Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea-Kinetoterapie
grupa 301, anul 3

Studiu de caz pentru stabilirea concreta a

unui program kinetic al unei gravide aflate in
trimestrul I de sarcina

Autor: Avram Lavinia

 Bucuresti 2010
Kinetoterapia în primul trimestru de
sarcină

Cu toate că în primul trimestru de sarcină capacitatea de efort a organismului nu este

afectată, gradul de solicitare prin exerciţii fizice trebuie să fie inferior celui dinaintea sarcinii,
deoarece există posibilitatea ca embrionul să nu fie bine fixat în uter.
Având în vedere acest fapt, programul kinetic trebuie să cuprindă exerciţiile globale de
menţinere a sănătăţii fizice şi psihice a gravidei, cu obiective specifice şi contraindicaţii (1).

Obiectivele programului de kinetoterapie

Deprinderea unui autocontrol prin care gravida să îşi menţină o postură corectă şi
implicit un aliniament corporal fiziologic;
 Refacerea tonusului şi elasticităţii muşchilor şi articulaţiilor;
 Adaptarea prin exerciţii de respiraţie a mişcărilor respiratorii toracice şi diafragmatice
la noile condiţii fiziologice impuse de sarcină;
 Educarea musculaturii pelviperineale în vederea îmbunătăţirii autocontrolului;
 Profilaxia vergeturilor;
 Menţinerea unei greutăţi corporale adecvate vârstei sarcinii – în primele două
săptămâni este permisă o creştere de maximum 2 kg;
 Menţinerea unei capacităţi de efort adecvate.

Mijloace folosite
1. Exerciţii libere;
2. Exerciţii de stretching, şi mai ales metoda Bob Anderson;
3. Exerciţii cu îngreuieri reduse cum ar fi gantere uşoare, benzi elastice;
4. Exerciţii cu obiecte de gimnastică (mingi, bastoane);
5. Exerciţii la aparate, fiind recomandată în mod special bicicleta ergometrică;
6. Jogging, plimbări în aer liber;
7. Masaj plantar cu ajutorul plăcii cu role şi masaj cu creme cosmetice pe abdomen,
coapse, sâni pentru prevenirea apariţiei vergeturilor.
Indicaţii metodice
1. Pentru evitarea dezechilibrărilor, se vor adopta poziţii de lucru cu baza lărgită;
2. Se vor evita:
- săriturile;
- exerciţiile în care este solicitat excesiv abdomenul;
- exerciţiile de forţă sau de rezistenţă;
- exerciţiile de viteză;
- supra încălzirea organismului (poate fi afectat fătul);
3. Se pune accent pe exerciţiile de respiraţie (se reeducă respiraţia diafragmatică şi
respiraţia costală pe regiunile superioară, medie şi inferioară), deoarece un autocontrol
eficient al acesteia este necesar pentru:
- adaptarea ventilaţiei şi implicit a hematozei pulmonare la necesităţile crescute din
timpul sarcinii (se adaugă consumul de oxigen al fătului);
 - utilizarea ritmică, în mod conştient, a mişcărilor respiratorii, atât în cursul naşterii
(fazele de dilatare şi de expulzie) cât şi în timpul lăuziei, pentru refacerea
musculaturii abdominale şi pelviperineale.
Respiraţia diafragmatică se îmbunătăţeşte cu ajutorul exerciţiilor de respiraţie
abdominală:
a) în inspiraţie, relaxarea abdomenului cu bombarea acestuia, ceea ce
uşurează coborârea diafragmului;
b) în expiraţie, sucţiunea abdomenului prin contracţia musculaturii, ceea ce
determină un plus de ascensiune diafragmatică.
Aceste exerciţii de respiraţie diafragmatică se execută după următoarea tehnică:
subiectul stă în decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, o palmă pe torace şi
alta pe abdomen şi execută mişcări respiratorii ample, a căror amplitudine este urmată
de mâna aşezată pe abdomen, în timp ce mâna aşezată pe torace rămâne fixă. După
însuşirea acestei tehnici se poate trece la conştientizarea respiraţiei toraco -
abdominale inferioare.
4. Reeducarea mişcărilor respiratorii se face şi în vederea coordonării acestora cu
mişcările de distensie, în cursul ultimei luni de sarcină. Din acest motiv se recomandă
învăţarea unor poziţii din care se poate realiza uşor autocontrolul pelvin:
a) contracţiile voluntare ale muşchilor pelviperineali se realizează din decubit lateral,
dorsal sau din aşezat (sedestatism); aceste contracţii ale musculaturii planşeului
pelvin, cu durata de 6 sec. urmând o pauză de 12 sec. (se efectuează 5-6 serii de 2-
3 ori pe zi), determină micşorarea distanţei dintre simfiza pubiană şi coccis precum
şi a celei dintre tuberozităţile ischiatice prin auto înălţări ale planşeului pelvin;
b) controlul distensiei perineale se face din poziţii ce împreună cu gravitaţia
facilitează coborârea fătului:
- pe genunchi, cu sprijin pe palme;
- pe genunchi cu antebraţele sprijinite pe un scaun;
- aşezat cu trunchiul înclinat înainte şi braţele sprijinite pe un suport;
- poziţia genupectorală: sedestatism, spatele rezemat, coapsele în
abducţie, genunchii flectaţi, tălpile pe sol.
La controlul distensiei perineale contribuie şi diafragmul, de aceea este indicat
următorul exerciţiu: inspiraţie cu bombarea abdomenului urmată de contracţia muşchilor
abdominali, realizând o împingere de sus în jos însoţită de o senzaţie de distensie perineală;
c) Instituirea unui autocontrol postural. Pentru aceasta gravida se va examina la
oglindă împreună cu kinetoterapeutul vor căuta prin examen din faţă şi din profil,
eventualele poziţii vicioase sau chiar deformaţii ale corpului.
Se vor recomanda anumite poziţii de lucru, odihnă şi de relaxare, ce vor avea ca
principiu o extensie axială neforţată a corpului.
 poziţia de lucru: aşezat, coloana dreaptă (spatele sprijinit) şi tălpile pe un suport;
genunchii trebuie să fie plasaţi puţin mai sus decât şoldurile;
 poziţia de odihnă: decubit dorsal cu introducerea unei perne mici în regiunea
toracală pentru a preveni apariţia cifozei;
 poziţia de relaxare: decubit dorsal, genunchii în uşoară flexie, membrele
superioare în abducţie uşoară şi cu palmele sprijinite pe pat. Capul şi genunchii se
vor sprijini pe o pernă mică şi respectiv pe un sul.
d) Programul kinetic trebuie adaptat în funcţie de următorii factori:
- vârstă;
- stare de sănătate;
- mobilitatea articulară.
 e) Sunt indicate exerciţiile de stretching după metoda Bob Anderson. Se începe cu o
întindere musculară uşoară ce durează 10 –30 sec., urmând o întindere mai
pronunţată, timp de 30 sec. Se ţine cont de faptul că întinderea musculară nu
trebuie să provoace durere (se are în vedere elasticitatea musculară individuală a
gravidei). Program de kinetoprofilaxie destinat primului trimestru de sarcină:
1. Variante de mers:
- mers pe marginea externă a plantei, halucele atingând podeaua;
- mers încrucişat;
- mers cu extensia verticală şi orizontală a braţelor;
- mers cu palmele pe umeri. La fiecare pas gravida ridică braţele la verticală şi
concomitent flectează un genunchi la piept;
- mers fandat cu trunchiul aplecat şi braţele în extensie;
- mers cu mişcări de respiraţie, folosit după alergări. Inspiraţia se face cu ridicarea
braţelor pentru lărgirea diametrelor toracice.
2. Variante de alergare:
- alergare obişnuită;
- alergare cu pendularea succesivă a gambelor înapoi;
- lergare cu genunchii întinşi;
- alergare cu paşi laterali;
- alergare cu paşi încrucişaţi;
- alergare cu opriri şi adoptarea atitudinii corporale corecte.
3. Exerciţii destinate părţii superioare a corpului:
 Poziţia iniţială: stând
a) adoptarea unei poziţii corecte;
b) exerciţii destinate centurii scapulo-humerale: ridicări şi coborâri ale
umerilor; rotaţii ale umerilor în ambele sensuri, atât alternative cât şi
simultane, cu sau fără îngreuiere;
c) exerciţii pentru cap şi gât: flexii; extensii; înclinări; rotaţii.
d) exerciţii pentru membrele superioare pe diagonalele Kabat.
 Poziţia iniţială: aşezat pe mingea Physioball, se execută:
a) fandări laterale cu trunchiul drept şi palmele pe umeri;
b) translări laterale ale bazinului, precum şi translări în plan sagital, cu braţele
întinse.
Se recomandă ca aceste exerciţii să se facă în faţa oglinzii.
4. Exerciţii de stretching pentru partea superioară a corpului:
 Poziţia iniţială: stând depărtat:
a. înclinarea laterală a trunchiului, cu braţele sus; braţul din direcţia mişcării
trăgând de braţul opus şi menţinând astfel întinderea. Se face apoi aceeaşi
mişcare în sens invers;
b. cu palmele pe torace, pacienta răsuceşte trunchiul menţinând poziţia obţinută şi
insistând pe alungire, apoi mişcarea se face şi în celălalt sens;
 Poziţia iniţială: quadrupedică, (pe genunchi, cu sprijin înainte pe palme) cu
genunchii depărtaţi: gravida se aşază pe călcâie simultan cu extensia trunchiul,
braţele întinse
5. Exerciţii de respiraţie
 Poziţia iniţială: decubit dorsal,membrele inferioare flectate, cu tălpile pe sol. Din
această poziţie se vor executa exerciţiile de reeducare a respiraţiei toraco-
abdominale şi diafragmatice descrise anterior;

6. Exerciţii de reeducare a musculaturii pelviperineale:
  Poziţia iniţială: decubit lateral şi apoi din aşezat (pentru contracţiile voluntare
perineale). Din decubit lateral cu genunchii flectaţi se pot face contracţii ale
 musculaturii planşeului pelvin urmate de contracţii ale muşchilor fesieri
concomitent cu ridicarea gambelor şi menţinerea lor un timp în această poziţie;
 Poziţia iniţială: ortostatism, aşezat cu sprijin pentru spate sau pe genunchi, (pentru
distensiile perineale voluntare);
7. Exerciţii de stretching pentru musculatura laterală a trunchiului şi pentru membrele
inferioare:
Poziţia iniţială: decubit dorsal cu un membru superior întins oblic pe sol şi capul
răsucit în direcţia acestuia, gravida flectează genunchiul homolateral şi apoi îşi roteşte corpul
în partea opusă, menţinând întinderea cu braţul corespunzător direcţiei rotirii; aceeaşi mişcare
se face apoi şi pe cealaltă parte;
Poziţia iniţială: aşeazt cu un membru inferior întins având talpa în extensie şi cu
celălalt membru inferior în flexie şi abducţie, braţele sus; se execută înclinarea laterală a
trunchiului, de partea piciorului întins, menţinând întinderea braţelor şi revenire; aceeaşi
mişcarea se execută şi în partea opusă;
Poziţia iniţială: aceeaşi ca mai sus, gravida execută aplecări ale trunchiului cu
prinderea gleznei piciorului întins, menţinerea întinderii şi apoi relaxare; exerciţiul se execută
şi cu celălalt picior întins.
f) Exerciţii pentru tonusul muscular
 Poziţia iniţială: decubit dorsal cu genunchii flectaţi şi tălpile pe sol, se execută:
- cu sprijin pe coate, flexii ale capului şi umerilor până la ridicarea omoplaţilor de pe
sol şi aplatizarea zonei lombare;
- rotiri de trunchi cu sprijin pe cotul homolateral, până când palma heterolaterală
ajunge la genunchiul heterolateral. Mişcarea se face apoi în sens invers;
- ridicarea bazinului şi a zonei lombare de pe sol cu menţinerea poziţiei şi revenire
lentă mai întâi cu zona lombar;
 Poziţia iniţială: “lotus” sau „mahomedană” se întinde banda elastică în înaintea
sau în spatele trunchiului;
 Poziţia iniţială: decubit ventral cu braţele pe lângă corp, gravida face extensia
capului şi a umerilor concomitent cu tragerea spre înăuntru şi în jos a omoplaţilor;
contracţiile izometrice durează 5-6 sec;
 Poziţia iniţială: decubit ventral cu palmele pe sol la nivelul capului, gravida
execută extensia trunchiului şi a capului (menţinut la acelaşi nivel cu trunchiul) cu
braţele pe lângă corp. Se menţine contracţia izometrică a musculaturii trunchiului
timp de 5-6 sec. Dacă pacienta prezintă hiperlordoză, se aşează un sul sub
abdomen;
 Poziţia iniţială: decubit dorsal cu braţele pe lângă corp şi palmele aşezate pe
abdomen, gravida îşi roteşte braţele extern, adducând astfel omoplaţii şi micşorând
curburile cervicale şi lombare; contracţia izometrică se menţine 5-6 sec;
 Poziţia iniţială: stând; gravida se ridică pe vârfuri şi duce braţele înainte; se
menţine contracţia izometrică. Se execută acelaşi exerciţiu, dar cu rotaţia braţelor
spre exterior.
g) Exerciţii la aparate (Swing, bicicleta ergometrică)

h) Exerciţii de relaxare musculară

 Poziţia iniţială: decubit dorsal:
- scuturări ale membrelor;
- exerciţii de respiraţie;
 Mers cu rotaţii de trunchi;
 Mers cu pendulări ale membrelor;
 Mers cu exerciţii de respiraţie.