UNIVERSITATEA

DIN

BUCURETI

Facultatea de Psihologie si tiintele Educaiei

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
CURS Logopodie

Handicapul de limbaj

Ianuarie , 2013

I.Cuprins

I.Cuprins

II.Handicapul de limbaj- Ce este? (prezentare generala)

III.Clasificare

IV.Etiologia

V.Influentele asupra individului

VI.Bibliografie
II.Handicapul de limbaj- Ce este?

Logopedia ca si stiinta de sine statatoare s-a dezvoltat atat pe ratiuni si exercitii practice cat si pe
cele de natura teoretica, prin urmare si-a extins sfera de actiune la domenii ca : cercetarea
limbajului si comunicarii, formularea unor legi si metode de corectare a limbajului tulburat,
prevenirea acestor dificultati verbale si nu in ultimul rand stimularea comportamentelor verbale.
Handicapurile de limbaj pot exista cu diferite grade si proportii atit la subiectii cu intelect
normal, cit si la cei care au un alt handicap. Chiar in conditiile cind nu exista un alt handicap,
decit cel de limbaj, copilul pierde, mai mult sau mai putin, posibilitatea de a receptiona si
exprima corect cunostintele

Astfel de-a lungul timpului logopedia s-a dezvoltat definindu-se pe o parte o disciplina
psihopedagogica teoretica cu scopul de a rezolva complexele abnormalitati ale limbajului, care
de altfel au un rol important in viata psihica a individului si in structura personalitatii lui, iar pe
de alta parte o disciplina cu caracter practic ce pune accent pe educarea limbajului tulburat,
optimizarea comunicarii, restabilirea relatiilor interumane etc.
De altfel etimologic vorbind , cuvantul logopedie provine din grecescul logos ce inseamna
cuvant si grecescul paideia ce inseamna educatie.De aici putem deduce usor ca logopedia
se ocupa cu dezvoltarea si studierea limbajului dar si cu prevenirea si corectarea tulburarilor
acestuia.Practica logopedica se bazeaza pe cunoasterea particularitatilor psihologice ale
dezvoltarii limbajului, ale caracteristicilor psiopedagogice ale dezvoltarii psihismului si
activitatii educative cu diferite categorii de handicapati,cunoasterea structurii aparatului
fonoarticulator , a pozitiei si formei corecte in emisia verbala etc.
De asemenea, logopedia pune la bataie acestor stiinte un arsenal complet reprezentat de
informatii utile cu privire la prevenirea,dezvoltarea si corectarea limbajului tulburat, formuleaza
teorii pe baza unor activitati concrete si stimuleaza capacitatea de intelegere in comunicare a
individului in timp ce il invata cum sa dezvolte o personalitate normala si armonioasa.

III.Clasificare

O clasificare este facuta Emil Verzea, el utilizeaza criteriul simptomatologic etiologic,

psihologic si partial lingvistic
Tulburari de pronuntie sau articulatie:
Dislalia - consta intr-o abatere de la pronuntia standard si consta in : omisiuni de
sunete,silabe,cuvinte, inversiuni de sunete in cuvant sau substiturea,deformarea sau
adaugarea de sunete
Rinolalia se mai numeste si fomfaiala, rinolalia este data de o asociere intre o voce particulara
si o tulburare de rezonan, in momentul emisiei sunetului glota produce un zgomot anormal la
emiterea consoanelor B, P, D, T, C, G, F, V, H, S, , Z, J
Se mai produce cu un suflu nazal sau un suflu ragusit la pronuntia sunetelor sau grupuri de
sunete S, , F, J, C, G
Tot aici apare si nazonarea tuturor sunetelor.
Dizartria apar fenomene de tip dislalic la care se adauga si alte aspecte care fac ca vorbirea sa
devina confuza, neclara, disrimica, disfonica
Tulburari de ritm si cadenta a limbii:
Balbismul care reprezinta o dificultate atat n planul vorbirii cat si in alte planuri,
personalitate, comportament si planul fiziologic (modificari vegetative).
Logonevroza sau teama de a vorbi in public poate sa apara sub 2 forme, o prima forma
precedata de balbism si o alta cea in care apare direct fara a fi precedata de balbism, aceasta este
mai frecventa la adolescenti si tineri.
Tahilalia si Bradilalia apare un ritm foarte rapid sau lent depinde de caz, se vorbete de
lipsa unui echilibru ntre procesele de excitaie i inhibiie cortical
Aftongia ce apare atunci cand vorbirea este mpiedicat de un spasm tonic (de lung
durat) la nivelul musculaturii limbii.
Tulburari coreice sunt produse atunci cand vorbirea este insotita de miscari ale unor
segmente ale corpului,gatului, care au la baza tulburari ale creierului mic ce se produc
odata cu vorbirea.
Tumultus sermonis este cunoscut ca si un TRF (tulburare de ritm si fluenta) peste care
se pot suprapune fie fenomene caracteristice handicapului de intelect ori cele de
motricitate generala.
Tulburari ale limbajului scris-citit aici avem alexia care consta in incapacitatea bolnavului
de a intelege mesajele scrise (word blindness) si desigur dislexia care este practic o tulburare
de citire ce consta in general in : citire lenta si cu greseli, dificultati in intelegerea textului scris.
Tulburari de voce unde avem afonia care se explica prin pierderea vocii totala sau partiala, n
episoadele de afonie corzile vocale nu mai vibreaza deloc din cauza unor procese inflamatorii,
mai apare n nevroze, paralizii.

Tot aici avem si disfonia care este o tulburare partiala a vocii determinata de tulburari ale
muschilor laringelui si a corzilor vocale, vocea este slaba, sparta, uneori suierata.
Si in final fonastenia care reprezinta oboseala vocii si este o modificare profesionala la
profesori, cantareti, este mai frecventa la femei decat la barbati.
Tulburari polimorfe ale limbii unde avem alalia si afazia ce sunt caracterziate prin neputinta
bolnavului de a intelege si a vorbi in totalitate sau suficient de mult, vorbirea altora desi ei au
organele de receptie sanatoase.
Tulburari de dezvoltare a limbii unde gasim retardul verbal ce este vazut ca blocajul ritmului
de evolutie a limbajului si se exprima prin utilizarea unui numar redus de cuvinte ,pronuntarea
gresita etc. O alta tulburare mai este si mutismul psihogen care reprezinta refuzul bolnavului de
a vorbi cu anumite persoane sau in anumite situatii(depinde de gravitate).
Tulburari de limba bazate pe disfunctii psihice reprezentate prin dislogii care sunt tulburari
ale limbajului reprezentate prin vorbire incoerenta din pricina unor modificari psihopatologice.
Tot aici avem bradifazie reprezentata prin lentoare in vorbire, ecololalia care consta in repetarea
involuntara a cuvintelor auzite si nu in ultimul rand jargonofazia care reprezinta folosirea de
cuvinte noi, fara sens si inexistente.

IV.Etiologia

Aici avem trei categorii de factori ce pot influenta dezvoltarea limbajului intr-un mod anormal:
Prima categoria este reprezentata de factorii prenatali care actioneaza inainte de nastere si sunt
asemanatori cu cei care determina si alte tipuri de handicap.

A doua categoria este data de factorii perinatali asocati prin nasterile grele si prelungite cu
afectarea sistemului nervos central, nasterile precipitate, cele premature, asfixieri, hemoragii

Si nu in ultimul rand avem factorii postnatali care sunt diferentiati prin mai multe cauze.

Cauze organice ce pot fi centrale referindu-se la structuri cerebrale particulare, ele determina
tulburari de limbaj severe cec tind sa afecteze atat aspecte impresive cat si expresive ale
limbajului sau pot fi periferice si afecteaza dimensiunea expresiva a limbajului, traumatisme
mecanice, anomalii dento-maxilo-palatile, prognatism, retrognatism, infectii, intoxicatii, boli ale
primei copilarii.
Cauze functionale ce pot fi afectiuni ale sferei senzorio-motorii cu afectarea oricarei
componente a pronuntiei (inspir-expir, fonatie si articulatie), dereglari ale echilibrului dintre
excitatia si inhibitia corticala, insuficienta dezvoltare a auzului fonematic.
Cauze psihoneurologice ce sunt practic tulburari de limbaj asociate unor tulburari neurologice.
Cauze psihosociale reprezentate de metode gresite de educatie,mentinerea obisnuintelor
deficitare,imitatia gresita, stresul si obseala.

V.Infulentele asupra individului

Cu cit handicapurile de limbaj sunt mai grave cu atat se manifesta o mai mare simplitate si
uniformitate la nivelul conduitei verbale. La dificultatile de mai sus, se adauga cele din planul
personalitatii: timiditatea exagerata, frustratie, anxietate etc. Si care sunt, si ele, determinate de
gravitatea si extensia handicapului de limbaj. Toate acestea se reflecta in slaba integrare sociala
si scolara, in manifestarea unor comportamente aberante si o adaptabilitate redusa etc. Din aceste
motive, cunoasterea, chiar si sumara, a principalelor categorii de tulburari de limbaj ce se
intalnesc la varstele prescolara si scolara, ii creeaza educatorului posibilitatea adoptarii unei
atitudini diferentiate fata de copii si interventii corectiv-recuperative.

VI.Bibliografie
Psihologia Copilului; autor Pantelimon Golu, s.a.; Editura Didactica si Pedagogica

Terapia tulburarilor de limbaj;autori E.Vrasmas si C.Stanica ; Editura Universul,S.A.,Bucuresti

Defectologie si logopedie.;autor Avramescu M.D. (2007). Ed.Fundatiei Romane de
maine,Bucuresti
Psihopedagogie speciala.;autor Verza,E. (1994). EDP,Bucuresti