Sunteți pe pagina 1din 3

JOCURILE SI SIMULARILE

Jocurile și simulările sunt activități instrucționale atrăgătoare atât pentru


traineri, cât și pentru cursanți. Solicitând un nivel ridicat de implicare a
cursanților și fiind de cele mai multe ori amuzante, aceste metode sunt
căutate și folosite intensiv de traineri. Din păcate, deseori, criteriul implicării
și amuzării participanților îl umbrește pe cel al utilității. Altfel spus, sunt
selectate și realizate jocuri și simulări amuzante, atractive, în care cursanții
se implică cu ușurință, însă aceste activități sunt irelevante din perspectiva
obiectivelor instrucționale asumate. Prin urmare, este importantă
cunoașterea caracteristicilor specifice acestor metode și a condițiilor lor de
utilizare pentru aplicarea lor eficientă.
Simularea este un tip de activitate instrucțională care presupune imitarea
sau evocarea unor aspecte ale ”realității”, într- o manieră interactivă.
Scopul explicit al simulării este de a oferi oportunități cursanților pentru
aplicarea și exersarea cunoștințelor dobândite. Ea are un puternic caracter
imersiv, ajutându-i pe cursanți să se transpună în diverse situații, să
descopere noi trăiri și noi perspective de a privi lucrurile. Situația simulată
imită realitatea, iar participații se comportă ca și cum ar fi în realitate,
ignorând faptul că situația e, de fapt, artificială.
Imitarea realității presupune reproducerea unui set de elemente cheie din
realitate, elemente care au strânsă legătură cu obiectivele instrucționale și
sunt relevante pentru realizarea lor. Prin urmare, simularea nu trebuie să
replice acurat toate detaliile realității, cu atât mai puțin pe cele irelevante
pentru atingerea obiectivelor.
Studiile în domeniu arată că utilizarea simulărilor în formare asigură un
nivel superior de învățare și de transfer a cunoștințelor comparativ cu alte
metode experențiale, cum ar fi studiile de caz. De asemenea, ele sunt
preferate de cursanții generației Z care s-au născut și au crescut într-un
mediu saturat tehnologic.
Jocurile, pe de altă parte, sunt metode care au la bază respectarea unui
set strict de reguli. Ele implică, de obicei, un nivel ridicat de competitivitate
și au obiective foarte bine definite. Sunt nenumărate cărți și site-uri web
disponibile și care descriu în detaliu mii de jocuri care pot fi folosite în
formarea adulților. Acestea pot fi cu ușurință adaptate obiectivelor
instrucționale asumate sau, în același timp, cu puțină creativitate pot fi
create jocuri noi, pliate pe aceste obiective. Un aspect important în selecția
acestor metode este legat de obiectivele instrucționale pe care trainerul le
vizează. Atât jocurile, cât și simulările trebuie să fie relevante atât ca
metode, dar și ca și conținut pentru atingerea obiectivelor asumate. Apoi,
ele trebuie să capteze atenția și interesul cursanților. Cu cât sunt mai
imersive, cu atât participanții sunt mai implicați în realizarea lor, iar
experiența trăită va fi mai gratificatoare și mai utilă din perspectiva învățării.
Pentru a crește probabilitatea obținerii unor rezultate pozitive în urma
utilizării acestor metode, trainerul trebuie: să se asigure că instrucțiunile de
lucru sunt clar și succint formulate și că participanții înțeleg ce au de făcut,
de ce și cu ce scop; să realizeze activitățile finale de debriefing, oferind
feedback, încurajând reflexia și extragerea ideilor esențiale; să conecteze
experiența de simulare/joc cu contextele reale de aplicare a cunoștințelor.
Activitățile de scriere sunt activități experimentale derulate, de obicei,
individual și permit fiecărui participant să reflecteze asupra propriilor
raționamente și răspunsuri, oferite în scris. Activitățile de scriere includ
cerințe specifice adresate cursanților. Ele pot fi răspunsuri scurte la
întrebări deschise sau pot fi chiar eseuri elaborate.
Cel mai comun design pentru acest tip de activități este fișa de lucru.
Aceasta oferă instrucțiuni clare referitoare la ce trebuie să scrie participanții
și prezintă avantajul de a putea fi folosită oricând în timpul programului de
training. În general, la începutul și la finalul trainingului, nu sunt
recomandate activitățile de scriere deoarece presupun un proces mai lung
de elaborare. Acestea pot fi utilizate în special în perioada de mijloc a
derulării trainingului.
Alte activități de scriere la care poate face apel trainerul implică utilizarea
unor instrumente, cum sunt chestionarele, formularele de verificare sau
testele de cunoștine. Ele pot fi folosite pentru a obține feedback de la
participanți sau pentru a le facilita auto-evaluarea.
Există mai multe aspecte pe care trainerul trebuie să le ia în considerare
atunci când folosește scrierea ca metodă instrucțională. În primul rând,
trebuie să ajute cursanții să intre în starea mentală necesară care să îi
provoace și să îi inspire pentru a se exprima
optim în scris. De asemenea, trebuie să confere un scop important acestei
activități, care să-i facă pe cursanți să-și dorească să depună acest efort.
Aceasta deoarece nu sunt mulți participanți care preferă să se exprime în
scris, sunt competenți să o facă și nu se plictisesc în astfel de activități. În
același timp, trainerul trebuie să se asigure că instrucțiunile pe care le-a
oferit sunt foarte clare, chiar să ofere un model sau câteva elemente de
start pe care să poată construi sau de la care să poată extrapola. Mediul în
care se realizează activitatea de scriere este important, trebuie să fie unul
care să ofere liniște și intimitate. Sunt necesare suprafețe curate și ferme
pe care se poate scrie, caiete de lucru, foi și instrumente de scris. Timpul
necesar pentru finalizarea sarcinii trebuie bine dozat. Participanții nu ar
trebui să se simtă grăbiți, s-ar putea să aibă nevoie de mai mult timp pentru
a începe. Totodată, nu trebuie acordat mai mult timp decât este necesar
deoarece acest lucru scade nivelul de implicare al participanților. Ca orice
activitate experimentală, și activitatea de scriere se finalizează cu
feedback. Participanții trebuie să împărtășească ce au scris sau cel puțin
un număr limitat de voluntari să fie invitați să citească materialul elaborat.
O altă variantă de împărtășire a feedbackului este de a forma perechi, iar
partenerii din cadrul acestora să împărtășească între ei ce au scris.

S-ar putea să vă placă și