Universitatea Oradea

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Forma de invatamant : Invatamant cu frecventa redusa
Anul : 2023-2024

Tulburãrile de limbaj
(definitie, clasificare, etiologie)

Lect. univ. dr. Raluca Racasan

Studente:

Barna (Luncan) Florentina- Valentina

Salavat (Samedin) Selma-Sheyla

Bonce Andreea Florena- Maria

(Echipa C)

Anul I
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

TULBURĂRI DE LIMBAJ

“Limbajul ca sistem deschis rămâne cel mai complex fenomen social după Vîgotski «una
dintre cele mai complexe probleme». El constituie în istoria Universului actul fundamental de
legitimare a omului și de situare a sa pe scara evoluției în progresul materiei vii.”
“Tulburările limbajului reprezintă toate deficiențele de înțelegere si exprimare orală, de scriere si
citire, de mimică si articulare (Autor, an, p. https://cabinet-logopedie.ro/tulburarile-de-limbaj).”
Guțu M. definște tulburările de limbaj ca reprezentând "toate abaterile de la limbajul normal.
Standardizat, de la manifestările verbale tipizate, unanim acceptate în limba uzuală, atât sub
aspectul reproducerii cât și al perceperii ,începând de la dereglarea diferitelor componente ale
cuvântului si până la imposibilitatea totală de comunicare orală sau scrisă"(Gutu M, 1974, p. ).
Tulbur ările

1
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

limbajului și comunicării pot avea o etiologie bine determinată sau una neprecizată. Din această
ultimă categorie face parte tulburarea de dezvoltare a limbajului (TDL) (cunoscută anterior ca
tulburare specifică de limbaj). Este o tulburare de dezvoltare care nu are un determinism social-
educațional, organic, senzorial sau neurologic clar (Conti-Ramsden, 2009; Leonard, 2014, citat
in ........................autor, an, p. ) și care poate fi identificată timpuriu, din perioada preșcolară.
Pe lângă particularităţile fireşti, în dezvoltarea vorbirii preşcolarilor şi şcolarilor mici pot
să apară unele tulburări de vorbire care au tendinţa să se stabilizeze sau chiar să se agraveze.
Aceste tulburări se numesc defecte de vorbire şi ele pot apărea, în principal, datorită unor
deprinderi greşite de vorbire cauzate sau susţinute de o educaţie lacunară sau incompetentă, dar
şi datorită unor particularităţi ale aparatului fonator, ale analizatorului verbomotor şi
analizatorului auditiv de care depinde pronunţia corectă. ref
“Nu trebuie să neglijăm factorii importanți în însușirea și dezvoltarea limbajului, și anume:
mediul de viată și activitate, preocuparea adulților pentru stimularea vorbirii, legatura de
atașament, eficiența procesului instructive-educativ, capacitățile intelectuale ale copilului,
afectivitatea, motivația pentru activitate și personalitatea acestuia.” (E. Verza, 2003, p. ).
La început, vorbirea copilului se formează și se dezvoltă pe baza unor activități
nesistematice, începand ca odata cu perioada preșcolară să fie mai solicitat de diferite sarcini și
acțiuni organizate, cărora trebuie să le răspundă într-un mod organizat, prin intermediul unei
exprimări din ce in ce mai coerentă, prin cuvinte, propoziții și fraze.
“Copilul învată exprimarea cuvintelor prin imitație și prin joc. Ulterior, la formarea
propozițiilor se respect regulile gramaticale, pe baza așa-numitului “simț al limbii” care este
diferit de la un cuvânt la altul și influențează evoluția și învățarea limbajului.” (E. Verza, 2003)
Un număr tot mai mare de copii întâmpină dificultăți sau întârzie să prezinte acest “simț al
limbii”. Lipsa de stimulare prin intermediul poveștilor, precum și substituirea lor cu variante
video ale poveștilor clasice dublate de traduceri neadaptate limbii române oferă modele verbale
deficitare.
“Întârzierile de limbaj au manifestări tardive a structurilor lingvistice, a imposibilității de a
exprima forme de limbaj evaluate, specific vârstei cronologice a subiectului, limite la utilizarea
unui vocabular sărac, formulare deficitară sub aspect fonologic și semantic, înregistrarea unor
progrese reduse în înțelegerea comunicării și în achiziția limbajului, etc.” (E. Verza, 2009)
Acțiunea unor factori frenatori conduce la aparița tulburărilor de vorbire. Acestea se

2
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

remarcă de timpuriu în dezvoltarea copilului, dar pot apărea și dupa perioada antepreșcolară,
chiar și mai târziu cu un debut brusc.
Clasificările tulburărilor de limbaj au evoluat de la cele mai simple spre unele din ce în
ce mai complexe. De la împărțirea duală a tulburărilor de limbaj în dislalalii și disfonii (Parell) la
clasificarea lui Von Ripper în:

 tulburări de articulație,
 tulburări de ritm,
 tulburări de fonație și simbolizare sau la cea propusă de Hvatțev în: dislalii,
 tulburări de ritm și fluență,
 tulburări cerebrale și de voce, există o certa evoluție.

Treptat, s-a recurs la diverse criterii de clasificare a tulburărilor de limbaj, fiecare

operațional în felul său (D. Ungureanu, 1998, citat in???............):
• Criteriul etiologic
• Criteriul simptomatologic
• Criteriul anatomo-fiziologic

3
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

• Criteriul lingvistic
• Criteriul temporal
• Criteriul psihologic.
Emil Verza (1982, citat în...........) propune o clasificare importantă, echivalentă cu o
autentică taxonomie a tulburărilor de limbaj. Acestea se pot clasifica în șapte mari categorii,
după cum urmează:
1. Tulburări de articulație (pronunție): dislaliile, rinolaliile, disatriile
2. Tulburări de ritm și fluență: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, tulburări pe
bază de coree
3. Tulburări de limbaj scris-citit: dislexiile, disgrafiile, alexiile, agrafiile
4. Tulburări de voce (fonație): disfonii, afonii, fonastenii, microfonia, macrofonia, mutația
patologică a vocii
5. Tulburări polimorfe: alaliile, afaziile
6. Tulburări de dezvoltare generală a limbajului: sindromul de întârziere (nedezvoltare) generală
a vorbirii, mutismul psihogen, autismul global.
7. Tulburări pe baza unor disfuncții psihice: dislogii, ecolalii, jargonofazii, bradifazii.
Abordarea unui singur criteriu duce la dificultăţi în stabilirea diagnosticului şi deficienţe de
recuperare. Pot avea cauze şi efecte comune.
Printre tulburările de vorbire cel mai des întâlnite la preșcolari, amintim dislaliile sub forma
rotacismului și sigmatismului. Se mai întâlnesc și tahilalia și bradilalia. În prezentarea
tulburărilor de limbaj vom utilize clasificarea propusă de Emil Verza (1982), insistând doar
asupra celor ce se manifestă frecvent în perioada preșcolară.
• Tulburările de pronunție sau articulație (.......)
Cele mai frecvente tulburări de limbaj sunt reprezentate de tulburările de pronunție, și
anume, dislaliile, care se manifestă prin deformarea, substituirea, omiterea și inversarea anumitor
sunete în vorbirea spontană și în cea reprodusă.
Dislalia poate avea mai multe forme în funcție de simptomatologia ei, și anume: simplă
(monomorfă) sau totală (polimorfă).
Din punct de vedere etiologic, dislalia poate fi de două tipuri:
-dislalie mecanică (disglosie)
-dislalie funcțională.

4
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

 Tulburările de ritm și fluență

Acestea nu afectează nici articulația fonemelor, nici fonația lor, nici semantizarea actului
verbal-intelectual, nici recurgerea la limbajul scris-citit, ele alterează, uneori grav, capacitatea de
comunicare al indivizilor respectivi, viciază capacitatea de expresie cursivă a vorbirii.
Din această categorie fac parte (D. Ungureanu):
– Vorbirea precipitată (tumultus sermonis): generează ritmuri variate în oralitatea persoanei,
incluzând faze de comprimare sau chiar pierdere, omisiuni a unor întregi silabe, cu precădere a
celor terminale
– Tahilalia: vorbirea rapidă, dar constantă, debit peste media normală acceptată, punând în
dificultate gândirea receptorului în a urmări mesajul
– Bradilalia: contrară tahilaliei, este expresia unei vorbiri prea lente, greoaie, enervante, care nu
poate fi corelată cu gandirea vorbitorului
– Logoreea: asemănătoare tahilaliei, foarte bogată în forme, dar nu și în conținut, menținându-și
constant și obositor, obsedante pentru receptor, expresia corectă, debitul, ritmul și fluența
– Aftongia: tulburare de ritm și fluență de tip funcțional, localizată la nivelul mușchiilor limbii
care prezintă un tonus nefiresc, care generează spasme în oralitate
– Tulburări pe bază de coree: vorbirea este tremurată, caracterizată prin spasme, ticuri
incontrolabile
– Disfemiile: tulburări propriu-zise de ritm și fluență din grupa bâlbâielii.
Există o serie de cauze care determină tulburările de ritm și fluența, și anume: aspectele ereditare
și neuro-endocrine, dominanța cerebrală, retardul în dezvoltarea vorbirii, întârzierea în
dezvoltarea psihofizică generală.
 Tulburările de comportament, dezechilibrele emoționale, evenimentele traumatizante
conduc către dezorganizarea comportamentului copilului, reflectată inclusiv la nivel
verbal.
Bâlbâiala apare ca urmare a unor dezechilibre emoționale profunde și prelungite în timp. Este
o tulburare a vorbirii ce constă în sincope și chiar blocaje în cursivitatea vorbirii, întreruperile
fiind situate în special la nivelul primelor silabe din cuvinte, fiind însoțite de spasme, ticuri sau
mișcări parazitare, bruște cu tonus ridicat.
În multe forme de bâlbâială sunt afectate simultan aspectele prozodice ale vorbirii (intonația,
intensitate, modulație, accent), care sporesc gradul de neînțelegere a vorbirii.

5
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

De obicei, bâlbâiala se instaleaza brusc, pe neaștepate, chiar și pentru logopat. La copii,

bâlbâiala poate fi precedată de o stare de irascibilitate crescută, lipsa poftei de mâncare, apatie, o
muțenie de câteva ore sau chiar pentru mai multe zile.
Emil Verza în „Manualul de psihopedagogie specială” (anul) consemnează trei forme de
bâlbâială (după criteriul simpomatologiei): clonică, tonică şi mixtă.
 Tulburările de voce (ibidem????):
Aceste tulburări cuprind distorsiunile spectrului sonor care se referă la intensitatea, timbrul,
înălțimea și rezonanța sunetului. Dintre cauze, amintim:
Cauze organice congenitale sau dobândite:
– Malformații ale organelor fonatoare
– Tumori benigne ale faringelui, micoze faringiene
– Inflamații laringiene, asimetrii ale laringelui
– Rinite cronice.
Cauze funcționale:
– Hipotonie a palatului moale
– Forțarea vocii în intensitate și înălțime
– Paralizii ale mușchilor laringelui, ale coardelor vocale.
Cauze psihogene:
– șoc emoțional
– stres psihic
– boli psihice
– forțarea vocii prin imitarea vocii unor alte persoane.
Tulburările vocii pot fi clasificate după două criterii: după criteriul cantitativ (disfonii și
afonii) și după criteriul localizării (laringofonii și rinofonii).
Din punct de vedere simptomatologic, în copilărie și mai ales în perioada pubertății, vocea
oscilează prin intensitate, timbru și modulație, atât cu dificultăți vocale, cât și cu dificultăți de
emitere corectă a sunetelor și cuvintelor cu un anumit grad de complexitate. Apar, așadar,
disfoniile, ca tulburări ale vocii vorbite și disodiile, ca tulburări ale vocii cântate.
 Tulburări de dezvoltare generală a limbajului
Mutismul psihogen, electiv sau voluntar se caracterizează prin situația unui copil care are
resursele necesare de a comunica, care a achiziționat resursele vorbirii, însă refuză schimburile

6
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

cu mediul social.
Cauzele mutismului electiv sunt legate de evenimentele traumatizante, traume, acte de
violență sau conturarea unor tulburări de atașament de tip inhibat.Legăturile de atașament
dezorganizate și insecurizate conduc copilul către o stare de mare fragilitate. Acesta este
necomunicativ, trăiește o profundă insecuritate în raport cu mediul său social, fiind retras și cu
mari dificultăți ale reglajului emoțional.
Copilul cu o tulburare de atașament de tip inhibat este greu de consolat, iar comportamentul
lui poate fi interpretat ca un refuz de a interaționa cu mediul.
Identificarea tulburării de atașament inhibat este esențială în realizarea diagnosticului pentru
o intervenție logopedica corespunzătoare.

Tulburarile de limbaj nu pot fi tratate separate, izolat, ci in functie de persoana, de

gradul de maturitate al Sistemului Nervos Central si al organelor senzoriale de dezvoltare
psihica, intelectuala si de interdependenta cu mediul familial. De aceea de cele mai multe ori
tulburarea este conditionata de actiunea unor factori ce se succed sau actioneaza concomitent.

7
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

Aceste cauze se impart in functie de forma si perioada in care apar:

1. Cauze care actioneaza in perioada prenatala;

2. Cauze care actioneaza la nastere;
3. Cauze care actioneaza si dupa nastere;
4. Cauze psihosociale.
1) Cauze care actioneaza in perioada prenatala:

In perioada sarcinii ,toate afectiunile pot provoca leziuni ale creierului la fat, ce se soldeaza cu
urmari negative asupra dezvoltarii limbajului , cum sunt si urmatoarele:

 Infectii virale , bacteriene ( rubeola provoaca riscul nasterii cu afectiuni), sifilisul, TBC,
intoxicatiile cu diferite substante chimice;
 Traumatismele mecanice;
 Incompatibilitatea factorului Rh, traume psihice sau necceptarea sarcinii, provocate de
stress, regimul de odihna , spaime care pot afecta fatul;
 Infectii cu protozoare, toxoplasmoze in primele luni de sarcina;
 Carentele nutritive ale mamei;
 Radiatii, boli care pot provoca nasteri premature cu risc de accidente vasculare;
 Alcoolismul;
 Bolile psihice.
2) Cauze care actioneaza la nastere:

Din aceasta categorie le mentionam pe urmatoarele : nasteri grele si prelungite, care pot
provoca leziuni ale SNC, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale,
diferitele traume fizice provocate de manevrele obstetricale gresite, cum ar fi lovirea capului
de oasele pelviene, anoxie cerebral provocata de infasurarea cordonului ombilical in jurul
gatului copilului, microhemoragii intracraniene, etc;

3) Cauze care actioneaza dupa nastere:

Aceste se impart in :

8
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

 Cauze organice;
 Cauze functionale;
 Cauze psiho-neurologice.
a) Cauzele organice:
 Pot fi de natura centrala si periferica;
 Traumatismele mecanice ce afecteaza sistemul nervos, auzul sau organelle
fonoarticulare; deteriorari ale timpanului, anomalii dentomaxilopalatine;
 Infectii si intoxicatii cu sbstante chimice, medicamentoase, cu alcool, care
pot afecta mecanismele neurofiziologice ale limbajului;
 Unele boli ale primei copilarii ca meningita, encefalita, scarlatina, rujeola,
pojarul, pot determina tulburari de limbaj atat pe cale central, cat si
periferica.
b) Cauze functionale:
 Pot produce tulburari ale limbajului in sfera receptoare cat si in cea
motorize;
 Tulburari ale proceselor de excitatie sau inhibitie;
 Insuficiente functionale ale sistemului nervos;
 Tulburari de nutritive;
 Deficient ale auzului fonematic.
c) Cauze psiho-neurologice:
 Aceste cause se intalnesc la subiectii cu handicap mintal, la cei cu
tulburari de memorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor
optice si acustice;
 Din aceasta categorie mai fac parte si subiectii care se supraapreciaza dar
si cei care se subapreciaza, aceste manifestari influentand negativ
structurarea personalitatii si a limbajului.

d) Cauze psiho-sociale:

9
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

 Greseli educationale (incurajarea vorbirii grasite pentru amuzament,

pretentiile exaggerate, suprasolicitarea copilului, bilingvismul inaintea
insusirii limbajului matern);
 Modele insuficiente de vorbire , insuficienta stimulare comunicativa a
copilului , tulburarile verbale ale parintilor, relatii afective neadecvate
intre parinti si copii .

Cauzele specifice fiecarei tulburari de limbaj sunt mult mai complexe, uneori eludand criteriile
obisnuite de clasificare. De aceea , esential este ca accentul sa fie pus mai degraba pe profilaxia
starilor de tulburare a limbajului decat pe terapia lor.

In videoul prezentat la link…… putem obs………………….

Bibliografie :

10
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

1) Verza, Emil. (2003). Tratat de logopedie, vol I. Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti.

2) Paunescu, C. (1986)- Tulburari de limbaj la copil, Editura Medicala;

3) Buica, C., Cristian (2004)- Bazele defectologiei, Editura Aramis, Bucuresti;

4) Verza, Emil (2009). Tratat de logopedie volumul II. Editura Semne, București;

5) Verza, Emil (1973). Conduita verbală a școlarilor mici, Editura Didactică și pedagogică,

București.

6) M. Guțu ( 1945) - Logopedia 1

7) Guţu, M. (1975). “Logopedica” (vol. I) – Centrul de Multiplicare al Universităţii Cluj-

Napoca;

8) Nume (an). Titlu, preluat de pe https://www.youtube.com/watch?v=2XYusqvqgDs

https://cabinet-logopedie.ro/tulburarile-de-limbaj

11