PROGRAMUL DE TERAPIE

OCUPATIONALA IN DIVERSE
AFECTIUNI POSTTRAUMATICE
ALE MAINII
 TO este o ramura a medicinei de reabilitare care se
adreseaza limitarilor functionale si dezvolta un
program de reabilitare pentru a imbunatati
disfunctiile.

 Participarea activa a pacientului in timpul

perioadei de reabilitare este un factor important si
favorabil in procesul de recuperare.
 Mana este produsul muncii si doar munca poate
reda functionalitatea mainii.

 In activitatea cotidiana profesionala si

extraprofesionala se cere mainii forta si rezistenta,
viteza de executie sau precizie si combinatii ale
acestor calitati. Antrenamentul specific este
realizat prin TO care include atat terapia prin
munca cat si jocurile si instalatiile distractive.
 Delaet si Lobet au studiat 1300 de meserii si au
constatat ca exista doar 43 de gesturi diferite in
executarea lor, din care 24 sunt ale mainii.

Conceptul francez considera ca exista 2 tipuri de

TO:
 TO specifica –se adreseaza direct deficitului
functional si reprezinta o terapie analitica
 TO nespecifica, globala, care vizeaza activitati
ale intregului organism.
Tehnicile TO se clasifica astfel:

 Tehnici de baza care sunt gestualitati extrase din

urmatoarele meserii: olarit, prelucrarea lemnului, tesut,
prelucrarea fierului. Se utilizeaza doar parti din respectiva
meserie in functie de situatia concreta a pacientului.

 Tehnici complementare care reprezinta toate celelalte

activitati lucrative utilizate: marochnarie, tipografie,
dactilografie, computer,etc.

 Tehnici de readaptare reprezentate de activitatile vietii

zilnice( includ si adaptarile necesare cresterii
performantelor).
 Tehnici de exprimare- preocupari cu caracter
artistic si de comunicare( desen, pictura,
manipularea marionetelor, muzica, scris, gestica
expresiva).

 Tehnici recreative- jocuri: sah, table, tintar, fotbal

de masa, etc.

 Tehnici sportive- jocuri sportive( badmington,

tenis de masa, golf, popice, inot, etc.) sau doar
parti gestuale ale acestor jocuri( ex. aruncat la
cos).
Exista 3 metode de lucru in TO:

A. Metode esentiale

B. Metode neesentiale

C. Metode ajutatoare
 A. Metodele esentiale

In mod obligatoriu trebuie sa aiba un scop final care

trebuie sa fie un produs concret, util( eventual
vandabil).

Activitatea desfasurata trebuie sa indeplinesca 2

conditii:
 Sa fie adaptabila- la conditiile generale si speciale ale
pacientului
 Sa fie gradabila- cresterea solicitarii pe masura
imbunatatirii capacitatii functionale.
Modalitati de gradare:

 Pentru forta: - schimbarea planului de lucru( fara

si cu gravitatie )
- utilizarea unor mansete de plumb
- utilizarea unor unelte mai grele.
 Pentru amplitudine:- distantarea obiectelor de
manipulat
- marimea obiectelor
- pozitionarea echipamentului.
 Pentru anduranta - cresterea duratei de lucru

- schimbarea pozitiei de lucru.

 Pentru coordonare- modificarea vitezei de lucru.

 
 
Pentru socializarea muncii- initial lucreaza doar cu
terapeutul, ulterior in grup.
 B. Metode neesentiale

 Activitatile din acest grup nu au un produs final

concret, dar urmaresc sa antreneze fizic si mental
pacientul.

 Scopurile lor sunt de a crea scheme practice de

miscare, de a antrena abilitati sensoriomotorii si
de a dezvolta capacitatile perceptuale si cognitive.
Cuprind:
1. Gestualitati de pregatire initala: mutarea de
obiecte, asamblarea de cuburi/piese de constructie,
manipularea instalatiilor de pe placa de lucru.
2. Gestualitati sportive: aruncarea unei mingi,
miscari de box, vaslit, etc.
3. Gestualitati din ADL-uri: apucat-lasat un pahar,
spalat-barbierit-pieptanat, gestica
mancatului/imbracatului.

Metodele neesentiale pun accentul mai ales pe

coordonare si performanta in abilitate.
 C. Metodele ajutatoare

1. Exercitiile terapeutice
Au ca obiective cresterea fortei si andurantei, a
amplitudinii de miscare, coordonarii si
echilibrului, dar si cresterea antrenamentului la
efort.

2. Fizioterapia utilizeaza cel mai frecvent aplicatia

de caldura, crioterapia, electroterapia,
hidroterapia, masajul.
3. Ortezarea.
 Atelele restrictive reduc amplitudinea de
mobilizare( ex. orteze semiflexibile utilizate pentru
articulatii inflamate cu scopul reducerii durerii)
 Atelele de imobilizare blocheaza complet miscarea

articulara( orteze de pozitionare si corectare a

deformarilor)
 Atelele de mobilizare urmaresc cresterea
amplitudinii de miscare. Includ ortezele de
tractiune statice( realizeaza stretching pasiv
prelungit) si ortezele de tractiune dinamica ce
vizeaza promovarea miscarilor in context de
scadere a fortei( ex. in paralizia de nerv radial
orteza fixeaza in extensie pumnul si mana
permitand utilizarea flexorilor) sau realizarea unei
rezistente permanente in vederea cresterii de
forta( ex. prastiile elastice pentru degetele mainii).
 Activitati utilizate in programele de TO
 
1. Activitati de autoingrijire.
2. Activitati menajere( bucatarie, menaj, croitorie).
3. Tesutul, tricotatul, crosetatul, cusutul cu acul:
 lucrari usor de apreciat si de dozat

 permit adaptarea uneltelor

 se aplica in orice stadiu de tratament

 permit bilantarea

 convin mai ales sexului feminin.

4. Olarit: modelajul este usor de utilizat, insa olaritul

propriu-zis necesita si tehnici mai
complicate( fasonare, decorare, etc).
5. Traforajul, tamplaria:
 usor de dozat si apreciat

 permit adaptarea uneltelor

 permit bilantarea

 convin mai ales sexului masculin.

6. Impletiturile: antreneaza mai ales pensa tridigitala

si mobilitatea pumnului, cotului, umarului fara
rezistenta.
7. Imprimeria: necesita operatiuni complexe realizabile
cu orice mana intr-un lant de secvente automate.
8. Lucrul in metal include activitati in plan orizontal,
lucrari mai putin exigente.
 Functia mainii se evalueaza si se recupereaza la 3
nivele:

 putinta de a face: mana periferica

 stiinta de a face: mana centrala
 vointa de a face: psihicul.
TO este o metoda de reeducare completa:

1. organica- refacere musculara, articulara, a

sensibilitatii si troficitatii
2. psiho-motorie- schema corporala
3. psihologica- vointa, dorinta, incredere.
 Bilantul complet presupune:

1. bilant profesional( reluare/reorientare profesionala)

2. autonomia cotidiana
3. posibilitati gestuale
4. studiul locului de munca- adaptari
5. studiul gesturilor profesionale
6. motivatia fata de profesiune
7. bilantul posibilitatilor de adaptare- compensari
gestuale posibile, mijloace de ortezare, tehnici de
compensare.
 Afectarea pumnului

 Caracteristicile pumnului: stabilitate, rezistenta

la prehensiunea de forta, obtinerea de amplitudini
maximale la prehensiuni usoare.

 In cazul pumnului posttraumatic sunt afectate

mai ales stabilitatea si miscarea de prono-
supinatie.
Obiectivele TO sunt controlul durerii, antrenarea
musculaturii periarticulare, cresterea fortei de
prehensiune si performarea miscarilor
( amplitudine+forta).

In functie de stadiul de evolutie se realizeaza

prehensiuni usoare pana la cele solicitante, initial
asociind atela de stabilizare la care se renunta
treptat. Se evita durerea si miscarile luxante.
 Traumatismele tendoanelor flexorilor
 
Functia esentiala de recuperat este flexia
degetelor.

Initial se folosesc activitati mai putin solicitante,

fara rezistenta sau cu rezistenta minima, ulterior
se introduc prehensiuni de forta asociind
ortezarea pumnului, pentru ca in final sa se ajunga
la prehensiuni diversificate si la prehensiuni
dinamice automatizate( flexie-extensie rapida ).
 Afectarea nervului cubital

 Determina afectarea functiei ultimelor 2

degete, asociind tulburari motorii si senzitive, in
cazurile grave chiar grifa cubitala.

 Initial se urmareste intretinerea motricitatii

prevenirea deformarilor, urmand etapa de
recuperare propriu-zisa in care activitatile
urmaresc sa performeze forta si supletea.
Pentru adaptarea pumnului se practica activitati
de tesut sau tamplarie, iar pentru performarea
prehensiunilor alternative activitati poligestuale
simple, repetitive. Se prefera o dominanta statica
initial, iar ulterior dinamica. Se urmareste si
recuperarea sensibilitatii disciminative.
 Afectarea nervului median

 Altereaza functia primelor degete, mai ales

opozitia si abductia policelui, iar in cazuri extreme
determina mana simiana.

 In faza de intretinere se recomanda folosirea

prastiei elastice. In faza de recuperare se vor
performa prehensiuni cu toata mana, pensa
police-index.
 Afectarea nervului radial

Implica extensorii degetelor si ai pumnului. Se

vor performa in principal activitati in 2 timpi.
 
 AND mainii posttraumatice

Caracteristicile activitatilor performate:

 initial activitati bimanuale, poligestuale, simple,

nesolicitante
 ulterior diversificare cu forta, rezistenta si precizie.

Se folosesc:
 activitati ale vietii cotidiene

 tesut, imprimerie, olarit, tamplarie.

 Amputatii partiale ale mainii

Clasificare:
1. amputatii ale mainii de relatie- police, index,
medius
2. amputatii ale celor 3 degete intermediare
3. amputatii ale mainii de forta- degete 3,4,5.
Obiective:
1. Antrenarea functiei bonturilor prin prehensiuni
simple, activitati simple, folosirea unei atele mulate
care determina stimulare senzitiva, relateralizarea
prehensiunilor in cazul amputarii policelui.

2. Reeducare dupa interventie prin:

 prehensiuni globale

 prehensiuni variate, pense de relatie-tesut,

imprimerie
 activitati selective: scris, desen, decupaj, activitati

menajere.