunsuri.
Empatia - denumită şi simţire, intuiţie simpatetică (H. Bergson), identificare afectivă (Th. Lipps),
transpunere - este un fenomen psihologic semnalat de reprezentanţii romantismului german (Novalis,
Jean Paul) şi interpretat teoretic de Th. Lipps. Acesta consideră cunoaşterea ca o imitaţie internă a
obiectului cunoaşterii şi îndeosebi a persoanelor, însoţită de proiectarea propriilor stă ri interne asupra
acestora, subiectul tră ind astfel în sine viaţa altuia, tinzâ nd să fuzioneze, să intre în consonanţă afectivă
cu altul.
Spre deosebire de simpatie, care este o stare emoţională conştientă constâ nd în " a simţi cu" ( a
simţi împreună cu cineva, a fi ală turi de el), empatia are urmă toarele caracteristici:
- este un proces complex perceptiv, intelectual, afectiv;
- se poate dezvolta la mai multe nivele pe traiectoria inconştient-conştient;
- este un proces general uman, implicat în adoptarea rolului social, în cunoaşterea psihologică
empirică , în orice act de comunicare interumană ( senzitivitate interpersonală );
- constă în " a simţi în" ( a simţi ca şi câ nd ai fi în interiorul cuiva, în intimitatea percepţiilor,
gâ ndurilor, tră irilor sale).
Abilitatea empatică - de a identifica şi prezice dispoziţiile şi actele psihice ale unei persoane (J.P.
Guilford) - este un factor diferenţial ( de cunoaştere a oamenilor prin comparare). În abilitatea empatică
o mare pondere o are imaginaţia dirijată .
Concret, demersul empatic constă în trei etape:
a.- sunt percepute gesturile şi expresiile altuia de la ele pornindu-se în intuirea stă rilor lui
subiective;
b.- cu autorul imaginaţiei subiective (G. Allport) o persoană empatică ş îşi declanşează
(introectează ) aproximativ aceleaşi tră iri cu ale celuilalt;
c.- respectivele tră iri - copii sunt transferate apoi (proiectate) asupra celuilalt, constituind un fel de
cale de acces în descifrarea şi înţelegerea psihismului să u (A. Koestler).
Aşadar, empatia constă din modelarea în propriul Eu - prin gâ ndire, simţire sau acţiune - a Eului
altcuiva (persoană prezentă sau imaginară - vezi personajele de teatru, film, literatură ) urmată de
expulzarea acestui Eu construit şi proiectarea sa asupra aparţinatorului real ca o cale de intrare
subiectivă în intimitatea lui. Metaforic vorbind, prin empatie se copiază o cheie, iar cu cheia falsă se
revine la uşa pentru care a fost fă cută , se descuie şi se află ce este dincolo.
S. Marcus consideră că "manifestată ca o conduită participativă , conştientă şi inconştientă ,
aparentă şi inaparentă , faţă de un model de comportament uman, facilitâ nd un act de cunoaştere, de
comunicare interumană cu valoare predictivă ca şi un act de identificare afectivă , empatia devine o
însuşire proprie condiţiei umane".