CURSUL XI

TERAPIA FOCALIZATĂ PE SOLUȚIE

Sumar:

1. Conceptualizări teoretice
2. Terapia, obiective terapeutice
3. Tehnici terapeutice focalizate pe soluție
4. Aspecte care trebuie evitate pentru bunul mers al terapiei
5. Abordări praxiologice: studiu de caz

• Atenția se mută de pe probleme pe soluții.

• ”Dacă ceva funcționează, fă mai mult din acel ceva!”
• Se presupune că oamenii care vin în terapie sunt deja capabili să se comporte eficient, dar
eficiența lor a fost blocată de o atitudine fixă negativă.
• Așteptările clienților pot fi folosite ca blocuri în construcția unei soluții. Așteptările pot
trasa scopuri și pot determina direcții de comportament.

Shazer (1986) metafora unui bărbat a cărui problemă este că vrea să plece de la Chicago.
Pentru a rezolva această problemă, multe din următoarele informații sunt puțin relevante:
cum a ajuns bărbatul la Chicago; cât timp a locuit el acolo; ce l-a împiedicat să plece mai
demult; diferite detalii legate de acest oraș.
În schimb, călătorul trebuie să se concentreze numai asupra locului unde vrea să meargă și
asupra resurselor pe care le are pentru a ajunge acolo.
S-ar putea, cu toate acestea, ca discutând dorințele sale, el să-și amintească unele zile bune
de la Chicago și, în timp ce aceste manifestări păreau nesemnificative, gândindu-se la ce le-a
făcut excepționale, el realizează că acelea au fost zilele în acre s-a amuzat cu alți oameni.
Astfel, el a hotărât că, de fapt, nu trebuie să plece de la Chicago și își dirijează, în schimb,
energia sa spre a petrece mai mult timp cu oamenii care-i plac.
Acesta este focusul pe scopuri, resurse și excepții ale problemei, care caracterizează modelul
centrat pe soluție. Cu acest focus, oamenii fie că vor descoperi problema lor de origine –
părăsirea Chicao-ului, fie vor hotărî că problema lor este altceva (nu stă destul timp cu
prietenii) și găsesc o soluție pentru asta.
- O schimbare mică este tot ceea ce avem nevoie, deoarece poate crește ca bulgărele de
zăpadă în schimbări mari.
 TERAPIA

În loc să trăiască cu problemele trecute, terapeuții centrați pe soluție se concentrează asupra

evaluării scopurilor. Întrebări utilizate în acest sens:

1. Care credeți că este problema acum?

2. Cum veți ști că problema este rezolvată?
3. Cum știți că nu veți mai veni aici niciodată? Care va fi semnul?
4. Ce trebuie să fie diferit, pentru ca aceasta să se întâmple în comportamentul, gândirea și
sentimentele dvs?
5. Ce veți observa că este diferit la alții implicați în situație?
6. Care este imaginea cea mai amplă despre ce vreți să se întâmple?

Pentru că nu sunt interesați de evaluarea dinamicii familiei, terapeuții centrați pe soluție nu simt
nevoia să convoace nici un fel de grupare particulară a oamenilor, precum familiile întregi. În
schimb, ei spun că oricine este interesat de probleme trebuie să participe la ședințe. Ei au nevoie
de informații foarte puține, deoarece vor să audă construcțiile clienților spre problemele lor la
prima mână și fără preconcepții.

Tehnici terapeutice:
1. Teme pentru acasă.

Spre exemplu, după prima ședință, clienților li se cere să observe ce se întâmplă în viețile sau
relațiile lor ce ar vrea să continue. Scopul: A ajuta clienții să se reorienteze de la focalizarea
asupra lucrurilor rele din viețile lor spre gândirea și așteptările bune.

Ex. 2: Până data viitoare faceți 1 sau 2 lucruri care-i vor surprinde pe rărinți ( partener,
coleg...). Nu le spuneți despre ce este vorba, ei vor fi cei care trebuie să remarce ce se
întâmplă”. Primind asemenea sarcină, clienții de obicei zâmbesc, fapt ce va avea drept
consecință modificare contextului din care își privesc dificultățile. Ceea ce mai înainte a
reprezentat o luptă îndelungată și dificilă, acum capătă un caracter ludic. Când clienții revin la
terapie, în loc să întrebe persoana A ce anume a făcut pentru a-i surprinde pe ceilalți,
terapeutul îi va adresa persoanei B următoarea întrebare: „Ce anume ai observat că a făcut A
săptămâna trecută?” Cel mai adesea, surprizele se vor transforma în soluții terapeutice.

2. Întrebarea de excepție ignoră imaginea problemei pe care clienții o au, dirijându-le

atenția spre negativul acestei imagini – spre vremurile când ei nu aveau problemă.
Explorând aceste situații și ceea ce a fost diferit pentru ei, clienții află punctele de reper la
 care se pot extinde aceste excepții. În plus, clienții înțeleg că, schimbând viziunea asupra
problemei, se schimbă și problema în sine.

Exemplu: Mary, care suferă de bulimie, își poate aminti mai multe perioade din săptămâna
anterioară când ea a avut chef să „tragă un ospăț”, dar n-a făcut-o. Ea a descoperit că acele
perioade a fost departe de părinții ei și nu-i păsa că-i va dezamăgi. Ea hotărăște că este
momentul să devină mai independentă.

Astfel, la această etapă pot fi folosite una din următoarele întrebări:

- Există perioade când nu ai avut această problemă?
- Ce este diferit de acele perioade?
- Care este diferența acum?
- Ce va face posibil ca schimbarea să se întâmple mai mult acum?
- Ce schimbări mici ați observat?
Și Întrebările ajutătoare – menite să facă clienții să realizeze că ei au mai multe resurse decât
cred. Ex: - Ce vă împiedică să continuați în aceste împrejurări dificile? Cum se întâmplă că
lucrurile nu merg mai prost?
3. Întrebarea miracol
Să presupunem că într-o noapte, în timp ce dormeai, a fost un miracol și această problemă a fost
rezolvată. Cum știți? Ce va fi diferit?
Această întrebare activează modul de gândire în rezolvarea problemei, dând oamenilor o viziune
clară a scopului lor, ajutându-i să vadă dincolo de problemă, ce vor ei realmente.
Exemplu: Mary, care suferă de bulimie, spune că datorită simptomelor ei, s-a îndepărtat de
oameni. Dacă, încurajată de terapeutul ei, ea începe să-și asume riscuri interpersonale și se
distrează mai bine, atunci bulimia nu mai constituie un obstacol în viața ei, mărindu-se astfel și
capacitatea ei de a o controla.
4. Întrebările gradate – un mod eficient de anticipare și de dezarmare a rezistenței și de
încurajare a schimbării.
Ex: Pe o scară de la 1 la 10, cât de încrezător sunteți că veți fi capabil să evitați pierderea
calmului dvs. în această săptămână?
Sau, pe o scară de la 1 la 100. Cu anume arată etapa între 75 și 100?
5. Hipnoza indirectă, de origine eriksoniană. Sugestiile adresate clientului vor avea menirea
și de a actualiza resursele latente de vindecare.
Ex. Studiul de caz cu frigiditatea. (Holdevici, 296)
 Astfel, în starea de transă clienții pot fi întrebați ce anume ar trebui de făcut pentru ca
problema lor să fie rezolvată, aceștia fiind adevărații experți în rezolvarea propriilor
probleme.

Ex. „Iluzia alternativelor” – un copil de 12 ani, cu enurezis este întrebat în ce zi din

săptămâna aceasta crede el că va găsi patul uscat – miercuri sau joi?

Apoi: „Când oare va învăța copilul să găsească patul mereu uscat – în martie sau de 1
aprilie?”

6. Complimentele – subliniază ce să facă mai mult, nu ce să elimine. Sunt folosite pentru a

sublinia strategiile de succes și pentru a menține clienții centrați pe strategiile care
funcționează.

Ex: O, cum ați reușit să faceți asta?

Ce fel de slujbă ați avut înainte (Mai degrabă decât: Ați avut vreo slujbă înainte?)

7. Sugestiile

Printre sugestiile folosite în mod obișnuit în terapie focalizată pe soluție sunt următoarele:

- Atribuirea formulei-sarcini la prima ședință: Între acum și data viitoare când ne întâlnim,
aș vrea ca tu să observi ce se întâmplă în familia ta și ai vrea să continui să se întâmple.
- Fă mai mult din ceea ce funcționează. „Ai spus că puteți vorbi mai bine împreună atunci
când mergeți să vă plimbați, poate ar trebui să încercați – o dată sau de două ori- să vedeți
ce se întâmplă”.
- Fă ceva diferit. Ex. 1 cu relația defectuoasă adolescent-părinte. Ex. 2: Cu olița și bărcuța
jucărie.
- Ia-o încet! Este o sugestie concepută să ajute clienții să depășească teama și rezistența de
schimbare rapidă. Ex: Am ceva care ar putea părea o întrebare stranie: er putea exista
vreun avantaj pentru lucrurile care sunt așa cum sunt?
- Fă opusul. Multe dintre probleme sunt menținute anume prin soluția încercată. Ex:
încercarea permanentă a unei soții de-a discuta cu soțul despre relația lor care nu
funcționează.
- „Sarcina de predicție:” Înainte să mergi la culcare seara, fă o precizare dacă mâine
problema va fi mai bine, sau aceeași. Mâine seară evaluiază ziua și compar-o cu predicția
ta. Gândește-te la ce ai putut estima pentru predicția corectă sau greșită. Repetă aceasta în
fiecare seară până ne întâlnim din nou.”