Cap 5 .

Minunata europă a orașelor și universităților sec XIII

Introducerea capitolului 5 , ne prezintă nivelul la care a ajuns

Europa Occidentală în sec XIII. Autorul ne vorbește despre faptul că
deja la acel moment se conturează anumite aspecte specifice care ne duc
cu gândul la europa occidentală pe care o cunoaștem azi. Spațiul
european a fost supus unor procese îndelungate care au definit un anumit
model european. Acest model are și anumite caracteristici precum:
1. Dezvoltarea orașelor , dacă în Perioada Timpurie vorbim despre
Europa satelor, deja către sec. XIII avem o Europă mai mult
orășenească. Anume orașele vor fi centrele economice și
intelectuale.
2. Dezvoltarea comerțului și creșterea rolului comerciantului ce va
duce la schimbări în sistemul economic și social
3. Dezvoltarea instituțiilor de învățământ primar și intermediar. În
medie în școlile din orașe veneau la 60% din copii. În orașul Reims
, Franța la școală mergeau chiar și fetele. Deasemenea
Universitățile erau instituții cu un rol major, la ele adesea predau
profesori cu renume și se studiau problem actuale precum
scolastica.
4. Răspândirea monarhiei de tip nou, cu monarhi care se implică în
crearea unei noi societăți aducând schimbări chiar și în creștinism,
cultul de bază a populației occidentale.
Înflorirea orașelor
Orașele din Epoca Medievală au devenit centre economice ,
spre deosebire de perioada antică când acestea erau mult mai slab
populate. Acest fenomen se datorează faptului că deja în această
perioadă se crează piețe de desfacere și schimb anume în orașe. Funcția
militară a orașelor rămâne pe planul doi , atâta timp cât de acest aspect
erau preocupate în prim plan Castelele Seniorilor. În orașe se dezvoltă
atelierele și aici sunt meșterii artizani. În acest context se formează o
mentalitate orășenească specifică . Anume în această perioadă se naște
celebra frază germană : Aerul orășenesc te eliberează.
 Creștinii preia concepțiile antice ale lui Aristotel și Ciceron ,
precum că orașele nu sunt ziduri ci mai întâi de toate oameni. Un lucru
curios îl afrima și filosoful creștin Albert cel Mare în predicile sale.
Acesta prezintă într-un mod deosebit orașul: ulițele mici și întunecoase
le asociază cu iadul, iar piețele largi – cu raiul.
Orașele europene încep să evolueze, apar primele reguli
publice în scopul evacuării deșeurilor.
Un specific al orașelor medievale este înconjurarea lor cu
ziduri, acestea jucau un rol important nu doar în sens de apărare ci și ca
sibol. Când orașul era confirmat din punct de vedere juridic, zidurile
respective erau reprezentate pe ștampile și sigiliile sale.
Dat fiind faptul că orașul era înprejmuit de ziduri s-a format
un concept interesant despre tot ce se află în interior și exterior atât din
punct de vedere teritorial cât și mental și cultural.Astfel tot ce era în
interior se considera evident mai superior. În acest sens comercianții
aducând producție pe piața orașelor europene, intrau din exterior în
interior, conturându-se contrastul menționat anterior, totodată în acest
fel încă din acea perioadă în Europa se încheagă conceptul de
superioritate pentru tot ce este intern și păstrează în sine acel
ceva ,,deosebit”.