Piciorul stramb congenital

Piciorul stramb congenital- atitudine vicioasa si permanenta a piciorului pe gamba, in timp ce planta
nu calca pe sol prin punctele sale normale de sprijin. Se intalnesc frecvent 4 pozitii anormale:

- Varus → piciorul se sprijina pe marginea externa, executand o miscare de supinatie.

- Valgus → marginea interna a piciorului se sprijina pe sol printr-o miscare de supinatie

- Equin → axul piciorului se afla in prelungirea axului gambei, iar sprijinul se face pe antepicior
sau pe degete.

- Talus → piciorul este flectat pe gamba; sprijinul se face pe calcaie.

Aceste tipuri pot sa apara izolate sau combinate: picior varus-equin, talus-valgus, piciorul convex
(plat-valg), metatarsus-adductus.

Etiologie

In majoritatea cazurilor, cauza nu este cunoscuta, dar sunt unele teorii:

a). Teoria embrionara: oprirea in dezvoltare

b). Teoria mecanica: malpozitia piciorului in viata intrauterina din cauza unui oligoamios

c). Teoria neuromusculara – definitia ar putea fi in legatura cu o paralizie de ordin cerebral.

Diferentierea acestor malformatii comporta urmatoarele aspecte : incidenta lor este astfel 3,6%
malformatii; 2% pentru deformatii posturale; alterarile structurale sunt obisnuite in malformatii si foarte
rare in cazul deformatiilor posturale.

Manipularile pasive de corectie nu sunt eficiente total in cazul malformatiilor, in schimb

deformatiile posturale raspund favorabil. Corectia spontana nu survine niciodata malformatiei, dar este
posibila in deformatii.

Deformatia posturala in talus-valgus. Se caracterizeaza prin dorsiflexie si pronatie a intregului

picior. In unele cazuri severe, fata dorsala a piciorului atinge fata ventrala a piciorului. Este forma cea mai
frecventa intalnita la nastere, mai ales la fete si incidenta este crescuta la primul nascut si la copiii din
mame tinere.

Diferentierea intre talus-valgus postural si picior convex congenital (care este un picior plat valg
congenital) este importanta, deoarece tratamentul si prognosticul difera radical.

Piciorul talus-valgus postural are un prognostic excelent, dar trebuie sa se intervina prin
kinetoterapie pasiva, masaj, posturare, cat mai precoce. Mobilizarile se fac de 4 ori pe zi si constau in
miscari blande de flexie plantara si supinatie, mentinand pozitia timp de 10 secunde si repetantand-o de
20-30 de ori pe sedinta . In 4-6 saptamani deformatia trebuie corectata complet.

Deformatia posturala in valgus consta in plasarea intregului picior in pronatie si abductie;

miscarile de flexie dorsala si plantara a gleznei fiind in limite normale. Tratamentul consta in asuplizarea
partilor moi retractate si mentinerea corectiilor etapizate prin imobilizari gipsate. In 3-6 saptamani ar
trebui corectat.

Deformatia posturala in varus presupune abductia si supinatia antepiciorului asociata cu supinatia

retropiciorului, in timp ce flexia dorsala si plantara din articulatia tibio-astragaliana sunt normale. Aceasta
deformatie poate fi intalnita la un singur picior, celalalt fiind in valgus postural. Tratamentul consta in
manipulari de asuplizare a partilor moi mediale prin plasarea piciorului in valgus.

Deformatia posturala in metatarsus adductus – numai antepiciorul este plasat in adductie, iar
retropiciorul este in pozitie normala. Tratamentul – se plaseaza retropiciorul in usoara flexie plantara, apoi
se aplica o contrapresiune pe cuboid, se duce blocul metatarsian in abductie si pronatie prin presiune pe
metatarsianul 1.

Deformatia posturala in varus-equin se caracterizeaza prin abductia si supinatia antepiciorului si

supinatia retropiciorului; intreg piciorul este in flexie plantara din articulatia tibio-astragaliana. Tratament:
redresari manuale →se obtine usor corectia deformatiei, dar se impune mentinerea etapizata a corectiilor
prin gips.

Piciorul varus-equin este o malformatie complexa caracterizata prin deformarile de forma si

directie.

 Varus- supinatia, adductia piciorului si antepiciorului ;

 Equin – extensia piciorului pe gamba, care obliga sa ia contact cu solul nu prin punctele
normale de sprijin plantar.

Prezinta modificari la nivelul oaselor si articulatiilor cat si ale partilor moi.

 Deformatii osoase :

- calcaneul se deplaseaza inapoi sub astragal (o nava pe o mare agitata, amplasat inapoi, el vireaza
; adductia - extremitatea anterioara coboara, ajunge in equin si se culca pe flancul sau extern.)

- astragalul- subluxat

- scafoidul- este mai mic si este deplasat intern

- cuboidul- se hipertrofiaza (dezvolta mai mult)

- cuneiformele si oasele metatarsiene- urmeaza miscarea de adductie a piciorului

 afectarea partilor moi:

- muschii sunt hipertoni si retracturati si pe de alta parte hipotoni si alungiti(extensorii si peronierii)

 - ligamentele- retractate in partea interna, alungita- pe partea externa

- gamba prezinta o atrofie musculara a moletului, iar tegumentele de pe marginea externa sunt
ingrosate formand zone de hiperkeratoza datorate sprijinului pe sol la acest nivel.

Evolutia anatomica: netratat precoce este ireductibil (picior inveterat).

Ombredanne a descris 3 perioade in evolutia piciorului stramb:

1. perioada de reductibilitate

2. perioada de reductibilitate relativa

3. ireductibilitatea.

Reductibilitatea este posibila datorita hiperlaxitatii ligamentoase influentata de nivelul sangvin al

hormonilor materni trecuti transplacentar (relaxina si estrogenii).

Perioada ireductibila este atunci cand piciorul, in pozitie vicioasa, prezinta importante deformari
osoase.

Tratamentul. Se impune un tratament de urgenta(Siderham). In perioada de reductibilitate s-au propus

diverse procedee si anume : aparat gispsat, atele amovibile, ghetute de corectie etc. Toate acestea trebuind
sa satisfaca 2 imperative:

1. Toate redresarile sa fie progresive si blande.

2. La inceput trebuie corectata supinatia plantara si adductia, si apoi equin-ul.

Cand copilul se prezinta in zilele a 3a, a 4a la spital se corecteaza deformatia, apoi reducerea obtinuta
se fixeaza in imobilizare sa creasca o data cu inaintarea in varsta. In intervalul dintre imobilizari se
procedeaza masajul muschilor gambei, piciorului si imobilizarea articulatiei.

Obs: cand supinatia si equin-ul nu cedeaza usor, aparatul gipsat se trece peste genunchiul in flexie,
pentru a relaxa tricepsul sural.

In perioada de ireductibilitate relativa, copiii care n-au beneficiat de tratamentul ortopedic

kinetoterapeutic sau cei la care tratamentul nu avea rezultate scontate, sunt supusi unor interventii
chirurgicale pe partile moi. Dupa varsta de 3-4 ani se instaleaza modificari osoase si trebuie intervenit
chirurgical, nu mai devreme de 10-12 ani.

Program de kinetoterapie in piciorul stramb congenital pasiv:

-mobilizari pasive pentru a aprecia gradul de reductibilitate manuala a deformatiei si stabilitatea in

legatura cu gravitatea, si eventual prognosticul.

-testing articular care cuprinde adductia antepiciorului, piciorului, amplitudinea supinatiei, equin-ul.

-pliuri cutanate (posterior, intern, plantar)

-aprecierea functionalitatii prin obtinerea de miscari active reflexe.

-EMG

Stabilirea obiectivelor:

-obtinerea unei reduceri concentrice a luxatiei sau subluxatiei articulatiei astragalo-calcaneo-scafoidiana

-mentinerea reducerii

-refacerea alinierii normale articulare astragale sub morteza tibio-peroniera

-stabilirea echilibrului intre muschii pronatori si supinatori, intre flexorii dorsali si plantari.

-obtinerea unui picior stabil

Mijloace de recuperare: exercitiul fizic; mobilizari pasive de 2-3 ori pe zi, cate 10 minute pentru
fiecare picior; mobilizari active de stimulare a miscarilor active reflexe; posturile de facilitare-
antideclive; imobilizare de corectie; posturile corective; masaj; benzi adezive corectoare nocturne.

O etapa de tratament cuprinde: 10-12 zile de masaj, kinetoterapie; 4 pana la 12 zile imobilizare;
intre gipsuri 2-3 zile se realizeaza masaj si kinetoterapie.