Examne – grilă, 6 februarie, 12.00 -16.

00 – sala 1203
Defectologie
Deficiențe sau tulburări de limbaj – devieri sau abateri de la limbajul considerat
normal, standardizat pentru populația respectivă
Limbaj – manifestarea verbală orară și limbajul scris, citit
Ac tulburări pp anumite particularități – arată modul, gradul în care un copil rămâne în
urmă sau este diferit ca modalitate de exteriorizare a limbajului – constatare după 4
ani, până la 4 ani putem considera că sunt pronunții firești pe fondul vârstei.
Cauze:
- Boli infecțioase, traumatisme la gravidă
- Deficiențele senzoriale, de văz și auz care pot perturba însușirea și reproducerea
limbajului
- Deficiențele asociate, intelectuale, cognitive care se asociază întotdeauna cu
deficiențe de limbaj
- Polideficiențele care se asociază cu particularități ale limbajului, acea ecolalie
întârziată, repetare de mai multe ori a unor cuvinte
- Componentele aparatului fono-articulator lipsă sau cu anomalii
- La nivelul limbajului citi – scris, deficiențe de văz, motrice fine
- Greșeli în educație – rămânerea în urmă a copiilor nestimulați verbal când sunt
mici, însușirea unor modele greșite de pronunție, atmosfera ostilă din familie,
tendința părinților de a stabili standarde de perfecțiune sau care nu corectează
greșelile de pronunție ale copiilor, bilincvismul ( însușirea simultan la vârstă
foarte mică două limbi străine), refuzul verbal al copiilor pentru a atrage atenția
părinților asupra lui.
- Factori infecțioși, bacterieni, care temporar afectează sănătatea organismului
- Schimbările hormonale la adolescenți
- Tendința pe fondul grabei de a vorbi rapid, înc, bâlbnâit, blocaj – trebuie reglat
ritmul respirator
- Fumatul
Formele care aparțin clasificării lui Emil Verza în tulburările de limbaj:
1. Tulburările de pronunție: dislalie, rinolalie, disartrie
2. Tulburările de ritm și fluență a vorbirii, cursivitate sacadată cu pauze și repetări:
bâlbâială ( balbism), logonevroza, tahilalia etc.
3. Tulburări ale limbajului, de voce: afonia, disfonia, astenia, pseudofonastenia
4. Tulburări de limbaj, scris citit – sindrom dislexo – disgrafic: tulburări totale citit
( tot ce e cu sufix lexie): alexie/ și scris ( sufix grafie): agrafie. La tulburare
parțială: sufix dis lexie, grafie
5. Tulburări polimorfe de limbaj: afazia și alalia

1|Page
 6. Tulburări de dezvoltare ale limbajului: mutismul – electiv, psihogen, voluntar –
refuzul voit / retardul sau întârzierea în dezv și capacității de exprimare corecte
gramatical
7. Tulburări – anomalii ale exprimării sau limbajului scris /citit – boli sau tulburări
psihice: ecolaliile, jargonafaziile.

1.Pronunție – acțiune motrică de a exprima verbal sunetele limbii. Ea este

corespunzătoare când respectă regulile de articulare. Orice abatere pp o tulburare de
pronunție. Tulb de pronunție sunt considerate firești până la 4 ani.
Dislalia – pelticia – este una dintre cele mai frecvente tulburări de limbaj. Este afectat
un sunet încât atunci când este pronunțat nu este recunoscut auditiv, deformarea
clarității sau este înlocuit cu altul cu care copilul îl aseamănă auditiv sau omite sunetul
pe care nu-l poate pronunța.
În limba română, afectarea consoanelor este cea mai afectată în dislalie.
Pt afectarea sunetului s: sigmatism, r – rotacism etc.. la parasigmatism sau
pararotacism – înlocuirea cu alt sunet.
Poate fi afectat un sunet – dislalie simplă/parțială
Pot fi afectate două sunete sau mai multe sunete – dislalie polifonematică
Pot fi afectate toate sunetele – dislalie totală/universală

Rinolalia: fonfăială, vorbire pe nas, nazonată, cauze de natură morfologică.

Cauze – malformații, boli infecțioase, vălul palatin suferă de paralizie sau diatonie etc..
Se poate instala și temporar în cazul unei boli.
Rinolalie cu cauzalitate emoțională, psihologică, copii răsfățați care ajunge să se
automatizeze.
Forme:
R aperta deschisă – suflul aerului vine pe nas
R clausa închisă – partea de expirație vine pe gură
R mixa – cea mai puțin aspectoasă vizual auditiv – aerul se scurge și pe nas și pe gură.

Disartria: tulburare de pronunție care depășește acestă sferă: vorbire nazonată, vocea
fără emisie suficientă, fragmentări ale ritmului vorbirii și include tot voce, ritm,
pronunție și inteligibilitate = dislalie centrală în cazul unor traumatisme cerebrale –
apare logofobie, teama de a vorbi.
2|Page
2. Bâlbâiala ( balbism) – întrerupere a cursivității vorbirii unei persoane cu pauze mai
dese sau mai puțin dese, cu spasme la aparatul fono... și repetarea
Trebuie identificată longitudinal.
Cauze:
- Emoționale, psihologice – traume, părinți exigenți
- Situațională
Bâlbâiala clonică – primară – contracții de scurtă durată în momentul pronunției
B tonică – pp întreruperea cursivității vorbirii când avem spasm muscular de lungă
durată.
Cele două forme se succedează.
Există formele mixte cu una care să domine mai mult.
Tahilalia – debite exagerat și bradilalia- vorbit mai rar, mai sacadat – cursivitatea
vorbirii este deformată prin viteza cu care sunt rostite sunetele.

3. Distorsionări ale vorbirii unei persoane – afectate intensitatea, înălțimea, timbrul,

rezonanța.
Pot fi ocazionale ( cauze boli ) dar și extinse determinate de modificări hormonale,
cauze organice, morfologice. Pot fi și cauze psihogene, un șoc emoțional. Altă cauză –
tracul.
Forme: vocea din cap ( stridentă, de obicei sunt afectate sunetele înalte, apare la copii
cu hipoacuzie gravă), vocea oscilantă, de falset – se shimbă emisiile, vocea gravă,
inspirată – laringe afectat, v răgușită – laringele poate fi inflamat, v nazală – aerul
expirat pe nas.
Afonia - lipsa totală a vocii ca urmare a lezării laringelui, în tulburări psihiatrice,
isterii, nevroze – cea mai gravă dintre tulburările vocii – sufix a – lipsa totală.
Fonastenia – tulbur de nat funcțională – intensitatea vocii este slăbită.
Pseudofonastenia – același mod de scădere a intensității dar nu pe fon profesional ci
preșcolaritate și școlaritate mică – cauză emoțională
Mutațiile patologice ale vocii – vocea în formare la adolescenți sau din n modificări
hormonale unele fete să rămână cu vocea groasă sau unii băieți.
Disfonia – perturbarea parțială a vocii când persoana își pierde din intensitatea vorbirii
pe o perioadă scurtă de timp.

3|Page
4. Incapacități ale persoanei de a învăța și dezvolta deprinderile de limbaj scris citit, de
a face grafene în procesul scrierii și de a citi literele.
Aceste tulburări (de dislexie – parțiale citit și alexie – total citit , disgrafii- parțial scris
și agrafii – total scris) - pot fi depistate la sf clasei I.
Variante manifestare – confuzii la citit, scris culcat, înflorituri, scris în oglindă,
contopirea cuvintelor, adaugă i-uri, mănâncă grafeme din scris.
5. Mutismul electiv ( psihogen sau voluntare)- refuz total sau parțial al copilului de a
vorbi cu anumite persoane sau cu toate – este temporară și tratată psihologic, traumă,
șoc emoțional. Extreme: furioși, agresivi sau interiorizați, retrași, timizi. Perioada
prevalenței 3-5 ani, la intrarea în școală – e mai frecvent. Poate fi tulburare acută sau
cronică – invariabil refuză să vorbească. Refuz verbal și comportamental generalizat.
Refuz extins.
Retardul verbal – blocaj în evoluția limbajului, la 3 ani 3 ani și jumătate vorbește doar
câteva cuvinte, rămâne în urma celorlalți copii în progresul verbal din cauza relațiilor
familiale sau factori de natură organică, boli infecțioase sau cronice.

6. Afazia – incapacitatea dobândită de a vorbi – pierderea capacității de a vorbi – din

cauza unor avc-uri, traumatisme craniene, accidente.
și Alalia ( sunt totale ambele) – imposibilitate de a vorbi din naștere, alcolism,
varicele, traumatisme
Diagnostic orl, stomatolog, abilități mintale apoi logopedic pt identificare concretă a
tulburării.
Metode logopedice:
- Generale – exerciții de gimnastică și mimogimnastică și clasică pt tonifierea
întregului corp, educarea expirației și a echilibrului pe inspir și expir, educarea
auzului fonematic ( capacitatea de a identifica și diferenția sunetele limbii prin
audiere), educarea personalității.
- Specifice
-

4|Page