Prejudecata și discriminarea sau raportarea

stereotipă la ,,celălalt”.

AUTOR: HALUPNEAC ANA-MARIA , STUDENTĂ CICLUL II, ANUL I,

PROGRAMUL DE MASTER: PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI CONSILIERE
PSIHOLOGICĂ
 Cuprins

 1. Introducere
 2. Gândirea stereotipă și prejudecata- temeiurile acestora
 3. Discriminarea ca prejudecată în act
 4. Strategii de învingere a prejudecăților
 5. Concluzii
 6. Bibliografie
 Introducere.
 Actualitatea: În viața cotidiană, voluntar sau involuntar, interacționăm cu diverse
tipuri de minorități: culturale, entice, lingvistice etc., iar în acest context, multe
acțiuni ale oamenilor sunt întreprinse în baza prejudecăților, adică a părerilor
preconcepute, care duc ulterior la acțiuni discriminatorii. Un studiu ce ar cuprinde
relația prejudecată-discriminare, este binevenit în contextul în care, în Republica
Moldova, minoritățile etnice reprezintă aproximativ 25% din populație. Iar odată cu
izbucnirea războiului din Ucraina în urma atacului Federației Ruse din 24 februarie
2022, țara noastră se confruntă cu valuri de refugiați ucraineni. În conjunctura
actuală, o înțelegere a structurii prejudecăților ce stau la baza manifestării
comportamentelor discriminatorii ar ajuta la conștientizarea anumitor aspecte,
prevenirea acțiunilor impulsive bazate pe păreri preconcepute, integrarea refugiaților
în societate prin construirea unor relații interetnice și interculturale sănătoase.
 Scopul: Studierea naturii prejudecăților și identificarea
strategiilor de învingere a acestora.
 Obiectivele:

1. Cercetarea etiologiei prejudecăților și a gândirii

stereotipe.
2. Descriereadiscriminării ca formă de manifestare a
prejudecății
3. Identificareastrategiilor de depășire a prejudecăților și
gândirii stereotipe.
 Importanța teoretică: Un studiu la subiectul dat este
important din perspectivă științifică deoarece dezvăluie
aspectele subtile ale prejudecăților care duc ulterior la acțiuni
discriminatorii. Dacă subiectul respective a fost abordat de
diverși cercetători străini, atunci în cadrul lucrării în cauză sunt
exemplificate modele de gândire stereotipică specifice spațiului
românesc reflectate în diverse sintagme uzuale, fapt ce
deschide noi fronturi de cercetare a psihologiei sociale.
 Importanța practică: Un studiu de înțelegere a naturii
prejudecăților și discriminării, precum și a structurii gândirii
stereotipe este binevenit fiecărui cititor spre crearea relațiilor
interetnice și interculturale armonioase și productive.
 Gândirea stereotipă și prejudecata-
temeiurile acestora.
 Dicționarul englez Oxford definește un stereotip ca o „imagine sau idee larg răspândită,
dar fixă și suprasimplificată a unui anumit tip de persoană sau lucru”. Stereotipurile
sunt omniprezente. Printre altele, acestea acoperă grupuri rasiale („Asiaticii sunt buni la
matematică”), grupuri politice („Republicanii sunt bogați”), genuri („Femeile sunt mai
slabe la matematică”) și activități („zborul este periculos”). Ca acestea sunt și multe
alte exemple, unele stereotipuri sunt aproximativ exacte („olandezii sunt înalți”), în
timp ce altele mult mai puțin („Irlandezii sunt roșcați”; pe când doar 10% sunt așa).
Mai mult, stereotipurile se schimbă: în SUA, evreii au fost stereotipați ca religioși și
needucați la începutul secolului al XX-lea, iar ca profesioniști buni la începutul
secolului 21.
 Abordarea sociologică a stereotipurilor vede stereotipurile
ca generalizări fundamental incorecte și derogatorii ale
trăsăturilor de grup, care reflectă prejudecățile ce stau la
baza stereotipului sau alte motivații interne.
 Cunoaștem faptul că prejudecăţile sunt opinii preconcepute,
de cele mai multe ori eronate și defavorabile, impuse de
mediu sau de educaţie. Dar trebuie să menționăm că acestea
sunt tipuri specifice de atitudini, caracterizate printr-o
poziţionare relativ permanentă, subiectivă faţă de anumite
entităţi (grupuri, naţionalităţi, indivizi, instituţii).
 Dacă e să privim dintr-o perspectivă conceptuală, adesea se
prin intermediul acestui termen se descriu caracteristicile
grupului, subiectului în cauză atribuindu-se anumite
trăsături, cel mai des se evidențiază cele negative, doar
datorită apartenenței la grup.
 Caracteristicile prejudecății sunt:
 Atitudinea operațională ce permite o gestionare mai facilă a informației din mediul social. În acest
sens, din perspectiva cogniției sociale, înțelegem că atitudinile sunt scheme cognitive structurate
pentru organizarea, prelucrarea, rememorarea și interpretarea informațiilor din mediu, iar în această
ordine de idei studiile ne arată că informația persistentă în articularea prejudecății este mai frecventă
și rememorată mai fidel decât cea care nu e concentrate în prejudecată. Iar astfel în absența unei
experiențe contradictorii în ciocnirea cu faptele reale, se produce fenomenul autoconfirmării, iar
ulterior înrădăcinându-se anumite concepții, are loc acceptarea doar a informației ce coincide cu
tiparul stereotip. Dacă ulterior stereotipul este confirmat în diverse conjuncturi atunci se
permanentizează și consolidează prejudecățile.
 Prejudecata asemenea stereotipului generic este puternic încărcată de afectivitate. Astfel acest gen
de stereotip nu aduce doar o proiecție depreciată a celuilalt în registrul cognitiv, dar mai e însoțit de
emoții negative față de persoanele din grupul țintă. Acest lucru duce la deplasarea evaluării raționale
,, a celuilalt” în sfera evaluării afective, exprimându-se inclusiv prin manifestări de conduită, de
exemplu ,, am să-ț pun eu la punct!”
Cercetătoarea Macrae a realizat un experiment asupra prejudecății
ca strategie salvatoare în gestionarea efortului cognitiv complex.
Experimentul s-a derulat în două etape corespunzătoare celor două
sarcini solicitate subiecților:
 1. Formarea impresiei în care participanții
trebuiau să se focalizeze pe niște personaje
fictive, ale căror nume, prezentare pe
monitorul PC, erau associate cu o serie de
trăsătusi de personalitate.
 2. Ascultare – participanții audiau o casetă
care prezenta date geografice și economice
despre Indonezia.
 După parcurgerea celor două sarcini subiecții trebuiau să
menționeze:
1. Cât mai multe trăsături ale persoanelor necunoscute pe care le puteau evoca.

2. Cât mai multe elemente legate de Indonezia, prin răspunsuri la un chestionar.

 În urma experimentului s-a ajuns la rezultatul că stereotipurile erau activate nu numai
prin indicarea numelor subiecților ci și prin anumite elemente distinctive de exemplu:
medic,artist, student, instalator. În consecință, în condiția experimentală subiecților li se
va activa eticheta ( condiția de stereotip prezent), iar în cea de martor , evaluările erau
realizate doar pe baza informațiilor prealabile pe care le aveau la dispoziție. ( condiția de
stereotip absent).
 În acest context, dacă stereotipurile funcționează ca scurtări mentale ce protejează
resursele cognitive ale subiecților, persoanele la care se activizează stereotipurile
eliberează o parte din energia cognitivă globală ce ajută la realizarea ambelor sarcini
simultan.
 Discriminarea ca prejudecată în act
 Discriminarea poate fi definită ca acel comportament negativ ce are ca țintă obiectul unei prejudecăți, de regulă
membrul unui out-grup, pe baza unui stereotip social, precum cel impus de statutul etnic, social, confesional, economic
al ,,celuilalt”.
 Tratamentul discriminator poate însemna tratamentul diferit al unei persoane / unui grup de persoane care se află
în situații diferite (de exemplu, angajarea persoanei tinere, deși persoana mai în vârstă este mai calificată) sau
tratamentul similar al unor persoane care se află în situații diferite (de exemplu, refuzul de a ajusta orele de lucru pentru
femeia care alăptează pe motiv că toți angajații au același program va constitui discriminare, deoarece femeia care
alăptează are o situație specifică și are nevoie de pauze pentru a alăpta). Aici putem aduce în vizor și discriminarea
etnică, care în zilele noastre are o formă specifică, caracterizându-se prin următoarele aspecte de atitudine:
 1. Respingerea de facto a recumoașterii discriminării, împotriva ,,celuilalt” (tratamentul inegal în adresa țiganilor
este injust, ei și așa au prea multe drepturi. )
 2. Prin respingerea cererilor , solicitărilor minorităților ( să mai termine odată, nu acestea sunt problemele mari ale
țării.)
 3. Prin hrănirea resentimentelor privitor drepturilor acordate deja ( în anii aceștia s-a acordat o importanță exagerată
tratamentului țiganilor.)
Frecvența clișeielor exprimate mai sus vine să prezinte intensitatea răspândirii în spațiul românesc a acestui
fenomen.
 Strategii de învingere a prejudecăților
 Cele mai cunoscute strategii de demontare a
mecanismelor prejudecății sunt:
 1. Socializarea critică a subiecților. Presupune ca
mediul social integrator să influențeze prin remodelarea
atitudinilor membrilor societății în vederea
reconfigurării unei atitudini specifice sănătoase care să
se întemeieze prin discernământ social. Discernământul
social presupunând analiza critică a situației și
factorilor de conjunctură și acționarea adecvată în
raport cu situația cercetată.
 2. Contactul nemijlocit intergrupuri – duce
deasemenea la diminuarea diferențelor prin cunoașterea
intereselor commune și acceptarea în interiorul
grupurilor de prieteni.
 3. Intervențiile cognitive – reprezintă o cale instrumentală de învingere a prejudecăților și se
bizuie pe diminuarea erorii de diferență produsă de subiect, prin preluarea informației
categoriale și neglijarea informației individualizate. În acest sens, strategia pune accent pe
caracteristicile ,,celuilalt” care îl individualizează, în transformă într-o personalitate unică.
 4. Dezagregarea stereotipurilor implicate – pornind de la premise că stereotipul poate fi
conservat și întărit, stereotipul devine un instrument evaluator a unui mambru ce aparține
grupului. În acest context intervine și efectul de contrast, adică atunci când cineva nu se
comportă așa cum ne-am așteptat, gândirea stereotipică îl percepe ca diferit, plasându-l în
subgrupuri. În cazul dat, problema poate fi pusă corecției prin următoarele mijloace:
- Contactul cu celălalt pentru furnizarea repetată a informațiilor consecvente cu stereotipul
generic.
- Să se implice mai mulți membri ai grupului stereotip, pentru a depăși încadrarea lor în
subtipuri.
- Informațiile să parvină de la membrii tipici ai grupului, doar pe această cale contrastul nu se
mai produce și stereotipul se diminuează.
 Concluzii.
Studiind subiectului în cauză am ajuns la următoarele concluzii:
1. La baza oricărui stereotip se ascunde o prejudecată. Cea din urmă fiind constituită din trei
componente • Cognitivă (ce gândim, opiniile); • Emoţională (ce simţim și ce se referă la
gândurile noastre); • Conotativă (ce facem ca răspuns la propriile gânduri și sentimente).
2. Deşi discriminarea derivă, deseori, din prejudecăţi, relaţia lor rămîne complexă şi nu este
automată. Iar comportamentul nostru depinde atît de convingerile noastre personale, cît şi de
circumstanţe exterioare care ne pot scăpa de sub control.
3. Discriminarea rasială persistă în societate, chiar dacă nu într-o formă directă precum în
secolul anterior aceasta are următoarele aspecte de atitudine:
 Respingerea de facto a recumoașterii discriminării, împotriva ,,celuilalt”,
 Prin respingerea cererilor , solicitărilor minorităților,
 Prin hrănirea resentimentelor privitor drepturilor acordate deja.
 4. În cazul experimentului realizat de Kalin și Rayko (1978) este
demonstrat că tratamentul angajatorului în raport cu candidaţii străini ce au
aplicat la un post de muncă mai înalt era discriminatoriu.

5. Există următoarele strategii de demontare a mecanismelor

prejudecății:
 - Socializarea critică a subiecților,
 - Contactul nemijlocit intergrupuri,
 - Intervențiile cognitive,
 - Dezagregarea stereotipurilor implicate.
 Bibliografie
În limba română.
1. Gavreliuc Alin, De la relațiile interpersonale la comunicarea socială, ediția II,
București 2006.
2. Richard Y. Bourhis, Jacques -Philippe Leyens, Stereotipuri, discriminare şi
relaţii intergrupuri, Iași, 1997
3. Vera Țurcanu-Spatari, Ludmila Grîu, Repere ale Educației Interculturale ,
Chișinău 2013.
În limba engleză.
1. Pedro Bordalo, Katherine Coffman, Nicola Gennaioli, Andrei Shleifer,
Stereotypes, Scholar Harvard, May, 2015.