JOCURILE DE ROL

Jocul de rol este o metodă fundamentală care nu trebuie să lipsească din

portofoliul unui trainer. Poate fi folosit atât pentru aplicarea de cunoștințe și
exersarea de abilități, cât și pentru a ajuta participanții să experimenteze și
să conștientizeze trăiri afective, cât mai apropiate celor din realitate. De
cele mai multe ori, jocul de rol presupune descrierea succintă a unui
scenariu care este apoi pus în scenă de unul sau mai mulți cursanți sau
chiar și de trainer. Este o metodă extrem de versatilă, putând fi folosită
pentru exersarea oricărei abilități care necesită o minimă interacțiune. Cu
cât situațiile în care au loc jocurile de rol sunt mai similare cu cele din
realitate, cu atât transferul abilităților exersate va fi mai bun.
Eficiența jocului de rol poate fi afectată, uneori, de anxietatea unor
participanți de a se expune în public sau de timiditatea lor. De asemenea,
datorită încărcăturii emoționale pe care o implică, jocul de rol prezintă și
riscul de apariție a unor situații delicate sau rușinoase pentru participanți,
mai ales atunci când metoda nu e corect gestionată. Un joc de rol atent
pregătit și coordonat cu grijă aduce însă mari beneficii în termeni de
retenție și de transfer al competențelor.
Tipologia jocurilor de rol
Pregătirea jocului de rol presupune construirea sau adaptarea unui
scenariu care include specificarea personajelor care vor fi jucate și
descrierea situației în care va avea loc interacțiunea dintre ele. În ce
privește pregătirea, trainerul are mai multe opțiuni care diferă în funcție de
gradul de autonomie pe care îl vor avea participanții în timpul jocului de rol.
Astfel, trainerul poate lua în considerare o improvizație, poate pregăti un
set de
roluri prescrise, semi-prescrise sau roluri de lecturare dramatică. De
asemenea, poate să invite participanții să pregătească ei înșiși un anumit
scenariu.
Improvizația presupune o descriere sumară a unei situații și a personajelor
implicate. Cursanții trebuie să intre în pielea personajelor și să se comporte
cât mai natural sau conform cu anumite standarde prestabilite. Spre
exemplu, se poate crea situația unui interviu de angajare. Trainerul este
intervievatorul, iar unul dintre cursanți este candidatul. Apoi jocul de rol
improvizat poate începe. Scopul cursantului este să se comporte astfel
încât să crească probabilitatea de a obține o ofertă de loc de muncă, fără a
primi detalii suplimentare din partea trainerului privind rolul său. În jocul de
rol improvizat, participanții au o mare libertate de acțiune, ei trebuind să-și
construiască rolul spontan, în funcție de situația de moment, fără o
pregătire prealabilă.
Un alt tip de joc de rol este cel cu roluri prescrise în care participanții
primesc un set de instrucțiuni bine definite, cu mai multe detalii despre
acțiunile de intreprins și despre context. Această abordare permite o mai
mare specificitate a experienței de învățare și conferă mai mult control
trainerului. Continuând exemplul de mai sus, cursantul poate să primească
informații despre compania la care a aplicat, despre jobul vizat și chiar un
CV (cât mai realist, cu puncte forte, puncte slabe) care să definească
personajul pe care îl reprezintă.
În cazul rolurilor semi-prescrise, participanții primesc informații despre
situații și personaje, dar nu li se spune ce trebuie să facă. Nu știu care le
sunt obiectivele, ce abordare ar trebui să aibă sau ce strategii să
folosească. Astfel, participantul are mai multă libertate de acțiune decât în
situația rolurilor prescrise, posibilitatea de a fi creativ și de a se adapta cât
mai mult, fără sprijin. Riscul prezent aici este ca participantul să ducă
scenariul într-o direcție nepotrivită sau dimpotrivă să se blocheze sau să se
înfurie.
În extrema opusă improvizației se situează lectura dramatică. Aceasta
presupune construirea unui scenariu foarte specific, cu replici prestabilite,
pe care participanții trebuie doar să le citească. Anxietatea celor implicați
va fi mai redusă, dar și beneficiile asociate exersării abilităților vor fi mai
mici. Cursanții nu vor trebuie să depună un efort de reactualizare, toate
informațiile necesare fiindu-le oferite în scenariu. Este un exercițiu care
poate fi util la început, mai ales atunci când grupul este reticent sau chiar
ostil jocului de rol. Într-o primă etapă se citește scenariul, urmată de o
discuție pe marginea acestuia. Ulterior, după ce jocul de rol s-a realizat
conform scenariului, poate fi testată o variantă mai puțin directivă, în care
cursanții să poată utiliza mai mult din ce au învățat și din experiența lor
anterioară.
Organizarea jocului de rol
Jocurile de rol nu diferă doar din punctul de vedere al structurii și
autonomiei acordate cursanților, ci și prin modul în care sunt implementate.
Acestea pot fi jucate în fața publicului, pot fi simultane, prin rotație sau
repetate. Fiecare modalitate are avantaje și dezavantaje.
Jocul de rol în fața publicului presupune ca o pereche, un trio sau mai mulți
participanți să joace o scenă, iar restul să fie observatori, cu sarcina
prestabilită de a identifica diferite aspecte ale interacțiunii și de a oferi
feedback la final. Toată lumea este concentrată la aceleași acțiuni ale
jocului. Toată lumea este implicată în feedbackul și discuția de la final,
etapă în care intervențiile trainerului au un impact crescut asupra
experienței de învățare a cursanților. Limita acestei modalități de realizare
a jocului de rol constă în faptul că poate fi asociată cu un nivel ridicat de
anxietate al participanților atunci când au de jucat un rol în fața unui grup
mare de persoane.
O altă modalitate de organizare a jocurilor de rol constă în derularea lor
simultană. Grupul de training poate fi împărțit în perechi sau în grupuri mai
mici. Fiecare dintre acestea trebuie să joace același scenariu sau scenarii
diferite. Anxietatea participanților scade, grupul fiind în această situație mult
mai mic. Toată lumea poate să exerseze deprinderile vizate, iar timpul
necesar pentru această activitate este mult mai scurt. În schimb, trainerul
poate întâmpina dificultăți în monitorizarea comportamentelor fiecărui
participant sau a tuturor activităților din fiecare grup. În acest caz, erorile
realizate de cursanți pot să treacă neobservate, iar feedbackul va fi mai
puțin specific.
A treia modalitate de a organiza jocul de rol este prin rotație. Actorii pot fi
schimbați, de multe ori chiar în timpul jocului de rol, care este întrerupt.
Rolurile se schimbă sau actorii sunt înlocuiți cu alții și acțiunea se continuă.
Astfel, pot participa mai mulți cursanți, dar jocul este mai puțin imersiv
pentru fiecare dintre participanți. De asemenea, nu toți participanții ajung
să treacă prin toate etapele unui proces, iar feedbackul va fi, implicit,
lacunar.
Pentru a evita aceste neajunsuri, se poate juca același rol de mai multe ori
cu actori diferiți. Astfel, toți participanții sau cei mai mulți dintre ei vor avea
ocazia să exerseze, având parte în același timp de atenția deplină a
trainerului și a colegilor. Problemele care pot să apară sunt cele legate de
anxietatea cursanților. În plus, durata necesară ca toată lumea să treacă
prin aceeași activitate va fi mai mare, iar de la un moment dat rolurile vor fi
jucate foarte similar cu cele dinainte. Cea mai mare problemă nu este însă
lipsa de originalitate în jucarea rolului cât, mai degrabă, faptul că
participanții nu-și mai reactualizează din memoria de lungă durată și alte
patternuri comportamentale și informații care sunt caracteristice pentru rolul
respectiv. Ei doar repetă în memoria de lucru patternurile care le sunt
activate temporar, iar acest lucru nu-i va ajuta să-și lărgească repertoriul de
comportamente care pot fi asociate cu rolul jucat.
O ultimă modalitate de abordare a jocurilor de rol este cea a jocurilor de rol
repetate. Aceeași scenă este rejucată după o primă serie de feedback și
discuții. Altfel spus, aceiași participanți trec de mai multe ori prin ciclul
învățării experiențiale pentru a-și îmbunătăți performanța în etapa
următoare. De asemenea, după aceste repetiții, retenția și transferul ar
trebui să fie net superioare, însă durata necesară realizării acestui tip de
organizare se dublează.
Jocul de rol: feedback și discuții
După proiectarea jocului de rol, stabilirea tipului și a modalității de
organizare a acestuia, ultima etapă de parcurs constă în acordarea
feedbackului și realizarea debriefingului. Această etapă oferă cursanților
ocazia de a reflecta asupra activității experimentate sau observate și de a
extrage concepte și reguli noi care urmează a fi testate în activități de
învățare viitoare.
Există mai multe surse de oferire a feedbackului și multiple modalități de a-l
acorda. Spre exemplu, de la începutul activității pot fi desemnați unul sau
mai mulți observatori pentru
fiecare joc de rol. Aceștia primesc instrucțiuni despre ce și cum trebuie să
observe, dar și cum să ofere feedback. Feedbackul primit de la acești
observatori desemnați va fi perceput ca fiind mai puțin amenințător de către
cursanți, dar s-ar putea să nu fie la fel de valoros din perspectiva
informației pe care o poartă ca și cel primit de la trainer.
Un alt tip de feedback implică autoevaluarea. Cei care au fost implicați
efectiv în jocul de rol pot fi invitați să analizeze nu doar prestația colegilor ci
și propria prestație. Întrebări care pot fi utile în această etapă sunt
următoarele: Ce ați observat? Ce considerați că ați făcut bine și ce nu?
Care au fost momentele critice ale realizării activității? Ce v-a impresionat?
Ce idei sau regularități ați extras? Cum v-ați simțit?
La toate aceste tipuri de feedback, se adaugă trainerul ca sursă de
feedback. Trainerul oferă informații cu privire la evoluția scenariului,
replicile și comportamentele participanților, făcând în permanență legătura
între cunoștințele declarative și cele procedurale. Feedbackul oferit de
trainer are un impact major asupra cursanților. Prin urmare, trainerul va fi
atent să semnaleze comportamentele specifice care pot fi îmbunătățite și
cum anume pot fi îmbunătățite, dar și să încurajeze cursanții și să
sporească încrederea lor în propriile puteri de a performa.
Feedbackul trainerului, al observatorilor desemnați și auto-evaluarea pot fi
combinate cu observațiile celorlalți participanți. Astfel, sunt încurajate
perspective diferite care pot reliefa elemente valoroase, neașteptate. De
asemenea, atât ofertanții cât și beneficiarii de feedback trebuie încurajați
pentru modul de acordare și de receptare a feedbackului. În același timp,
nu e strict necesar ca toți participanții să contribuie la acordarea
feedbackului.