Specificul limbajului și

comunicării la copiii cu
tulburări de limbaj.
A elaborat: Halupneac Ana- Maria,
UPSC, FPPS, logopedie
Studentă, ciclul II, anul I
 Cuprins
• Ce reprezintă tulburarea de limbaj ?
• Etiologia tulburărilor de limbaj.
• Clasificarea tulburărilor de limbaj.
• Descrierea principalelor tulburări de limbaj.
 Ce reprezintă tulburarea de limbaj ?
• Tulburările limbajului reprezintă rezultatul disfuncțiilor intervenite în
recepționarea, înțelegerea, elaborarea și realizarea comunicării scrise și orale, din
cauza unor afecțiuni de natură organică, funcțională, psihologică sau
educațională, care acționează asupra copilului mic în perioada apariției și
dezvoltării limbajului.
Etiologia tulburărilor de limbaj.

• Reprezintă o ramură a medicinei care se

preocupă de studierea cauzelor și factorilor
care influențează apariției tulburărilor de
limbaj.
 Etiologia tulburărilor de limbaj.
• Tulburările de limbaj sunt determinate de acţiunea
unor procese
complexe:

a) în perioada intrauterină a dezvoltării fătului;

b) în timpul naşterii;
c) după naştere.
• Dintre cauzele care pot acţiona în timpul
sarcinii se pot menţiona: diferite intoxicaţii şi
infecţii (cu alcool, tutun, medicamente,
substanţe toxice)

• Din categoria cauzelor care acţionează în

timpul naşterii se pot menţiona: naşterile
grele şi prelungite, care duc la leziuni ale
sistemului nervos central; asfixiile ce pot
determina hemoragii la nivelul scoarţei
cerebrale; diferite traume fizice la nivelul
aparatului fono-articulator.
A treia categorie o constituie cauzele care acţionează dupănaştere;
acestea pot fi:

1) cauze organice;
2) cauze funcţionale;
3) cauze psiho-neurologice
4) cauze psiho-sociale.
Clasificarea tulburărilor de limbaj.
• În logopedia contemporană există numeroase clasificări
care sunt realizate în funcţie de diferite criterii: etiologic,
lingvistic, morfologic, simptomatologic.
Clasificarea profesorului Emil
Verza este bazată pe
următoarele criterii: anatomo-
fiziologice, lingvistic,
etiologic, simptomatologic şi
psihologic.
• tulburări de pronunţie sau articulaţie (dislalia, rinolalia,
disartria);
• tulburări de ritm şi influenţă a vorbirii (bâlbâială,
logonevroză, tahilalia, bradilalia, aftongia, tulburări pe bază
de coree, tumultus sermonis);
• tulburări de voce (afonia, disfonia, fonoastenia, mutaţia
patologică a vocii, etc.);
• tulburări ale limbajului citit-scris (dislexia-alexia şi disgrafia-
agrafia);
• tulburări polimorfe (afazia şi alalia);
Descrierea principalelor tulburări de limbaj.
 Tulburări de pronunţie sau articulaţie

• Dislalia- constă în abaterea de la pronunţia standard sau

incapacitatea copilului de a pronunţa corect un sunet, o silabă sau
un cuvânt. Sunetele cele mai afectate sunt cele care apar mai târziu
în vorbirea copilului necesitând o modulare şi o sincronizare mai
fină din partea componentelor aparatului fonoarticulator; este cazul
vibrantei ,,r”, siflantelor ,,s”, ,,z”, africatelor ,,c”, ,,g”, ,,ţ” şi
şuierătoarelor ,,ş” şi ,,j”.
• Diagnosticul dislaliei se poate pune după ce copilul împlineşte 3 ½
ani. Trăsătura caracteristică a vorbirii dislalice o constituie
tulburarea unităţii dintre forma şi conţinutul vorbirii.
 Rinolalia
(vorbirea pe nas)
• Rinolalia este o tulburare de
pronunţie. Se poate produce ca
urmare a unor malformaţii ce
sunt localizate la nivelul vălului
palatin sau datorită insuficientei
dezvoltări a acestuia.
 Rinolalia

• Deschisă (aperta) denumită și hiperinolalie, când unda respiratorie

se scurge pe cale nazală și în pronunția sunetelor orale;
• Închisă (clausa) cunoscută și sub numele de hiporinolalie, când în
pronunția sunetelor “m” și “n” aerul este obturat total sau parțial pe
traseul cavității nazale datorită vegetațiilor adenoide, polipi,
deviații de sept etc.
• Mixtă (mixa) când în vorbirea aceleiași persoane persistă atât
nazalizarea deschisă cât și cea închisă.
 Disartria
Disartria reprezintă o tulburare motorie de vorbire, datorată
slabiciunii grupelor musculare implicate în vorbire – mușchii feței,
gâtului și limbii sau a pierderii capacității de coordonare a acestora.
Simptomul poate fi întâlnit atât la copii cât și la adulți și se
manifestă prin vorbire lentă și nedeslușită, volum inegal al vocii,
vorbire “pe nas” sau cu o tonalitate joasa însoțită de dificultăți de
coordonare a mușchilor feței și ai limbii.
În anumite situații, dizartria poate fi însoțită de probleme de
vedere, tulburări de echilibru, cefalee datorate lezării prin diferite
mecanisme patologice a neuronilor motori ai sistemului nervos
central.
 Tulburări de ritm şi influenţă a vorbirii
• Bâlbâiala- este considerată o tulburare a controlului motor al
vorbirii, în care înlănţuirea succesivă a sunetelor din cuvinte
nu se mai poate realiza după modelul expresiv şi firesc.
 Bâlbâiala se prezintă sub 3 forme:
• Forma clonică – manifestată prin repetarea primelor sunete sau
silabe din cuvânt, cu pauze mai mari sau mai mici între primele
silabe şi restul cuvântului. Aceste repetări ale silabelor se
numesc ,,clonii”;
• Forma tonică – manifestată printr-un blocaj subit în vorbirea
fluentă, datorat apariţiei încordării musculare, care provoacă
spasme puternice ale aparatului fonoarticulator, încleştarea
maxilarelor şi neputinţa de a articula sunetul;
• Forma mixtă, - se manifestă ambele aspecte de mai sus fie cu
predominanţă clonică, fie cu predominanţă tonică.
 Logonevroza
Logonevroza ar putea fii definită
pe scurt ca bâlbâiala pe fond
nevrotic.
Tulburările de vorbire pe bază de
coree (boli ale creierului mic) sunt
determinate de ticuri nervoase sau
coreice ale muşchilor aparatului
fonoarticulator, fizionomiei ce se
manifestă concomitent cu
producerea vorbirii.
 Tahilalia
• Este o tulburare a ritmului de
realizare a programelor
articulatorii, caracterizată printr-o
vorbire prea accelerată. Viteza
accelerată a vorbirii tahilalice poate
fi atât de natură organică, cât şi
funcţională.
Copilul tahilalic este, în general,
nervos. El prezintă agitaţie motorie
şi instabilitate pronunţată a
atenţiei.
 Bradilalia
Este opus tahilaliei; se manifestă prin
vorbire rară, încetinită cu exagerări
maxime ale acestor caracteristici în
handicapurile accentuate de intelect. Se
observă în diferite forme de tulburări
mintale sau nervoase (stări depresive,
anxioase, inhibiţie, stări emoţionale,
epilepsie, tumori cerebrale).
 Tulburări de voce
• Afonia- este lipsa totală a sunetului vocal,
boala laringelui, care poate proveni din
inflamaţii, abcese, paralizie, răceală subită
a coardelor vocale sau strigăte forţate.
Afonia poate fi determinată şi de dereglări
psihice puternice, emoţii, stres, complexe
de inferioritate, care acţionează pe un fond
de hipersensibilitate a sistemului nervos.
Se deosebeşte de răguşeală, unde sunetul
vocal există, însă într-un volum redus.
 Disfonia
• Apare ca urmare a tulburărilor parţiale
ale muşchilor laringelui, ale coardelor
vocale şi a anomaliilor constituite de
nodulii bucali sau polipi. Dereglările şi
spasmele respiratorii produse în urma a
unui tonus muscular slab sau pe baza
tracului, a emoţiilor, a şocului, a
anxietăţii, pot determina instabilitatea
vocii, inhibiţia ei, monotonia şi caracterul
şters, nediferenţiat sau chiar şoptit.
 Tulburări ale limbajului citit-scris
• Dislexia, cunoscută și drept tulburare de citire,
reprezintă dificultatea de învățare
caracterizată prin probleme de citire în ciuda
unui nivel normal de inteligență. Diferite
persoane sunt afectate în moduri diferite.
Problemele pot include rostirea cuvintelor,
ortografierea cuvintelor, citirea rapidă,
scrierea cuvintelor, pronunțarea cuvintelor la
citirea cu voce tare și înțelegerea textului citit.
• Adesea, aceste dificultăți sunt observate mai
întâi la școală. Dificultățile nu sunt voluntare și
cei cu această afecțiune au o dorință normală
de a învăța.
 Disgrafie
Disgrafia este o tulburare
neurologica care afecteaza scrisul.
Un copil cu disgrafie va avea un scris
dezordonat si incorect. La copii,
afectiunea este descoperita in
momentul in care copilul incepe sa
scrie. Disgrafia la adulti este asociata
de obicei cu o trauma la nivelul
creierului.
 Tulburări polimorfe
• Alalia - este o tulburare gravă de vorbire, care constă în
imposibilitatea unei persoane de a vorbi, deşi are auzul
normal; persoana în cauză emite cel mult nişte sunete fără
înţeles. Cauzele alaliei sunt multiple: lipsa de dezvoltare a
imaginii cerebrale, în care se elaborează înţelegerea şi
expresia vorbirii deficiente în dezvoltarea auzului
fonematic, a văzului. Atitudinea copilului alalic: este retras,
tăcut; el preferă singurătatea. El reacţionează violent,
nervos, când este solicitat mai stăruitor să vorbească.
 Afazia
• Este o tulburare a funcţiilor limbajului,
datorată afectării centrilor nervoşi. În
formele de afazie motorie predomină
tulburări expresive, orale sau grafice, iar
în cele senzoriale predomină tulburările
receptive de înţelegere a cuvintelor.
• Sub aspectul simptomatologiei, afazia se
aseamănă cu alalia, de se deosebeşte
doar printr-o simptomatologie
neurologică mai pronunţată. De
asemenea alalia este congenitală. Iar
afazia este întotdeauna dobândită. La
afazic, spre deosebire de alalic, sunt
conservate unele elemente verbale.
 Bibliografie
• 1. Emil Verza ,,Psihopedagogia specială” , București 1999.
• 2. Centrul de intervenție precoce ,, Întârziere în dezvoltarea limbajului: semene
și recomandări”. 9_intirzieri_in_dezvoltare.pdf
• 3. Oana Nicolau articol - ,, Logopedie: ce este și cum poate ajuta un logoped
pentru copii.” https://www.clinicaoananicolau.ro/logopedie-probleme-vorbire
/
• 4.  Dr. Conf. univ. Tiberiu Dughi, dr. Mirela Ciolac ,, Suport de curs: introducere
în logopedie. ”
• 5. Iolanda Tobolcea, Camelia Soponaru ,, Logopedie- Strategii terapeutice în
corectarea tulburărilor de limbaj.” Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”Iaşi 2013
Vă mulțumesc pentru atenție ! :-)