Cauzele şi manifestarea violenţei

familiale în raport cu copiii

Halupneac Ana-Maria
Cuprins:

 VIOLENȚA ÎN FAMILIE ȘI CARACTERISTICILE ACESTEIA.

 CAUZELE VIOLENȚEI ASUPRA COPIILOR.
 FORMELE DE MANIFESTARE A VIOLENȚEI ÎN RAPORT CU COPIII.
 CONSECINȚE ÎN RAPORT CU VÂRSTA VICTIMEI.
 CONCLUZII.
 VIOLENȚA ÎN FAMILIE

 „Violenţă în familie” este orice act

vătămător, fizic sau emoţional care are
loc între membrii unei familii. Aceasta
poate include un singur episod sau mai
multe acte de violență, formând un
model de comportament abuziv prin
exercitarea controlului.
 Violența în familie este un
comportament intenționat. Scopul
violenței în familie este stabilirea și
exercitarea puterii și controlului asupra
altei persoane.
Situația în Republica Moldova
 În Republica Moldova, fenomenul violenței
împotriva copiilor este una dintre problemele cu
care autoritățile statului și organizațiile non-
guvernamentale luptă de mai mulți ani.
 Potrivit unui studiu efectuat de UNICEF, în medie,
circa 6 din 10 copii din întreaga lume (aproape 1
miliard) cu vârste între 2 și 14 ani sunt supuși în
mod sistematic pedepselor corporale de către
îngrijitorii lor. Cele mai severe forme ale pedepsei
corporale – lovirea copilului peste cap, urechi sau
față.
 Mulți părinți consideră că aplicarea violenței
poate fi o soluție eficientă și rapidă pentru a
face copilul mai ascultător. Violența produce
efecte imediate și asta este, aparent,
principalul avantaj în raport cu copii”
 CARACTERISTICI
 Violența în familie este un comportament învățat;
 Violența în familie este un comportament repetitiv și
cuprinde diferite tipuri de abuz care pot trece dintr-
unul în altul sau în combinație;
 Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu
consumul de alcool, victima sau relațiile dintre ei;
 Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul
separării dintre parteneri;
 Comportamentul victimei depinde de modurile de
supraviețuire la care a aderat.
 Violența este folosită pentru a intimida, umili sau
înfricoșa victima.
 CAUZELE VIOLENȚEI ASUPRA COPIILOR
 Nivelul scăzut de educație, sărăcia, lipsa de
informații cu privire la drepturile copilului,
protecția copilului și metodele alternative de
creștere și educare a copiilor – sunt doar
câțiva dintre factorii de risc pentru apariția
de comportamente cu impact negativ asupra
dezvoltării copiilor, comportamente ce
reprezintă grave încălcări ale prevederilor
Convenția Drepturilor Copilului.
 Expunerea copiilor la violență în propriile
familii, în mod regulat, prin asistarea la
conflicte violente și certuri între părinți,
încalcă reglementările în vigoare cu privire
la protecția copilului și pot afecta în mod
grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea
personală și interacțiunea socială în copilărie
și în viața de adult.
 Pericolele
 Nivel sporit de toleranță la violența;
 Neglijarea băieților ca potențiale
victime ale violenței în familie;
 Accesibilitatea scăzută la servicii de
protecție și asistență;
 Deficiența mecanismelor de
protecție legală a victimelor
violenței sexuale;
 Lipsa datelor calitative în politicile
naționale.
Conform unui studiu privind abuzul și neglijarea
copiilor avem următoarele rezultate :

 38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;

 63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor;

 20% dintre părinți apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a

copilului;

 18% dintre copii afirmă că au fost bătuți acasă cu bățul sau nuiaua,
13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn;

 Deasemenea majoritatea părinților consideră că corecțiile precum

„lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de
majoritatea părinților, și într-o anumită măsură, nici de copii, ca
fiind comportamente din sfera abuzului fizic.
 FORMELE DE MANIFESTARE A VIOLENȚEI ÎN RAPORT CU COPIII.

 VIOLENȚA FIZICĂ: îmbrânciri, pălmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu

picioarele sau cu pumnul, tragere de păr, izbirea victimei de pereţi sau
de mobilă, sugrumare, etc.

 VIOLENŢA PSIHOLOGICĂ: umiliri şi înjurături, batjocorire, criticarea

opiniilor sau sentimentelor, ameninţări cu bătaia, folosirea copiilor
pentru a trezi sentimente de vină soțului, neglijare, amenințare,
distrugere demonstrativă a obiectelor, manipulări psihologice sau
izolarea forțată de prieteni, familie, copii, școală și/sau serviciu,etc.
Abuzul emoțional este grav. Rănile emoționale ar putea să se vindece
foarte greu.

 VIOLENȚA SEXUALĂ: constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite,

contactul sexual continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea cuiva să
se supună la o relație sexuală neprotejată sau umilitoare. Copiii de
asemenea pot fi victime a violenței sexuale în familie.
 VIOLENŢA ECONOMICĂ: limitarea
accesului la veniturile și bunurile
familiei, de a avea bani proprii, lipsire
de mijloace de existență precum hrană,
medicamente, etc.

 ABUZ ECONOMIC: îngrădirea accesului la

bani, interzicerea frecventării
școlii/continuării studiilor sau angajării
la un post de muncă în raport cu vârsta.
 CONSECINȚELE
 Traume emoționale: sentimentele trăite de copil oscilează între furie, frică,
umilinţă. La primele palme primite, reacţia copilului este una de şoc, surpriză,
însoţită sau nu de durere şi dezamăgire, de credinţa că nu mai este iubit. Pe
moment, impresia părintelui este că a dat copilului o lecţie, iar copilul se
comportă de parcă, într-adevăr, şi-a învăţat lecţia. Dacă acel copil nu va mai
repeta greşeala, nu este pentru că a înţeles ceva, ci pentru faptul că se teme
de pedeapsa fizică şi se teme că nu va mai fi iubit.

 Surprinzător, mai ales la vârste mici, copilul chiar va repeta gestul care a
provocat reacţia agresivă a părintelui, ca să verifice dacă comportamentul
acestuia va fi la fel. Îşi asumă acest risc pentru a vedea dacă palma pedepseşte
copilul sau doar comportamentul. Nu după mult timp, vei putea observa că
micuţul chiar a învăţat o lecţie – dacă dai cu palma, pumnul sau piciorul, te faci
ascultat, ai putere.
 Pericolele fizice
 Moartea: Consecința potențială cea mai alarmantă a violenței fizice față de copii este
moartea. Probabilitatea inducerii decesului unui copil prin violență fizică este deseori
extrem de subestimată. Pedeapsa corporală este în mod inerent periculoasă și are
rezultate exclusiv negative, dintre care cea mai severă este moartea.
 Vătămări corporale grave: Deși actele de violență asupra copiilor pot provoca
decesul, este mult mai probabil ca acestea să provoace vătămări. Experimentarea
unor leziuni în timpul copilăriei pot fi în mod particular periculoase întrucât procesul
de dezvoltare fizică și cognitivă este în desfășurare. Leziunile cerebrale
posttraumatice pot fi o cauză și o consecință a violenței.Pe de altă parte, copiii cu
dizabilități sunt cei mai vulnerabili, și, prin urmare, sunt expuși unor riscuri mai mari
de violență. Pe de altă parte, vătămările grave pot duce la risc crescut de dizabilități
permanente. Se formează astfel un ciclu vicios.
 Boli fizice: Violența în copilărie pare să sporească susceptibilitatea pentru
dobândirea unor boli grave în viața de adult (precum boli cronice cardiace,
pulmonare sau hepatice, obezitate, tensiune arterială și nivel ridicat de colesterol).
Pe termen scurt, violența împotriva copiilor mai mici este asociată cu o
vulnerabilitate mai mare pentru astm, probleme gastrointestinale, cefalee și gripă.
Stresul provocat de violență poate fi atât de acut încât poate inhiba funcționarea
sistemelor imunitar și nervos. În afară de suferința pe care aceste boli o pot provoca,
este clar că acestea sunt o povară grea asupra societății în ansamblu, în ceea ce
privește sănătatea publică.
Simptomatologia frecvent descrisă de către
copiii-victime ale abuzului este următoarea:

 dureri de stomac, de cap, ulcer, diaree, enurezis;

 tulburări de somn: insomnii, coşmaruri, somnambulism;
 întârzieri în dezvoltare sau regresie: performante şcolare slabe,
 capacitate scăzută de adaptare la situaţii noi, slabă apreciere de sine,
 dificultăţi în relaţionare;
 sentimente de frică, furie, depresie, ruşine, neîncredere, vinovăţie;
 neajutorare;
 probleme de comportament: fuga de acasă, limbaj şi comportament agresiv;
 învaţă că violenţa este un mod legitim de rezolvare a conflictelor sau de control
asupra unei situaţii.
 CONSECINȚE ÎN
RAPORT CU VÂRSTA
VICTIMEI.
 Copiii antepreşcolari încep să dezvolte încercări primare de a relaţiona mai greu
din cauza emoţiilor; prezintă probleme de comportament cum ar fi îmbolnăviri
frecvente, timiditate profundă, stima de sine scăzută şi probleme sociale la
grădiniţă cum ar fi loviri, muşcări sau contraziceri.
 La vârsta preşcolară, copiii cred că totul se învârte în jurul lor şi este provocat de
ei. Dacă sunt martori ai violenţelor sau abuzului, pot crede că ei le-au provocat.
Unele studii au arătat că băieţii preşcolari au cele mai mari rate ale agresivităţii şi
cele mai multe probleme somatice, faţă de alte grupe de vârstă.
 Copiii de şcoală primară, încep să înveţe că violenţa este calea cea mai potrivită
pentru a rezolva conflictele într-o relaţie. Deseori au probleme la teme, iar la
fetele din această grupă de vârstă au fost identificate cele mai ridicate nivele de
agresivitate şi de depresie.
 Adolescenţii văd violenţa ca pe o problemă a părinţilor lor şi deseori consideră
victima ca fiind vinovată. Conflictele ulterioare dintre părinţi au o influenţă
profundă asupra dezvoltării adolescenţilor şi a comportamentului lor ca adulţi şi
este cel mai puternic predictor al delincvenţei violente. La această vârstă minorii
acționează diferit, de la supunere până la agresarea părintelui.
 Orice persoană este în drept să sesizeze autorităţile despre un caz cunoscut de violenţă
asupra copilului. Dacă ești martorul unei asemenea situații, nu fi indiferent și solicită
ajutor de la:

 Poliţie, prin intermediul numărului de telefon 112;

 Primarul sau asistentul socal din localitate;
 Serviciul „Telefonul Copilului” – 116111;
 Medicul de familie, asistentul medical sau Serviciul medical de urgenţă (112).
 CONCLUZII.
 În concluzie pot afirma că părinții, societatea, dar și scenele la care suntem
martori în copilărie – toate construiesc pilonii de rezistență ai personalității
noastre. Dezvoltarea cognitivă a copiilor abuzați și neglijați poate fi afectată în
mod sever. Incompetența lingvistică comparativă a copiilor abuzați este cel mai
evidentă chiar din primii ani. „Recuperarea” într-o etapă ulterioară reprezintă o
provocare semnificativă pentru mulți copii deoarece în anumite cazuri mult mai
extreme, dezvoltarea cerebrală este împiedicată de lipsa de stimuli pozitivi.
Imposibilitatea de a cultiva capacitatea cognitivă a unui copil atrage după sine
daune grave și de lungă durată.
 Deși violența psihologică și neglijarea emoțională pot fi mai dificil de depistat
față de violența fizică, efectele acesteia pot fi la fel de subtile. Depresia,
tulburările de anxietate, tulburările de nutriție și suicidul sunt toate asociate cu
violența psihologică în timpul anilor de formare din copilărie și adolescență.
Bibliografie:

 1. MITROFAN, NICOLAE- Agresivitatea- Psihologie socială, Editura Polirom, Iaşi,

1996.
 2. CÂMPINEANU, I.; NEAMŢU, G.- Intervenţie şi prevenţie în delicvenţă,
Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1998.
 3. RUDICǍ, TIBERIU- Familia în faţa conduitelor greşite ale copilului, Editura
Didacticǎ şi Pedagogicǎ, Bucureşti, 1981.
 4. http://www.scoalaparintilor.ro/psihologia-copilului/efecteleviolentei-
domestice-asupra-copi-5.html
 5. https://www.didactic.ro/revista-electronica/revista-electronicadidactic-
ro-issn-aa844-4679-decembrie-2-aa/consecintele-psihocomportamentale-ale-
violentei-domestice-asupra-copilului-invcamelia-racu-sc-cu-cls-i-iv-nr-4-
zimnicea