Decembrie 2018
Cuprins:
1. Kinetoterapia lauzei
Lehuze care nu prezintă afectări anatomofuncţionale şi au testul muscular 3 sau mai mare;
Lehuze cu diferite afecţiuni, care vor beneficia de programe recuperatorii individualizate.
Pentru prima categorie programul kinetic este împărţit în două perioade, a lehuziei propriu-zise (10
zile)
şi lehuziei tardive (30 de zile).
Obiectivele sunt:
-profilaxia trombozelor
In scopul evitării ruperii perineului, sfincterului anal şi a rectului, se poate efectua în cursul
perioadei de expulzie a fătului o perineotomie oblică (secţionarea oblică a ţesuturilor perineale). Cel
mai frecvent se efectuează în dreapta, iar dintre muşchii regiunii sunt lezaţi ridicătorii anali.
Operaţia are caracter profilactic, vindecarea făcându-se fără consecinţe funcţionale, spre deosebire
de o ruptură cu margini anfractuoase a musculaturii perineale.
Operaţia este indicată în caz de disgravidie, travaliu prelungit, diferite boli asociate sarcinii,
afecţiuni fetale.
Obiective:
ameliorarea durerilor;
îmbunătăţirea respiraţiei;
profilaxia trombozelor;
îmbunătăţirea respiraţiei;
refacerea musculaturii pelvi-perineale;
obţinerea unui aliniament postural corect
îmbunătăţirea rezistenţei la efort.
Prima zi: lăuza stă în pat cu picioarele apropiate, se fac evaluările şi testul tusei. Dacă
programul kinetic nu prezintă contraindicaţii se fac exerciţii de reeducare a respiraţiei din decubit
dorsal, cu genunchii flectaţi şi din poziţie delordozată. Se mai poate face masaj, presopunctură. Se
pot efectua şi exerciţii uşoare, în următoarea ordine: exerciţii de încălzire, exerciţii de respiraţie
abdominală, exerciţii de respiraţie toracică, exerciţii de respiraţie completă. Se încearcă adoptarea
decubitului ventral, acesta favorizând eliminarea lohiilor. Trecerea din decubitul dorsal în decubitul
lateral se va face astfel: plecând din decubit dorsal, se flectează membrul inferior opus direcţiei
rostogolirii şi membrul superior homolateral se adduce peste trunchi, cu cotul flectat şi palma
sprijinită pe saltea în dreptul toracelui; apoi se schimbă poziţia în decubit lateral prin adducţia
coapsei flectate şi împingere în braţe. Urmează trecerea din decubit dorsal în decubit ventral: prin
rostogolire, se trece din decubit dorsal în decubit lateral, se extinde membrul inferior şi apoi se
ajunge în decubit ventral.
A doua zi: se efectuează programul din prima zi, adăugându-se apoi exerciţii de activare a
circulaţiei, exerciţiu de înclinare laterală din decubit dorsal cu genunchii îndoiţi, exerciţiu pentru
prevenirea aplatizării bolţii plantare, tehnica de relaxare Macagno, exerciţiu de conştientizare a
diferenţei dintre starea de contracţie şi cea de relaxare a musculaturii pelviperineale, exerciţiu de
respiraţie.
Se învaţă ridicarea în şezut la marginea patului: din decubit dorsal cu membrele superioare
abduse şi flectate din cot, cu genunchii flectaţi şi tălpile aşezate pe pat se îndreaptă mâna
corespunzătoare direcţiei în care care se efectuează mişcarea de ridicare spre şoldul contralateral
concomitent cu îclinarea genunchilor spre direcţia de ridicare. Apoi pacienta se ridică apucând
marginea patului şi împingând în mâini, simultan cu coborârea gambelor şi rotaţia pe şoldul dinspre
marginea patului, astfel încât şezutul să fie adus spre marginea patului. Membrul inferior opus este
addus astfel încât să il încrucişeze pe celălalt.
Ridicarea în ortostatism: se porneşte din aşezat pe un şold cu membrul inferior addus peste
celălalt, ridicarea efectuându-se prin împingere în braţe. In această zi femeia se ridică, merge puţin
cu paşi mici, se îngrijeşte de igiena personală. Se pot încerca metode de relaxare (Schultze sau
Jacobson).
A treia zi: se efectuează programul din ziua precedentă la care se adaugă gimnastica Burger,
un exerciţiu de încălzire cu distensie perinealăindirectă, exerciţiile Kegel din decubit lateral şi
decubit ventral, exerciţii uşoare de streching, un exerciţiu de tonifiere a musculaturii abdominale, un
exerciţiu de tonifiere a musculaturii posturale.
A patra zi: se face programul din ziua precedentă la care se adaugă exerciţii pentru muşchii
adductori ai şoldului, exerciţii de autocontrol postural, exerciţii pentru tonifierea tricepsului sural şi
pentru prevenirea platfusului, exerciţii pentru tonifierea musculaturii pelviperineale executate din
decubit dorsal, decubit lateral, decubit ventral, un exerciţiu destinat asuplizării coloanei vertebrale,
conştientizarea posturii corecte şi mers pe jos 400 m., ca antrenament la efort.
A cincea zi: se adaugă la exerciţiile din ziua precedentă un exerciţiu de distensie perineală
combinat cu educarea respiraţiei, exerciţii Kegel pentru reeducarea planşeului pelviperineal, un
exerciţiu pentru tonifierea muşchilor abdominali superiori, un exerciţiu pentru tonifierea muşchilor
extensori cervicali şi dorsali, exerciţii pentru muşchii fesieri, exerciţii pentru muşchii lanţului triplei
extensii, conştientizarea aliniamentului postural corect iar ca antrenament la efort – 500 m. mers
plus urcarea şi coborârea unui etaj.
A şasea zi: programul din ziua precedentă, plus: exerciţi Kegel pentru musculatura
pelviperineală, un exerciţiu pentru adductorii scapulei şi pentru musculatura extensoare cervico-
dorsală, un exerciţiu pentru asuplizarea muşchilor trunchiului, a tricepsului sural, tibialului anterior,
musculaturii plantare, iar ca antrenament de efort - mers de voie. Se face o evaluare finală a
aliniamentului posturali şi o testare a muşchilor perineali.
Indicaţii metodice:
Din a doua zi, odată cu efectuarea primilor paşi de către lăuză, creşte progresiv durata de timp în
care aceasta adoptă poziţii înalte (sedestatism, ortostatism – plimbări); adoptarea poziţiei aşezat se
face treptat, devenind uzuală atunci cand ajunge să fie comodă.
Kinetoterapia lehuzei cu simfizioloză (relaxarea dureroasă a simfizelor pelviene)
În timpul gravidităţii este secretat un hormon placentar- relaxina. Datorită lui şi în mai mică măsură
hormonilor corticosuprarenalieni, are loc o imbibiţie apoasă la la nivelul tuturor articulaţiilor şi mai
ales la nivelul articulaţiilor bazinului (simfiza pubiană, articulaţia sacroiliacă, însoţită de relaxarea
acestora. Această laxitate articulară permite o uşoară mărire a diametrelor obstetricale în cursul
naşterii.
Atunci când modificările morfofuncţionale produse la nivelul simfizelor pelviene sunt
pronunţate, are loc relaxarea dureroasă a acestora, datorită ramolirii (înmuierii) cartilagiilor. La
producerea acestui fenome intervine şi hipocalcemia (este epuizat calciul din organismul matern).
Din acest motiv un important rol profilactic în are aportul de calciu adecvat perioadei gravidităţii şi
suplimentarea cu vitaminele C şi D.
Simfizioloza se manifestă clinic prin dureri la nivelul articulaţiilor bazinului, musculaturii
lombare, feselor, coapselor, plicilor inghinale, şi prin mobilitatea redusă la nivelul membrelor
inferioare. Durerile sunt exacerbate în cursul mersului.
Această simptomatologie devine manifestă fie în trimestrul III de sarcină fie în lăuza
imediată sau propriu-zisă. Dacă afecţiunea apare în cursul gravidităţii evoluează spre agravare. În
caz că apare în timpul lăuziei evoluţia este spre vindecare, proces care se realizează în mai multe
săptămâni. Examinatorul constată distanţarea anormală a oaselor pubiene.
Provocarea durerilor se mai poate face prin lovirea trohanterilor sau prin îndepărtarea
crestelor iliace. La stabilirea diagnosticuliui poate contribui şi semnul lui Boudin: pacienta adoptă
poziţia stand depărtat iar examinatorul introduce indexul în vagin, cu faţa palmară pe marginea
inferioară a simfizei pubiene; în timpul mersului pe loc se percepe frecarea oaselor pubiene, uneori
putându-se percepe chiar cracmente. Diagnosticul diferenţial vizează în special iminenţa de naştere
prematură, nevralgia sciatică sau lombo-abdominală.
Conduita terapeutică constă în purtarea centurii trohanteriene sau chiar a unui bandaj gipsat,
profilaxia osteomalaciei, precum şi instituirea unui program kinetic adecvat.
Obiective:
-ameliorarea durerii;
-tonifierea musculaturii abdomenului şi implicit a presei abdominale şi a digestiei; tonifierea
musculaturii planşeului pelviperineal; profilaxia aderenţelor abdominale;
-reducerea ţesutului adipos;
-îmbunătăţirea stării psihice.
Indicaţii metodice:
a) se pun in tensiune muşchii diafragmei urogenitale prin apăsare în jos şi îndărăt; întindrea cu
putere în jos a acestei musculaturi (strech reflexul) determină un reflex miotatic de întindere
(contracţia reflexă a muşchilor planşeului pelvin);
6. Relaxare Jacobson;
7. Masajul, realizat prin efleuraj, fricţiune, frământat, tapotament, vibraţii. Efleurajul şi vibraţia,
efectuate în regiunea plăgii cicatriceale, deasupra pansamentului, ameliorează durerea.
2.American College of Obstetricians and Gynecologists. Exercises during pregnancy and the
pospartum period. ACOG Technical Bulletin, Vol 189, febr. 1994.
3.Ciobanu Doriana. Aspecte ale kinetoterapiei si obstetrică-ginecologie. Editura universităţii
din Oradea, 2002.
4. Hagiu B.A., Veronica Bălteanu, Iacob D.D. Studiu comparativ al efectelor kinetoterapiei
asupra femeii lehuze. Revista Medico-Chirurgicală, vol. 111, nr. 1, sopl. 2, 2007.
5. Iacob D.D, Veronica Bălteanu, B.A. Hagiu, Tomescu Alina Mariana. Studiu comparativ al
efectelor kinetoterapiei asupra femeii însărcinate. Revista Medico-Chirurgicală, vol. 111, nr.
1, sopl. 2, 2007.