Titular disciplină: Lector univ. dr.

kinetoterapeut Anca Jianu

An 3 KMS
Kinetoterapia in afectiuni neurologice

Curs 9. Tratamentul de recuperare medicala a sechelelor post-accident vascular cerebral

-stadiul initial

Exista o serie de principii generale care trebuie sa stea la baza alcatuirii si executarii
programului de recuperare a hemiplegicilor:
 Problema hemiplegicului nu este pierderea fortei musculare, ci a incapacitatii unei
comenzi normale a impulsului nervos.
 Hemiplegicul isi formeaza scheme anormale si stereotipe de miscare.
 Pentru a reface schemele normale de miscare trebuie mai intai suprimate cele patologice,
apoi introduse unele noi.
 Miscarile pacientului, cu sau fara ajutor, nu trebuie executate cu efort, (efortul muscular
conduce la cresterea spasticitatii prin cresterea reflexelor tonice)
 Combaterea spasticitatii nu se face prin utilizarea unor posturi statice reflex-inhibitorii,
deoarece acestea, chiar daca eventual reduc spasticitatea, fac miscarea activa si normala
imposibila, deci nu permit pacientului sa-si câstige propriul control. Se vor utiliza, deci,
schemele de miscare reflex-inhibitorii, care, pe lânga faptul ca vor inhiba reactiile
posturale anormale, vor facilita miscarile active automate si voluntare.
 Pentru reducerea spasticitatii membrelor este suficienta doar abordarea in schema a asa-
ziselor „puncte-cheie de control", adica, ceafa, coloana, umarul, soldul. Exista si „puncte-
cheie distale" (degetele de la picioare si gleznele, degetele mâinilor si articulatia
pumnului), care pot fi folosite in acelasi scop.
Astfel :
 principala schema reflex-inhibitorie a spasticitatii flexorilor trunchiului si bratelor este :
extensie gât si coloana + rotatie externa a bratului + cot extins ; reducerea in continuare a
spasticitatii pe flexie se face adaugand : extensie a pumnului sau supinatie + abductie a
policelui;
 principala schema reflex-inhibitorie a ambelor spasticitati pe extensori sau flexori in
membrul inferior este : adductie - rotatie externa + extensia soldului si genunchiului ; in
continuare, reducerca spasticitatii extensorilor se face adaugând dorsiflexia degetelor si a
piciorului + abductia halucelui.
 Hemiplegicul nu „invata" miscari, ci „senzatia" miscarilor. Datorita spasticitatii, bolnavul
simte miscarea ca pe un efort excesiv, motiv pentru care se considera incapabil de a o
executa. De aceea, tratamentul trebuie sa-l faca sa „simta" tonusul muscular normal,
miscarea si postura ca fiind posibile.
 Dovada disparitiei spasticitatii este posibilitatea pacientului de a performa selectiv
miscari active (pe fiecare articulatie separat).
 Schemele terapeutice alese pentru un pacient, oricât ar fi de bine gândite teoretic, trebuie
imediat verificate practic, ca rezultat, in aceeasi sedinta.
 Lipsa de efect sau un efect prost obliga la schimbarea schemei, posturii etc., astfel incât
kinetoterapeutul va fi ,,ghidat" in munca sa de raspunsul pacientului la tehnica aplicata.

Stadiul initial flasc

Caracterele stadiului :
- Hipotonie musculara sau flacciditate
- Reflexe tonice si spinale dominante ceea ce face ca, controlul trunchiului si centurilor sa
scada si astfel prin reflexe tonice si control scazut, mentinerea sau schimbarea posturilor
sa fie dificila
- Controlul voluntar al partii afectate este abolit si apar dificultati de utilizare si a partii
sanatoase
- Pierderea „constientei” asupra partii afectate
- Uneori, afectarea functiilor vitale
Obiectivele acestei faze :
- Ameliorarea functiilor vitale : respiratie, deglutitie, alimentatie
- Cresterea „constientizarii” schemei corporale
- Ameliorarea controlului trunchiului si a centurilor
- Cresterea abilitatii de a incrucisa linia mediana a corpului cu membrele afectate
- Mentinerea mobilitatii tuturor articulatiilor
 - Normalizarea tonusului
- Inversarea antagonistilor
- Initierea functionalitatii
In aceasta faza esentiale sunt: urmarirea controlului trunchiului si a extremitatii
superioare.
Modalitatile prin care incercam sa atingem aceste obiective :
- Posturi
- Mobilizari pasive, de cele mai multe ori combinate cu exercitii de facilitare, folosirea
comenzii verbale, contactul manual, gheata, vibratia, periajul.
Mobilizari autopasive ale segmentelor hemicorpului afectat.
- Mobilizari active si active cu rezistenta la nivelul hemicorpului sanatos

Toate tehnicile și mijloacele kinetice folosite sunt adaptate in functie de evolutia

pacientului.

Programul de kinetoterapie este sustinut de:

- Masaj
- cu gheata pe musculatura hipotona:
 C-icing (aplicatie de 3-5 secunde pe tegument, sunt stimulate fibrele C si bucla
gama si fusurile musculare care stimuleaza contractia);
 A-icing (lovituri rapide, puternice cu scopul de a dezvolta contractie reflexa);
vibratii mecanice pe tendon; netezire
- Hidrokinetoterapia este deosebit de benefica
 se lucreaza la limita To de indiferenta de 34 o C.
In apa se performeaza mobilizarile articulare avand urmatoarele avantaje :
 forta hidrostatica face ca activitatea antigravitationala sa scada => subiectul poate
sa se concentreze asupra efortului volitional, inclusiv pe musculatura deficitara.
 Posibilitatea utilizarii coloanei de apa ca rezistenta la miscarea pacientului. Se
utilizeaza anumite palmare .
 Efectul sedativ (calmant) datorita caldurii apei. Contracturile au tendinta sa se
relaxeze si coeficientul de elasticitate a structurilor creste.
- Electroterapia
- 2 categorii: proceduri analgetice si proceduri excitomotorii pentru musculatura
hipotona