Albina se bucură de un uriaş prestigiu mitologic şi simbolic, pentru că este singura vieţuitoare care

transformă scârna în aliment;

Simbol al hărniciei, muncii, perseverenţei, colectivităţii, familiei, fertilităţii, bogăţiei şi sufletului, albina este
prezentă de milenii în miturile, legendele şi superstiţiile lumii. Albinele ne inspiră să ne înfruptăm din mierea
vieţii, dar şi să ne străduim să o obţinem, ne îndeamnă să conferim existenţei noastre înţeles şi fertilitate, ne
îmboldesc către fericirea, stabilitatea şi armonia din familie, spre unirea eforturilor noastre într-un ţel
comun.

În simbolismul creştin, ele reflectă nemurirea şi învierea. Dispar, se spune, în răstimpul celor trei luni de
iarnă la fel cum Hristos a poposit în moarte trei zile înainte de a învia. Într-o altă asociere, mierea oglindeşte
harul lui Hristos, iar acul albinei suferinţele Lui.