Universitatea Oradea

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Specializarea: Pedagogia învățământului primar și preșcolar
Forma de invatamant : Invatamant cu frecventa redusa
Anul : 2023-2024

Tulburãrile de limbaj
(definitie, clasificare, etiologie)

Lect. univ. dr. Raluca Racasan

Studente:

Barna (Luncan) Florentina- Valentina

Salavat ( Samedin ) Selma-Sheyla

Bonce Andreea Florena- Maria

( Echipa C )

Anul I
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

TULBURĂRI DE LIMBAJ

Tulburările de limbaj afectează toate dimensiunile actului lingvistic oral sau scris dar
și modalitățile nonverbale de comunicare. În unele cazuri se pot observa dificultăți atât în ceea ce
privește limbajul expresiv-modul în care vorbețte copilul-cât și cel receptiv-înțelegerea
limbajului.Datorită complexității structurii limbajului și rolului esențial în procesul de
comunicare apărută poate avea ecou în structurarea și dezvoltarea personalității, în afectarea
randamentului școlar și a relațiilor interpersonale.
Din această ultimă categorie face parte tulburarea de dezvoltare a limbajului (TDL)
(cunoscută anterior ca tulburare specifică de limbaj). Este o tulburare de dezvoltare care nu are

1
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

un determinism social-educațional, organic, senzorial sau neurologic clar și care poate fi

identificată timpuriu, din perioada preșcolară.
“Nu trebuie să neglijăm factorii importanți în însușirea și dezvoltarea limbajului, și anume:
mediul de viată și activitate, preocuparea adulților pentru stimularea vorbirii, legatura de
atașament, eficiența procesului instructive-educativ, capacitățile intelectuale ale copilului,
afectivitatea, motivația pentru activitate și personalitatea acestuia.”
“Copilul învată exprimarea cuvintelor prin imitație și prin joc. Ulterior, la formarea
propozițiilor se respect regulile gramaticale, pe baza așa-numitului “simț al limbii” care este
diferit de la un cuvânt la altul și influențează evoluția și învățarea limbajului.” (E. Verza, 2003)
Un număr tot mai mare de copii întâmpină dificultăți sau întârzie să prezinte acest “simț al
limbii”. Lipsa de stimulare prin intermediul poveștilor, precum și substituirea lor cu variante
video ale poveștilor clasice dublate de traduceri neadaptate limbii române oferă modele verbale
deficitare.
“Întârzierile de limbaj au manifestări tardive a structurilor lingvistice, a imposibilității de a
exprima forme de limbaj evaluate, specific vârstei cronologice a subiectului, limite la utilizarea
unui vocabular sărac, formulare deficitară sub aspect fonologic și semantic, înregistrarea unor
progrese reduse în înțelegerea comunicării și în achiziția limbajului, etc.” (E. Verza, 2009)
Aceste tulburări pot determina accentuarea tulburărilor psihice ( nervozitate permanentă) și
de comportament ( ușoară agresivitate), ca urmare a deficitului funcțiilor de cunoaștere și de
exprimare.
Pentru a trezi interesul copilului, activitățile incluse în terapia generală precum și activitățile
propriu-zise de terapie-compensare-recuperare trebuie să aibă un caracter ludic, fiind susținute de
o diversitate de materiale didactice accesibile potențialului psihofizic al fiecărui copil.
Aceste tulburări pot determina accentuarea tulburărilor psihice ( nervozitate permanentă) și
de comportament ( ușoară agresivitate), ca urmare a deficitului funcțiilor de cunoaștere și de
exprimare.
Pentru a trezi interesul copilului, activitățile incluse în terapia generală precum și activitățile
propriu-zise de terapie-compensare-recuperare trebuie să aibă un caracter ludic, fiind susținute de
o diversitate de materiale didactice accesibile potențialului psihofizic al fiecărui copil.

2
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

Anumite tipuri de exerciții, jocuri sau activități pot fi folosite la mai multe discipline. Același
exercițiu poate să urmărească, simultan, mai multe finalități care țin de domenii diferite:
cognitiv, de socializare, autonomie personală, ludoterapie, dar și altele.
Stimularea cognitivă se constituie din acțiuni și programe compensatorii care facilitează
înțelegerea lucrurilor, fenomenelor, persoanelor și situațiilor de viață în dimensiunea lor
instrumental-integratoare. „Gherguț, A (2011), Evaluare și intervenție psihoeducațională-Terapii
educaționale, recuperatorii și compensatorii, Editura Polirom, Iași”
Pentru stimularea cognitivă pot fi folosite exerciții-joc de stimulare polisenzorială:
-vizuale-Recunoaște obiectul!
-auditive-Vocea șoptită
-olfactive-Cum miroase?
-gustative-Ce gust are?
-tactil-kinestezice-Trăistuța fermecată
Exerciții de stimulare perceptivă, prin asociere de mai mulți analizatori:
- stereognozice-selectare și grupare de obiecte, clasificare după criterii, selectare tactilă;
-olfactiv-gustative-degustare de fructe, legume etc;
-vizual-auditive-vizionări de filme dublate de explicații verbalizate
Integrarea unei persoane în cadrul unei comunități solicită din partea acesteia un set de
abilități și competențe care permit adaptarea și acceptarea sa în contextul de relații și interacțiuni
existente între membrii comunității respective. Socializarea presupune formarea și dezvoltarea
deprinderilor și abilităților necesare pentru adaptarea socială și pregătirea copilului pentru viața
în comunitatea de care aparține.
În acest scop pot fi folosite exerciții-aplicative individualizate:
- nume, adresă, familie;
-exerciții de numire a lucrurilor care ne reprezintă- jucării, camera mea, rechizite;
-exerciții-joc de asociere între obiecte de mobilier și spațiul corespunzător
- Așează fiecare obiect la locul potrivit!
-exerciții-joc de identificare a colegilor;
-exerciții de numire a ființelor, lucrurilor din apropiere;
-exerciții de precizare a utilității lucrurilor;
-joc de rol privind raporturile dintre oameni.

3
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

Autonomia personală se exprimă prin modul particular în care acționează și își desfășoară
existența cotidiană, prin autoreglaj conștient, libertate de acțiune și capacitate de decizie proprie.
Pentru formarea autonomiei personale pot fi folosite:
-exerciții de comunicare gestuală-Bravo!
-exerciții simple și combinate de mișcare, urmărire a unui traseu-Cursa cu obstacole
-exerciții de urmărire cu degetul a unor trasee formate din linii orizontale, berticale, oblice-
Labirintul
-joc de construcție-puzzle, cuburi
Jocul reprezintă un fenomen cu o influență semnificativă în procesul dezvoltării copiilor.
Schemele exercitate în joc sunt scheme pe care se bazează structurile și funcțiile personalității.
Pentru ludoterapie pot fi folosite:
a) jocuri pentru dezvoltarea sensibilității:
-vizuale-Încercuiește intrusul!
-auditive-Cine te-a strigat?
-olfactive-Cum miroase?
-gustative-Salata de fructe
-tactil-kinestezic-Recunoaște obiectul cu ochii închiși!
b) jocuri de comparație
c) jocuri de tipul ,,rezolvare de probleme”
e) jocuri de memorie vizuală
f) jocuri de atenție
Pentru rezolvarea unor situații practice de viață prin folosirea experienței personale se pot
organiza excursii, drumeții, serbări, jocuri de socializare, jocuri-competiții, jocuri de imitare.
Formele de terapie au fost fundamentate pe nevoia abordării diferențiate și individualizate a
recuperării și compensării diferitelor tipuri de deficiențe, tulburări sau dificultăși de învățare, dar
și valorificarea condițiilor și oportunităților oferite de intervenția timpurie.
Clasificările tulburărilor de limbaj au evoluat de la cele mai simple spre unele din ce în
ce mai complexe. De la împărțirea duală a tulburărilor de limbaj în dislalalii și disfonii.
 tulburări de articulație,
 tulburări de ritm,
 tulburări de fonație și simbolizare sau la cea propusă de Hvatțev în: dislalii,

4
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

 tulburări de ritm și fluență,

 tulburări cerebrale și de voce, există o certa evoluție.

“Nu trebuie să neglijăm factorii importanți în însușirea și dezvoltarea limbajului, și anume:

mediul de viată și activitate, preocuparea adulților pentru stimularea vorbirii, legatura de
atașament, eficiența procesului instructive-educativ, capacitățile intelectuale ale copilului,
afectivitatea, motivația pentru activitate și personalitatea acestuia.” (E. Verza, 2003)
Treptat, s-a recurs la diverse criterii de clasificare a tulburărilor de limbaj, fiecare
operațional în felul său .
• Criteriul etiologic
• Criteriul simptomatologic
• Criteriul anatomo-fiziologic
• Criteriul lingvistic
• Criteriul temporal
• Criteriul psihologic.
Emil Verza (1982, “Tratat de logopedie”,vol I-pag. 8) propune o clasificare importantă,
echivalentă cu o autentică taxonomie a tulburărilor de limbaj. Acestea se pot clasifica în șapte
mari categorii, după cum urmează:
1. Tulburări de articulație (pronunție): dislaliile, rinolaliile, disatriile
2. Tulburări de ritm și fluență: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, tulburări pe

5
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

bază de coree
3. Tulburări de limbaj scris-citit: dislexiile, disgrafiile, alexiile, agrafiile
4. Tulburări de voce (fonație): disfonii, afonii, fonastenii, microfonia, macrofonia, mutația
patologică a vocii
5. Tulburări polimorfe: alaliile, afaziile
6. Tulburări de dezvoltare generală a limbajului: sindromul de întârziere (nedezvoltare) generală
a vorbirii, mutismul psihogen, autismul global.
7. Tulburări pe baza unor disfuncții psihice: dislogii, ecolalii, jargonofazii, bradifazii.
Abordarea unui singur criteriu duce la dificultăţi în stabilirea diagnosticului şi deficienţe de
recuperare. Pot avea cauze şi efecte comune.
Printre tulburările de vorbire cel mai des întâlnite la preșcolari, amintim dislaliile sub forma
rotacismului și sigmatismului. Se mai întâlnesc și tahilalia și bradilalia. În prezentarea
tulburărilor de limbaj vom utilize clasificarea propusă de E. Verza (1982 “Tratat de
logopedie”,vol I), insistând doar asupra celor ce se manifestă frecvent în perioada preșcolară.
• Tulburările de pronunție
La copii, apar relativ frecvent, tulburări de pronunție (articulație), costând în desformarea
substituirea,omiterea și inversarea anumitor sunete de vorbire spontană și în cea reprodusă.
Aceste manifestări sunt cuprinse sub denumirea de dislalie și când ea se manifestă sub o formă
ușoară îmbracă forma de dislalie simplă sau monomorfă și avem de-a face cu tulburări care se
manifestă numai la nivelul unor sunete izolate sau la familia unor sunete ( siflonte și șuierătoare).
Această clasificare a dislaliei este realizată pe baza criteriului simptomatologie și este cel mai
des folosită,considerându-se că este și cea mai completă.Dar,dislalia se poate împărți după:
-mecanică (numită și diglogie)
-funcțională, după criteriul timpuriu de apariție,în congenitală și dobândită, după criteriul
dominației dislaliei în raport de alte tulburări.(E.Verza “Tratat de logopedie,Vol I –pag.108/110)
 Tulburările de ritm și fluență
Acestea nu afectează nici articulația fonemelor, nici fonația lor, nici semantizarea actului
verbal-intelectual, nici recurgerea la limbajul scris-citit, ele alterează, uneori grav, capacitatea de
comunicare al indivizilor respectivi, viciază capacitatea de expresie cursivă a vorbirii.
– Vorbirea precipitată (tumultus sermonis): generează ritmuri variate în oralitatea persoanei,
incluzând faze de comprimare sau chiar pierdere, omisiuni a unor întregi silabe, cu precădere a

6
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

celor terminale
– Tahilalia: vorbirea rapidă, dar constantă, debit peste media normală acceptată, punând în
dificultate gândirea receptorului în a urmări mesajul
– Bradilalia: contrară tahilaliei, este expresia unei vorbiri prea lente, greoaie, enervante, care nu
poate fi corelată cu gandirea vorbitorului
– Logoreea: asemănătoare tahilaliei, foarte bogată în forme, dar nu și în conținut, menținându-și
constant și obositor, obsedante pentru receptor, expresia corectă, debitul, ritmul și fluența
– Aftongia: tulburare de ritm și fluență de tip funcțional, localizată la nivelul mușchiilor limbii
care prezintă un tonus nefiresc, care generează spasme în oralitate
– Tulburări pe bază de coree: vorbirea este tremurată, caracterizată prin spasme, ticuri
incontrolabile
– Disfemiile: tulburări propriu-zise de ritm și fluență din grupa bâlbâielii.
Există o serie de cauze care determină tulburările de ritm și fluența, și anume: aspectele ereditare
și neuro-endocrine, dominanța cerebrală, retardul în dezvoltarea vorbirii, întârzierea în
dezvoltarea psihofizică generală.
 Tulburările de comportament, dezechilibrele emoționale, evenimentele traumatizante
conduc către dezorganizarea comportamentului copilului, reflectată inclusiv la nivel
verbal.
Bâlbâiala apare ca urmare a unor dezechilibre emoționale profunde și prelungite în timp. Este
o tulburare a vorbirii ce constă în sincope și chiar blocaje în cursivitatea vorbirii, întreruperile
fiind situate în special la nivelul primelor silabe din cuvinte, fiind însoțite de spasme, ticuri sau
mișcări parazitare, bruște cu tonus ridicat.
În multe forme de bâlbâială sunt afectate simultan aspectele prozodice ale vorbirii (intonația,
intensitate, modulație, accent), care sporesc gradul de neînțelegere a vorbirii.
De obicei, bâlbâiala se instaleaza brusc, pe neaștepate, chiar și pentru logopat. La copii,
bâlbâiala poate fi precedată de o stare de irascibilitate crescută, lipsa poftei de mâncare, apatie, o
muțenie de câteva ore sau chiar pentru mai multe zile.
E. Verza în „Psihopedagogie specială” (anul 1996) consemnează trei forme de bâlbâială (după
criteriul simpomatologiei): clonică, tonică şi mixtă.

7
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

 Tulburările de voce (www.virginianeagoe.com)

Tulburarea de voce este atunci când calitatea vocii este alterată, când este răgușită,joasă,
groasă, ridicată, pițigăiată…
Este o tulburare nu foarte mult analizată și studiată, uneori trecând neobservată.
Cauzele pot fi:
• un exemplu nefavorabil
• respirație incorectă
• afecțiuni ale aparatului respirator
• afecțiuni ale sistemului nervos central sau periferic
• cauze emoționale
• diverse intervenții chirurgicale
• afecțiuni psihomotrice
• deficiente auditive
Tulburările de voce, în general, sunt cuprinse în fonastenii, care înseamnă oboseală a vocii
(fonastenie=oboseală a vocii, afonie=pierderea vocii si disfonie=pierderea parțială a vocii).
Tratarea tulburărilor de voce se face în echipă, medic (daca este cazul), logoped, familie și
profesori.
În cadrul terapiei logopedice se vor face exerciții de respirație, jocuri pt modificarea
vocii, reeducarea pronunției vocalelor și dezvoltare emoțională.
 Tulburări de dezvoltare generală a limbajului
Întârzierea în achiziția limbajului este o problemă de neurodezvoltare care se referă la
faptul că micuțul nu a deprins limbajul conform așteptărilor pentru vârstă și nivel intelectual
(IQ). Aceasta poate fi de două tipuri: pentru limbaj expresiv (vorbit), pentru limbaj receptiv
(înțelegerea vorbirii), sau cele două zone pot fi ambele afectate.
Unii părinți iau acest aspect în serios, uneori chiar la o vârstă fragedă (de exemplu, 1 an), alții
sunt liniștiți când copilul are 4 ani și nu vorbește, pentru că “va vorbi el când este pregătit”. Din
păcate, sfaturile altor medici, educatorilor sau rudelor binevoitoare pot crea confuzie în această
arie în legătură cu ce este normal, ce constituie o problemă minoră pentru care merită să
așteptăm și ce situații necesită o intervenție promptă.

8
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

Dezvoltarea normală a limbajului la copii

Limbajul vorbit este, de fapt, doar o parte a comunicării pe care o folosim zilnic. Chiar dacă
nu vorbesc, și sugarii au modalități de a-și comunica nevoile, prin gesturi, arătat cu degetul,
mimică, plâns, gângurit, privire. De aceea, atunci când privim dezvoltarea normală a limbajului,
vom evalua întotdeauna comunicarea în ansamblu, atât partea de emisie (limbaj expresiv), cât și
de recepție (limbaj receptiv).
Anchiloglosia (frenul lingual scurt) nu este o cauză de întârziere a limbajului, dar poate
crea dificultăți cu articularea sunetelor (pronunție).

Întârzierile în limbaj se diagnostichează de către medicul de psihiatrie pediatrică. Acesta

va evalua copilul, dezvoltarea sa fizică, mentală și mediul familial, educațional din care face
parte. Primele investigații vor fi întotdeauna cele care țin de dezvoltarea fizică, a aparatului
auditiv și fonoarticulator, pentru a exclude pierderea de auz, problemele de mișcare ale gurii și
limbii. Dacă există modificări la examenul clinic, se pot recomanda consultații suplimentare, de
exemplu de ORL, neurologie pediatrică, genetică medicală.
Se evaluează dezvoltarea globală a copilului, pentru a vedea dacă întârzierea de limbaj face parte
dintr-o întârziere globală a achizițiilor conform vârstei, sau este singurul domeniu afectat. Când

9
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

se suspectează o întârziere globală, se poate solicita și testarea psihologică pentru stabilirea unui
coeficient intelectual sau developmental. Evaluarea logopedică este un pas important pentru
stabilirea deficitelor punctuale, mai ales atunci când copilul este mai mare.
Comunicarea se evaluează apoi ca un întreg, vizând atât latura receptivă (ce înțelege copilul),
cât și cea expresivă (cum comunică, verbal și non-verbal). Se evaluează orice comportamente
neobișnuite – de exemplu, mișcări repetitive, lipsa de interes pentru cei din jur, jocul izolat și
repetitiv.
Dacă toate investigațiile sunt normale, se încadrează întârzierea de limbaj în unul dintre
cele două subtipuri:

 Întârziere a limbajului expresiv – în care abilitatea de a se exprima verbal este sub nivelul
intelectual, dar înțelegerea este normală;
 Întârziere a limbajului receptiv – în care înțelegerea limbajului este sub nivelul intelectual și de
obicei, și limbajul expresiv este afectat
În practică, cele mai multe cazuri sunt întârzieri în achiziția limbajului expresiv sau mai simplu
spus “copilul nu vorbește”. Deși părinții sau alți adulți se grăbesc uneori să spună “lasă că va
vorbi el”, vă ofer câteva argumente pentru a nu amâna o consultație:

1. Așa cum ați văzut mai sus, întârzierile de limbaj pot să fie însoțite sau parte a unei alte
probleme care necesită atenție medicală.
2. Când copilul nu vorbește, există un grad limitat în care poate compensa prin gesturi și
mimică. Acest lucru, mai ales după 2 ani, poate duce la multe frustrări, crize de furie,
disregulare emoțională. Cine nu ar fi frustrat când are nevoi și dorințe și nu le poate
comunica?
3. Potențialul copilului este limitat de absența limbajului. Odată cu încadrarea în
colectivitate, limbajul se poate îmbunătăți spontan. Dar dacă deficitele persistă, abilitatea
de a-și face prieteni și de a participa la activități de învățare sau joc sunt limitate.

10
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

Tratament
După un diagnostic corect, întârzierea în achiziția limbajului va beneficia de tratamentul
adecvat.
Principala linie de tratament când copilul nu vorbește este terapia logopedică sau de stimulare
a limbajului. Aceasta se efectuează de către logoped sau psihologul antrenat în tehnici de
stimulare a limbajului, în funcție de vârsta copilului. Pot fi necesare ședințe de terapie
comportamentală pentru a stimula și alte arii de dezvoltare, atunci când este vorba despre o
întârziere globală în achiziții. Dacă întârzierea în limbaj este parte a unei tulburări de spectru
autist, se inițiază terapia tip ABA.
Părinții sunt educați și implicați pentru a stimula la rândul lor dezvoltarea limbajului. Țineți
cont că un copil va sta 1 oră la terapie și 23 de ore în familie și colectivitate. Înscrierea în
colectivitate, când întârzierea în limbajul expresiv este una simplă, neînsoțită de alte probleme,
este întotdeauna recomandabilă. Mediul mai structurat și mai puțin permisiv, care implică
socializare și rezolvare de probleme poate constitui un stimul pentru ca cel mic să vorbească.
Suplimentele alimentare (vitamine, ulei de peste) pot fi uneori recomandate pentru a susține
dezvoltarea creierului în această perioadă. Unele probleme asociate pot beneficia de tratament
specific (de exemplu, ADHD).
În toate cazurile, progresul și problemele adiacente se evaluează împreună cu medicul de
specialitatea psihiatrie pediatrică și ceilalți specialiști implicați.
Atașat în video-ul prezentat mai jos la link, putem observa tulburări de limbaj.

11
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

Bibliografie :

1) Buica, C., Cristian (2004)- Bazele defectologiei, Editura Aramis, Bucuresti;

2) Gherguț, A (2011), Evaluare și intervenție psihoeducațională-Terapii educaționale,

recuperatorii și compensatorii, Editura Polirom, Iași

3) Guţu, M. (1975). “Logopedica” (vol. I) – Centrul de Multiplicare al Universităţii Cluj-

Napoca;

4) https://www.youtube.com/watch?v=2XYusqvqgDs

5) M. Guțu ( 1945) - Logopedia 1

6) Paunescu, C. (1986)- Tulburari de limbaj la copil, Editura Medicala;

7) Site-ul www.virginianeagoe.com

8) Tulburarea de dezvoltare a limbajului- Perspectiva funcționale :Ghiduri de identificare oportună

și de dezvoltare a abilităților de limbaj

9) Verza, Emil (1973). Conduita verbală a școlarilor mici, Editura Didactică și pedagogică,

București.

10) Verza, Emil (2009). Tratat de logopedie volumul II. Editura Semne, București;

12
 Tulburãri de limbaj- definitie, clasificare, etiologie

11) Verza, Emil. (2003). Tratat de logopedie, vol I. Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti.

12) Verza,Emil în „Psihopedagogie specială” (anul 1996) București

13