Minunata europă a orașelor și universităților sec XIII
Introducerea capitolului 5 , ne prezintă nivelul la care a ajuns
Europa Occidentală în sec XIII. Autorul ne vorbește despre faptul că deja la acel moment se conturează anumite aspecte specifice care ne duc cu gândul la europa occidentală pe care o cunoaștem azi. Spațiul european a fost supus unor procese îndelungate care au definit un anumit model european. Acest model are și anumite caracteristici precum: 1. Dezvoltarea orașelor , dacă în Perioada Timpurie vorbim despre Europa satelor, deja către sec. XIII avem o Europă mai mult orășenească. Anume orașele vor fi centrele economice și intelectuale. 2. Dezvoltarea comerțului și creșterea rolului comerciantului ce va duce la schimbări în sistemul economic și social 3. Dezvoltarea instituțiilor de învățământ primar și intermediar. În medie în școlile din orașe veneau la 60% din copii. În orașul Reims , Franța la școală mergeau chiar și fetele. Deasemenea Universitățile erau instituții cu un rol major, la ele adesea predau profesori cu renume și se studiau problem actuale precum scolastica. 4. Răspândirea monarhiei de tip nou, cu monarhi care se implică în crearea unei noi societăți aducând schimbări chiar și în creștinism, cultul de bază a populației occidentale. Înflorirea orașelor Orașele din Epoca Medievală au devenit centre economice , spre deosebire de perioada antică când acestea erau mult mai slab populate. Acest fenomen se datorează faptului că deja în această perioadă se crează piețe de desfacere și schimb anume în orașe. Funcția militară a orașelor rămâne pe planul doi , atâta timp cât de acest aspect erau preocupate în prim plan Castelele Seniorilor. În orașe se dezvoltă atelierele și aici sunt meșterii artizani. În acest context se formează o mentalitate orășenească specifică . Anume în această perioadă se naște celebra frază germană : Aerul orășenesc te eliberează. Creștinii preia concepțiile antice ale lui Aristotel și Ciceron , precum că orașele nu sunt ziduri ci mai întâi de toate oameni. Un lucru curios îl afrima și filosoful creștin Albert cel Mare în predicile sale. Acesta prezintă într-un mod deosebit orașul: ulițele mici și întunecoase le asociază cu iadul, iar piețele largi – cu raiul. Orașele europene încep să evolueze, apar primele reguli publice în scopul evacuării deșeurilor. Un specific al orașelor medievale este înconjurarea lor cu ziduri, acestea jucau un rol important nu doar în sens de apărare ci și ca sibol. Când orașul era confirmat din punct de vedere juridic, zidurile respective erau reprezentate pe ștampile și sigiliile sale. Dat fiind faptul că orașul era înprejmuit de ziduri s-a format un concept interesant despre tot ce se află în interior și exterior atât din punct de vedere teritorial cât și mental și cultural.Astfel tot ce era în interior se considera evident mai superior. În acest sens comercianții aducând producție pe piața orașelor europene, intrau din exterior în interior, conturându-se contrastul menționat anterior, totodată în acest fel încă din acea perioadă în Europa se încheagă conceptul de superioritate pentru tot ce este intern și păstrează în sine acel ceva ,,deosebit”.