Limbajul

Vorbirea este o activitate foarte complexa, necesitand

miscari fine si coordonari foarte exacte ale organelor
vocale: laringe, limba si buze. Chiar pronuntarea corecta a
unei vocale necesita o extrema precizie, lucru de care ne
dam seama atunci cand invatam o limba straina. Exista un
numar mare de centri nervosi controland si declansand
limbajul.
Primul care a localizat centrul ce face posibila rostirea
cuvintelor a fost P. Broca, identificandu-l in circumvolutiunea a
III-a frontala.
 Tulburari ale limbajului
 Reprezinta toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de
scriere si citire, de mimica si articulare.
 Majoritate tulburarilor de limbaj apar la copiii de varsta mica
(2-3 ani) si de varsta prescolara, adica exact in perioada in care
limbajul se formeaza si se dezvolta.
 Tulburarile de limbaj sunt:
– Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei unuia sau mai
multor sunete: dislalia, dizartria, rinolalia)
Dislalia (in popor denumita si “pelticie”) reprezinta abaterea de la
pronuntia standard sau incapacitatea subiectului de pronunta corect un
sunet, o silaba sau un cuvant. Dislalia este prezenta la oamenii normali
cat si la cei cu handicapuri si este cea mai frecventa dintre tulburarile de
limbaj.
Dizartria reprezinta o vorbire confuza, disritmica,
disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in care
monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara.
Rinolalia (in popor denumita si “fonfaiala” sau vorbire
pe nas) consta in pronuntarea nazonata a sunetelor.
Tulburari de ritm si fluenta(balbaiala, bradilalia, tahilalia, logonevroza si tulburari
coreice)
Balbaiala este o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin dezordini intermitente ale pronuntiei,
repetari convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultati in
articularea unor cuvinte.
Bradilalia este o vorbire rara, lenta, incetinita, cu exagerari maxime ale acestor caracteristici in
cazul oligofreniei.
Tahilalia este o vorbire exagerat de rapida, care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasa
sau cu hiperexcitabilitate.
Logonevroza este o tulburare de ritm si fluenta a vorbirii si presupune, pe langa o repetare a
sunetelor, silabelor si cuvintelor, o batere a tactului pe loc, o modificare a atitudinii fata de
vorbire, de mediul inconjurator si o prezenta a spasmelor, incordarii, a unei preocupari exagerate
fata de propria vorbire. Caracteristica acestei tulburari este logofobia (teama crescuta de a vorbi,
mai ales in public sau in conditiile de stres emotional).
Tulburarile coreice presupun ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatori, mimicii,
care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii.
Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia)
Afonia consta in pierderea vocii ca urmare a lezarii laringelui, caz
in care, daca nu dispare vocea atunci aceasta se manifesta in
soapta din cauza imposibilitatii corzilor vocale de a vibra.
Disfonia este o tulburare partiala a vocii, aparuta in urma
situatiilor de soc emotional, trauma psihica, trac, angoasa. Aceste
situatii pot determina instabilitatea vocii, inhibitia ei, monotonia
sau caracterul sau sters, nediferentiat.
Fonoastenia este o tulburare functionala ce se manifesta prin
slabirea/pierderea temporara a vocii si apare ca rezultat al
folosirii incorecte sau abuzive a acesteia, care determina obosirea
ei (mai frecventa in cazul anumitor profesii cum ar fi profesori,
cantareti, naratori, etc.).
Tulburari ale limbajului citit-scris(dislexia, disgrafia, alexia si agrafia)

Dislexia este dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la

nivelul perceptiei auditive, optice sau chinestezice, sau, la modul
mai general, orice tulburare care intervine in achizitia cititului, in
mecanismele acestuia.
Disgrafia consta in incapacitatea copilului dezvoltat normal din
punct de vedere al limbajului, auzului si intelectului, de a invata
corect si de a utiliza scrisul in conditii normale.
Alexia reprezinta pierderea capacitatii de a citi si de a intelege
limbajul scris.
Agrafia reprezinta pierderea capacitatii de a scrie la o persoana care
in prealabil scria normal, cauzata de lezarea lobului parietal stang.
 Tulburari polimorfe (afazia si alalia)
Afazia reprezinta incapacitatea de a vorbi manifestata la o persoana cu un
comportament verbal prealabil normal.
Alalia reprezinta imposibilitatea de a vorbi, dobandita la nastere, in conditiile
inexistentei dificultatilor de ordin senzorial sau de intelect mari, care sa impiedice
insusirea limbajului de catre copil.
Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, retardul verbal, disfunctii
verbale asociate autismului infantil sau handicapului de intelect sau handicapului
de auz)

Mutismul psihogen reprezinta

refuzul total sau partial al copilului
de a comunica cu anumite persoane,
iar in forme grave acest refuz se
extinde asupra intregului mediu
inconjurator sau asupra unor
anumite situatii.
Retardul verbal reprezinta blocajul
ritmului de evolutie a limbajului.
Tulburari asociate unor afectiuni de tip psihopatologic sau
psihiatric (ecolalia, jargonofrazia).
Ecolalia este o tulburare caracterizata prin
repetarea cuvintelor rostite de o alta persoana.
Ecolalia poate fi intalnita intr-o varietate de
stari patologice, precum sindromul Tourette,
boala Alzheimer, boala Pick, schizofrenie,
leziuni ale lobului frontal, etc. Pana la 75%
dintre persoanele cu autism prezinta o anumita
forma de ecolalie.
Jargonofrazia se manifesta printr-o exprimare
neinteligibila, cu sunete fara semnificatie. Poate
fi intalnita in afazia motorie, demente, leziuni
cerebrale.
 Bibliografie
1. Cosmovici, Andrei – Psihologie generală, Editura
Polirom, 2005
2. Golu, M – Bazele psihologiei generale . Editura
Universitara Bucuresti
3. https://cabinet-logopedie.ro/tulburarile-de-limbaj/
Proiect realizat de

Student: Stefanescu Nicoleta

Anul I – Psihologie
Universitatea “Vasile Goldis” Arad