FAPD

TULBURĂRILE DE
LIMBAJ
Grumeza Erica
Introducere

Tulburări de limbaj se diferenţiaz de particularităţile vorbirii individuale,şi de

particularităţil epsihofiziologice de vârstă (unii oameni vorbesc nuanţat,
expresiv, alţii au o vorbire mai puţ ininteligibilă, obositoare, prea şoptită).
Este absolut necesar să se facă o delimitare precisă între particularităţile
individuale ale limbajului şi tulbură rile de limbaj. Primul indiciu pe baza
căruia putem suspecta un copil ca având tulburări este frecvenţa mult mai
mare a dificultăţilor de exprimare faţă de posibilităţile medii pentru vârsta lui.
În acest sens tulburările în vorbire trebuie să fie tratate cât mai timpuriu după
apariţia lor.
În categoria tulburărilor de limbaj se cuprind toate deficienţele de înţelegere
şi exprimare orală,de scriere şi citire, de mimică şi articulare; stau orice
tulburare, indiferent de forma sa, care se răsfrânge negativ asupra emisiei
ori a percepţiei limbajului.

Prin tulburările de limbaj înţelegem toate abaterile de la limbajul normal,

standardizat, de la manifestările verbale tipizate unanim acceptate în limba
uzuală, atât sub aspectul reproducerii cât şi al perceperii, începând de la
reglarea diferitor componente ale cuvântului şi până la imposibilitatea
totală de comunicare orală sau scrisă.
 Clasificarea tulburărilor de limbaj

TULBURĂRI TULBURĂRI TULBURĂRI TULBURĂRI TULBURĂRI TULBURĂRI TULBURĂRI

DE DE RITM ȘI ALE DE VOCE POLIMORFE DE ALE
PRONUNȚIE FLUENȚĂ LIMBAJULUI Afonia
ALE LIMBII DEZVOLATRE LIMBAJULUI
ȘI Bîlbîiala
SCRIS-CITIT Disfonia
Alalia
A BAZATE PE
Fonastenia
ARTICULAȚIE Logoneuroza
Alexia
Afazia LIMBAJULUI DISFUNCȚII
Tahilalia
Dislalia
Dislexia
Mutismul
PSIHICE
Bradilalia
Finolalia Aftongia Retard Verbal
Dislogii
Dizartria
Ecolalii

Jargonofazii
Bradifazii
 Dislalia
Dislalia constă în dificultatea de a putea pronunța
sunete (de exemplu, consoane). Este o alterare fonetică
și este de obicei o problemă temporară.
Există o incapacitate de a produce foneme ale unei limbi
specifice și nu există nicio cauză organică sau
neurologică care să o poată justifica. Afectarea, în acest
caz, apare la dispozitivul fonoarticulator.
Cauza dislaliei poate apărea din cauza deficitelor de
percepție auditivă și fonologică sau discriminare sau din
cauza problemelor din memoria auditivă, deoarece există
dificultăți motorii orale sau din cauza problemelor din
mediul de dezvoltare.
RINOLALIA
Rinolalia sau vorbirea pe nas – este o tulburare de limbaj
in care pronuntia sunetelor si vorbirea in general, este
distorsionata. Aceasta este o tulburare destul de rara, care
este diagnosticata la 1-2 copii din 1000. Un tip similar de
defect de vorbire poate fi congenital si dobandit.
Calitatea vocii depinde de anumiti factori ca dimensiunea si
forma gurii, a nasului si a gatului, precum si de miscarile
aerului de-a lungul structurilor prin care trece. Patogenia
generala a acestei afectiuni este interactiunea gresita dintre
cavitatea nazala si rinofaringe. Acesta este motivul pentru
care in timpul formarii sunetelor, fluxul de aer este in mod
gresit transmis, iar pronuntia este distorsionata.
DIZARTRIA
Dizartria reprezinta o afectiune care presupune o tulburare
a vorbirii, aparuta ca rezultat al slabirii muschilor implicati
in vorbire. Aceasta slabire a muschilor implicati in actul
vorbirii este cauzata, de obicei, de afectiuni neurologice.
Dizartria afecteaza intelegerea vorbirii, naturaletea acesteia
sau pe chiar ambele. Exista, insa, pacienti in cazul carora
inteligibilitatea nu a avut de suferit.
BALBISM
Balbismul este o tulburare de vorbire in care fluenta normala
a vorbirii este intrerupta de repetitii frecvente sau
prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte sau de
inabilitatea individului de a incepe pronuntia cuvantului.
Intreruperile in vorbire pot fi insotite de clipiri frecvente ale
ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale mandibulei sau alte
comportamente care arata stradania persoanei de a se
exprima.
Anumite situatii, cum ar fi vorbirea in fata unui grup de
persoane sau la telefon, pot determina inrautatirea
balbismului, in timp ce alte situatii, cum ar fi cantatul sau
vorbirea de unul singur, imbunatatesc fluenta vorbirii.
Afectiunea este cunoscuta sub numele de balbaiala.
LOGONEUROZA
Logoneuroza este o încălcare a fluență (convulsivă), care se manifestă sub forma unor întârzieri involuntare,
repetarea prelungite sau de a pronunța anumite sunete, cuvinte sau silabe. Astfel, logoneuroza este numită una
dintre formele de stingiere, formarea cărora se datorează nevrozei.
Cel mai adesea, stommering (logoneurosis) apare datorită următorilor factori:
în copilărie (2,5-6 ani), atunci când există o acumulare activă de vocabular;
cu alte tulburări de vorbire (de exemplu, cu dezvoltarea întârziată a vorbirii, hipoplazia generală de vorbire,
alalia, dyslalia, rinolalia etc.);
în procesul educației patologice, încălcarea rolului familiei;
cu anumite proprietăți ale sistemului nervos (datorită excitabilității crescute, a impresibilității, a
vulnerabilității, a labilității emoționale);
cu părinți încurcați, precum și trăsături caracteristice specifice acestora;
în adolescență (14-17 ani), când încărcăturile de stres cresc din cauza necesității de a-și afirma importanța în
societate;
datorită modificărilor hormonale din organism;
cu infecție a sistemului nervos central;
în paralizia cerebrală a copiilor (uneori stuttering se manifestă în paralizie cerebrală ca o boală concomitentă);
BRADILALIA
Bradilalia este o afecțiune medicală constând într-o alterare a modului de a vorbi. Persoanele
care suferă de aceasta au atât ritmul, cât și fluența vorbirii afectate. Din acest motiv, modul
în care emit cuvinte este mai lent decât în ​m od normal, pe lângă alte probleme de exprimare.
Astfel, de exemplu, bradilalia poate provoca mutism (lipsa temporară de vorbire), prelungirea
excesivă a fonemelor sau bâlbâială. Această tulburare este legată de diferite tipuri de
probleme neurologice, astfel încât cauzele care o produc vor fi diferite în fiecare caz.
Principalul simptom al bradilaliei este dificultatea de a vorbi fluent și într-un ritm normal.
Pacienții cu această problemă au probleme în a produce cuvinte cu aceeași viteză ca o
persoană sănătoasă; în plus, ele prezintă de obicei un ton monoton și o voce ușor
distorsionată.
ALEXIA
Termenul “alexia” provine din limba greacă “a”- fără şi
“lexie”- cuvânt, care înseamnă, “incapacitate patologică
(congenitală sau dobândită) de a înţelege limbajul scris,
datorită unei asocieri între o tulburare a gândirii simbolice
cu o formă de agnozie vizuală, fără ca subiectul să prezinte
tulburări ale limbajului oral sau ale capacităţii de a scrie
corect. El nu poate citi din cauza unei leziuni a semisferei
cerebrale stângi, deficit specific de percepere a semnificaţiei
cuvântului scris.”
Dislexia- disgrafia
Dislexia este dificultatea de a stapani in mod precis si fluent
limbajul scris-citit, dificultate ce afecteaza aproximativ 10%
din populatie.
Aceasta afectiune este intalnita atat in randul copiilor, cat si
in cazul adultilor, cu diferente in ceea ce priveste contextul
aparitiei sau alte manifestari asociate. La varsta tanara este
descoperita in momentul in care copilul incepe sa scrie si se
poate asocia altor tulburari de invatare, in timp ce la adulti
poate debuta in urma unui accident vascular cerebral sau
traumatism cerebral.
AFONIA
Afonia este o tulburare de vorbire care constă în lipsa
sau pierderea vocii datorită lezării laringelui sau
inervației acestuia, cavității bucale sau mușchilor
implicați în actul vorbirii, cu păstrarea capacității de a
articula. Poate apărea în tumorile laringelui, în
tuberculoză, în sifilis, în laringite simple, după
traheotomie, în intoxicația cu beladonă etc.
DISFONIA
Disfonia sau raguseala reprezinta alterarea calitatii vocii si
poate sa fie de natura functionala sau organica. Vocea este,
de fapt, un produs al corzilor vocale - atunci cand aerul
trece si vibreaza, aceste corzi vocale vibreaza la randul lor
producand un sunet care este amplificat de cavitatea orala,
nas si faringe. Dimineata, multe persoane prezinta disfonie
sau raguseala matinala. Aceasta poate fi functionala, deci
poate sa fie o fonoastenie (sau fonastenie), adica o oboseala
a vocii, fara a fi vorba despre leziuni sau probleme
structurale anatomice sau poate sa fie de natura organica -
cum ar fi refluxul gastroesofagian (ce poate provoca
disfonia matinala).
FONOASTENIA
Fonastenia – este de natura functionala de cele mai multe ori.
Ceea ce poate da nastere la fonastenie este folosirea incorecta
si abuziva a vocii (cantareti, profesori, oratori), ca si
laringitele.
Pseudofonastenia apare cu o oarecare frecventa la unii
prescolari , ca urmare a suprasolicitarii vocii, dar mai cu
seama in starile emotionale puternice.
In majoritatea cazurilor, fonastenia este insotita de o serie de
dereglari de ordin psihic(frustrare, nesiguranta, teama, frica),
care o mentin si chiar o accentueaza.
Toate formele de fonastenie duc la scaderea intensitatii vocii,
pierderea calitatilor muzicale, intreruperea si rateul vocii,
tremurul si obosirea timpurie a vocii.
ALALIA
Alalia reprezinta incapacitatea de a folosi vorbirea ca
mijloc de comunicare, dar fara a fi asociata de cele mai
multe ori cu probleme intelectuale sau de dezvoltare
neurologica. Este absenta sau subdezvoltarea vorbirii la
copii cu auz normal. Cauzele pot include probleme
vasculare, inflamatorii, intoxicatii sau leziuni traumatice
ale creierului, tulburari metabolice in dezvoltarea
prenatala sau postnatala.
AFAZIA
Afazia reprezintă o tulburare de limbaj rezultată în urma
deteriorării sau a vătămării acelei părţi a creierului care
controlează exprimarea şi înţelegerea limbajului.
Frecventă la persoanele în vârstă care de cele mai multe
ori au suferit un atac cerebral, afazia pune individul in
imposibilitatea de a întelege limbajul vorbit sau scris.
Persoanele afectate de afazie pot pronunţa anumite sunete
şi pot, de asemenea, întelege cuvinte vorbite, dar sunt
incapabile să-şi contureze propriile cuvinte. În alt caz, ele
pot fi în măsură să articuleze un cuvânt, dar la fel de uşor
devin incapabile să rostească un altul.
MUTISMUL
Mutismul este o patologie psihomotorie severă în care bolnavul
nu poate răspunde la întrebările puse și îl face clar cu semne
despre capacitatea sa de a comunica cu indivizii din jurul său.
Tradus din limba latină, mutism înseamnă mut, mut. În
neurologie, această patologie este caracterizată de tulburări de
vorbire, iar în psihiatrie această afecțiune este considerată în
cadrul tulburărilor mentale, în timp ce pacientul își păstrează
capacitatea de a înțelege vorbirea și de a conduce conversația.
Mutismul trebuie diferențiat de afazie, care se caracterizează
și printr-o pierdere a capacității de a vorbi și apare din cauza
leziunilor creierului. Dacă pacientul este capabil să scrie, dar
nu este capabil să vorbească, atunci cel mai probabil are
mutism, nu afazie.
RETARDUL VERBAL
Diagnosticul retardului de limbaj se pune atunci cand copilul
nu reuseste sa atinga un nivel de dezvoltare a limbajului
corespunzator varstei sale cronologice.
Retardul de limbaj este o denumire generica ce inglobeaza trei
subgrupe in functie de gravitatea tulburarii de limbaj.
Dezvoltarea limbajului nu se face conform unui ritm identic
pentru toti si ceea ce poate fi considerat un simplu retard, in
alte cazuri poate fi un semn prevestitor pentru tulburari mai
grave. In alte cazuri, absenta limbajului pana la 2-3 ani poate
fi depasita. Diagnosticul nu se da in primii 2-3 ani de viata
tocmai datorita diferentelor de ritm de dezvoltare.
DISLOGIE
Tulburare de continut si forma a vorbirii datorita
modificarilor psihopatologice, neînsotita de tulburari ale
functiilor aparatului locomotor. Poate aparea în dementa,
afazie, retard mental etc
ECOLALIA
Ecolalia se traduce prin imitarea imediata, involuntara si repetitiva a
cuvintelor sau a frazei vorbite de o alta persoana. In copilaria mica,
specifica copilului intre 6 luni si 3 ani, acest tip de imitare repetitiva a
vocalelor si a sunetelor rostite de o alta persona, reprezinta un act
natural pentru dezvoltarea limbajului structurat si constient al copilului,
ce urmeaza sa se incheie in jurul varstei de 7-8 ani. Copilul imita in
aceasta perioada orice zgomot, orice cuvant fara sens, si chiar voci. Este
o etapa importanta in dezvoltarea limbajului receptiv si expresiv, insa
precautia nu trebuie sa lipseasca. Noua, parintilor, ni se pare un lucru
natural sa auzim copilul ca repeta dupa noi, de la televizor, insa daca
repeta cuvinte fara o adresare specifica, nu se mai afla in sfera
normalitatii, ci acest lucru poate indica o dificultate de ordin medical sau
chiar neurologic.
BRADIFAZIA

Tulburare de limbaj constand dintr-o exprimare rara a

cuvintelor.
 Modelul normal al dezvoltarii normale a vorbirii este prezentat mai jos:

1-6 luni – gangureste ca raspuns la o voce;

6-9 luni – gangureste tot mai mult si scoate sunete;
10-11 luni – imita sunete si poate spune „mama”, „tata” etc., fara a intelege exact sensul;
1 an – spune cuvinte precum „mama”, intelegand sensul, si adesea imita cuvinte de 2-3 silabe;
13-15 luni – vocabularul contine 4-7 cuvinte pe langa jargonul propriu, si mai putin de 20% din vorbirea sa este
inteleasa de un strain;
16-18 luni – vocabular de aproximativ 10 cuvinte, repetare automata a unor sunete (ecolalia) si jargon extins, 20-
25% din vorbire fiind inteleasa de straini;
19-21 luni – vocabular de 20 cuvinte, 50% din vorbire este inteleasa de straini;
22-24 luni – vocabular de peste 50 cuvinte, spune fraze de 2 cuvinte si 60-70% din vorbire este inteleasa de
straini;
2-2,5 ani – vocabular de 400 cuvinte, inclusiv nume, fraze de 2-3 cuvinte, folosirea de pronume, se reduce
repetarea automata a sunetelor, si 75% din vorbire este inteleasa de straini;
2,5-3 ani – folosirea pluralului si a trecutului, inteleaga notiunea de varsta si gen, numara corect 3 obiecte,
foloseste propozitii de 3-5 cuvinte, 80-90% din limbaj este inteles;
3-4 ani – propozitii de 3-6 cuvinte, pune intrebari, poarta conversatii, povesteste intamplari, spune povesti, si
aproape tot ceea ce spune este inteles de straini;
4-5 ani – propozitii de 6-8 cuvinte, numeste culorile, numara corect pana la 10.
 Cauzele tulburărilor de limbaj
pot fi diverşi factori sau
îmbinările lor:
dificultăţile în distingerea sunetelor la auz (în cazul auzului
normal);
leziunea în timpul naşterii a zonei vorbirii, amplasată pe creştet
;
defecteleîn structura organelor vocale – buzelor, dinţilor, limbii,
palatului moale şi dur.
mobilitateainsuficientă a buzelor şi limbii;
retenţia dezvoltării limbajului ca urmare a reţinerii în
dezvoltarea psihică;
limbajulincorect în familie şi etc.
TERAPIA TULBURĂRILOR DE
LIMBAJ
Anumite tulburări de limbaj dispar odată cu vîrsta, o parte din ele
pot fi înlăturate prin intermediul ajutorului nesemnificativ al
logopedului în lucrul cu părinţii sau în cabinetul logopedic din
cadrul policlinicii ori dintr-o grădiniţă obişnuită. Copiii cu tulburări
grave de limbaj au nevoie de ajutorul obligatoriu îndelungat al
logopedului în grupelede la grădiniţele logopedice. Cu toate
acestea, cu cît mai devreme o să vă adresaţi la logoped, cu atît
mai reuşit va fi lucrul de corecţie cu copilul dumneavoastră.
Activitatea logopedica cupinde exercitii cu caracter
general si exercitii cu caracter specific
Dintre activitatile cu caracter general amintesc:
Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir
- gimnastica generala, corporala
- exercitii respiratorii simple
Imbunatatirea miscarii organelor fono-articulatorii
- exercitii speciale pentru muschii obraijlor
- exercitii speciale pentru muschii limbii
- exercitii speciale pentru muschii buzelor
- exercitii speciale pentru muschii maxilarelor
Dezvoltarea muschilor fini ai mainii
Optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii activitatii
de scriere
In ceea ce priveste exercitiile cu caracter specific, acestea variaza in
functie de fiecare problema de limbaj in parte si presupun elaborarea
unui plan de interventie personalizat si adecvat la particularitatile de
dezvoltare ale fiecarui copil .
Conditiile de baza pentru ca un program logopedic sa demareze
eficient sunt legate de faptul ca este necesar ca, copilul sa stie sa
imite, sa poata sustine contactul vizual si sa poata fi antrenat in
activitate pentru scurt timp.
De exemplu, daca avem de-a face cu un sigmatism (adica, copilul nu
pronunta corect sunetul „S” ) avem de parcurs urmatorii pasi:
se emite izolat sunetul urmarind asezarea corecta a aparatului
fonoarticulator;
se lucreaza sunetul in silabe simple si in silabe repetate;
se lucreaza sunetul alaturi de diftongi;
se lucreaza sunetul, in pozitie initiala, in cuvinte monosilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie initiala, in cuvinte bisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie initiala, in cuvinte polisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie mediana, in cuvinte monsilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie mediana, in cuvinte bisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie mediana, in cuvinte polisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie, final in cuvinte monosilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie, final in cuvinte bisilabice;
se lucreaza sunetul, in pozitie, final in cuvinte polisilabice;
apoi se lucreaza sunetul in propozitii;
se lucreaza sunetul cu perechea lui sonora (Z)
In cazul in care este vorba de o nedezvoltare a limbajului, la toti pasii prezentati mai sus,
se adauga si etapa in care se emit izolat vocalele.
Aceste etape sunt necesare independent de varsta cronologica a copilului.
Tot in cadrul activitatii logopedice se urmareste si dezvoltarea abilitatilor de comunicare
orala ale copilului prin activitati de genul
Dezvoltarea vocabularului activ si pasiv, a limbajului impresiv si expresiv:
- formarea unui cuvant nou din ultima silaba (sau sunet) a cuvantului precedent (jocul de
tip fazan);
- completarea cuvintelor cu prima silaba rostita de logoped;
- gasire de rime;
- povestiri pe diverse teme;
- invatare de poezii, proverbe, ghicitori;
Este important pentru ca procesul de recuperare sa se realizeze cu succes sa existe o
buna colaborare intre logoped-terapeut si parinti. Astfel, interventia logopedica inceputa
de logoped trebuie sa fie continuata de terapeutul cu care copilul lucreaza in fiecare zi si
apoi sustinuta de parinti acasa.
BIOGRAFIE
https://www.academia.edu/22952068/Diagnosticarea_%C5%9Fi_clasi
ficarea_tulbur%C4%83rilor_de_limbaj
https://ro.warbletoncouncil.org/trastornos-del-lenguaje-3137
http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/2555/B
UGANU-Diana-Alina-TezaDoctor.pdf?sequence=1&isAllowed=y
http://www.cnaa.md/files/theses/2019/55463/ofelia_popescu_abstr
act.pdf
https://terramed.md/ro/directii/neurologie-pentru-copii-si-
adult/tulburarile-de-limbaj/
http://www.webclinic.ro/dictionar-definitie/jargonofrazie-
jargonofazie/86580
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/afazie-
cauze-simptome-tratament