Ludoterapia la copiii cu sindrom Down

Terapia prin joc este o formă de terapie folosită în principal pentru copii. Asta pentru că
este posibil ca copiii să nu fie capabili să-și proceseze propriile emoții sau să articuleze
problemele părinților sau altor adulți.
Deși poate părea un timp de joacă obișnuit, terapia prin joc poate fi mult mai mult decât
atât.
Un terapeut instruit poate folosi timpul de joacă pentru a observa și a obține perspective
asupra problemelor copilului. Terapeutul îl poate ajuta apoi pe copil să exploreze emoțiile și să
facă față traumelor nerezolvate. Prin joc , copiii pot învăța noi mecanisme de adaptare și cum să
redirecționeze comportamentele nepotrivite.
Terapia prin joc este practicată de o varietate de profesioniști autorizați în domeniul
sănătății mintale, cum ar fi psihologi și psihiatri . De asemenea, este practicat de terapeuți
comportamentali și ocupaționali, terapeuți fizici și asistenți sociali.
Beneficiile terapiei prin joc
Potrivit organizației profesionale Play Therapy International , până la 71% dintre copiii
trimiși la terapie prin joc pot experimenta schimbări pozitive.
În timp ce unii copii ar putea începe cu o oarecare ezitare, încrederea în terapeut tinde să
crească. Pe măsură ce devin mai confortabili și legătura lor se întărește, copilul poate deveni mai
creativ sau mai verbal în jocul său.
Unele dintre beneficiile potențiale ale terapiei prin joc sunt:
 asumarea mai multă responsabilitate pentru anumite comportamente
 dezvoltarea strategiilor de coping și a abilităților creative de rezolvare a problemelor
 respect de sine
 empatie și respect pentru ceilalți
 atenuarea anxietății
 învățând să experimenteze și să exprime pe deplin sentimentele
 abilități sociale mai puternice
 relații de familie mai puternice
Când se utilizează terapia prin joc
Deși oamenii de toate vârstele pot beneficia de terapia prin joc, aceasta este de obicei folosită cu
copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 12 ani. Terapia prin joc poate fi utilă într-o varietate de
circumstanțe, cum ar fi:
 se confruntă cu proceduri medicale, boli cronice sau îngrijiri paliative
 întârziere în dezvoltare sau dificultăți de învățare
 comportamente problematice în școală
 comportament agresiv sau furios
 probleme de familie, cum ar fi divorțul, separarea sau decesul unui membru apropiat al
familiei
 dezastre naturale sau evenimente traumatice
 violență domestică, abuz sau neglijență
 anxietate , depresie , durere
 tulburări de alimentație și toaletă
 tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)
Cum funcționează terapia prin joc?
Există un mic decalaj de comunicare între copii și adulți. În funcție de vârstă și stadiul de
dezvoltare, copiii pur și simplu nu au abilitățile lingvistice ale adulților. Ei pot simți ceva, dar în
multe cazuri, fie nu pot să-l exprime unui adult, fie nu au un adult de încredere căruia să-l
exprime.
Pe de altă parte, adulții pot interpreta greșit sau pot pierde complet indiciile verbale și
nonverbale ale copilului.
 Copiii învață să înțeleagă lumea și locul lor în ea prin joc. Este locul în care sunt liberi
să-și acționeze sentimentele interioare și cele mai profunde emoții. Jucăriile pot acționa ca
simboluri și pot căpăta un sens mai mare – dacă știi ce să cauți.
Deoarece copilul nu se poate exprima adecvat în lumea adulților, terapeutul se alătură
copilului în lumea lui, la nivelul lui.
Pe măsură ce se joacă, copilul poate deveni mai puțin păzit și mai apt să-și împărtășească
sentimentele. Dar nu sunt presați. Li se permite să facă acest lucru în timpul lor și cu propria lor
metodă de comunicare.
Terapia prin joc va diferi în funcție de terapeut și de nevoile particulare ale
copilului. Pentru început, terapeutul poate dori să observe copilul în joc. De asemenea, ar putea
dori să efectueze interviuri separate cu copilul, părinții sau profesorii.
După o evaluare amănunțită, terapeutul va stabili niște obiective terapeutice, va decide ce
limite pot fi necesare și va formula un plan pentru cum să procedeze.
Terapeuții prin joc acordă o atenție deosebită modului în care copilul se descurcă să fie
separat de părinte, cum se joacă singur și cum reacționează când părintele se întoarce.
Se pot dezvălui multe despre modul în care un copil interacționează cu diferite tipuri de
jucării și modul în care comportamentul lor se schimbă de la o sesiune la alta. Ei pot folosi jocul
pentru a manifesta temerile și anxietățile, ca un mecanism de calmare sau pentru a vindeca și
rezolva probleme.
Terapeuții prin joc folosesc aceste observații ca ghid pentru următorii pași. Fiecare copil
este diferit, astfel încât terapia va fi adaptată nevoilor sale individuale. Pe măsură ce terapia
progresează, comportamentele și obiectivele pot fi reevaluate.
La un moment dat, terapeutul poate aduce părinții, frații sau alți membri ai familiei în
terapia prin joc. Aceasta este cunoscută sub numele de terapie filială. Poate ajuta la predarea
rezolvării conflictelor, la promovarea vindecării și la îmbunătățirea dinamicii familiei.
Tehnici de terapie prin joc
Sesiunile durează de obicei între 30 de minute și o oră și au loc aproximativ o dată pe
săptămână. De câte ședințe sunt necesare depinde de copil și cât de bine răspund la acest tip de
terapie. Terapia poate avea loc individual sau în grup.
Terapia prin joc poate fi directivă sau nondirectivă. În abordarea directivă, terapeutul va
prelua conducerea specificând jucăriile sau jocurile care vor fi folosite în sesiune. Terapeutul va
ghida piesa cu un anumit scop în minte.
Abordarea nondirectivă este mai puțin structurată. Copilul este capabil să aleagă jucăriile
și jocurile după cum crede de cuviință. Sunt liberi să joace în felul lor, cu puține instrucțiuni sau
întreruperi. Terapeutul va observa îndeaproape și va participa după caz.
Ședințele trebuie să aibă loc într-un mediu în care copilul se simte în siguranță și în care
există puține limitări. Terapeutul poate folosi tehnici care implică:
 vizualizare creativă
 povestire
 joc de rol
 telefoane de jucărie
 păpuși, animale împăiate și măști
 păpuși, figurine de acțiune
 Arte și Meserii
 apă și nisip joacă
 blocuri și jucării de construcție
 dans și mișcare creativă
 joc muzical

Instrumente și abordări comune

Mulți terapeuți de joacă au o sală dedicată de terapie prin joc, care este plină cu articole
care ajută la procesul terapeutic.
Abordare non-directivă
Terapia prin joc vine în două forme de bază: nedirectivă (sau centrată pe copil) și
directivă. În terapia prin joc centrată pe copil, copiilor li se oferă jucării și instrumente creative
și li se permite să aleagă cum să-și petreacă timpul. Nu li se oferă nicio îndrumare sau îndrumare
cu privire la ceea ce ar trebui să facă sau cum ar trebui să-și rezolve problemele.
Abordarea non-directiva este un tip de terapie psihodinamica. Premisa de bază este că
atunci când li se permite să facă acest lucru, copiii vor găsi soluții la problemele lor.
Întreaga sesiune este de obicei nestructurată. Terapeutul poate observa copilul în liniște
sau poate comenta ceea ce face copilul. Terapeutul se poate implica în joc dacă este invitat să
facă acest lucru de către copil. Dar, în cele din urmă, alegerea este lăsată la latitudinea copilului.

Abordarea directivei
În unele situații, terapeuții prin joc pot folosi strategii directive. Un terapeut de joacă
poate folosi, de asemenea, terapia de joc cognitiv-comportamentală sau terapia de joc
concentrată pe soluții pentru a ajuta copilul în timpul sesiunii.
Fiecare sesiune poate avea un subiect sau un scop specific de abordat. Un copil i se poate
spune: „Astăzi ne vom juca cu păpuși. Aceasta va fi păpușa ta”, sau terapeutul poate alege un
anumit joc pe care să-l joace.
Terapeutul se poate implica, de asemenea, în piesă pentru a regiza povestea. De exemplu,
dacă un copil folosește marionete pentru a-i înfățișa pe un copil agresat , terapeutul poate
interveni pentru a ajuta păpușa să găsească modalități de a -i face față agresorului sau de a găsi
ajutor.

Tipuri
Pe lângă abordările de bază, există și mai multe tipuri diferite de terapie prin joc. Iată
câteva dintre cele mai comune tipuri:
Terapie filială : Părinții se implică, iar terapeutul îl învață pe părinte cum să
interacționeze cu copilul prin joacă. Scopul este de a înlătura un decalaj de comunicare între
copil și părinte.
Terapia cu tavă de nisip : copilul poate crea o scenă într-o cutie mică plină cu nisip
folosind jucării în miniatură, cum ar fi oameni și animale. Scena creată acționează ca o reflectare
a propriei vieți a copilului și oferă șansa de a rezolva conflictul, de a elimina obstacolele și de a
câștiga autoacceptarea.
Biblioterapie : Terapeutul și copilul pot citi cărți împreună pentru a explora concepte sau
abilități specifice.
Jocuri imaginare : unui copil i se pot oferi jucării care stârnesc imaginația, cum ar fi
îmbrăcăminte pentru a se juca, o casă de păpuși, păpuși sau figurine de acțiune. Poate fi directiv
sau nedirectiv.
Terapia cognitiv-comportamentală prin joc : terapeutul poate folosi jocul pentru a ajuta
copilul să învețe cum să gândească și să se comporte diferit. O păpușă poate primi sfaturi despre
cum să-și schimbe gândirea sau terapeutul poate cere copilului să dea sfaturi unui animal de pluș
despre cum poate face față unei situații stresante.
Implicarea familiei
Familiile sunt de obicei o parte importantă a tratamentului copilului. Nivelul de
implicare este însă determinat de terapeut.
Uneori, părinții pot participa la ședințe cu un copil. Dacă scopul este de a lucra pe
probleme de familie, părinții pot fi implicați direct în terapia prin joc (cum ar fi în cazul terapiei
filiale).

În alte circumstanțe, un copil poate participa singur la ședințe. De obicei, terapeutul va

comunica cu îngrijitorii despre obiectivele și progresul tratamentului.

Terapie de grup
 Terapia prin joc poate fi utilizată în setările de grup. De exemplu, un grup de durere
pentru copii poate include copii de aceeași vârstă care se angajează în terapie prin joc pentru a-i
ajuta să facă față pierderii lor. S-ar putea să se joace cu păpuși, să joace jocuri care îi ajută să-și
identifice sentimentele sau să se angajeze în proiecte de artă ca grup.
Unele școli oferă grupuri de terapie prin joc. Copiii ar putea lucra într-un cadru de grup
cu un terapeut de joacă pentru a aborda abilitățile sociale, cum ar fi cum să împărtășească, să
arate bunătate și să fie respectuos.

Durata sesiunii
Sesiunile de terapie prin joc variază în lungime în funcție de obiectivele tratamentului și
de nevoile și abilitățile copilului. Cele mai multe sesiuni durează între 30 și 50 de minute.
Întâlnirile pot fi programate oriunde de la o dată pe lună până la două ori pe săptămână.
În medie, 20 de ședințe de terapie prin joc sunt necesare pentru a rezolva problemele, dar
unii copii se îmbunătățesc mult mai repede, în timp ce alții pot necesita mai multe ședințe de
terapie.

Cercetare privind terapia prin joc

Este obișnuit ca părinții să se întrebe dacă terapia prin joc este timpul și banii bine
cheltuiți. Poate părea exagerat să credem că jocul cu jucăriile oferă multe în calea vindecării
emoționale.
Dar studiile concluzionează că terapia prin joc poate fi foarte eficientă pentru copii și
familiile lor. Iată doar câteva exemple de studii de cercetare privind terapia prin joc.
Reducerea problemelor de comportament, mai puține probleme de internalizare,
îmbunătățirea performanței academice: Un studiu din 2015 a revizuit alte 52 de studii de terapie
prin joc. S-a concluzionat că terapia prin joc oferă efecte semnificative de tratament pentru o
varietate de probleme, inclusiv probleme de comportament, depresie și anxietate. Copiii au
participat în medie la 12 întâlniri de terapie. 4
Agresivitate redusă: Un studiu din 2017 a examinat efectul terapiei prin joc asupra
copiilor cu preocupări comportamentale. Copiii aveau vârste cuprinse între 6 și 9 ani și au primit
20 de ședințe de terapie (două ședințe de 30 de minute pe zi timp de 10 zile). Pe baza
răspunsurilor îngrijitorilor la Lista de verificare a comportamentului copilului , copiii au arătat o
scădere a problemelor de comportament, inclusiv agresivitatea și încălcarea regulilor. 5
Relația părinte - copil îmbunătățită în familiile adoptive: un studiu din 2017 a constatat
că terapia prin joc filial a fost eficientă în a ajuta familiile adoptive să se unească. După șapte
ședințe care au durat 30 de minute fiecare, comportamentele empatice ale părinților au crescut,
stresul relației părinte-copil a scăzut și problemele de comportament ale copiilor adoptați s-au
îmbunătățit.
Găsirea unui terapeut de joacă
Un profesionist autorizat în domeniul sănătății mintale cu un master sau o diplomă
profesională superioară poate folosi terapia prin joc în tratament. Unii terapeuți au pregătire
specializată în terapia prin joc, în timp ce alții nu.
Terapeuții care sunt specializați în terapia prin joc pot fi terapeuți înregistrați. Asociația
pentru terapie prin joc oferă acreditări pentru terapeuții de joc înregistrați.
Când vine vorba de copii, jocul este limba lor. Așa cum adulții comunică prin limbaj
verbal, scris sau semnelor, copiii folosesc jocul pentru a-și exprima temerile, dorințele, nevoile
și preocupările de bază. O mare parte din lume este abstractă. Jocul îl ajută pe copil să dea sens
lumii prin materiale concrete care să-l ajute să exprime lucrurile care au loc sub suprafață.