Tulburarile de limbaj

Tulburarile de limbaj sunt extrem de variate si fiecare prezinta o

problema a starii psihofizice a organismului, a maturitatii individului, a
interdependentei sociale.

Tulburarile de limbaj se impart in:

a. tulburari de pronuntie (dislalia,dizartria, rotacismul si pararotacismul,
rinolalia)
b. tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (balbaiala, tahilalia, logonevroza,
bradilalia, aftongia, tulburari pe baza de coree)
c. tulburari de voce (diftonia, afonia, fonastenia si pseudofonastenia, raguseala,
mutatia patologica a vocii)
d. tulburari ale limbajului scris (disgrafia, alexia, dislexia, agrafia)
e. tulburari polimorfe (alalia, afazia)
f. tulburari de dezvoltare a limbajului (mutismul psihogen)
Frecventa cea mai mare o inregistreaza in mod cert tulburarile care
afecteaza limbajul propriu-zis, tulburari din sfera sindromului dismaturativ
determinate de o usoara intarziere in aparitia si dezvoltarea vorbirii (ex.dislalia
de evolutie, balbaiala fiziologica, dislexia, disgrafia de evolutie).
Cea mai mare raspandire se intalneste la pronuntiile incorecte ale unor
sunete si cuvinte, deformari, substituiri, nazalizari ale unor sunete si cuvinte
(ex.dislalia simpla). Mai des sunt intalnite dislaliile functionale de evolutie si
mai rar cele organice. Avand in vedere ca dislaliile fizilogice dispar in jurul
varstei de 4 ani cand copilul isi insuseste modelele pronuntiei corecte, dislaliile
intalnite in clasele I-IV sunt considerate patologice.
Limbajul se formeaza printr-un efort indelungat astfel:
- la inceput vorbirea copilului se dezvolta pentru satisfacerea unor nevoi
imediate;
- odata cu inaintarea in varsta copilul invata sa inteleaga si sa raspunda corect la
o serie de solicitari, imbogatindu-si treptat vorbirea.
La inceput invatarea sunetelor se face pe baza de imitatie si joc, apoi
se realizeaza primele cuvinte, propozitii, fraze. In aceasta perioada apar primele
deficiente de vorbire care pot fi mentinute atat sub influientele educative, mediul
de viata, structura psiho-fizica a copiilor cat si de actiunea unor factori nocivi.

a. Tulburari de pronuntie

Dislalia este o tulburare de limbaj ce consta in deformarea,

substituirea, omiterea sau inversarea unor sunete in vorbirea spontana sau
reprodusa.
Dislalia poate fi :
- simpla sau monomorfa atunci cand este afectat un singur grup de articulare
- polimorfa cand sunt afectate mai multe grupe de articulare .
Daca majoritatea sunetelor sunt inlocuite prin sunetul-,,t “-dislalia
poarta numele de ,,tetism “. Sunetele mai putin afectate sunt cele care apar
primele in vorbirea copilului iar daca apar se corecteaza repede. Cele mai
afectate sunt sunetele: r, s, z, j, t, c, g, ce, ci, ge, gi .
Frecventa dislaliei este in functie de: varsta, educatie, particularitati
de limba. Dislalia poate fi afectata de anomalii organice care impiedica
functionarea normala a aparatului fonoarticulator. Dintre aceste anomalii
amintim: incapacitatea reunirii buzelor pentru articulatie (in cazul literelor p, b,
m, j, v), modificari ale stucturii limbii, despicatura palatului dur al cavitatii
bucale, modificari de structura a laringelui, anomalii ale corzilor vocale .
Pentru corectarea dislaliei se pot face exercitii de gimnastica
respiratorie, de educare a personalitatii, de dezvoltare a auzului fonematic .
La debilii mintali se observa greutati in modul de producere a vorbirii;
vorbirea este neclara, confuza.Tulburarea nu dispare decat prin terapia
logopedica. Cand se asociaza cu malformatii ale organelor perifeice de vorbire,
dislalia are o forma deosebit de complexa si poarta numele de dislalie mecanica
sau disglosie.
O forma asemanatoare dislaliei este dinolalia la baza careia stau o
serie de malformatii ce stau localizate la nivelul valului palatin, vegetatiile
adenoide, polipi, atonia sau paralizia valului palatin.
Disartria (dis = greu, artrom = articulatie) este favorizata de o
tulburare motorie generala, vorbirea fiind neclara, confuza, monotona, cu
rezonanta nazala.
Disartria apare dupa boli sau leziuni ale diferitelor regiuni ale
sistemului nervos central.
Disartricii intampina dificultati de comanda, conductibilitate si
coordonare a mecanismelor neuromusculare a vorbirii .
Tulburarilor de vorbire li se adauga si tulburari de respiratie, de
fonatie, afectand impreuna ritmicitatea si cursivitatea vorbirii .
Copilul disartric e constient de dificultatea realizarii miscarii
fonoarticulatorii, stie ce miscari trebuie sa execute dar nu le poate realiza.
Copilul disartric este incapabil in a-si stapani starile emotionale –
crize nemotivate de plans, ras, reactii bizare .
Nefiind capabil sa atinga un nivel corespunzator de autoservire,
ramane la un stadiu de infantilism si dependenta fata de parinti .
In cazul disartriei terapia logopedica trebuie sa inceapa de timpuriu
pentru ca modul defectuos de vorbire sa nu se transforme in deprindere.
Rinolalia ( rino = nas , lalie = vorbire) se caracterizeaza prin
tulburarea rezonantei sunetelor si vocii; ea este produsa de miscari asincronice
ale organelor de articulatie.
Partea functionala cea mai importanta a organului vorbirii este valul
palatin care separa cavitatea bucala de cea nazala.
 In terapia rinolaliei este necesara colaborarea chirurgului,
psihologului, familiei, logopedului.
Rotacismul si pararotacismul consta in deformarea, emisiunea,
inversiunea si inlocuirea sunetului ,, r “ .
Cel mai des sunetul ,, r “ este inlocuit cu ,, l “ si mai rar cu : ,, d , h , v
“. Prezenta rotacismului poate constitui un indiciu al existentei unei dislalii mai
extinse. La baza producerii rotacismului stau anomalii anatomice si functionale
ale limbii.

b. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii

Balbaiala este una dintre cele mai grave tulburari de vorbire ce

afecteaza posibilitatea exprimarii verbale independente; este un handicap mai
grav in comparatie cu dislalia.
Balbaiala este considerata un defect, o disritmie de alocutiune care se
repeta prin intreruperi, opriri sau prin repetarea unor sunete, silabe sau cuvinte.
Repetarea spasmodica a silabelor poate avea loc la inceputul si mijlocul
cuvantului cu prezenta unor pauze intre acestea sau prin aparitia spasmelor la
nivelul aparatului fonoarticulator, care impiedica dezvoltarea vorbirii ritmice si
cursive.
Repetarea silabelor si sunetelor se produce in primul rand pentru cele
care necesita un efort mai mare in emisie (pl, bl, cr, ca, si) sau cele ce apar mai
tarziu in ontogeneza si sunt mai putin consolidate. La unele persoane cu
handicap pot apare sunete sau silabe parazitare ce sunt intercalate in vorbire, ce
produc un efect dezagreabil. Spasmele de la nivelul aparatului fonoarticulator
sunt insotite de miscari usoare ale buzelor, grimase, incordari ale fetei si chiar
ale intregului corp, gesticulatii sau rigiditate articulata.
In toate formele de balbaiala apar o serie de reactii secundare ca efect
al incordarii si suprasolicitarii sistemului nervos. Printre acestea sunt
manifestarile neurovegetative, schimbarea culorii fetei, transpiratie, tulburari de
somn, creste agitatia si nervozitatea, respiratia devine scurta si intrerupta.
Balbaiala apare intre 2 si 4 ani si jumatate.
Cauzele care determina aparitia balbaielii sunt:
- imitatiile copiilor mici (2- 3 ani), a unor persoane adulte sau copiii
care au un asemenea handicap
- invatarea uneia sau a doua limbi straine (bilingvismul) inainte de
formarea deprinderilor in limba materna, ceea ce determina o supraincordare
nervoasa
- factorii ereditari ce au o influenta suficient de pregnanta prin faptul
ca se pot transmite anumite predispozitii caracteristice care predispun copilul
balbaielii
- prezenta unor leziuni la nivelul scoartei cerebrale frontale constituie
cauza disfluentelor verbale
 - intarzierile in dezvoltarea vorbirii se grefeaza pe un fond de
nedezvoltare a limbajului
- greselile de educatie, imitatia, starile de stress (stari conflictuale,
trumatisme).
- antecedentele din familie
- afectiuni care au franat dezvoltarea copilului
- retardari in dezvoltarea psiho – fiziologica generala
- labilitate emotiva
Tahilalia reprezinta vorbirea exagerat de rapida si apare mai frecvent
la persoanele cu instabilitate nervoasa, hiperexcitabilitate.
Logonevroza se transforma din balbaiala atunci cand apare sau exista
un fond nevrotic ca urmare a constientei handicapului.In cazul logonevrozei, pe
langa repetarea silabelor sau cuvintelor, sunt prezente grimasele si spasmele.
Traumele psihice, stresul pot provoca direct logonevroza prin ruperea
stereotipului dinamic al vorbirii.
Bradilalia este opusa tahilaliei si se manifesta prin vorbire rara,
incetinita, cu exagerari maxime ale acestor caracteristici in oligofrenie
(bradifazie).
Aftongia ia nastere atunci cand in muschii limbii se produce un spasm
tahic de lunga durata si insoteste de multe ori balbaiala.
Tulburari de vorbire pe baza de coree determinate de ticuri
nervoase sau coreice ale muschilor aparatului fonoarticulator, a mimicii, ce se
manifesta concomitent cu producerea vorbirii.

c. Tulburari de voce

Disfonia este provocata de tulburari partiale ale muschilor laringelui,

ai coardelor vocale si anomalii (noduli bucali, polipi).
Afonia este o tulburare grava a vocii. Ea apare in imbolnavirile acute
si cronice ale laringelui ca pareze ale muschilor sau in urma unor procese
inflamatorii.
Vocea in aceste situatii daca nu dispare complet se produce numai in
soapta. La inceput vocea este ragusita, scade in intensitate, este soptita, ca apoi
sa ajunga la afonie.
Fonoastenia si pseudoastenia sunt de natura functionala. Folosirea
incorecta si abuziva a vocii ca si a laringelui pot da nastere la fonoastenie.
Fonoastenia este insotita de o serie de dereglari de ordin psihic (frustrare,
nesiguranta, teama, frica).
Toate formele de fonoastenie duc la scaderea intensitatii vocii,
pierderea calitatii vocale, intreruperea si rateul vocii, tremurul si obosirea ei prea
devreme. Pseudofonoastenia apare la unii prescolari datorita abuzului de voce,
dar mai cu seama in starile emotionale.
 Raguseala vocala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii si
apare in urma imbolnavirilor laringelui, a cailor respiratorii (raceala, gripe) si a
ganglionilor fixati pe coardele vocale. De obicei, raguseala functionala apare in
stari emotionale puternice ca si in folosirea excesiva a vocii.

d. Tulburari ale limbajului scris-citit

In procesul elaborarii deprinderii de scris–citit la unii copii apar

dificultati. Cauzele sunt multiple, unele pot fi depistate de invatator, altele il
depasesc. Formarea deprinderilor de scris-citit depinde de o serie de factori cum
ar fi: dezvoltarea psihica generala, dezvoltarea motrica generala, nivel de
dezvoltare al vorbirii, motivatie, interes.
Se considera ca la varsta de 6 ani copilul are o dezvoltare biologica si
intelectuala suficienta pentru a-si insusi scrisul si cititul.
Ritmul deprinderii de scris – citit depinde de la un copil la altul.
Dislexia-disgrafia este o incapacitate partiala si persistenta a insusirii
de scris si citit.
Dintre cauzele aparitiei acestor difucultati amintim:
-cauze organice ( leziuni cerebrale )
-cauze psihopedagogice (scolarizare neregulata, nivel cultural scazut al
familiei). La aceste cauze se adauga dezvoltarea intelectuala, handicapul,
dificultati de articulatie. Copilul disgrafic – dislexic, desi are o vorbire normala,
auz si intelect normal, nu poate deprinde scrisul si cititul prin metodele obisnuite
si aceasta se explica prin incapacitatea de a lega simboluri grafice cu fonemul,
prin incapacitatea de a edifica scheme motorii sau perceptive.
Simptomele dislexie – disgrafie sunt multiple si sunt simultane in trei
domenii: auditiv, optic, kinestezic.
Dislexicul – disgraficul intampina de la inceput greutati in realizarea a
literelor, el nu poate urmari si nu poate respecta succesiunea elementelor grafice
ale literelor, le inverseaza, le lungesc, nu respecta proportiile literelor.
Acesti copii nu pot scrie dupa dictare, in mod frecvent inlocuiesc
literele cu altele, apar confuzii in transcrierea unor forme asemanatoare din
punct de vedere al formelor sonore (v – f, d – t), fac confuzii intre sunete, in
scriere dislexicii – disgraficii fac multe omisiuni si confuzii. In dislexie citirea
este fragmentara, uneori poate fi extrem de lenta sau precipitata, cu multe exitari
in citirea cuvintelor, cu pauze mari.
Majoritatea disgraficilor sunt si disortografici, intampina dificultati in
invatarea regulilor de ortografie, ei scriu, citesc fara sa respecte semnele de
punctuatie, pot scrie cu litera mare in interiorul cuvantului.
La debilul mintal este caracteristica scrierea inegala, dezordonata,
multiple retusuri, ezitari, omisiuni, confuzii.
Cauzele tulburarilor de scris – citit pot fi: deficiente de auz, vaz,
educatie nefavorabila, varsta la incepe invatarea scrisului si cititului, ereditate.
 Tulburarile de scris si citit au influienta asupra dezvoltarii memoriei si
inteligentei

e. Tulburari polimorfe

Alalia si afazia alcatuiesc tulburari polimorfe ce sunt afectiuni ale

limbajului si vorbirii determinate de leziuni cortico – subcorticale.
Alalia este o tulburare grava de vorbire determinata de factori nocivi,
care afecteaza si se caracterizeaza prin neputinta alaliticului de a vorbi si a
intelege in totalitate sau suficient vorbirea altora, cu toate ca organele de
receptie sunt sanatoase si insuficientele nu sunt de tip oligofren.Termenul de
,,alalie” vine de la grecescul ,,alalos”- fara vorbire, mutenie.
Alalia afecteaza atat limbajul expresiv cat si cel impresiv.
Inteligenta alalicilor este aproximativ normala, dar exista intarzieri de
perceptie, intarziere si neindemanare motorie. Alalia este intalnita la copiii care
nu au vorbit niciodata si care nu se explica prin deficitul de auz sau prin
intarziere mentala.
Cauzele alaliei sunt complexe si greu de precizat; se pot grupa in trei
categorii:
1. Cauze generale: alcoolismul parintilor, sifilis, tuberculoza, rahitism, traume la
nastere.
2.Cauze psihice: lipsa imboldului in vorbire, teama patologica, tonus psihic
scazut.
3.Cauza motorii: intarziere motorie, deficiente generale de motricitate.
La copilul alalic se mentine un mutism prelungit pana la varsta de 5-
7- 11 ani. In aceasta perioada copilul fie emite sunete nearticulate, gangurite, fie
pronunta anumite monosilabice.
De obicei alaliticii prezinta intarzieri de dezvoltare fizica si psihica.Se pot intalni
si cazuri cand alaliticii sunt si debili mintali.
Copilul alalic cu debilitate mintala se distanteaza net de copilul alalic fara
debilitate mintala, prin dezvoltarea din punct de vedere psihic intr-un ritm
incetinit, limitat, nereusind sa atinga performantele copiilor alalici cu posibilitati
de intelegere normale.
Copilul alalic neputand vorbi nu va obtine cunostintele necesare.
Alalicul este izolat, are suferinte psihice serioase, aste irascibil, lipseste
comunicarea cu cei din jur.
Articularea sunetelor poate fi :
-hipertona (in timpul pronuntiei organele fonoarticulare sunt incordate) si
alaliticul nu pronunta sunetele s, z, t;
-hipotona (articularea este foarte slaba, confuza) si alaliticul are greutati de
pronuntare a sunetelor c – g, che – chi, ghe – ghi.
 In perioada cand alaliticul nu vorbeste comunicarea se realizeaza
foarte mult prin mimica si gesturi

Alalia poate fi: motorie, senzoriala, mixta.

Alalia motorie : vorbirea spontana este absenta sau se reduce la 3- 4
cuvinte. Vorbirea repetata este imposibila. Evolutia limbajului este lenta. Pe
parcursul terapiei logopedice incep sa comunice, sa articuleze sunete, sa
pronunte unele cuvinte, sa formeze propozitii din 2-3 cuvinte.
Alalia senzoriala: vorbirea spontana este absenta sau redusa la 2 – 3
cuvinte. Pe parcurs vorbirea poate sa devina corecta din punct de vedere
gramatical. Vocea alaliticului senzorial este sonora. El poate pronunta unele
cuvinte, dar nu intelege vorbirea prin cuvinte. In unele cazuri alalia este asociata
si cu deficit auditiv si atunci vorbirea lipseste.
Evolutia limbajului depinde de gradul deficitului neurologic
Alalia mixta : in acest caz vorbirea lipseste. Ea se datoreaza unei
afectiuni a creierului. Alalia mixta este intalnita mai rar si una dintre formele
senzoriale sau motorii este mai accentuata.
Afazia este o tulburare dobandita, instalata la varstele adulte, dupa ce
limbajul s-a instalat. In cazul afaziei se manifesta o scadere a memoriei,
reproducerea este mai slaba ca recunoasterea si invatarea. Memoria auditiva este
mai scazuta decat cea vizuala. Afazicul nu poate intelege si nu poate utiliza
simbolurile limbajului atat cele vorbite cat si cele scrise; nu poate comunica prin
scris sau prin vorbire articulata, nu intelege ce i se spune si nu intelege ce este
scris.

f. Tulburari de dezvoltare a limbajului

Mutismul electiv sau voluntar se manifesta prin refuzul partial sau

total de a comunica cu unele persoane, iar in forme grave acest refuz se extinde
asupra intregului mediu inconjurator. Mutenia este temporara si poate dura de la
cateva saptamani la ani de zile.
Mutismul electiv apare la copiii hipersensibili si este insotit de
tulburari comportamentale in care incapatanarea, timiditatea, brutalitatea,
irascibilitatea ocupa un loc important.
Desi nu comunica, copiii cu mutism electiv inteleg vorbirea si nu
manifesta deficiente de ordin intelectual.
Persistenta pe o perioada mai lunga de timp poate duce la ramaneri in
urma pe linia dezvoltarii vocabularului.
Mutismul electiv este inascut si poate dobandi un caracter permanent
daca nu se intervine corect.
In mutenie bolnavul refuza contactul cu mediul, iar in alalie bolnavul
cauta contactul social. Alalia se trateaza in general prin terapie logopedica de
lunga durata si foarte complexa. Este indicat ca ea sa inceapa la 4 – 5 ani.
Pentru usurarea intelegerii se va folosi mimica si gestul.