Sunteți pe pagina 1din 5

Curs 3 Terapie Ocupationala

16.12.2015

Programul de terapie ocupationala in Sindromul de distrofie simpatica reflexa


regionala (fosta algoneurodistrofie in cartile vechi)

Obiectivele pe care si le propune programul de terapie ocupationala urmaresc sa


optimizeze functionalitatea lantului kinetic al membrului superior, pe partea mainii
afectate in concordanta cu o normalizare a reactiei cortical vegetative.
Distrofia simpatica reflexa este apanajul persoanelor cu o anumita sensibilitate
excesiva si o reactie vegetativa excesiva vis-a-vis de durere.

Obiective program:
1. Cresterea increderii subiectului in el insusi. Subiectul trebuie sa accepte ceea
ce i se intampla si sa participe la derularea programului
2. Programul trebuie sa se concentreze pe antrenarea contractiilor deoarece au
puternic efect asupra circulatiei => actioneaza benefic in regularizarea fluxurilor in zona
distrofica. Contractia va da posibilitatea intretinerii troficitatii muschilor.
3. Normalizarea comenzilor corticale: subiectul are probleme de perceptie
senzitiva (mai ales a durerii, perceptia se realizeaza la nivele mai joase); perceptia
trebuie antrenata pentru nivele mai inalte => trebuie antrenat individul pentru stimuli
periferici exteroceptivi si proprioceptivi cat mai aproape de conditiile reale, normale din
viata de zi cu zi.
4. Antrenarea si recuperarea amplitudinii de miscare si a fortei necesare
finalizarii actiunii respective

Caracteristicile activitatii:
1. Activitatea trebuie sa aiba un rasunet psihologic: activitatea trebuie sa
dezvolte o reactie pozitiva din partea subiectului (subiectul sa fie capacitat de activitatea
respectiva).
2. Agreem, cel putin la inceput, activitati bimanuale, poligestuale, simple, scurte,
nesolicitante.
In timp sunt posibile activitati diversificate care sa dezvolte forta, rezistenta si in
timp, chiar precizie gestuala sporita.
Activitatile propuse la inceput, sunt activitatile vietii cotidiene. Dezvoltarea
acestor activitati presupune uneori dezvoltarea mijloacelor de adaptare (poate este
nevoie de o modificare a prizelor, diverse parti ale unor obiecte pt a usura derularea
activitatilor respective).
2. Activitati cu exigente sporite: tesut, imprimerie, olarit, modelaj.

1
Programele de terapie ocupationala in amputatiile partiale ale mainii

Din pc de vedere al mecanismului patologic exista 4 tipuri de amputatii la nivelul


mainii:
- amputatiile mainii "de relatie": afectarea in cursul amputatiei a primelor
3 degete (police, index si medius)
- amputatiile degetelor intermediare: degetele 2, 3, 4
- amputatiile mainii de forta: degetele 3, 4 si 5
- amputatia mainii metacarpiene (subiectul pierde degetele)

Programul de terapie ocupationala porneste in cazul amputatiei mainii de la 2


aspecte:
- rasunetul psihic al amputatiei
- de la functionalitatea bonturilor

Programul de terapie ocupationala trebuie sa antreneze:


- prehensiunile simple: activitati selective care sa puna in valoare
restantul functional; se utilizeaza ca mijloc de asistenta (care sa ajute derularea
activitatii) atelele mulate care sa asigure un contact complet, contact care sa dezvolte
stimularea sezitiva pe toata suprafata restanta a mainii
Daca policele este amputat este indicata relateralizarea activitatilor (trecerea
activitatilor pe mana cealalta).

Foarte multe amputatii benefiaza de interventii chirurgicale:


Reconstructii: sunt dintre cele mai ingenioase si complexe, depind de calitatea
bonturilor, de lungimea acestora, de conservarea unor articulatii, etc.
Dupa interventiile reconstructive, antrenamentul de terapie ocupationala
vizeaza:
- prehensiunile globale
- si abia ulterior sunt antrenate presensiunile simple dar variate cu
antrenarea in principal a penselor de relatie si a prehensiunilor cu toata mana cum ar fi
in activitati ca tesut sau imprimerie; abia ulterior cand nivelul de antrenament al mainii
creste se pot folosi activitati mai selective: scris, desen, pirogravura, decupaj si cat mai
rapid posibil activitatile menajere care sa il faca pe pacient sa fie independent.
Telul final, mai ales pt pacientii de varsta activa, este ca finalitatea programelor sa
fie reinsertia socio-profesionala.

2
Programul de terapie ocupationala in traumatismele tendoanelor flexorilor degetelor

La mana, functia esentiala este flexia (extensia pregateste flexia).


Intotdeauna intr-o leziune a flexorilor este necesarea efectuarea unui bilant a
leziunilor; trebuie urmarite urmatoarele aspecte pentru alegerea programului (bilantul
patologic):
1. Prezenta contracturilor (care in timp se transforma in retracturi)
2. Durerile: impiedica miscarea
3. Tulburarile de coordonare: apar datorita faptului ca diversele grupe musculare
sunt afectate diferit; nu mai exista relatia de echilibru in derularea unei activitati, intre
agonisti si antagonisti, intre sinergisti
4. Limitarea mobilitatii
5. Scaderea fortei de prehensiune

Toate aceste elemente care fac parte din bilantul patologic al mainii cu leziune de
flexor trebuie cuantificate si in momentul in care se alege activitatea, trebuie vizate
direct.

Paraliziile traumatice ale nervilor periferici

Nervul cubital
Caractere:
- afectarea functiei ultimelor 2 degete: tulburari motorii si senzitive
- grifa cubitala (gheara)

Bilant patologic: de obicei sectiunile nervului cubital sunt asociate cu leziuni ale
tendoanelor flexorilor.

Obiective:
1. In faza de intretienere: se urmareste:
- mentinerea pasiva a motricitatii
- prevenirea deformarilor

3
2. In faza de recuperare propriu-zisa, caracteristicile activitatilor propuse
urmaresc antrenarea fortei si supletei
Activitatile cele mai eficiente sunt:
- tesut si tamplarie dar necesita adaptarea pumnului
- activitatile poligestuale simple, repetitive dar necesita prehensiuni
alternative
- prehensiunile cu dominanta statica trebuie sa devina dinamice
- trebuie sa se insiste pe sensibilitatea discriminativa (diferentierea
obiectelor dupa material si adaptarea prizelor si prehensiunilor dupa calitatea
obiectelor)

Nervul median
Caracteristici:
- este afectata functia primelor degete - atat tulburari motorii cat si senzitive
- afectarea opozitiei si a abductiei policelui duce la aparitia mainii simiene (de
maimuta in care toate degetele sunt in acelasi plan)

Activitati propuse:
- in faza de refacere mana este sustinuta pe o prastie elastica care sa permita
activitatile controlate de grupele musculare neafectate
- in faza de recuperare se vor exersa prehensiuni cu atoata mana, pensa police-
index, se va antrena relateralizarea in conditiile in care este lezata mana dominanta

Nervul radial
Sunt afectati: extensorii pumnului si ai degetelor si atunci este nevoie de actiuni
in 2 timpi pentru antrenarea pe rand a pumnului si a mainii.

Principalele activitati in terap ocup si caracteristicile lor pentru mana posttraumatica

In general programele de terap ocup demareaza cu activitati simple.

Tehnicile artizanale, care dau maximum de solutii pt posttraumatici:

Tesutul:
- prezinta o gama destul de larga de lucrari, destul de usor de apreciat si de dozat
- permite adaptarea uneltelor
- este o tehnica elementara simpla
- poate fi aplicabil sub diverse forme in orice stadiu de tratament
Activitatile de tip tesut convin mai ales femeilor, exista posibilitatea unui control
complet al rezultatelor obtinute si sunt posibile numeroase adaptari care permit un lucru
extrem de selectiv in asa fel incat activitatea poate fi perfect personalizata.

4
Tamplaria:
- avantajele sunt similare, activitatea si activitatile derivate convin mai ales
sexului masculin

Olaritul:
- presupune activitati de complexitate si de precizie gestuala diferita

Exp: - modelajul propriu-zis al obiectelor este mai usor de facut astfel incat
modelarea obiectelor poate fi aplicata ca activitate mai precoce; activitatea respectiva
implica mai putina grija asupra preciziei gesturilor si a detaliilor.
- olaritul propriu-zis, care este o activitate mai delicata si presupune o
precizie gestuala mai mare si mai ales fasonarea si decorarea pieselor sunt activitati care
se introduc in programele de terap ocup mai tarziu.

Lucrul in metal:
- de obicei, utilizeaza masini, unelte care actioneaza in plan orizontal, in general
sunt activitati care presupun lucrari cu exigenta mai mica

Impletiturile:
- sunt de foarte multe ori activitati atractive; ele nu implica prea mult folosirea
unui utilaj. De obicei impletiturile implica pensa tridigitala dar in plus activitatile
actioneaza asupra mobilitatii asupra intregului lant kinetic al membrului superior: umar,
cot, degete; antrenamentul este de obicei fara rezistenta

Imprimeria:
Poate sa varieze de la imprimeria simpla cu sablon pana la impremeria folosind
operatiuni mai complexe. Important este ca aceasta activitate se poate realiza cu oricare
mana.
Activitatea presupune un lant de secvente automate pe care subiectul le repeta.
Nu implica un efort fizic sau psihic foarte mare.
Ca loc in programele de terapie ocupationala imprimeria este similara ca valoare
cu tamplaria sau tesutul.

Rolul atelierelor menajere, ateliere care sunt asistate, adaptate care in centrele
de terapie ocupationala reproduc o bucatarie, in general si un atelier, de obicei de
croitorie.

Rolul acestor ateliere adaptate/asistate este acela de a ajuta persoanele sa se


intoarca la viata de familie si sa se identifice aptitudinile pe care subiectul trebuie sa le
antreneze pt depasirea dizabilitatii si pt reinsertia in mediul familial.
Lucrand si antrenandu-se in aceste ateliere se pot identifica adaptarile si
ajutoarele tehnice necesare compensarii dizabilitatii, pentru ca subiectul sa poata realiza
activitatea respectiva, in functie de restantul functional al pacientului.