Metode kinetice folosite in procesul de recuperare

Filed in Kinetoterapia, Noutati medicale, Tratamente on Oct.29, 2008

Metode kinetice folosite in procesul de recuperare

METODA KABAT
,,Flosirea unor stimului proprioceptivi variati, care se adauga la eforturile voluntare ale
bolnavului, are ca urmare facilitarea functiei si o contractie musculara mai puternica decit
cea care poate fi provocata numai prin efort voluntar”.
Facilitarea maxima se obtine prin exercitiu intens, cu maximul de efort si rezistenta.
Autorul subliniaza ca miscarea pasiva nu realizeaza nimic in mod direct in ceea ce
priveste ameliorarea functiei muschilor paralizati, intrucit nici-un fel de activitate
voluntara nu este provocata in grupurile motorii.
Mijloace terapeutice – procedeele de facilitare folosite in procesul de reeducare sunt:

1. Rezistenta maxima – se opune miscarii active a pacientului pina la anularea ei,

obligind muschiul respectiv sa se contracte izometric.

2. intinderea (Elongarea muschiului) Autorul considera ca un muschi paralizat poate

deveni activ prin intinderea lui, aca i se aplica o rezistenta

3. Schemele globale ale miscarii Kabat constata ca schemele de miscare globala pe

diagonala si pe spirala sunt de obicei mai eficace, in ceea ce priveste facilitarea, decit
schemele de miscare pe linie dreapta.
Schemele de exercitii globale prezinta avantajul ca implica in miscare un numar mare de
grupe musculare, tratamentul adresindu-se mai multor muschi interesati, obtinindu-se
astfel rezultate mai rapide.

4. Alternarea antagonistilor – reprezinta o tehnica de imbunatatire a metodei Kabat, care

apartine asistentei sale, Brisker:
,,Tehnica alternarii antagonistilor constituie o sursa puternica de facilitare”.
Ea se bazeaza pe legea de inductie succesiva a lui Sherrington: el a constatat ca la
vertebrate, imediat dupa provocarea reflexului de flexie, excitabilitatea reflexului de
extensie este mult marita.
Aceleasi fenomene se observa si in miscarea voluntara.
Aceasta tehnica consta in a excita contractia unui muschi si a facilita contractia lui, prin
contractarea in efort a anragonistului sau.

EXERCITII PENTRU TRUNCHI

Exercitiile pentru trunchi respecta aceleasi principii specifice metodei, ele se fac sub
rezistenta maxima, pe diagonale si asociate cu miscari de rotatie.
- Pacientul in decubit dorsal cu miinile deasupra capului, bratele sau trnchiul indeplinesc
o miscare de flexie in partea opusa, ca in activitatea de spart lemne.
- Decubit lateral, kinetoterapeutul asezat la spatele pacientului, cu o mina pe frunte si alta
pe genunchi, se opune flexiei totale a trunchiului (ghemuirii).
- Pacientul in sezind, kinetoterapeutul in fata lui, se opune cu ambele miini asezate pe
umeri, aplecarii inainte a trunchiului.
Miscarea aceasta se executa si cu rotatia trunchiului.
Mina dreapta a kinetoterapeutului se opune in acest caz proiectiei anterioare a umarului
sting in timp ce mina stinga opreste umarul drept sa fie tras inapoi.
Miscarea pentru trunchi se executa din pozitiile – decubit dorsal, decubit lateral, sezind.

DIAGONALELE KABAT DE FLEXIE sI EXTENSIE PENTRU MEMBRELE

INFERIOARE

- Diagonala I Miscarea de jos in sus.

Pacientul este in decubit dorsal, cu membrul inferior extins, in abductie, cu usoara rotatie
interna a soldului, piciorul se afla extins in pronatie.
Konetoterapeutul sta de partea membrului inferior respectiv mina omoloaga cuprinde
piciorul peste fata sa dorsala, astfel incit cele patru degete se aseaza peste marginea
interna a piciorului, cealalta mina se aseaza pe fata interna a coapsei.
Exercitiul se executa cu genunchiul in extensie si are loc gradat: extensia degetelor
piciorului, flexia dorsala a piciorului si supinatia sa, adductia, flexia si rotatia externa a
coapsei.
intreg ansamblul de miscari se executa sub rezistenta.
Miscarea de sus in jos.
Din pozitia de la sfirsitul miscarii de jos in sus se fac: flexia degetelor, extensia
piciorului, extensia, abductia si rotatia interna a coapsei.

- Diagonala a II-a Pacientul este in decubit dorsal, cu membrul inferior addus, dincolo de
linia mediana, usor rotat in afara, piciorul in extensie si supinatie, degetele flectate.
Kinetoterapeutul sta pe partea membrului inferior respectiv.
Mina omoloaga cuprinde piciorul peste fata sa dorsala, astfel incit cele patru degete se
aseaza peste marginea interna a piciorului, cealalta mina se aseaza pe fata externa a
coapsei.
Miscarea: se efectueaza extensia degetelor, flexia dorsala si pronatia piciorului, flexia
coapsei cu abductie si rotatia interna a piciorului.
Miscarea are loc in amplitudinea sa maxima.
Variante pentru miscarile genunchiului se pot realiza in ambele diagonale.

- La sfirsitul miscarii de sus in josa diagonalei, se continua extensia soldului cu flexia

genunchiului (in afara mesei de tratament).
in miscarea inversa se executa mai intii extensia genunchiului, apoi flexia coapsei cu
rotatia interna din momentul in care se ridica de la planul mesei.

- Se executa flexia genunchiului din partea finala a celei de a II-a diagonale.

- Din prima diagonala, flexia coapsei este asociata cu flexa genunchiului, astfel incit se
atinge cu calciiul (piciorul in flexie) genunchiul opus.
in miscarea contrbatarie se incepe cu extensia genunchiului si se continua cu extensia
coapsei.

METODA BOBATH

Metoda Bobath se adreseaza tratamentului asa-ziselor ,,paralizii spastice”. Mijloacele

terapeutice se bazeaza pe doua principii:

- Inhibitia sau suprimarea activitatii tonice reflexe, cu rezultatul reduceri si reglarii

tonusului muscular.

- Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa dezvoltarii

lor adecvate, urmata de un progres in activitatile elementare.
Este esential ca in tmpul tratamentului sa dam pacientului cit mai multe senzatii posibile
asupra tonusului, posturii si miscarii.
Trebuie sa-l ajutam cu miinile noastre sa experimenteze senzatia mai multor posturi si
miscari normale diferite.
Pozitiile reflex-inhibitori sunt total sau partial opuse posturii initiale anormale a
pacientului.
Asezarea pacientului intr-o pozitie reflex-inhibitorie nu reduce spasticitatea.
La inceput pacientul rezista si sasticitatea poate fi mai mare decit inainte.
Ajustarea pacientului la noua sa pozitie, este cea care da rezultatul dorit.
Odata cu descresterea spasticitatii prin mentinerea pozitiei reflex-inhibitorii, rezistenta
cedeaza.
Kinetoterapeutul poate sa reduca in acest moment asistenta sa pasiva.
La sfirsit va fi posibil sa ia miinile de pe pacient, lasindu-l sa-si controleze singur noua
pozitie.
in acest mod pacientul isi cistiga treptat controlul asupra posturii sale spastice si invata sa
iasa din aceasta postura.
Pozitiile reflex-inhibitorii sun variabile in functie de pacient, de forma spasticitatii lui si
de virsta.
La fiecare pacient va trebui cautata calea adecvaa de inhibitie, pozitia cea mai
avantajoasa pentru libertatea miscarilor.
Pentru mai autentica intelegere, oferim un citat de Bobath: ,,Secretul tratamentului consta
in alegerea cu grija si gradarea pozitiilor reflex-inhibitorii, avind in vedere ca pacientul va
trebui sa le adopte singur, fara dificultate.
Perioada initiala de ezistenta este urmata de o perioada de liniste si ajustare”.

METODA KENNY

Conceptia lui Eleonor Kenny se caracterizeaza prin:

- Spasmul muscular

- Disocierea neuro-musculara – ce apare in anragonistul muschiului in spasm, care este

considerat paralizat.
Prin nefunctionare, aces muschi paralizat ,,se sterge din constiinta pacientului” devine
,,instrainat sau divortat de centrul sau cortical motor”.

- Incoordonarea
- Paralizia musculara Mijloace terapetice – se pune un accent deosebit pe confortul
bolnavilor: asezare, imoblizare, temperatura ambianta, zgomot, socotind ca cele mai mici
abateri de la aceste prescriptii, sunt conditii care agraveaza spasmul muscular.
Relaxarea pacientului este foarte importanta in tmpul procesului de stimulare.
Procesul de reeducare neuromotorie incepe de indata ce spasmul muscular a cedat mult
din intensitate.
in concluzie, metoda vine cu trei notiuni de folos practic:

- Participarea scoartei cerebrale in efectuarea miscarii.

- Necesitatea impiedicarii procesului de incoordonare.

- Lungimea de contractie utila a muschilor.