Modul 3.

 Consiliul Europei consideră că există şase

componente în aptitudinea de comunicare:
competenţa lingvistică, competenţa socio-
lingvistică, competenţa discursivă, competenţa
socio-culturală, competenţa strategică şi
competenţa socială. Competenţa de comunicare
este considerată de mulţi autori ca o capacitate
globală care cuprinde capacităţi comunicative ale
indivizilor dobândite de-a lungul vieţii. Acestea pot
fi îmbunătăţite prin aplicarea unei metodologii
speciale care ar contribui la dezvoltarea
competenţei de comunicare.
Formarea competenţelor de comunicare
presupune formarea următoarelor deprinderi de:
 ascultare activă;
 dialogare;
 însuşire şi folosire a formulelor de politeţe;
 dezvoltare a capacităţii empatice;
 dezvoltare a comunicării asertive.
 respectare a normelor de comunicare orală şi
scrisă
 cunoaştere a limbajului non-verbal şi
paraverbal.
Abilitățile de comunicare implică la toate
etapele de dezvoltare:

 dezvoltarea auzului fonematic;

 îmbogaţirea si activizarea vocabularului;
 formarea şi dezvoltarea flexibilitaţii si
fluiditaţii vorbirii;
 formarea limbajului conceptual;
 stimularea capacitaţilor creatoare.
În cadrul evaluării avem nevoie să colectăm cât mai multe informaŃii despre copil:
 - familia lui, situaŃia în familie; - dezvoltarea sa, afecŃiuni, boli sau dificultăŃi de orice fel;
 - orice contact anterior cu servicii de reabilitare; examene medicale; - educaŃia (dacă a frecventat
sau frecventează cresa, grădiniŃa).
 Apoi, la această informaŃie generală trebuie să adăugăm detalii specifice privind abilităŃile
 de comunicare ale copilului.
 Domeniile pe care trebuie să le investigăm sunt:
 • vorbirea - abilitatea de a produce sunete si de a le îmbina în cuvinte, iar mai târziu în propoziŃii.
 • înțelegerea - abilitatea de a înŃelege vorbirea, oamenii, situaŃiile si limbajul.
 • gesturile - abilitatea de a folosi miscările corpului, semnele si expresia feŃei pentru comunicarea
 mesajului.
 • jocul - prin joc copilul îsi dezvoltă concepŃiile despre lume si îsi formează abilităŃile esenŃiale
 pentru comunicare.
 • atenția - abilitatea de a se concentra asupra oamenilor si lucrurilor din jurul său.
 • ascultarea - abilitatea de a asculta atent sunetele si vorbirea oamenilor.
 • alternarea (schimbul de roluri) si imitarea - abilitatea de a participa la rândul său în joc si de a
imita acŃiunile, sunetele si cuvintele altor persoane.
 - deprinderi de autoservire - abilitatea de a fi independent în timpul mesei, îmbrăcării,
spălării si folosirii toaletei.
 • abilităŃi motorii de bază - abilitatea de a-si controla miscările esenŃiale ale corpului.
Întârzierea în dezvoltarea limbajului în cazul
deficienţei mintale este direct proporţională
cu gravitatea deficitului intelectual şi se
manifestă de timpuriu. (J.B. Carrol (1979)
Caracteristici:
◦ apariţia gânguritului în jurul vârstei de 20 de luni
(faţă de numai 4 luni, în mod obișnuit
◦ apariția primelor cuvinte în jurul vârstei de 34 de
luni (faţă de 12 luni la copilul normal),
◦ folosirea primelor propoziţii legate, în jurul vârstei
de 89 de luni, deci la 7 ani şi jumătate (faţă de
numai 20 de luni în mod obişnuit).
Caraceteristici:
 Caracterul limitat (restrâns) al zonei proximei dezvoltări (Z.P.D.)
Vâgoțky
Z.P.D. este limitată, lipsită de dinamism operaţional şi puţin eficientă
sub aspectul achiziţiilor posibile, cu atât mai îngusta, mai
restrânsă, cu cât gravitatea deficitului intelectual este mai mare.
 nu se descurcă singur în rezolvarea unor sarcini şcolare (de
învăţare),
 nu solicită, din proprie iniţiativă, ajutorul adultului şi nu ştie cum
să folosească sprijinul pe care i-l acordă, fie profesorul sau
educatorul, fie părintele sau oricare altă persoană, aptă să-i
«medieze» accesul la informaţia venită din exterior.
 nu resimte nevoia de feed-back, participarea sa la actul învăţării
fiind, adesea, mecanică, stereotipă, fără o raportare conştientă şi
permanentă la obiectivul (modelul) urmărit.
 Caraceteristici:
 Vâscozitatea genetică (Inhelder)– este
incapacitatea de-a se desprinde rapid şi
definitiv de stadiile precedente (chiar iniţiale)
ale dezvoltării mintale. – este încetinirea şi
chiar la stagnarea acestei dezvoltări, înainte
ca stadiile sale superioare să fi fost atinse.
 Prin urmare, vâscozitatea genetică este tot o
reflectare a dinamicii distorsionate a
procesului dezvoltării, îndeosebi a dezvoltării
mintale.
 Heterocronia dezvoltării - reprezintă,
consecinţa unei dezvoltări globale, dar inegal
întârziate şi, deci, dizarmonice.
◦ întârziere în dezvoltare
◦ dizarmonie în structura personalităţii,
◦ dereglarea raportului normal dintre ritmul şi
calitatea executării unei sarcini (inclusiv, cognitive)
 Inerţia oligofrenică sau patologică - expresie a
distorsionării dinamicii corticale – reprezintă,
rigiditatea reacţiilor adaptative şi comportamentale, în
insuficienta adecvare a acestor reacţii la schimbările
permanente ce se produc în mediul înconjurător.
 dereglarea dinamicii dezvoltării psihointelectuale şi a
dinamicii corticale, aceste dereglări generând, de fapt,
manifestările de «vâscozitate», hetecronie, inerţie, cât
şi fenomenul de neadaptare la cerinţele minime ale
contextului social.
 Specificitatea» deficienţei mintale se reflectă şi
asupra limbajului deficienţilor mintal, provocând,
printre altele, o anumită disociere între activitatea
lor verbală şi activitatea de gândire, fenomen cu
influenţe negative asupra ambelor procese şi cu
numeroase consecinţe defavorabile pentru
comunicare, pentru activitate în general şi, în mod
special, pentru activitatea de învăţare.
 fragilitatea şi labilitatea comportamentului verbal al
deficienţilor mintal,
 prezintă evidente tulburări de vorbire şi scriere
 Etapele evaluării: (După Ghe. Radu )
 a) etapa sondajului iniţial, în timpul căruia se urmăreşte nivelul
actual al dezvoltării fiecărui subiect investigat, deci posibilităţile
lui de a acţiona eficient într-o activitate rezolutivă
independentă;
 b) etapa intervenţiei formative, în care, prin exerciţii variate de
învăţare mediată, se urmăresc caracteristicile proximei
dezvoltări a subiectului respectiv şi propulsarea sa continuă
spre această zonă;
 c) etapa evaluării rezultatelor obţinute prin intervenţia formati-
vă, pe baza cărora se apreciază capacitatea de progres a
subiectului, se formulează prognoza şi sfatul de orientare.
 Autismul este o tulburare pervaziva de
dezvoltare care cauzeaza persoanei dificultati
de socializare, comunicare si limbaj si
schimbari comportamentale, astfel incat
persoanele cu autism ajung sa proceseze
informatia diferit de ceilalti oameni. Autismul
este un spectru larg si poate afecta persoana
usor sau sever, incepand din primul an de
viata, sau in jurul varstei de 3 ani, cand
copilul incepe sa piarda achizitiile dobandite
pana atunci.
 Copiii cu autism prezinta dificultati de
comunicare si limbaj intr-un fel sau altul,
exprimate printr-o slaba capacitate de a
interactiona sau comunica cu ceilalti: fie nu
vorbesc, fie daca vorbesc pot avea dificultati
in exprimare sau in intelegere a celor din jur.
Dificultatile se regasesc si in limbajul
nonverbal – intelegerea si folosirea gesturilor,
expresiilor faciale, contactul vizual etc.
 Dificultatile de pronuntie - sunt intalnite
frecvent sub forma dislaliilor (omiterea,
alterarea sau inlocuirea unor sunete sau
silabe in cuvinte) care afecteaza claritatea, si
chiar si atunci cand copilul vorbeste, uneori
este dificil sa intelegi ce spune.
 Probleme senzoriale, asociate autismului -
copiii se pot concentra mai mult pe sunetele
din mediu, decat pe sunetul produs de
persoanele care vorbesc. Ei par ca sunt tot
timpul neatenti la ceilalti sau neinteresati, si
pare ca nu aud ce vorbesc cei din jur.
 Cele mai frecvente dificultati de comunicare si limbaj
- limbajul este repetitiv si rigid si poate sa nu fie functional, fara
inteles pentru ceilalti si fara sa urmeze subiectul unei discutii.
- intonatie diferita, voce foarte subtire, pitigaiata sau cantata
- interese restranse si focusarea pe un anumit subiect.
- dezvoltarea inegala a abilitatilor de comunicare si limbaj.
- dificultati in intelegerea limbajului figurat, in intelegerea
metaforelor, glumelor, zambetului, minciunilor sau ironiilor; in
intelegerea umorului in spectacole, filme, desene animate.
- -nu inteleg anumite conditii care determina ca o conversatie
este sau nu este adecvata, in functie de moment, de persoanele
prezente, de subiect. Nu inteleg emotiile si perspectiva diferita
a celorlalti, si adesea prezinta o empatie scazuta.
- dificultati in intelegerea si exprimarea non-verbala.
 Interventii in dezvoltarea comunicarii
- La AITA (Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism) orice plan
de interventie adresat unui copil cu autism va include programe specifice
legate de dezvoltarea limbajului si comunicarii, si fiecare arie va fi
lucrata in functie de nevoile copilului. Folosim metodele si tehnicile noi
de stimulare si corectare a limbajului si comunicarii astfel incat sa
amelioram problemele cu care se confrunta un copil, fie ca este vorba de
vocea neadecvata, de pronuntia deficitara, de dificultatile de a conversa
sau de structura gramaticala.
- Terapia ABA (Analiza Comportamentala Aplicata) include programe de
comunicare si limbaj in pana la 50 % dintre obiectivele sale. Copilul va
invata initial abilitati minime de comportament si de participare la
activitate (sa stea jos, sa faca contact vizual, sa imite miscari grosiere si
fine, apoi miscari orale), apoi se lucreaza pentru a creste vocalizarile
spontane, a le pune sub control, imitarea verbala, structurile
gramaticale, povestirea etc. VB (Verbal Behavior) se refera la operantii
verbali care ii vor permite copilului sa se exprime spontan, sa initieze
comunicare cu adultii sau copiii si nu doar sa raspunda la comunicarea
unui adult.
 Interventii in dezvoltarea comunicarii
 - PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem de
comunicare non-verbala care vine sa stimuleze limbajul si care este
folosit la AITA de toti copiii care initial nu vorbesc. PECS-ul este un
sistem de comunicare care se autoexclude cand copilul este fluent in
limbajul verbal, insa la unii copii este necesar pe durata intregii vieti.
Copiii invata sa foloseasca cardurile si cei care incep sa vorbeasca
curand le insotesc de denumiri corecte ale imaginilor. Este un sistem
extrem de util si eficient.
 Art-terapie - Pentru o dezvoltare armonioasa a limbajului copilul are
nevoie de o motricitate fina bine dezvoltata, de deprinderi corecte
de a manca (de a mesteca, musca, etc) deprinderi care intaresc
musculatura fina a fetei si controlul copilului in acele arii, control de
care are nevoie in exprimarea verbala apoi in emiterea efectiva a
sunetelor.
 Deficienţa vizuală ca atare nu afectează procesele superioare
de cunoaştere, în măsura în care îşi exercită rolul
compensator, gândirea deficientului vizual are şansa unei
dezvoltări întru totul normale, în raport cu potenţialul
intelectual al fiecărui copil.
 din primul an de viaţă, constituirea schemelor senzorio-
motorii implică reacţii în care vederea este componentă
dominantă (de exemplu, tendinţa copilului de 4-5 luni de a
apuca şi manipula tot ce vede). Lipsa vederii impune alte
scheme de acţiune, dar ele nu se constituie de la sine ci
numai dacă i se asigură copilului prilejul şi condiţiile unei
bune exercitări (inclusiv stimuli care să impulsioneze acţiunea
şi un climat afectiv favorabil).
 "tulburarea senzorială proprie orbilor din naştere,
împiedecând de la bun început adaptarea
schemelor senzori-motorii şi întârziind
coordonarea lor generală, coordonările verbale nu
sunt suficiente pentru a compensa această
întârziere şi este necesară o educaţie mai
îndelungată a acţiunii pentru a se ajunge la
constituirea operaţiilor comparabile cu acelea ale
copilului norma/* (J. Piaget, B. Inhelder, p.75).
 Astfel, dezv. abilităților de comunicare depinde de
un sistem de educaţie senzorială timpurie, care să
elimine această sursă de întârziere în dezvoltarea
intelectuală.
 Compensaţia reprezintă o modalitate de adaptare,
pe baza "rezervelor" de autoreglare de care
dispune organismul uman. în cazul deficienţei
vizuale, lipsa totală sau parţială a impulsurilor
aferente specifice analizatorului vizual face ca, la
nivelul scoarţei cerebrale, să se inhibe corelaţiile
care-şi pierd semnificaţia semnalizatoare,
stabilindu-se altele, între analizatorii intacţi. Dintre
factorii care condiţionează caracterul compensaţiei,
cel mai important este însăşi activitatea desfă-
şurată de copilul nevăzător sau ambliop în raport
cu mediul înconjurător.
Obiectivele pe care le urmărim în activitatea cu un copil cu
deficiențe de auz:
 • să îmbunătățim capacitățile de comunicare ale copilului;

 • să încurajăm mijlocul de comunicare optim pentru copil;

 • să acordăm ajutor si să îndrumăm părinții;

 • să oferim consultații referitor la folosirea aparatului auditiv,

când este necesar;
 • să oferim copiilor cu deficienŃe de auz posibilitatea de a
comunica între ei si de a se întâlni
 cu adulți deficienți de auz;

 • să asigurăm copilului ajutor specializat atunci când e

necesar, servicii de educaŃie specială,
 servicii medicale etc.
Evaluarea:
 Ce este necesar să urmărim?
 • Dacă copilul reacționează la sunete la fel ca
si alți copii de vârsta lui.
 • Dacă limbajul se dezvoltă la fel ca si la alți
copii de vârsta lui.
 • Dacă un copil care nu răspunde la sunete
sau nu progresează în vorbire are deficiențe
de auz.
Evaluarea va atinge domeniile–
VORBIREA - Poate folosi sunete, dar deseori întâmpină greutăți
mari în vorbire.
 ÎNȚELEGEREA – Dificultăți mari de înțelegere a limbii vorbite, dar
înțelege situațiile si gesticulația.
GESTURILE - Foloseste gesticulația pentru a se exprima.
JOCUL - Asemenea altor copii de aceeasi vârstă.
ATENȚIA - Asemenea altor copii de aceeasi vârstă.
ASCULTAREA - Deseori dificultăți mari, în funcție de
 gradul de afectare a auzului.

SCHIMBUL DE ROLURI SI IMITAREA - Asemenea altor copii de

aceeasi vârstă, dar are dificultăți de imitare a sunetelor si
 cuvintelor.

ACTIVITĂȚI COTIDIENE, ABILITAȚI MOTORII DE BAZĂ - Asemenea

altor copii de aceeasi vârstă.
 Obiectivele intervențiilor de dezvoltare în
cazul pierderii ușoare de auz:
 să îmbunătățim ascultarea, imitarea,
înțelegerea, vorbirea.
1. să asculte mai atent sunetele
2. să imite acțiunile si sunetele adulților
3. să înțeleagă limba vorbită
4. să pronunțe mai multe sunete si cuvinte
Exerciții pentru intervențiile în dezvoltarea comunicării în cazul
pierderii ușoare de auz:
 Atrageți atenția la sunetele din preajma ei;

 Jucați-vă de-a baterea tactului, unde d-voastră bateți într-o

tobă, iar ea trebuie să asculte.
 Când încetați să bateți, ea trebuie să se aseze.

 Jucați-vă „de-a mama“ , hrăniți păpusa, îmbăiați păpusa.

Folosiți gesturile cât si vorbirea când comunicați cu ei.
 de fiecare dată când comunicați folosiți gesturile si vorbirea.

 Îndemnați pe copil să folosească de asemenea gesturile.

Obiectivele intervențiilor de dezvoltare în cazul
cu o pierdere completă a auzului:
 să îmbunătățim ascultarea, imitarea,
înțelegerea, vorbirea.
 1. să urmărească fețele oamenilor si lucrurile
care au loc în preajma sa
 2. să coopereze cu alții si să participe la
jocuri si comunicare
 3. să înțeleagă indicațiile simple
 4. să folosească limbajul semnelor pentru a
se exprima
Exerciții pentru intervențiile în dezvoltarea comunicării în cazul
pierderii totale de auz:
 Jucați-vă „de-a mutrisoarele“, pentru a atrage atenția copilului
spre fața d-voastră;
 țineți obiectele aproape de fața d-v când vorbiți despre ele;

 Folosiți metoda repetării, punând pe rând pietricele în cutie.

 Folosiți metoda repetării, făcând pe rând „mutrisoare“ nostime

unul altuia;
 Când vorbiți cu copilul în timpul situațiilor zilnice si în timpul
jocului, folosiți în paralel cu vorbirea si gesturi clare.
 Aflați care sunt limbajul semnele folosite . Folosiți-le când
vorbiți, îndemnați-l si pe copil să le folosească.
 Ajutați-l să se întâlnească cu alți copii si adulți care folosesc
lombajul semnelor.