STIMULAREA COMUNICRII LA COPIII CU DIZABILITI I TULBURRI DE LIMBAJ Motto:,, Sa nu-i educm pe copiii notrii pentru lumea de azi.

Aceasta lume nu va ma exista cand ei vor fi mari, si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam cum sa se adapteze. `` (Maria Montessori) Comunicarea i limbajul ca procese de nvare Mijloc specific de comunicare uman, vorbirea nu apare spontan la copii, ci constituie un lung i dificil proces de nvare, presupunnd un efort ndelungat al individului, n decursul dezvoltarii sale ontogenetice. Daca la adult articularea sunetelor, respectarea formei gramaticale au devenit acte automatizate, n cazul copilului, pna la nvaarea si formarea tuturor mecanismelor vorbirii, a automatizarii acestui act extrem de complex, vorbirea se impune permanent supravegheata de constiinta. Experienta de viata a copilului se dezvolta si se mbogateste pe baza comunicarii verbale cu adultii, fapt ce duce la perfectionare si la nsusirea unor modalitati de gndire si de activitate deoarece exista o insertie subtila a limbajului n personalitatea umana si n totalitatea comportamentelor dobndite ale copilului. Caracteristicile diferentiate din conduita verbala sunt determinate de dezvoltarea ontogenetica a capacitatii de verbalizare, dar si de procesul instructiv-educativ si de experienta practica. Modul n care copilul se realizeaza n planul vorbirii si al dezvoltarii psihice este influentat de o serie de factori precum mediul de viata si de activitate, preocuparea adultilor pentru stimularea vorbirii sale, eficienta demersului didactic, capacitatile intelectuale, afectivitatea si personalitatea acestuia. Limbajul nu este singurul mod de exprimare al ideilor,dar prin intermediul sau se transmite o cantitate de informatii, o anumita atitudine,continutul gandurilor, sentimente. Ceea ce distinge limbajul de alte mijloace de expresie este faptul ca el exista ca o activitate preponderant intersubiectiva, de aprehensiune, dar si de seductie in fata ideii de cunoastere, precum si de manifestare primara a socializarii. Copilul inventeaz oarecum limbajul, sau mai curand il reinventeaz, pe msur ce aude vorbindu-se n jurul lui, asimiland propria substanta a gandirii: un sistem coerent de reguli, un cod ce determina in toata interpretarea sa semantica un ansamblu de fraze reale, exprimate sau intelese. Pentru realizarea limbajului este necesara atat existenta unui potential care reprezinta echipamentul de baza, cat si de un angrenaj social. Toti copiii indiferent de mediul carora apartin si de limba pe care o vorbesc prezinta o succesiune identica a etapelor dezvoltarii limbajului. Faptul ca o anumita stadialitate este prezenta la toate culturile demonstreaza faptul ca acele componente innascute ale limbajului sunt foarte specifice , astfel incat copiii parcurg traseul normal al achizitiei limbajului chiar si in conditiile in care mediul in care traiesc nu le ofera cele mai dezirabile modele. Toti copiii normali care se dezvolta in medii normale invata sa vorbeasca. Acest fapt reflecta fara indoiala capacitatile ereditare ale speciei noastre care duc atat la posibilitatea cat si la inevitabilitatea invatarii unei limbi. Exista dovezi care sugereaza faptul ca mediul social influenteaza insusirea unei limbi prin furnizarea oportunitatilor privind experienta de comunicare, care aduc o motivatie procesului de invare al unei limbi si un model lingvistic, care serveste ca baza de date pentru mecanismul de invatare al acelei limbi. Diferite medii ambientale actioneaza insa diferit asupra diferitelor stadii de invatare, producand in consecinta diferente individuale sau de grup in cadrul dezvoltarii lingvistice. Contributii remarcabile in acest domeniu il au o serie de cercetatori preocupati atat de investigarea achizitiei lingvistice, cat si de fenomenul de socializarea a copiilor.Comunicarea constituie o preconditie bazala pentru toate corespondentele si legaturile sociale. Nici un sistem social, organizat dupa legitatile unei societati nu se poate stabili si mentine ori schimba fara relatii de tipul comunicarii interumane. Numai participand la activitati de comunicare omul poate deveni fiinta sociala. Sistemele sociale proxime sunt sursa interactiunilor directe ale copilului cu lumea si aceste interactiuni sunt motoare ale dezvoltarii limbajului.

Cercetari recente manifesta tendinta de a considera folosirea limbajului ca o consecinta sociala mai mult decat un proces de invatare al unei limbi. Limbajul este opera comuna a societatii, a familiei, a gradinitei si a copilului. Este o intalnire a mentalitatii infantile cu societatea, cu rigorile si deschiderile acesteia, in limbajul verbal. Limbajul este de asemenea un indicator sensibil al dificultatilor pe care copilul le are in dezvoltare, permitand o corecta identificare a problemelor acestuia. Atat anumite intarzieri cat si diferente in patternul achizitionarii limbajului au fost constant privite ca indicatori ai unor problem de dezvoltare. Limbajul este un indicator sensibil al deteriorarii neuromotorii, al pierderii de auz, al incapacitatilor de invatare generala si al dificultatilor specifice de comunicare. Esecul de a urma traiectorii tipice de limbaj si comunicare constituie factori de risc pentru aparitia de dificultati de limbaj viitoare, pentru dificultatile ulterioare de invatare, precum si deteriorarii comportamentului social. O identificare si o evaluare corecta si la timp a problemelor de limbaj devine o preocupare centrala pentru interventie, pentru planificarea plasarilor demersurilor educative si pentru sprijinirea copiilor si familiilor lor pentru o buna integrare sociala. Intr-o lume in schimbare accelerata copilul este tot mai mult solicitat sa manifeste flexibilitate, organizare rapida, exprimare clara, pentru a fi cu adevarat stapan al exprimarii juste a gandului.dar si stapan al lui insusi in relatiile sociale. Limbajul este principalul mijloc prin care copilul isi comunica gandurile,prin care socializeaza cu ceilalti,iar daca acesta este deficitar Intarzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate in carentele sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, carente de mediu nefavorabil si de ordin educativ. De aceea limbajul necesita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv, incurajarile si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj (Verza, E. 1981). Intre scolarii din clasele I-IV exista diferente importante in consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, in ceea ce priveste stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, bogatia si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a defectelor de pronuntie etc. Toate aceste particularitati ale limbajului se oglindesc sintetic in debitul oral si scris. De-a lungul anilor de scoala debitul verbal oral creste; debitul scris creste mult mai lent, dar se constata numeroase progrese calitative datorate contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in legatura cu exprimarea verbala. In aceasta perioada scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale. Cunoasterea handicapurilor de limbaj prezinta o importanta deosebita deoarece au o frecventa relativ mare; ele influenteaza negativ randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si activitate. Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentul subiectului. n categoria tulburarilor de limbaj sunt cuprinse toate deficientele de ntelegere si exprimare orala, de scriere, citire, de mimica si articulare. Prin tulburare de limbaj ntelegem - toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate n limba uzuala, att sub aspectul reproducerii ct si al perceperii, ncepnd de la dereglarea componentelor cuvntului si pna la imposibilitatea de comunicare totala sau scrisa.(M. Gutu, 1975) Categoriile de persoane care prezint tulburri de limbaj reclama cerinte educationale speciale deoarece, orict de slaba ar fi deficienta, ea influenteaza negativ ntregul comportament uman, datorita att 2

posibilitatilor reduse de exprimare, ct si existentei unei anumite temeri si retineri care le mpiedica sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor reale, producnd o stagnare n dezvoltarea personalitatii copilului, modificnd relatiile lui cu semenii, singularizndu-l si mpiedicndu-l n mare masura sa participe la joc sau la celelalte activitati comune celor mici. Identificarea precoce a copiilor cu tulburari de limbaj este extrem de importanta deoarece orice interventie corectiv-recuperatorie necesita cu atat mai mult efort si timp cu cat prezentarea la logoped se amana pentru o perioada mai lunga. Nu trebuie sa cadem nici in extrema cealalta si sa vedem la prima mica greseala de pronuntie o tulburare de limbaj,mai ales in perioada de schimbare a dentitiei.Este ,de asemenea, hazardat sa etichetam drept balbaiala orice nesiguranta verbala a copilului mai ales cand acesta fie doreste sa spuna mai multe decat reuseste sa formuleze oral,fie are trac in situatia de comunicare respectiva. In categoria tulburarilor de limbaj se cuprind toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare. Sau: orice tulburare, indiferent de forma sa, care se rasfrange negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului face parte din categoria tulburarilor de limbaj. Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa (M. Gutu, 1975) . Principalele tulburri de vorbire : dislaliile i blbiala. Dislalia este o tulburare de vorbire care se manifest prin omiterea, substituirea sau denaturarea pronuniei unuia sau mai multor sunete. La dislalici sunt afectate consoanele i foarte rar vocalele, deoarece acestea au un mod de articulare mai simplu. Consoanele cele mai frecvent denaturate, avnd un mod de articulare mai complex, sunt cele care apar mai trziu n vorbirea copilului: s, z, c, g, t, , j, r. Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie dispar odata cu inaintarea in varsta a persoanei. Este o tulburare de articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea, substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan (1946) este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in proportie de 15% la fete si 16% la baieti; la scolarii mici cel mai des sunt intalnite omisiunile si deformarile. Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara; est mai frecventa la subiectii cu debilitate mintala. Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si mai cu seama, rezultatele la invatatura. Insusirea scrisului presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului care sa-i permita sa stabileasca anumite corelatii intre emisia orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Si formarea deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati cu valoare de simbol. Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a instalarii unor trasaturi caracteriale negative ca: negativismul, descurajarea, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea. Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa paradoxala de a invata citirea si scrierea. Blbiala afecteaz ritmul i fluena vorbirii; este mai mult dect un defect de vorbire, este o tulburare de comunicare. Balbaiala constituie o forma a tulburarii limbajului oral; se prezinta ca un handicap mai grav comparativ ci dislalia. Deficienta este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii de catre cei 3

din jur, ceea ce determina un complex de inferioritate accentuat. Fenomenul consta in repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. n unele cazuri, blbiala copilului poate s dispar de la sine, dar de obicei, copilul devine contient de defectul su, aceasta agravndu-se, putnd deveni chiar o boal a ntregii personaliti (logo-nevroz). Pe lng munca depus pentru dezvoltarea limbajului copiilor trebuie s ne implicam i n aciunea de nlturare a tulburrilor de vorbire la acetia, realizarea acestui obiectiv presupunnd respectarea urmtoarelor etape: -constatarea abaterilor de la vorbirea corect i a eventualelor tulburri de vorbire; -depistarea cauzelor care au generat tulburrile de vorbire constatate; -prevenirea i corectarea tulburrilor de vorbire. Pentru descoperirea eventualelor defecte de vorbire, copiii trebuie s fie examinai individual, invatatorul recurgnd la urmtoarele activiti: ~s denumeasc diferite imagini familiare tuturor copiilor, cu toate sunetele limbii romne, n fiecare din cele trei poziii de aezare n cuvnt: iniial, median, final; ~s reproduc unele consoane izolate: s,,c,g,t,j,z,r, asociaii de dou consoane: sc, st, t, n, sd, sg, br, cr, gr, tr, fr, grupuri de litere: ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi; ~s recite scurte poezii; ~s formuleze propoziii pe baza unor ilustraii; discuii libere; ~jocuri i exerciii care s contribuie la diferenierea auditiv a sunetelor vorbirii, adic la dezvoltarea auzului fonematic pe de o parte, i la exersarea motricitii generale i a organelor fono-articulatorii, pe de alt parte. Msuri de prevenie i corectare a defectelor de vorbire Msurile indicate a fi luate n prevenirea i corectarea defectelor de vorbire la copiii precolari n vederea colarizrii sunt: ~mbuntirea condiiilor de mediu ale acestor copii, n direcia exercitrii unor influene pozitive care s contribuie la dispariia blbielii; ~colaborarea cu prinii, creia trebuie s i se acorde o atenie deosebit, fiindc nu este foarte uoar i nu e ntotdeauna eficient; ~optimizarea condiiilor de via a copiilor prin organizarea unui regim zilnic adecvat de igien, hran, activitate, odihn i joc; ~crearea unui climat afectiv stimulator pentru exprimarea verbal;

~evitarea situaiilor n care copiii se blbie i ncurajarea exprimrii verbale n cnt sau activiti nsoite de micare i ritm; ~corectarea indirect prin exerciii colective realizate cu ntreaga grup sau pe subgrupe (nu individual); ~exerciii colective de respiraie n vederea creterii capacitii respiratorii, precum i pentru sporirea duratei fazei expiratorii la aceti copii. Categoriile de persoane care prezinta tulburari de limbaj reclama cerinte educationale speciale deoarece, orict de slaba ar fi deficienta, ea influenteaza negativ ntregul comportament uman, datorita att posibilitatilor reduse de exprimare, ct si existentei unei anumite temeri si retineri care le mpiedica sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor reale, producnd o stagnare n dezvoltarea personalitatii copilului, modificnd relatiile lui cu semenii, singularizndu-l si mpiedicndu-l n mare masura sa participe la joc sau la celelalte activitati comune celor mici. Intarzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprima coerent. Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate in carentele sistemului nervos central, boli grave ale primei copilarii, carente de mediu nefavorabil si de ordin educativ. De aceea limbajul necesita o permanenta stimulare, copilul necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul afectiv, incurajarile si crearea unui tonus psihic ridicat constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea copiilor cu handicap de limbaj (Verza, E. 1981). Intre scolarii din clasele I-IV exista diferente importante in consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, in ceea ce priveste stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, bogatia si plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau neexistenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a defectelor de pronuntie etc. Toate aceste particularitati ale limbajului se oglindesc sintetic in debitul oral si scris. De-a lungul anilor de scoala debitul verbal oral creste; debitul scris creste mult mai lent, dar se constata numeroase progrese calitative datorate contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de scoala in legatura cu exprimarea verbala. In aceasta perioada scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte multe diferente individuale. Cunoasterea handicapurilor de limbaj prezinta o importanta deosebita deoarece au o frecventa relativ mare; ele influenteaza negativ randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si activitate. Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentul subiectului. Prevenirea i corectarea deficienelor de vorbire ale copiilor prezint o importan deosebit, att pentru integrarea cu succes n viata scolara a copiilor, ct i pentru dezvoltarea ulterioar a ntregii lor personaliti. Formarea i dezvoltarea la elevi a unei exprimri verbale corecte i expresive constituie unul din factorii importani ai evitrii insuccesului colar. Necorectarea unor tulburri de vorbire, mai ales a blbielii poate duce la tulburri grave ale personalitii acestor copii. Este necesar s existe o permanent stimulare lingvistic, s se ofere modele corecte de pronunie, cuvintele, noiunile s fie selectate i adaptate nivelului de nelegere al copilului, s se evite suprasolicitarea, s se stimuleze limbajul sub toate aspectele (nelegere, vocabular, structur gramatical, organizarea comunicrii ).

Diagnostic diferenial Confuzia cu alte sindroame,ca : afazia, dizartria,mutismul electiv, autismul, retardul de limbaj este posibil datorit absenei limbajului. AFAZIE - Tulburare dobndit - Dezintegrare a limbajului DIZARTRIE - Apare la cazurile cu infirmitate motorie cerebral. - Este afectat latura intermediar dintre organele periferice i centrul cortical al elaborrii limbajului. - Nu poate s vorbeasc. ALALIE - Tulburare congenital - Vorbirea este absent ALALIE - Nu exist infirmiti motorii cerebrale. - Este afectat centrul cortical al elaborrii limbajului. - Nu tie s vorbeasc.

MUTISM ELECTIV
- Dobndit. - Temporar, reversibil n condiii de mediu favorabile - Refuz contactul cu mediul.

ALALIE
- Congenital. - Caracter permanent/dac nu se desfoar terapie logopedic. - Nu refuz contactul cu mediul.

AUTISM
- Comportament inadecvat. - Raporturi afective absente. - Automatisme prezente.

ALALIE
- Comportament adecvat situaiilor. - Raporturi afective uneori exagerate. -Automatisme absente.

RETARDUL DE LIMBAJ
-n etiologie sunt incriminai factorii educativi i de mediu. -n condiii favorabile se obine un ritm accelerat de nvare a limbajului.

ALALIE
-n etiologie nu sunt incriminai factorii educativi i de mediu. -Tulburare durabil, rezisten la nvare.

SURDO-MUTITATE
-Nu aud niciodat. -Vorbirea repetat nu e posibil fr demutizare. -Nu exist ecolalie. -Voce voalat, surd. DEBILITATE MINTAL -Inerie : greuti la schimbarea criteriului de activitate. -Numrul foarte mare de repetiii.

ALALIE SENZORIAL
-Oscilaii n folosirea auzului. -Vorbirea repetat e posibil fr nvarea limbajului. -Ecolalia indic disocierea dintre percepere i nelegere. -Voce sonor.

ALALIE MOTORIE
- Nu exist asemenea simptome.

Convorbirile tematice, lecturile dup imagini, memorizrile, jocurile didactice cu structuri gramaticale se utilizeaz att la "grupa 0", ct i la clasa I. Din literatura de specialitate, cadrele didactice au posibilitatea de a alege o multitudine de exerciii pentru corectarea tulburrilor de pronunie, oferind fiecrui copil posibilitatea de a exersa actul vorbirii n clas sau acas. Este bine s se discute cu prinii despre tulburrile de limbaj ale copiilor lor i s li se lea acestora un program de lucru individualizat, pentru exersarea zilnic a vorbirii. Pentru educarea auzului fonematic, educatoarele i mai apoi nvtorii (n special n perioada preabecedar i abecedar) folosesc: exerciii de imitare a sunetelor din natur, de pronunare a unor serii de silabe opuse, din cuvinte paronime, de difereniere a consoanelor surde de cele sonore, de difereniere a sunetelor cu punct de articulare apropiat, de transformare a cuvintelor prin nlocuiri de sunete sau silabe. Dup exerciiile de articulare, se urmrete pronunarea sunetelor n silabe i cuvinte. Din mapa nvtorului nu trebuie s lipseasc liste de cuvinte ce conin sunetele: s, z, , r, , j, grupurile ce-ci, ge-gi, sunetele: c, g, t, d, h, m, b, f, l, v, n, p. Urmtoarea etap o reprezint introducerea cuvintelor n propoziii, urmrindu-se contientizarea i automatizarea lor n vorbire, folosind exerciii de memorizare a unor versuri specifice pentru anumite sunete, povestiri, repovestiri, discuii dup plane. Cadrul didactic nu trebuie s piard din vedere n cadrul acestor exerciii educarea ntregii personaliti a elevilor, activizarea tuturor copiilor, crearea unui climat destins, favorabil nvrii. Optimizarea activitilor instructiv-educative se refer la alegerea variantei celei mai bune pentru a obine cu resurse minime o eficien maxim. Tratarea individualizat a elevului i uureaz acestuia realizarea unor sarcini colare independent de colegii lui, ajutat mai mult sau mai puin de nvtor. Reuita n rezolvarea acestor sarcini are efect benefic asupra personalitii elevului, prin creterea ncrederii n forele proprii, prin decondiionarea sa fa de actul nvrii. Perioada precolar este perioada care se caracterizeaz prin cele mai profunde, i productive insuiri psihice ale individualittii, este perioada unei intense receptiviti, sensibiliti i flexibiliti psihice divergente. De aici necesitatea de a exersa i fructifica potenialul creativ al precolarului, de a-i forma i dezvolta eul cognitiv, afectiv, socio-acional n devenire. De mic copilul este atras de poveti. Aproape c nu exist familie cu copii, care s nu aib n bibliotec cari de poveti. De aceea, n organizarea si desfaurarea activitilor de lectur ale educatoarei, trebuie respectate cerinele pedagogice ce decurg din particularitile de vrst ale precolarilor si specificul lecturilor ca mijloc al comunicrii. Cercetarea comunicrii, inclusiv cea a copilului, a debutat cu cea mai pregnant dintre forme: limbajul. Faptul este, oarecum paradoxal fa de drumul firesc al dezvoltrii naturale a copilului caracterizat de precocitatea manifestrii competenelor communicative ft de cele lingvistice. nainte de a fi o fiin vorbitoare, copilul este o fiin ,,comunicatoare. Limbajul n perioada precolar, devine un instrument activ i deosebit de complex al relaiilor copiilor cu cei din jurul su i n acela timp, un instrument de organizare a activitii psihice. Varietatea si dificultatea sarcinilor, ilustreaz problematica limbajului, cu care se confrunt copiii. Acetia trebuie s achiziioneze i s stapaneasc toate nivelurile limbajului, nu numai nivelul sunetelor vorbirii, ci trebuie s achizitioneze i s stpneasc i modul de combinare a cuvintelor in propoziie pentru a-i exprima gndurile. Stapanirea unui vocabular bogat ii ofera prescolarului posibibitatea de a se ,,misca`` cu usurinta in domeniul inconjurator si de a-si exprima propriile achizitii de limbaj. Pregatirea copiilor din gradinita in vederea integrarii cu success in clasa I necesita o munca staruitoare din partea educatoarelor,deoarece acestea trebuie sa insiste mai mult asupra unor procedee care pregatesc copilul pentru scoala. Ca urmare,prescolarul trebuie sa fie invatat sa vorbeasca corect.

Personalitatea, atitudinea, modul de a gandi si de a actiona al educatoarei va influenta in mod hotarator atmosfera si modul in care se va forma copilul. Toate tipurile de activitati din gradinita si in special cele din domeniul limbajului si al comunicarii depind de comportamentul adultului responsabil si cu educarea copilului. Educatoarea va pune la dispozitia copiilor materiale care sa se constituie intr-un mediu cultural activ si stimulativ prin alcatuirea unei biblioteci cu carti,unor stiri,informatii dintr-o oarecare carte,chiar raportarea cuvantului la imagine. Mai intai copiii sunt familiarizati cu cuvantul, apoi cu silaba, cu sunetul si cu propozitia simpla si numai dupa acestea cu propozitia dezvoltata. Cunoscand faptul ca limbajul si comunicarea se dezvolta in stransa legatura cu gandirea, ca prescolarului ii este caracteristica gandirea orientala spre activitatea concreta se pot folosi o serie de modalitati prin care sa stimulam comunicarea orala. Iata un procedeu: le-am dat copiilor cate o foaie de hartie pe care am impartit-o in doua printr-o linie verticala .In stanga am desenat: flori, obiecte de imbracaminte, legume, jucarii iar in dreapta am lasat spatiu liber in care fiecare copil va desena tot atatea linii sau cercuri sau puncte , cate cuvinte reprezinta desenul din imaginea din stanga . In acest mod copilul va intelege ca fiecare obiect, lucru are un nume care se rosteste cu ajutorul cuvantului .Au fost copii care au reusit sa rezolve sarcina data de mine , dar si copii care nu au rezolvat corect sarcina. Intr-un alt procedeu am urmarit ca ei sa pronunte clar si corect toate sunetele , grupurile de sunete, cuvintele din propozitie , astfel incat ei sa vorbeasca corect din punct de vedere gramatical . Pentru determinarea limbajului si al comunicarii trebuie sa avem in vedere pronuntia. Exemplu: prescolarilor li se cere sa asculte si sa repete ce aud: S,J,R,U,F,G, si grupurile de sunete CI,CE,GE,GI,GHE,GHI,CHE,CHI.Sunt copii care intampina greutati in rostirea sunetelor, S,R,F, si a grupurilor GHE,GHI,CHE,CHI .Pentru a stimula pronuntia se pot folosi diferite imagini care sa reprezinte obiecte, fiinte, fenomene. Intr-o alta activitate, copiii au alctuit propozitii pe care le-au reprezentat grafic prin liniue, exersnd cu acest prilej semnele grafice pentru redarea unei intrebrii(semnul ntrebrii) i a unei exclamaii (semnul mirrii) i la sfritul unei comunicri (punctul). Fiecare situaie a fost identificat dup intonaie. Pentru a-i obinui s se exprime corect s sesizeze i s neleag diferena dintre singular i plural,n funcie de aceste categorii gramaticale , jocurile, au fost desfurate pe baz de fie de lucru. nsuirea corect i fluent a unei exprimri corecte am desfaurat-o prin efectuarea de exerciii pentru explicarea unor cuvinte i expresii cum ar fi: antonimele, sinonimele, omonimele. Pentru nsuirea vorbirii dialogate i folosirea substantivelor n cazul genitiv i dativ am desfurat cu copiii jocul ,,Spune al cui este acest obiect , ,,Al /A cui este?. In pregatirea si desfasurarea activitatilor de un real folos se dovedesc a fi si jocurile-exercitiu prin care se exerseaza aparatul fonator,in vederea obtinerii unei pronuntii corecte,clare a tuturor sunetelor limbii romane si in special a consoanelor si a grupurilor de consoane.Ex:,,Cu ce sunet incepe cuvantul?`` ,,Indreapta greseala`` , ,,Telefonul fara fir``. Pentru cunoasterea posibilitatii copiilor daca o persoana vorbeste corect, mai ales daca sesizeaza greselile de pronuntie in vorbirea altor copii , se pot desfasura jocurile ,, Spune mai departe, ,,Raspunde repede si bine.Prin aceste jocuri copiii au posibilitatea sa alcatuiasca propozitii corect formulate din punct de vedere gramatical si cu sens logic. Framantarile de limba ajuta mult la corectarea anumitor deficiente de vorbire si se pot realiza in toate etapele zilei, pe intregul parcurs al programului, sunt exercitii placute de copii, acceptate de intreaga grupa.Unele exercitii au la baza onomatopeele care impresioneaza in mod placut si vizibil pe copii: ex. Telefonul: zarrr, zarrr; zborul albinei: bazzz , bazzz; soneria: tarrr, tarrr; facem liniste: ssssst, sssst.

Pentru a avea o mai buna comunicare cu copiii educatoarea trebuie sa fie exemplu de vorbire expresiva, clara, corecta si coerenta, de gestica corespunzatoare, sa aiba capacitatea de demonstrare logica si de argumentatie. In acelasi timp educatoarea trebuie sa foloseasca un vocabular pe intelesul copiilor, sa aiba capacitatea de a antrena copiii intr-un dialog activ. Comunicarea didactica libera care nu presupune constrangerea in granitele curriculare incluzand si discutii libere, de acomodare , implica buna cunoastere psihologica a copilului din partea educatoarei, precum si a mediului familial din care provine acesta. Calitatea relatiei de comunicare si cooperare cu copiii cu tulburari de limbaj , are la baza abilitatile educatoarei de a corela competent cele trei planuri vizate de comunicare: cum comunica , ce comunica, cui comunica. Educatoarea urmareste la copiii cu probleme de limbaj urmatoarele: - cum este fiecare ( temperamental, comportamental ); - ce stie fiecare ( baza de plecare necesara in actul educativ ,, terapeutic ); - ce poate face cu fiecare ( exercitii joc ); - gradul si calitatea cooperarii lui cu ceilalti . Pasii pe care ii parcurge educatoarea in colectivitatea copiilor cu tulburari de limbaj sunt: a) elaborarea unui plan de actiune in care sunt cuprinsi si ceilalti factori educationali: familia, comunitatea locala, logoped; b) pregatirea intregului material didactic si nedidactic pentru a primi fara diferentieri pe toti copiii prescolari; c) asigurarea unui climat primitor si deschis prin organizarea mediului educational cat mai eficient si stimulator; d) asiguarea unui curriculum flexibil si deschis e) pregatirea copiilor pentru a se accepta unii pe altii; f) evaluarea fiecarui copil prin observatia directa si indirecta; g) asigurarea accesului tuturor copiilor in programul gradinitei; h) elaborarea unor fise individuale privind succesele si insuccesele referitoare la corectarea tulburarilor de limbaj; Daca prescolarul nu are cunostinte minime nu va comunica, de accea temele trebuiesc planificate cu grija in functie de experienta de viata a copilului, de trebuinte , de necesitati. Emotiile reprezinta o bariera de comunicare foarte importanta , copilul pur si simplu se blocheaza.De-aceea educatoarea trebuie sa aiba un ton plin de caldura, sa se simta ascultat , aproape de el , sa-l sustina, sa-l incurajeze, altfel se va inchide in el , nu va vorbi ( sau vorbeste foarte incet ) . De-asemenea timiditatea il face sa se simta incapabil sa se deschida , sa fie felicitat atunci cand raspunde, sa-i corectam greselile fara a rade de el, sa avem o atitudine pozitiva fata de el, pentru ai trezi interesul pentru ceea ce face. Este foarte dificil sa comunici cu un copil ale carui cunostinte sunt foarte reduse, de aceea trebuie sa-l apropiem pe copil de obiectele pe care nu le cunoaste prin folosirea unor imagini, simboluri la jocurile didactice, povesti, lectura dupa imagini , trezindu-le interesul pentru tema respectiva si implicit pentru a comunica. Activitatea cu textul literar este fundamental n pregatirea copiilor pentru scoal, n dezvoltarea capacitii copiilor de a se adapta la o activitate a crei finalitate nu este imediat. Optm pentru lectura fidel a textului literar, deoarece, povestirea acestuia modific limbajul autorului, i scade valoarea textului, datorit unor fenomene ce apar inevitabil: spontaneitatea i rapiditatea redrii coninutului textului sau acomodarea cu un limbaj mai puin supravegheat (introducerea de expresii familiare ), iar din punct de vedere al sintaxei, la elipse. n modul acesta am efectuat experimental urmatoarele texte literare: ,,Ursul pclit de vulpe,de Ion Creang; ,,Capra cu trei iezi, de Ion Creang; 9

,,Pungua cu doi bani,de Ion Creang; ,,Alb ca Zpada, de fraii Grim; Totodat, nsuirea textului literar corect mi-a dat posibilitatea de a dramatiza aceste poveti, ele putand fi puse n scen cu prilejul unor evenimente, serbri, festivaluri. Aceasta conduce la extinderea evalurii pe timp ndelungat, a receptrii textului literar pentru cuprinderea tuturor copiilor grupei. Modalitile de lucru se pot aplica cu precdere in prima parte a regimului zilei, la sectorul ,,Bibliotec,cu grupuri mai mici,cu precdere n activitile comune. Astfel, se pot introduce exerciii iconice de acest gen si n alte activitti de comunicare (memorizri, jocuri didactice, convorbiri). Aceste poveti au constituit un mijloc important pe lng obiectivele specifice cultivarea expresivitii limbii, folosirea mimico-gesticulaei n exprimare, socializarea prin intercomunicare rezolvnd anumite sarcini ale dezvoltrii comunicrii, de exemplu: -aprofundarea coninutului povetii; -redarea coninutului prin mijloace de exprimare proprii; -pronunarea corect a cuvintelor; -nelegerea sensului figurat al cuvintelor i expresiilor din poveste; -dezvoltarea fluiditii exprimrii verbale suficient de expresive; Sporirea eficienei acestor activiti se realizeaz folosind permanent mijloace vizuale concomitent cu expunerea verbal. Forma specific a comunicrii n perioada precolar este cea a limbajului oral, prin care se realizeaz n primul rnd comunicarea i cunoaterea. Vorbirea ca activitate comunicativ se nsuete treptat, prin numeroase exersri, experiene ce au loc pe parcursul ntregii viei ncepnd din copilrie, iar cunoaterea se realizeaz din aproape n aproape, bazat pe suport intuitiv, prin intermediul participrii active a copiilor. Ca proces conunicaional, limbajul transmite un coninut informaional i semantic, tiut fiind c fiecare cuvnt are o semnificaie principal i multe sensuri secundare atribuite de latura semantic a limbii. Comunicarea nonverbala, ca form de socializare i educare a copiilor cu probleme de limbaj Pe de alt parte, limbajul este cel care ajut la evaluarea majoritii activitilor ce se desfoar la nivel precolar. Comunicarea nu presupune neaparat folosirea exclusiva a limbajului verbal.Comunicam nonverbal cu ajutorul expresiei fetei, a gesturilor si a miscarilor corpului .Comunicam, deci si atunci cand tacem sau dam din umeri.Caile de comunicare nonverbala sunt reactii pe care de multe ori nu le constientizam, dar care sunt evidente pentru cei din jur.Alteori se poate receptiona mesajul din inflexiunile vocii interlocutorului, acesta fiind cazul unor elemente de paralimbaj.Pentru o educatoare este foarte important sa cunoasca semnificatia unor gesturi si atitudini corporale ale copiilor care pot traduce intentii, relatii trairi.In gradinita se pot practica exercitii si jocuri de comunicare nonverbala prin care se dezvolta si se extind relatiile de cooperare intre prescolari, stimulandu-se totodata atentia si creativitatea copiilor. Deosebit de relaxante si indragite de copiii de grupa pregatitoare sunt jocurile in perechi ( sahul ) sau de grup ( rummy ). Astfel de jocuri stimuleaza spiritul de competitie , contribuie la dezvoltarea flexibilitatii in gandire, cultiva atitudinea de fair- play, fiind totodata ocazie de exprimare nonverbala prin care copiii isi dezvaluie unele particularitati ale personalitatii, dar si exercitii de comunicare ,, incifrata, un fel de simbolizare inventata ad-hoc intre membrii unei echipe.Un alt exercitiu care favorizeaza exprimarea grafica si dezvolta responsabilitatea individuala, este realizarea unui desen in grup.Fiecare membru contribuie la realizarea temei cu cate un element, ex. la tema ,,Iarna pe ulita, un copil deseneaza derdelusul, altul o casa, alt copil schiteaza omul de zapada etc.Acest tip de exercitiu poate fi aplicat si in exercitii de constructie ,,Oraselul copiilor sau de modelaj,, Jocurile copiilor in parc.

10

In concluzie, comunicarea nonverbala contribuie la procesul de cunoastere, formare si educare prin interrelationare, la adaptarea si socializarea copiilor. In vederea atingerii scopului nostru educativ cu copiii trebuie sa reusim sa realizam din toate aceste activitati o bucurie zilnica pentru ei, sa le cream necesitatea si curiozitatea parcurgerii lor , pentru a le stimula interesul si dorinta de cunoastere necontenita.

11