1.Conceptul de comunicare si limbaj.

Comunicarea este activitatea sau procesul prin care o persoana isi exprima
ideile,sentimentele sau prin care ofera altora informatii.Ea implica numerose forme de a trasmite
mesaje celor din jur prin limbaj, gesturi sau alte modalitati.
Limbajul este mai mult decat actul vorbirii si il defineste ca un sistem semantic complex
cu ajutorul caruia se realizeaza comunicarea intr-un anume context social,cultural.In mod
obisnuit actul comunicarii intre doua persoane include atat sistemul lingvistic verbal cat si
formele non-verbale ale comunicarii. Ultimele completeaza, accentueaza sau nuanteaza mesajul
transmis prin intermediul limbajului, fiind suportul emotiilor si al atitudinilor participantilor la
comunicare. Din acest punct de vedere, rolul pe care formele non-verbale de exprimare il au in
comunicare si in medierea relatiilor sociale este unul extrem de important. Aceasta deoarece
actul comunicarii presupune, atat in componenta sa receptiva cat si in cea expresiva, si, mai ales,
in procesul de relationare a celor doua componente, existenta unor abilitati cognitive si de
socializare,dobandite anterior, fara de care decodificarea si codificarea infomatiilor, indiferent de
suportulverbal sau non-verbal al acestora, este imposibila.

2.Idei conceptive despre autism.

Autismul este o boala ce se manifesta la nivelul creierului, care impiedica persoana
afectata sa relationeze corect cu cei din jur, sa isi exprime gandurile si sentimentele si sa aiba
o viata sociala normala. In functie de gradul de manifestare, maladia poate sa-l faca pe bolnav sa
fie complet dependent de asistenta sau sa isi capete cu trecerea timpului o independenta partiala.
De fapt, este vorba despre o inchisoare a sufletului, caci nimeni nu stie cu adevarat ce
simte o persoana care sufera de autism. Restul oamenilor pot intelege doar ceea ce ea exprima,
dar abisul interior poate adaposti multe sentimente ce poate nu reusesc sa iasa la suprafata. Unii
pacienti mai norocosi reusesc sa-si arata frumusetea inimii datorita faptului ca au calitati

incredibile in domeniul artei, putand canta, picta sau sculpta foarte frumos. Cei mai multi, din
pacate, raman singuri si neintelesi.

3.Simptomele specifice ale autismului.

In functie de gradul bolii, autismul poate sa dea simptome precum:
- incapacitatea de relationare non-verbala, copilul sau adultul nu priveste in ochi persoana care
comunica cu el;
- ii lipsesc anumite expresii faciale si ale corpului sau pare ca nu stie cum sa le foloseasca cum
trebuie;
- nu simte bucuria celor din jur, nu intelege glumele si nu poate lega prietenii normale;
- nu intelege tristetea, supararea, nu isi poate exprima empatia fata de o persoana de langa ea;
- aproape jumatate dintre persoanele cu autism nu vorbesc deloc sau scot niste sunete care doar
imita ce au auzit;
- restul, cele care stiu sa lege cateva fraze, au o dificultate in a crea un dialog normal si adesea nu
pot intelege si fi de acord cu punctul de vedere al interlocutorului;
- anumite cuvinte sunt repetate in mod obsesiv;
- in copilarie se poate observa o oarecare obsesie pentru o jucarie, un desen animat sau un
personaj, o persoana sau un loc.
-are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a usilor, invartitul in jurul
propriei axe, fluturarea si privitul mainilor etc

4.Aspecte generale legate de comunicarea si limbajul copiilor cu autism.

Daca se tine cont doar de inteledul restrans al termenului limbaj, anume abilitatea de a
vorbi, adica de a produce sunete si cuvinte, rolul pe care il au deficientele de limbaj in contextul
simptomatologiei autiste ar fi mai putin inteles. Este adevarat ca mai bine de jumatate dintre
copiii autisti nu vor reusi niciodata sa vorbeasca. Exista insa si autisti, aproximativ 25%, care
sunt capabili sa faca acest lucru, adica sa rosteasca cuvinte, iar intre ei exista o minoritate care
face acest lucru intr-o maniera functionala, ce le permite intr-o oarecare masura sa comunice si sa
inteleaga ceea ce li se comunica. Insa chiar si in cazul acestora din urma, deficiente identificabile
la nivele superioare ale comunicarii, care trec dincolo de simpla producere si intelegere de
enunturi, constituie o importanta piedica in cale integrarii lor sociale.
Dificultatile legate de limbaj si comunicare au fost mereu considerate ca avand
un lor important fiind o caracteristica specifica pentru autism.
Abilitatile legate de limbaj este larga,la autisti si, daca se ia in considerare autismul
ca intreg, este clar ca problema fundamentala este cea a comunicarii, decat a limbajului in sine.
Sunt afectate formele non-verbale ale comunicarii, si chiar daca uneori abilitatile legate de limbaj
sunt destul de bune, comunicarea si utilizarea sociala alimbajului ramane saraca.
Copii fara autism nu trebuie sa isi dezvolte propriile conventii de comunicare ci sunt in
mod normal socilaizati intr-un sistem existent.
Copii cu autism nu par a fi capabili sa recunoasca aceste stari mentale si astfel pentru ei
comunicarile timpurii sunt opace mai degraba decat transparente. Acesta in schimb inseamna
ca ei pierd procesul socializarii prin care se vor clarifica viitoarele conventii comunicative.
Forma normala de dezvoltare in care comunicarea precede limbajul si este primul mijloc de
invatare a sa, este perturbata in autism. Acesta nu doar ca face si mai dificila achizitia limbajului
(in sensul intelegirii si utilizarii sale mai mult decat ainvatarii ca strctura), dar de asemenea
inseamna ca pentru copilul cu autism vor fi probleme legatede modul in care este folosit limbajul
in educatie.
Deoarece autismul este o dizabilitate de origine biologica afectand functionarea
cerebrala,este foarte probabil ca ceea ce a cauzat autismul, sa fi cauzat si alte dezechilibre in
functionarea creierului, si autismul pur fara alte dizabilitati asociate, va fi foarte rar intalnit.
Astfel multe persoane cu autism vor avea si alte probleme care duc in continuare la dificultati de
3

limbaj.Dificultati severe de invatare sau dificultati specifice de limbaj asociate, adesea inseamna
ca dezvoltarea generala a limbajului este mult intarziata si intr-o minoritate semnificativa de
cazuri,indivitul ramane mut. Aceasta poate fi pentru ca copilului ii lipsesc mecanismele innascute
pentru ainvata structura limbajului.
Cu toate acestea, cel mai adesea sunt dificultati in achizitia limbajului extinse la toate
formele sale, inclusiv limbajul semnelor. Limbajul vorbit, in austism, variaza de la lipsa totala
(mutism) pana la o aparenta facilitate in utilizare. Cazurile in care limbajul este achizitionat, o
dezinvoltura legata de structura si forma, poate sa conduca in mod eronat unascultator naiv spre
o falsa impresie a ceea ce intelege de fapt persoana din ceea ce vorbeste.
Este normal sa se presupuna ca de obicei intelegerea precede producerea cuvintelor,
dar acesta nu este in neaparat si cazul copiilor autisti, deoarece s-a demonstrat ca chiar si
in cazurile incare pronintia si strctura propozitiei si a mesajului par bune, o analiza a acesteia ar
scoate la ivealafaptul ca intelegerea limbajului poate fi cu mult mai slaba decat abilitatea
persoanei de a-l produce.Problema autismului nu este o absenta a dorintei de interactiune si
comunicare, ci o lipsa a posibilitatii de a face acest lucru. Aceste dificultati de socializare
exercita o puternica influentaasupra comprehensiunii complexitatilor si schimbarilor continue ale
vietii sociale, subiectii autistirefugiindu-se in aspecte ale lumii care nu seschimba. Pentru a-si
controla incapacitatea de intelegeresi frica, ei se agata fie de obiecte sau de ritualuri, fie
isi concentreaza intreaga energie asupra unor subiecte anume in care regulile sunt fixe. Iar daca
sunt deranjati din aceste activitati repetitive, devinagitati, uneori chiar agresivi.

5. Dificultati specifice de comunicare.

Un specialist in domeniul dezvoltarii comunicarii copiilor cu autism, explicafatul ca unul
dintre cele mai izbitoare aspecte ale comunicarii cu copiii din spectrul autist este faptulca ti se
pare dificil si ciudat oarecum. Este important sa recunoastem ca ni se pare foarte normal
siatractiv sa comunicam cu copiii fara nevoi speciale, si ca motivatia de comunicare cu ei este in
modnatural puternica. Insa in cazul comunicarii cu copii autisti, multi dintre adultii care sunt ei
insisi persoane comunicative competente si cu experienta in priviinta copiilor, adesea se simt
4

nedumeritidupa ce vorbesc cu un copil autist, desi le este greu sa isi explice de ce.Lipsa vorbirii
este primul simptom observat in mod deschis de catre parinti si specialisti careduce la concluzia
ca copilul are nevoie de ajutor specializat. Urmeaza apoi de obicei apelarea la unlogoped, si
parintii spera ca aceasta va rezolva problema aparuta. Insa specialistii isi dau seama ca problema
copilului legata de vorbire este doar un simptom al unei probleme fundamentale caretrebuie sa
fie discutata deschis cu toate persoanele implicate in educarea copilului daca se doreste
cainterventia sa se adreseze problemei reale. Toti trebuie sa accepte faptul ca principiile
comunicarii trebuie dezvoltate inainte ca, cuvinetele sa fie intelese si vocalizate. Aceste principii
trebuie sareprezinte o prioritate in cadrul interventiei si continua sa ramana o prioritate si dupa ce
apar primelecuvinte.O caracteristica a copiilor cu autism este faptul ca nu reusesc sa
mentina contactul privirilor.Acesta poate fi, de exemplu, trecator sau evitat in mod intentionat.
Efectul acestui fapt, este cacopilul esueaza in a oferi mamei acea forma subtila de contact al
privirii, dar atat de importanta pentru ca mama sa poata sa dezvolte un curs al comunicarii.
Acesta lipsa a raspunsului poate apoi s-o descurajeze pe mama in a mai initia comunicarea. Ceea
ce inseamna ca copilul va fi lipsit de actede comunicare si acesta ii va afecta dezvoltarea sa in
ansamblu.Desi copiii cu autism adesea fac vocalizari sau produc cuvinte, acestea nu au calitatea
de a fimesaje impartasite cuiva, ci cel mai adesea pare ca le spune doar pentru sine insusi.
Asemenea copii pot fi foarte tacuti pentru perioade lungi, majoritatea folosesc plasul puternic
pentru a semnalamanie sau distres. Instinctul mamei pentru a face sa inceteze plansul
copilului este puternic esincercand sa inlature orice ar considera ca poate provoca plansul
copilului. Aceasta duce imediat lastarea copilului de a fi lasat in pace. Acesti acopii de asemenea
au de obicei o serie limitata deexpresii faciale, adesea avand o fata inexpresiva sau zambind rar.
Lipsa feedback-ului poate fi foartedeezorientanta, in sensul ca e greu sa isi dea cineva seama
daca interactiunea este placuta sau nu pentru copil. Tinand cont de faptul ca de obicei mamele se
straduiesc mult pentru a obtine raspunsuricu semnificatie de la copiii lor, expresia neutra este
imediat

interpretata

ca

un

semnal

al plictiselii,

siaceasta

inevitabil

are

impact

asupra sentimentelor mamei.Mai tarziu, cand copilul autist isi duce parintele de mana spre
obisctul pe care il doreste,lipseste contactul vizual, si aratarea cu degetul este lipsita sau foarte
rara.
Mai intai o scurta clasificare citata de Muresan, C. legata de nivelul de realizare al
limbajului:
5

a)

nivelul

fonologic-

adesea,autistii

care

vorbesc

nu

prezinta

deficite de articulare,dar isi dezvolta sistemul fonologic intr-un ritm lent

decat cel normal
b) nivelul morfo-sintactic- utilizare deficitara in randul autistilor
c)nivelul semantic - n cazul autismului este extrem de afectat. copii
autisti dau dovada de o dificultate

in a utiliza cuvntele respectand

semantica aestora.
Uneori pot ajunge la un nivel satisfctor

al vocabularului, dar eueaz nu la

reprezentarea semnificaiei cuvintelor, ci la utilizarea lor corect.

Dificultile specifice se refer mai ales la folosirea termenilor caracteristici pentru
spaialitate, temporalitate i pentru relaiile interpersonale;
Autistul s-ar situa la extremitatea acestui pol gestaltist, poate i datorit deficitului de atenie
conjugat, care l-ar priva de decuparea limbajului indicat de adult. Tager-Flusberg(1981) a artat
faptul c nelegerea frazelor este precar fa de cea a copiilor normali, mai puin din motivele
unei comprehensiuni sintactice deficitare, ct mai ales din raiuni de comprehensiune
semantic.Eecul dezvoltrii abilitilor comunicaionale normale este, la ora actual, unanim
acceptatca una dintre cele mai importante trsturi ale autismului. Anomaliile limbajului sunt
deseorisemnalate de ctre prini i sunt considerate, n literatura de specialitate, ca fiind printre
primele probleme care produc ngrijorare.
Vocalizele emise de bebeluii autiti sunt rareori asemntoare cu cele ale celor normali, att n ce privete
extinderea, ct i frecvena. Acest lucru afecteaz i apariia limbajului verbal (normal ntre 9-12
luni). Copilul autist nu reuete s participe la"conversaiile prelingvistice" reciproce, care sunt
obinuite ntre mam i copil. nelegerea limbajului verbal este de asemenea redus, iar absena
gesturilor simbolice este o caracteristic prezent la aceti copii.
Chiar i cele mai simple gesturi sunt afectate, de exemplu, "artatul cu degetul", iar dac
totui copiii i puncteaz dorinele n acest mod, o fac mai degrab cu toat mna,dect cu
indexul. Rareori aceste micri sunt acompaniate de mimic, demonstraie sau gesturi
simbolice.Ca orice individ ns, autistul resimte anumite necesiti i dorete s transmit
anumite mesaje nspre cellalt. Dar maniera sa de comunicare non-verbal i verbal este extrem

de restrns i neconvenional. Modul su de a atrage atenia se reduce deseori la simple

strigte; intenia este deci prezent, ceea ce lipsete este ns, in mod dramatic, forma.
Din datele statistice rezult c 50% dintre copiii autiti folosesc totui limbajul verbal.
Din pcate, acesta nu are ntotdeauna valoare comunicativ, pentru c nu codific "aceeai
lume". El conine uneori formulri astfel nct numai cei apropiai pot s le decodifice.
Autistul vorbete sau ncearc s o fac din necesitate, pentru a-i descrie strile sau
pentru a-i manifesta cerinele. Cnd ascult, dac nelege, o face n general la primul nivel,
deoarece nu poate s conceap existena reciprocitii comunicrii.
Mecanismele care definesc tulburrile comunicrii autiste par a fi: instabilitatea
percepiei, incapacitatea segmentrii fluxului sonor n elemente distincte,imposibilitatea acordrii
sensului cu contextul, absena sentimentului de reciprocitate care presupune prezena unui punct
de vedere diferit. Despre copiii autiti se poate afirma, deci, nu numai c achiziia limbajului le
este ntrziat, ci i c utilizarea acestuia este complet diferit, att fa de copiii normali, ct i
fa de ali copii cu diverse tulburri de limbaj. Probabil c cea mai caracteristic trstur este
eecul n folosirea limbajului n scopul comunicrii sociale.
Copilul autist tinde s vorbeasc mult mai puin dect un copil normal, la un
nivel comparabil de dezvoltarea limbajului. El manifest o dorin extrem de redus
de "comunicare de dragul comunicrii".
In dialog,copilul autist pare incapabil s extind comentariul anterior al interlocutorului.
Dac este vorba de limbaj n general, el pare s nu tie cum s construiasc o poveste. Ambele
observaii sugereaz o incapacitate de codificare a argumentelor unei aciuni ntr-o structur.
Pentru studiul limbajului i al tulburrilor sale, la copiii autiti, trebuie realizate dou distincii:
prima este diferena de fluen verbal ntre autismul uor i cel sever, iar cea de a doua este
noiunea de gen sau stil, care poate fide ajutor, n cazul variabilitii deseori neexplicate sau
inexplicabile ntre formele de limbaj din cadrul autismului.
Aa cum s-a putut constata, n urma diverselor cercetri efectuate, n special, de J.
Bruner, copiii cu autism moderat ajung la achiziionarea mai multor stiluri din cele menionate
mai sus, stiluri care sunt incluse n repertoriul copiilor cu autism uor.
Subiecii autiti folosesc mai des cuvntul pune, pentru a exprima o intenionalitate limitat la o
aciune anume, pe care un personaj dintr-una din imagini o execut la un moment dat, aciune n
care acesta are ceva n mn.
7

El amintea i de "ecolalia ntrziat" i de "afirmarea prin repetare" pentru cazurile

n care, de exemplu, copilul este ntrebat:"Tu vrei lapte?" i rspunsul este "Tu vrei lapte".
Evitarea folosirii pronumelui eu denot fie o negare a sinelui, fie absena contiinei de
sine, n timpce substituia sa cu tu demonstreaz o oarecare contiin a sinelui altora.
Ultimul lucru pe care doresc s-1 fac autistii este s-i comunice sentimentele. Astfel,
chiar dac spun ceva,copiii autiti o fac cu o voce dintre cele mai bizare, de cele mai multe ori a
semntoare vocii unei persoane surde, cu aceeai calitate atonal i neacomodat ca aceea
a unei persoane care nu poate s-i aud emisia vocal. De fapt, copiii autiti par a nu dori ca nici
ei i nici alii s tie ceea ce au spus. Acest lucru i confer vocii lor o tonalitate ct se poate de
stranie, atipic.S-a observat, de asemenea, c aceti copii evit cuvntul da tot att de mult pe ct
l evit pe eu, negaia nu aparndu-le n schimb mult mai de timpuriu n vocabular.
Acei copii care renun la orice limbaj, intrnd n starea de mutism, par s fie convini c
ascunderea gndurilor n spatele unui limbaj lipsit de sens nu este suficient pentru a le oferi
sigurana necesar.
L. Jackson (1972) se refer, n studiile sale, la nou cazuri de copii nevorbitori, pe care i-a
avut n grij, diagnosticai ca autiti datorit evitrii oricrui contact cu fiinele umane
i preocuprilor lor de tip repetitiv i compulsiv. Mutismul acestor copii s-ar putea explica prin
ncercarea unei ultime retrageri n faa "pericolului".Ocupndu-se n egal msur de problemele
de limbaj ale copiilor autiti, G. Bosch (1970),neurolog i psihiatru german, insist asupra
faptului c, n afara acelei absene a pronumelui eu, se constat acelai lucru n privina formelor
de limbaj conectate n mod obinuit cu semnificaiaverbelor a avea, a poseda, a influena sau
a face. Deci nu este ntrziat doar folosirea pronumelui "eu", ci i cea a formelor verbale
eseniale, care leag persoana nti, eu, de viitor de pild, precum i cea a formelor imperative.

CUPRINS:
1.conceptul de comunicare si limbaj...........................................................
2.Idei conceptive despre autism.................................................................
3.Simptomele specifice ale autismului......................................................
4.Aspectele generale legate de comunicarea si limbajul copiilor cu
autism.........................................................................................................
5.Dificultati specifice de comunicare privind copii autisti.......................

Bibliografie selectiva:
1.MuraruCernomazu, O., Aspecte generale ale patologiei autiste.
Suceava: Editura Universitii, 2005.
2.Verza,E.- delimitari conceptuale in autism,in Revista Educationala
Speciala nr.2/1993

10