Activitățile sau exercițiile de deschidere sunt elemente metodologice importante
care sunt implementate la începutul programului de training. Ele permit participanților să anticipeze, într-o oarecare măsură, natura conținutului pe care îl vor aborda în cadrul trainingului. Activitățile de deschidere sunt de cel puțin două tipuri: ice-breakere și exerciții pregătitoare. Ambele îndeplinesc o serie de funcții bine determinate: de a stârni interesul participanților, de a-i ajuta să se concentreze pe conținut, de a-i pregăti pentru experiența de învățare și de a facilita implicarea lor rapidă în activitățile cursului.
ICE-BREAKERE (exerciții de spargere a gheții)
Ice-breaker-ele seamănă mult cu exercițiile pregătitoare, însă prezintă o serie de trăsături specifice. Prin felul în care sunt concepute și prin poziția lor în structura secvenței de formare, ele au rolul de a reduce anxietatea paticipanților, de a detensiona atmosfera cursului, de a energiza grupul și a implica toți participanții în formare. Chiar dacă nu au legătură cu conținutul trainingului, scopul lor principal este de a pregăti participanții pentru învățarea acestui conținut. O categorie aparte a acestor tipuri de activități sunt cele de team building. Activitățile de team building (de formare a echipei) ajută participanții să se cunoască între ei, să creeze un spirit de colaborare și interdependență. Au rolul de a întreține atitudinea pozitivă în grup. Cea mai simplă modalitate de a atinge aceste obiective este de a-i invita pe participanți să se prezinte în fața grupului și să spună câteva lucruri pe care le consideră importante despre ei. Un alt exercițiu, frecvent utilizat, util mai ales atunci când participanții nu se cunosc între ei, constă în a le solicita cursanților să se prezinte pe rând, respectând o anumită ordine (de exemplu, în ordinea mersului acelor de ceasornic dacă cursanții stau în semicerc). Fiecare participant își spune numele și oferă câteva informații simple, scurte pe care le apreciază ca fiind reprezentative pentru el. De fiecare dată când se trece la următorul participant, acesta trebuie, înainte de a se prezenta, să repete ce au spus colegii dinaintea lui. Informațiile se repetă, până la ultimul participant care trebuie să rețină tot ce a spus ceilalți și să îi prezinte la rândul său pe aceștia în ordinea în care ei s-au prezentat. La final, toți cursanții ajung să cunoască numele și câteva informații reprezentative despre colegii lor de training. În cazul unui grup cu număr mare de cursanți, exercițiul este cronofag, nefiind indicat în cazul unui grup mai mare de 10-12 persoane. Scopul activităților inițiale de team building este, în primul rând, de a ajuta la creșterea coeziunii de grup, de a-i încuraja pe participanți să se cunoască mai bine și să comunice la un nivel mai personal. Deseori, ne putem confrunta cu situații în care colegi care au lucrat împreună, în aceeași organizație de mai mulți ani, se cunosc prea puțin, iar aceste activități inițiale pot constitui o oportunitate foarte bună de a dezvolta relații colegiale și a de crea contexte favorabile pentru imersarea cursanților în învățare. Alături de activitățile de team building, ice-breaker-ele includ și activități fizice simple, de mișcare, care cresc, de regulă, activarea fiziologică a participanților. Deseori, acestea se caracterizează și prin elemente amuzante care destind atmosfera. Nu vom insista asupra prezentării acestor tipuri de activități deoarece sunt ușor de găsit online sau chiar la colegi și prieteni care au o minimă experiență de training. Recomandarea este de a testa cât mai multe astfel de activități și de a vă opri asupra acelora care se potrivesc cel mai bine stilului dumneavoastră de formare și se dovedesc eficiente în atingerea scopului de a energiza cursanții.
ACTIVITĂȚILE PREGĂTITOARE. EVALUAREA INIȚIALĂ CA METODĂ
PREGĂTITOARE Activitățile pregătitoare, la rândul lor, au rolul de a introduce participanții în tematica trainingului și sunt, astfel, relaționate cu conținutul acestuia. Cele mai frecvent utilizate sunt activitățile care introduc tema cursului sub forma unei scurte evaluări inițiale și activitățile care urmăresc să implice cât mai rapid participanții în experiențele de învățare. Activitățile de evaluare inițială, urmăresc obținerea de informații suplimentare (față de analiza de nevoi) despre atitudinile, cunoștințele și expectanțele participanților cu privire la training. Ele vizează, totodată, și reglarea acestor așteptări exprimate de cursanți, în funcție de informațiile pe care trainerul le oferă. Pornind de la experiențele, frustrările sau așteptările cursanților, trainerul poate să introducă principalele idei pe care le va aborda în training, crescând astfel utilitatea percepută a trainingului. Cursanții se vor convinge de la început că ceea ce urmează să se întâmple este relevant, că trainerul ține cont de ceea ce e important pentru ei, că îi ascultă și îi înțelege. În plus, astfel de activități inițiale de identificare a așteptărilor sau de împărtășire a reușitelor și eșecurilor anterioare pot scoate la suprafață nevoi noi, care nu au reieșit din analiza inițială a nevoilor de formare. În măsura în care trainerul stăpânește conținutul trainingului, ar fi ideal să adapteze din mers programul de formare încorporând și aceste idei noi, colectate la debutul cursului. Beneficiile nu vor întârzia să apară, atât pentru participanți, cât și pentru trainer. În același timp, această evaluare inițială poate să vizeze și alte aspecte nu doar expectanțele cursanților. Ea se poate constitui într-o evaluare a cunoștințelor cursanților, sub forma unui test de cunoștințe, a unei probleme sau a unei situații specifice de rezolvat. O astfel de activitate evaluativă are două beneficii. În primul rând, trainerul identifică acele teme sau subteme pe care cursanții le stăpânesc deja și care le sunt familiare, ceea ce-i va permite să aibă, pe parcursul formării, o abordare la un nivel mai avansat a conținutului respectiv. În al doilea rând, trainerul poate identifica care sunt aspectele problematice, deficitare ale conținutului pentru cursanții săi, obținând astfel indicii despre temele care trebuie analizate cu o atenție sporită. Un alt beneficiu al evaluării inițiale a cunoștințelor este creșterea nivelului de activare a cunoștințelor conexe. Întrebările inițiale au și rolul de a le reactiva, de a le reaminti cursanților anumite idei, anumite cunoștințe. Chiar și atunci când nu cunosc răspunsul corect, restul de activare rămas va facilita învățarea. În plus, absența răspunsului corect poate produce și o oarecare tensiune sau chiar frustrare în rândul participanților care îi va motiva să descopere lucruri noi. Similare activităților de evaluare inițială, sunt activitățile pregătitoare care vizează implicarea imediată a cursanților în învățare. Acestea au rolul de a capta interesul pentru tema cursului încă de la debutul acestuia. Ele solicită participanților să răspundă la anumite întrebări care sunt legate de conținutul cursului sau să testeze anumite activități de învățare fără ca aceștia să fi beneficiat de instruire prealabilă în domeniu. Exercițiile inițiale sau de deschidere sunt extrem de importante pentru că au rolul cheie de a forma prima impresie a cursanților despre trainingul la care participă și de a ajuta la reglarea așteptărilor pe care aceștia le au de la training. Există o serie tehnici simple utilizate în designul activităților instrucționale setate pe astfel de obiective pe care le detaliem în cele ce urmează. Ele nu sunt neapărat specifice doar activităților de deschidere, fiind întâlnite și în cadrul activităților de prezentare sau de exersare. O modalitate de a obține input de la participanți constă în utilizarea cartonașelor sau a post-it-urilor. Adresați cursanților întrebări și apoi dați-le posibilitatea de a oferi răspunsul anonim, în scris. Economisiți astfel timp și, totodată, vă asigurați că fiecare participant se implică, iar răspunsurile nu-i sunt afectate de starea de anxietate. Atunci când întrebările adresate cursanților sunt simple, închise, se poate utiliza votul pentru a obține rapid o imagine despre opțiunile cursanților. Votul poate fi realizat prin ridicarea mâinii sau în scris. Cea de-a doua variantă este preferabilă dacă aveți mai multe întrebări închise la care doriți un răspuns rapid. Va trebui doar să alocați timp pentru a procesa răspunsurile. O altă tehnică de obținere a inputului de la participanți constă în organizarea participanților în grupuri sau în perechi de discuții. Astfel, grupul mare poate fi împărțit în subgrupuri de 3 până la 5 participanți care sunt invitați să împărtășească informații. Când sarcina este complexă sau mai dificilă sunt recomandate perechile de discuții. În perechi se lucrează de obicei mai eficient, mai rapid. În plus, perechile asigură implicare concomitentă a tuturor cursanților și, în același timp, facilitează dezvoltarea relațiilor dintre participanți. Aceștia se susțin și se completează reciproc, în cadrul unei perechi. De asemenea, această tehnică a lucrului pe perechi este extrem de versatilă, putând fi utilizată în nenumărate activități formative și pentru scopuri diferite. Întrebările circulare (round-robins sau go-arounds) permit și ele colectarea de informații de la cursanți și presupun adresarea, într-o anumită ordine, a unei întrebări care necesită un răspuns relativ scurt de la fiecare cursant. Această metodă este eficientă atunci când se dorește obținerea unor informații relativ simple de la fiecare participant în parte. Dacă este utilizată în mod repetitiv, această tehnică devine plictisitoare. În plus, trebuie să menționăm și faptul că nu încurajează deloc interacțiunea. O altă variantă de realizare a activităților de deschidere poate fi organizarea discuțiilor libere cu moderator. Rolul moderatorului poate fi jucat de trainer sau de către unul dintre participanți. Moderatorul trebuie să se asigure că toată lumea care dorește să contribuie la discuție o poate face și că dialogul are loc într-o manieră politicoasă. Activitățile de deschidere pot să ofere participanților ocazia de se implica și de a învăța lucruri noi și relevante pentru obiectivele trainingului. Tocmai de aceea este important ca ele să fie pregătite și adaptate cu grijă astfel încât să servească realizării mai multor obiective.