Recuperarea Abdomino-Perineală Post-Partum

PLANUL LUCRĂRII
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE
1.1 ACTUALITATEA TEMEI / 2
1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI / 5
CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

2.1 ANATOMIA APARATULUI GENITAL / 6
2.2 ANATOMIA PEREȚILOR ABDOMINALI ȘI A PELVISULUI / 9
2.3 NAȘTEREA NATURALĂ / 15
2.4 NAȘTEREA PRIN OPERAȚIA DE CAZARIANĂ / 18
2.5 PARTICULARITĂȚILE LĂUZIEI / 27
2.6 TEHNICI SPECIFICE FOLOSITE ÎN RECUPERAREA
ABDOMINO-PERINEALĂ / 29
CAPITOLUL 3 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI / 32
3.2 METODE DE CERCETARE FOLOSITE / 33
3.3 PREZENTAREA SUBIECȚILOR / 37
3.4 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI / 42
CAPITOLUL 4 REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA DATELOR

4.1 PREZENTAREA REZULTATELOR / 45
4.2 INTERPRETAREA DATELOR / 50
CONCLUZII / 53
BIBLIOGRAFIE / 55
Andrei (Yuksel) C.V. Alina Georgiana_______________________________Capitolul 1
Capitolul I
Introducere
Reeducarea abdomino-perineala post-partum este o procedură importantă pentru

femeile care au dat naștere recent.
Aceasta vizează restabilirea tonusului muscular și a funcționalității abdominale și
pelvine după naștere.
În timpul sarcinii, mușchii abdominali și pelvieni sunt supuși unor presiuni
intense, ceea ce poate duce la slăbirea și întinderea acestora. Acest lucru poate duce la o
serie de probleme postpartum, cum ar fi incontinența urinară sau prolapsul organelor
pelvine.
Reeducarea abdomino-perineala post-partum implică o serie de exerciții și tehnici
menite să întărească și să restabilească funcționalitatea mușchilor abdominali și pelvieni.
Aceste exerciții sunt proiectate pentru a lucra musculatura profundă a pelvisului și
a regiunii abdominale și constau în exerciții de contracție, eliberare și relaxare a
mușchilor pelvieni și abdominali.
Există mai multe tehnici utilizate în reeducarea abdomino-perineală post-partum,
printre care se numără exercițiile Kegel, biofeedback-ul, electrostimularea și masajul
perineal. Exercițiile Kegel constau în contracția și relaxarea mușchilor pelvieni și sunt
utilizate pentru a îmbunătăți tonusul muscular și controlul sfincterian.
Biofeedback-ul este o tehnică care utilizează senzori pentru a măsura activitatea
musculară și pentru a ajuta pacientul să înțeleagă și să controleze contracțiile musculare.
Electrostimularea implică utilizarea impulsurilor electrice pentru a stimula contracția
musculară și este utilizată în mod obișnuit pentru a întări mușchii pelvieni slabi.
Masajul perineal este, de asemenea, o tehnică folosită în reeducarea abdomino-
perineală post-partum. Această tehnică constă în masarea și întinderea mușchilor
perineului, cu scopul de a îmbunătăți circulația sanguină și de a reduce durerea și
inflamația.
În plus față de exercițiile și tehnicile menționate mai sus, o dietă echilibrată și
exercițiile fizice regulate pot contribui la restabilirea tonusului muscular și a
funcționalității abdominale și pelvine.
1
1.1 Actualitatea temei
În ultimii ani, reeducarea abdomino-perineală post-partum a devenit din ce în ce

mai importantă în rândul femeilor care au dat naștere. Aceasta este o consecință a faptului
că există o creștere semnificativă a problemelor pelvine postpartum, cum ar fi
incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine.
În plus, mulți cercetători au evidențiat beneficiile exercițiilor de reeducare
abdominală și pelvină în reducerea simptomelor depresiei postpartum și îmbunătățirea
calității vieții. Aceste exerciții au fost, de asemenea, asociate cu reducerea simptomelor
de durere lombară și cu îmbunătățirea funcționalității abdominale și pelvine.
Recent, s-a constatat că antrenamentele de forță și aerobic în timpul sarcinii au un
efect pozitiv asupra reeducării abdomino-perineale post-partum.
Aceste exerciții ajută la menținerea tonusului muscular și la reducerea impactului
presiunii asupra mușchilor pelvieni și abdominali.
Există o serie de cercetări actuale care abordează reeducarea abdominală și
pelvină post-partum și efectele acesteia asupra sănătății femeilor. Iată câteva dintre
concluziile studiilor recente:
Un studiu publicat în Jurnalul de Obstetrică și Ginecologie din 2020 a arătat că
exercițiile Kegel, combinate cu exerciții de reeducare abdominală, au dus la o
îmbunătățire semnificativă a tonusului muscular pelvin și abdominal la femeile care au
dat naștere prin cezariană.
Există un alt studiu publicat în Jurnalul Internațional de Obstetrică și Ginecologie
în 2020 a arătat că reeducarea abdominală și pelvină post-partum a dus la o reducere
semnificativă a simptomelor depresiei postpartum și a îmbunătățit calitatea vieții
femeilor.
BMC Pregnancy and Childbirth a publicat în 2018 un studiu, în care a arătat că
femeile care au participat la un program de reeducare abdominală și pelvină după naștere
au avut o îmbunătățire semnificativă a continenței urinare și a simptomelor de prolaps
organelor pelvine.
2
Un alt studiu din 2018, publicat în Jurnalul de Obstetrică și Ginecologie, a arătat

că exercițiile de reeducare pelvină au dus la o reducere semnificativă a incontinenței
urinare la femeile care au dat naștere vaginal.
Un alt aspect important este faptul că, în ultimii ani, tehnologia a evoluat și s-au
dezvoltat noi metode de reeducare a musculaturii abdominale și pelvine. Una dintre
aceste tehnologii este stimularea magnetică a nervului pelvic, care utilizează impulsuri
magnetice pentru a stimula nervii care controlează mușchii pelvieni.
În România, există și se dezvoltă tot mai multe programe de reeducare
abdominală și pelvină post-partum, oferite de specialiști în domeniu. Aceste programe
sunt concepute pentru a ajuta femeile să își recâștige tonusul muscular și funcționalitatea
abdominală și pelvină după naștere și să prevină sau să trateze problemele postpartum
precum incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine.
Iată câteva exemple de astfel de programe de reeducare abdominală și pelvină
post-partum disponibile în România:
Programul "Mame cu stil" oferit de clinica KinetoBebe din București, care
include exerciții de reeducare abdominală și pelvină, terapie cu laser de joasă intensitate
și consiliere nutrițională.
Programul "Recuperarea postnatală" oferit de clinica Bellanima din Cluj-Napoca,
care include exerciții de reeducare abdominală și pelvină, masaj postnatal și consiliere
nutrițională.
Programul "Femeia în formă" oferit de clinicile Sana din București, care include
exerciții de reeducare abdominală și pelvină, antrenament personalizat și consiliere
nutrițională.
Programul "Mami fit" oferit de clinica Kinetic Lab din Timișoara, care include
exerciții de reeducare abdominală și pelvină, antrenament personalizat și consiliere
nutrițională.
Aceste programe sunt doar câteva exemple de programe de reeducare abdominală
și pelvină disponibile în România și arată că există o preocupare tot mai mare pentru
sănătatea femeilor după naștere și pentru prevenirea sau tratarea problemelor postpartum.
În plus, cercetătorii continuă să investigheze noi tehnici și metode pentru a
îmbunătăți eficacitatea reeducării abdomino-perineale post-partum.
3
De exemplu, o abordare recentă implică utilizarea terapiei cu laser de joasă

intensitate pentru a îmbunătăți tonusul muscular și a reduce inflamația.
Odată cu creșterea în popularitate a acestei proceduri, s-au dezvoltat noi
tehnologii și abordări care pot îmbunătăți eficacitatea reeducării abdomino-perineale
post-partum.
De exemplu, stimularea magnetică a nervului pelvic este o metodă relativ nouă
care utilizează impulsuri magnetice pentru a stimula nervii care controlează mușchii
pelvieni. Acest lucru poate ajuta la creșterea tonusului muscular și la reducerea
simptomelor de incontinență urinară și prolapsul organelor pelvine.
Un alt avans recent în reeducarea abdomino-perineală post-partum este terapia cu
laser de joasă intensitate, care poate fi utilizată pentru a îmbunătăți tonusul muscular și a
reduce inflamația.
Această terapie poate fi utilizată în combinație cu exercițiile Kegel și alte tehnici
de reeducare abdominală și pelvină pentru a obține rezultate mai bune.
În plus, antrenamentele de forță și aerobic în timpul sarcinii au fost asociate cu
reducerea simptomelor depresiei postpartum și cu îmbunătățirea calității vieții.
Aceste exerciții pot ajuta la menținerea tonusului muscular și la reducerea
impactului presiunii asupra mușchilor pelvieni și abdominali, ceea ce poate reduce riscul
de probleme postpartum.
Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că reeducarea abdomino-perineală post-
partum este o procedură care necesită multă răbdare și perseverență.
Rezultatele pot fi văzute în timp și nu există nicio soluție rapidă pentru
restabilirea tonusului muscular și a funcționalității abdominale și pelvine după naștere.
Este important ca fiecare pacientă să discute cu medicul sau cu un specialist în
reeducare abdominală și pelvină pentru a elabora un plan de tratament personalizat care
să se potrivească nevoilor individuale.
În concluzie, reeducarea abdomino-perineală post-partum rămâne o preocupare
importantă pentru femeile care au dat naștere recent.
Beneficiile acestei proceduri sunt bine documentate și cercetătorii continuă să
investigheze noi metode și tehnologii pentru a îmbunătăți eficacitatea acesteia.
4
1.2 Motivarea alegerii temei
Motivul alegerii acestei teme este unul personal, trecând prin experiența nasterii
de 2 ori, destul de recent, și având parte de toate modificările pe care le aduce sarcina, am
înțeles importanța pe care o are recuperarea abdomino-perineală post-partum.
Deși sarcina și nașterea pot fi experiențe minunate și emoționante, acestea pot
avea un impact semnificativ asupra corpului femeii și pot duce la slăbirea și întinderea
mușchilor abdominali și pelvieni.
Această slăbire și întindere a mușchilor poate duce la o serie de probleme
postpartum, cum ar fi incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine, care pot afecta
calitatea vieții unei femei și pot avea un impact negativ asupra sănătății sale pe termen
lung.
Reeducarea abdomino-perineală post-partum este o soluție importantă pentru
aceste probleme și poate ajuta la restabilirea tonusului muscular și a funcționalității
abdominale și pelvine după naștere. În plus, aceasta poate ajuta la prevenirea unor
probleme postpartum precum incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine și poate
îmbunătăți calitatea vieții femeii după naștere.
De asemenea, reeducarea abdomino-perineală post-partum poate avea un impact
pozitiv asupra stării mentale a femeii și poate reduce simptomele depresiei postpartum.
Prin urmare, această procedură poate fi benefică nu numai pentru sănătatea fizică, ci și
pentru sănătatea mentală a femeilor care au dat naștere.
În concluzie, motivul alegerii acestei teme este importanța sa pentru sănătatea și
calitatea vieții femeilor care au dat naștere.
Reeducarea abdomino-perineală post-partum poate ajuta la restabilirea tonusului
muscular și a funcționalității abdominale și pelvine după naștere și poate preveni unele
probleme postpartum, cum ar fi incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine.
5
Andrei (Yuksel) C.V. Alina Georgiana _______________________________Capitolul 2
Capitolul 2
Fundamentarea teoretică
2.1 Anatomia aparatului genital
Pentru a înțelege mai bine reeducarea abdomino-perineală post-partum, este

important să înțelegem anatomia aparatului genital feminin și rolul pe care acesta îl joacă
în naștere și postpartum.
Aparatul genital feminin este format din organe interne și externe. Organele
interne includ ovarele, trompele uterine, uterul și vaginul.
Ovarele produc ovulele și hormonii estrogen și progesteron. Trompele uterine
sunt tuburi subțiri care transportă ovulele din ovare către uter.
Uterul este organul în care se dezvoltă fătul în timpul sarcinii și poate crește până
la dimensiunea unei mingi de fotbal.
Vaginul este un canal muscular care conectează uterul cu exteriorul și este locul
prin care fătul este născut în timpul nașterii.
Organele genitale externe includ labiile, clitorisul și deschiderea uretrei și
vaginale. Labiile sunt pliuri de piele care protejează deschiderea vaginală și uretrală.
Clitorisul este o zonă sensibilă la stimulare care se află în partea superioară a
labiilor. Deschiderea uretrală este locul prin care urina este eliminată din corp, în timp ce
deschiderea vaginală este locul prin care fătul este născut în timpul nașterii.
Figura 2.1- Aparatul genital feminin ( www.corpuluman.com)
6
În timpul sarcinii și nașterii, aparatul genital feminin este supus unor presiuni
intense, care pot afecta mușchii abdominali și pelvieni.
Mușchii pelvieni sunt un grup de mușchi care susțin organele pelvine, inclusiv
vezica urinară, uterul și rectul. Acești mușchi sunt, de asemenea, importanți pentru
controlul sfincterian și pentru menținerea continenței urinare și fecale.
După naștere, mușchii abdominali și pelvieni pot fi slăbiți și întinși, ceea ce poate
duce la probleme postpartum precum incontinența urinară și prolapsul organelor pelvine.
Prin urmare, reeducarea abdomino-perineală post-partum este importantă pentru
restabilirea tonusului muscular și a funcționalității abdominale și pelvine după naștere.
Nașterea este un proces fizic și emoțional foarte intens, care poate afecta corpul
femeii în moduri diferite. În timpul nașterii vaginale, mușchii pelvieni sunt supuși unei
presiuni intense și extinși pentru a permite trecerea fătului.
În cazul nașterii prin cezariană, mușchii abdominali sunt supuși unei intervenții
chirurgicale și se pot slăbi și întinde în timpul recuperării.
Slăbirea și întinderea mușchilor abdominali și pelvieni poate duce la o serie de
Incontinența urinară poate fi o problemă destul de comună după naștere, datorită slăbirii
mușchilor pelvieni și a presiunii suplimentare pe vezica urinară.
De asemenea, prolapsul organelor pelvine poate fi o problemă gravă, care apare
atunci când organele din pelvis încep să coboare din poziția lor normală. Acest lucru
poate fi cauzat de slăbirea mușchilor pelvieni, care susțin organele din pelvis. Prolapsul
organelor pelvine poate duce la dureri, disconfort și probleme de continență urinară și
fecală.
Reeducarea abdomino-perineală post-partum are rolul de a restabili tonusul
muscular și de a îmbunătăți funcționalitatea abdominală și pelvină după naștere. Acest
lucru poate fi realizat prin intermediul unui program de exerciții special conceput, care se
concentrează pe întărirea mușchilor pelvieni și abdominali.
Exercițiile de reeducare pelvină, cum ar fi exercițiile Kegel, sunt un element
important al acestui program. Aceste exerciții implică contractarea și relaxarea mușchilor
pelvieni, pentru a-i întări și a îmbunătăți funcționalitatea.
7
În plus, terapiile noi precum stimularea magnetică a nervului pelvic sau terapia cu
laser de joasă intensitate, pot fi utilizate pentru a îmbunătăți tonusul muscular și a reduce
inflamația.
Pentru a ilustra mai bine beneficiile reeducării abdomino-perineale post-partum,
vom oferi câteva exemple concrete.
Un exemplu ar fi o femeie care a dat naștere prin cezariană și care a avut o
recuperare lentă și dificilă.
Din cauza intervenției chirurgicale și a perioadei de repaus prelungite, mușchii
abdominali ai femeii s-au slăbit și întins, iar ea a dezvoltat o durere persistentă în
regiunea abdominală. De asemenea, slăbirea mușchilor pelvieni a dus la incontinență
urinară și disconfort în timpul actului sexual.
După consultarea cu medicul ei, femeia a început un program de reeducare
abdominală și pelvină, care a inclus exerciții de întărire a mușchilor abdominali și
pelvieni și terapie cu laser de joasă intensitate. În timp, ea a observat o îmbunătățire
semnificativă a tonusului muscular și a funcționalității abdominale și pelvine. Durerea
abdominală a dispărut, iar incontinența urinară și disconfortul în timpul actului sexual s-
au redus semnificativ.
Un alt exemplu ar fi o femeie care a dat naștere vaginal și a avut probleme de
continență urinară și prolaps organelor pelvine după naștere. După consultarea cu un
specialist în reeducare abdominală și pelvină, ea a început un program de exerciții Kegel
și de întărire a mușchilor abdominali și pelvieni.
De asemenea, ea a primit sfaturi privind modificarea stilului de viață și a
obiceiurilor alimentare, pentru a îmbunătăți sănătatea generală.
În timpul reeducării abdomino-perineale post-partum, femeia a observat o
îmbunătățire semnificativă a continenței urinare și a reducerii prolapsului organelor
pelvine. De asemenea, ea a observat o îmbunătățire a stării sale mentale și a încrederii în
sine.
Aceste exemple ilustrează cum reeducarea abdominală și pelvină poate fi benefică
pentru femeile care au dat naștere și cum poate ajuta la prevenirea sau tratarea unor
8
Este important ca femeile să înceapă aceste exerciții după naștere și să le continue

pe termen lung, pentru a obține beneficii maxime.
Este important să menționăm și faptul că reeducarea abdominală și pelvină nu este
benefică doar pentru probleme postpartum, ci poate fi benefică și pentru prevenirea unor
probleme de sănătate pe termen lung, precum prolapsul organelor pelvine și incontinența
urinară la vârsta înaintată.
Prin urmare, aceste exerciții ar trebui să facă parte dintr-un stil de viață sănătos și
activ, încă din timpul sarcinii.
În plus, reeducarea abdominală și pelvină poate avea un impact pozitiv asupra
stării mentale a femeilor și poate reduce simptomele depresiei postpartum. Aceste
exerciții pot ajuta la creșterea încrederii în sine și la îmbunătățirea calității vieții femeilor
după naștere.
În concluzie, reeducarea abdomino-perineală post-partum este o procedură
importantă pentru restabilirea tonusului muscular și a funcționalității abdominale și
pelvine după naștere și poate preveni unele probleme postpartum precum incontinența
urinară și prolapsul organelor pelvine. Este important să începeți exercițiile de reeducare
cât mai curând după naștere și să le continuați pe termen lung, pentru a obține beneficii
maxime și pentru a preveni probleme de sănătate pe termen lung.
2.2 ANATOMIA PEREȚILOR ABDOMINALI ȘI A PELVISULUI
Pereții abdominali sunt structurile musculare și osoase care delimitează cavitatea

abdominală și protejează organele interne. Există patru straturi principale ale pereților
abdominali, care sunt descrise de la exterior spre interior:
Stratul superficial:
Pielea: este stratul extern și protejează structurile interne ale abdomenului.
Țesutul subcutanat: este format din țesut adipos și are rol în termoreglare și
izolare.
Mușchii peretelui abdominal:
9
Mușchiul drept abdominal: este un mușchi lung, dispus vertical, care se întinde de
la stern până la pubis și este situat pe partea anterioară a abdomenului.
Mușchiul oblic extern abdominal: se află deasupra mușchiului drept abdominal și
are fibre musculare dispuse oblic în jos și spre mijlocul liniei mijlocii a corpului.
Mușchiul oblic intern abdominal: se află sub mușchiul oblic extern și are fibre
musculare dispuse oblic în sus și spre mijlocul liniei mijlocii a corpului.
Mușchiul transvers abdominal: este situat pe partea laterală și anterioară a
abdomenului, cu fibrele musculare dispuse orizontal.
Fascia:
Fascia superficială: este o membrană subțire care acoperă mușchii și formează un
strat de legătură între țesuturile adiacente.
Fascia profundă: este o fascie mai groasă și mai rezistentă care acoperă mușchii
abdominali și oferă susținere structurală.
Peritoneul:
Peritoneul parietal: este un strat seros care căptușește pereții interiori ai cavității
abdominale.
Peritoneul visceral: este un strat seros care acoperă organele abdominale.
În ceea ce privește pelvisul, acesta este regiunea inferioară a cavității abdominale
și cuprinde o serie de structuri anatomice importante, inclusiv organele reproductive
(uter, ovare, trompe uterine) și organele excretoare (vezica urinară și rectul). Pereții
pelvieni sunt alcătuiți din oasele pelvisului și mușchii care le înconjoară.
Oasele pelvisului sunt:
Osul sacru: este un os triunghiular și mare, situat în partea posterioară a
pelvisului. Este alcătuit din cinci vertebre fuzionate.
Osul coxal: alcătuiește partea laterală și anterioară a pelvisului și este format din
trei părți: ilionul, ischionul și pubisul. Aceste părți se unesc în articulația coxo-femurală
(șoldul).
Mușchii pelvieni sunt esențiali pentru susținerea organelor pelvine și pentru
funcționarea sistemului reproducător. Aceștia includ:
Mușchii diafragmei pelvine:
10
Mușchiul ridicător al anusului: se întinde între osul sacrum și osul pubian și

susține și ridică anusul.
Mușchiul coccigian: situat în apropierea vârfului osului sacrum și contribuie la
susținerea regiunii coccygeale.
Mușchii perineului:
Mușchiul bulbocavernos: înconjoară vaginul la femei și uretra la bărbați. Ajută la
controlul fluxului urinar și la erecție.
Mușchiul ischiocavernos: se extinde între oasele ischiului și penis la bărbați sau
între oasele ischiului și labiile mari la femei. Ajută la stabilizarea și rigidizarea organelor
genitale externe.
Mușchiul transvers superficial al perineului: se află între mușchii bulbocavernos și
ischiocavernos. Ajută la comprimarea și stabilizarea regiunii perineale.
Acești mușchi pelvieni contribuie la menținerea structurilor pelvine în poziție și la
susținerea organelor pelvine. Ei sunt, de asemenea, implicați în controlul sfincterelor și în
funcționarea sistemului reproducător.
Este important de menționat că descrierea de mai sus oferă o perspectivă generală
a anatomiei pereților abdominali și a pelvisului. Anatomia detaliată poate varia de la
individ la individ și poate exista o varietate de structuri și caracteristici anatomice
specifice în funcție de sex, vârstă și alte factori individuali.
În continuare, vom explora mai în detaliu structurile musculare și osoase ale
pereților abdominali și pelvisului.
Pereții abdominali:
Mușchii abdominali:
Mușchiul drept abdominal: Acesta este un mușchi lung, plat și simetric, care se
întinde de la stern până la pubis în linia mediană a abdomenului. Este divizat în trei părți
prin prezența unor benzi de țesut conjunctiv, numite tendoanele lui rectus. Mușchiul drept
abdominal contribuie la flexia trunchiului și la comprimarea conținutului abdominal.
Mușchii oblic extern și oblic intern abdominal: Acești mușchi sunt dispuși în
straturi opuse și au fibre musculare care se îndreaptă oblic în direcții opuse. Mușchii oblic
extern se extind de la coaste și se inseră în creasta iliacă și în linia alba. Mușchii oblic
intern se extind de la linia alba și se inseră în coaste și creasta iliacă. Acești mușchi sunt
11
implicați în rotația și flexia trunchiului, precum și în comprimarea conținutului

abdominal.
Mușchiul transvers abdominal: Acesta este cel mai profund mușchi abdominal și
are fibre musculare care se extind orizontal. Mușchiul transvers abdominal contribuie la
comprimarea și stabilizarea abdomenului.
Figura 2.2 – Musculatura abdominală (www.topfitness.ro)
Fascia:
Fascia superficială: Este o membrană subțire care acoperă mușchii abdominali și
oferă o legătură între straturile adiacente. Aceasta ajută la protejarea și susținerea
structurilor subiacente.
Fascia profundă: Este o fascie mai groasă și mai rezistentă care acoperă mușchii
abdominali și oferă susținere structurală suplimentară.
Peritoneul:
Peritoneul parietal: Este stratul seros care căptușește pereții interiori ai cavității
abdominale. Aceasta formează un sac seros în care sunt conținute organele abdominale.
Peritoneul visceral: Este stratul seros care acoperă organele abdominale și le
protejează.
Pelvisul:
Oasele pelvisului:
12
Osul sacru: Este un os triunghiular și mare, situat în partea posterioară a pelvisului.

Este alcătuit din cinci vertebre fuzionate și se articulează cu oasele coxale pentru a forma
articulația sacroiliacă.
Osul coxal: Este format din trei părți: ilionul, ischionul și pubisul. Aceste părți se
unesc în articulația coxo-femurală (șoldul) și contribuie la susținerea greutății corpului.
Figura 2.3 – Vederea frontală a bazinului feminin(www.corpul-uman.com)
Mușchii pelvieni:
Mușchii diafragmei pelvine: Acești mușchi formează o structură în formă de
diafragmă în partea inferioară a cavității pelvine. Aceștia includ mușchiul ridicător al
anusului, mușchiul coccigian și mușchii pubococcigieni. Acești mușchi contribuie la
susținerea organelor pelvine și la controlul sfincterelor.
Mușchii perineului: Perineul este regiunea situată între anus și organele genitale
externe.
13
Mușchii perineului includ mușchiul bulbocavernos, mușchiul ischiocavernos și

mușchiul transvers superficial al perineului. Acești mușchi ajută la controlul sfincterelor,
la menținerea și stabilizarea organelor genitale externe și la susținerea regiunii perineale.
Alte structuri pelvine:
Vezica urinară: Este un organ muscular care stochează urina produsă de rinichi și
elimină aceasta prin uretră.
Rectul: Este ultima porțiune a tubului digestiv și servește la eliminarea fecalelor.
Figura2.4 – Mușchii pelvieni (www.iliveoka.com)
Organele reproducătoare: Acestea includ uterul, ovarele și trompele uterine la

femei, precum și prostata și veziculele seminale la bărbați. Aceste organe sunt implicate
în reproducere și sunt situate în cavitățile pelvine.
Pereții pelvini, alcătuiți din oasele pelvisului și mușchii pelvieni, oferă susținere
structurală și protecție pentru organele pelvine. Acești mușchi și oase sunt esențiali
pentru menținerea integrității cavității pelvine și pentru funcționarea corectă a sistemelor
excretor și reproducător.
14
2.3 NAȘTEREA NATURALĂ
Nașterea naturală, cunoscută și ca naștere vaginală, se referă la procesul prin care

un copil este adus pe lume prin canalul vaginal al mamei. Aceasta este metoda de naștere
care se desfășoară fără intervenții chirurgicale sau asistență medicală majoră.
Procesul de naștere naturală implică mai multe etape, iar fiecare naștere este unică
și poate varia în durată și intensitate. Iată o descriere generală a etapelor principale ale
nașterii naturale:
Deschiderea colului uterin: Înainte de naștere, colul uterin (partea inferioară a
uterului) trebuie să se dilate pentru a permite trecerea fătului prin canalul vaginal.
Aceasta este prima etapă a nașterii și poate dura ore sau chiar zile. Contracțiile uterine
regulate și progresive ajută la deschiderea colului uterin.
Figura 2.5 – Ștergerea și dilatarea colului uterin în timpul

travaliuliui(www.novogyn.com)
Faza expulzivă: După ce colul uterin s-a deschis complet, începe faza expulzivă.
În această etapă, mama simte nevoia de a împinge și de a-și folosi musculatura
abdominală pentru a ajuta la avansarea fătului prin canalul vaginal. Aceste contracții
intense și efortul mamei conduc în cele din urmă la nașterea capului și a corpului
copilului.
15
Figura 2.6- Expulzia fătului(www.novogyn.com)
Expulzia placentei: După nașterea copilului, urmează etapa nașterii placentei.

Placenta, care a servit drept conexiune între mamă și făt pe durata sarcinii, se separă de
peretele uterin și este expulzată din corpul mamei prin contracțiile uterine. Această etapă
este de obicei mai rapidă și mai puțin intensă decât faza expulzivă.
Figura 2.7 – Etapele nașterii naturale (www.novogyn.com)
Este important să menționăm că nașterea naturală poate fi asistată sau neasistată,

în funcție de preferințele și circumstanțele mamei. În cazul nașterilor asistate, personalul
16
medical poate oferi monitorizare, sfaturi și sprijin în timpul procesului de naștere, și pot
interveni dacă apar complicații.
Este întotdeauna recomandat ca procesul de naștere să fie supravegheat de
personal medical calificat, care poate evalua starea mamei și a copilului și poate interveni
în caz de urgență. Fiecare naștere este unică și poate avea propriile particularități și
circumstanțe, așa că este important să fie luate în considerare nevoile și dorințele
individuale ale mamei, în consultare cu profesioniștii din domeniul sănătății.
Monitorizarea în timpul nașterii: În timpul nașterii naturale, personalul medical
monitorizează starea mamei și a copilului pentru a se asigura că totul decurge în
siguranță. Acest lucru poate implica monitorizarea tensiunii arteriale, pulsului,
contracțiilor uterine și a ritmului cardiac al fătului.
Metode de gestionare a durerii: Nașterea naturală implică, în general, senzații
intense și dureroase. Există diferite metode de gestionare a durerii pe care mama le poate
folosi, inclusiv tehnici de respirație, relaxare, meditație, masaj și utilizarea pozitiilor
confortabile. Unele femei pot opta, de asemenea, pentru utilizarea anesteziei locale sau a
analgeziei epidurale pentru a atenua durerea în timpul nașterii.
Figura2.8 – Anastezia epidurală(www.romedic.ro)
Susținerea emoțională și fizică: Nașterea naturală implică un efort considerabil

din partea mamei, iar susținerea emoțională și fizică din partea partenerului sau a altor
17
persoane de încredere poate fi de mare ajutor. Aceasta poate include încurajare,

mângâiere, sprijin în utilizarea tehnicilor de relaxare și oferirea de confort în timpul
contracțiilor și al efortului de împingere.
Posibile intervenții medicale: În unele situații, pot fi necesare intervenții medicale
în timpul nașterii naturale. Acestea pot include monitorizarea continuă a fătului, perfuzii
intravenoase, episiotomie (o incizie controlată pentru a facilita trecerea fătului), utilizarea
unui vacuum sau forceps pentru asistarea nașterii sau o cezariană de urgență dacă apar
complicații care pun în pericol sănătatea mamei sau a copilului.
Este important de menționat că fiecare naștere este unică și se poate desfășura în
moduri diferite. Anatomia și fiziologia mamei, progresul nașterii și circumstanțele
individuale pot influența modul în care se desfășoară nașterea naturală.
Înainte de a decide asupra metodei de naștere, este recomandat să se discute cu
profesioniștii din domeniul sănătății, care pot oferi informații și sfaturi adecvate în
funcție de circumstanțele și nevoile individuale.
2.4 NAȘTEREA PRIN OPERAȚIA DE CAZARIANĂ
Operaţia cezariană este intervenția chirurgicală care constă în extragerea fătului și

a anexelor sale din cavitatea uterină prin secționarea peretelui abdominal și
uterin.Naşterea cu riscuri minime pentru mamă şi făt este un scop al oricărui obstetrician.
Scăderea riscurilor se datorează mai ales progreselor în tehnicile chirurgicale, în tehnicile
anesteziei, dezvoltării transfuzării sigure şi descoperirii antibioticelor.
Se recurge la naşterea prin operaţie cezariană dacă naşterea vaginală este nesigură
pentru mamă şi făt, când naşterea este necesară dar travaliul nu poate fi indus, când
distociile sau caracteristicile fetale prezintă riscuri semnificative şi contraindică naşterea
vaginală, când o urgenţă mandatează naşterea imediată iar calea vaginală nu este posibilă.
Stările patologice medicale şi chirurgicale asociate sarcinii impun o atitudine eclectică .
18
Figura 2.9 – Extracția fătului prin operație de cazariană(www.romedic.ro)

Indicaţii pentru operaţia cezariană în timpul sarcinii înainte de travaliu:
 Placentă previa completă sau parţială;
 Abruptio placentae moderată sau severă;
 Cicatrice anterioară clasică pe uter sau 2 cicatrici pe uter;
 Candilomatoza vulvo-vaginală;
 Hipertensiune severă cauzată de sarcină, sindromul HELLP;
 Tratamentul îndelungat al cuplului steril cu fecundare în vitro;
 Patologie extragenitală decompensată;
 Suferinţa fetală (caracteristici îngrijorătoare ale BCF ce indică hipoxia);
 Herpex simplex activ;
Indicaţii pentru operaţia cezariană în timpul travaliului:

 Placenta previa completă sau parţială cu sangerare;
 Abruptio placentae moderată sau severă;
 Bazin clinic strâmtat (distocie osoasa);
 Malprezentări fetale (prezentație distocică);
 Suferinţă fetală acută;
 Iminenţă de ruptură uterină;
 Inducerea naşterii soldată cu insucces la o sarcină cu termen cronologic depășit;
 Cordon ombilical prolabat;
19
Indicaţiile operaţiei cezariene absolute sau majore, când nu există o altă cale de
rezolvare a naşterii;
 Distociile osoase:
• bazin chirurgical cu conjugarea vera <8cm fără proba travaliului;
• bazine limită cu proba travaliului negativă;
 Distociile de dinamică:
• prin exces de contracţie: hiperkinezia cu hipertonie sau diskinezia uterină;
• dacă nu poate fi corectată sau survine suferinţa fetală sau nu există condiţii pentru
naşterea vaginală (col rigid, lipsa de progresiune fetală);
• prin lipsă de contracţii dacă există membrane rupte prematur sau precoce plus
stimulare repetată inutilă a travaliului, dacă apare suferinţa fetală; la primele semne de
infecţie amniotică;
 Distocii prin exces de volum al fătului:
 disproporţia feto-pelvină cu proba de travaliu negative;
 Distocia organică a părţilor moi:
• rigiditatea colului "col sârmos" cu lipsa de progresiune a dilatării;
• edemul de col;
• cicatrici, bride sau anomalii vaginale;
• cicatrici mari perianale cu ruptură de sfincter neconsolidată;
 Prezentaţii vicioase:
• prezentaţia transversă la primipare, indicaţie absolută;
• prezentaţia frontală la primipare;
• prezentaţia facială la primipare în vârstă sau bazin limită când craniul rămâne la
strâmtoarea superioară şi în poziţie mento-posterioară;
 Operaţii plastice perineale în antecedente ce pot fi compromise de moartea pe cale
vaginala;
 Condiloame vaginale şi vulvare;
 Tumori benigne sau maligne praevia(placenta praevia este o indicaţie de urgenţă
în caz de hemoragie abundentă sau de inserţie centrală a placentei, uneori chiar
când fătul este mort);
 Inserţia velamentoasă a cordonului ombilical;
20
 Malformaţii congenitale;
 Prematuritatea: greutate făt mai mică de 1500 g;
 Herpes simplex virus;
 Decesul iminent al mamei;
 Prolabarea cordonului ombilical la o dilatare mică a colului uterin, astfel naşterea
vaginală neputând fi imediată;
 Afecţiuni extragenitale ca: tuberculoza constituie indicaţie pentru cezariană în
mod excepţional, când funcţia respiratorie este redusă . Efectuarea operaţiei
cezariene la gravidele HIV pozitive reduce riscul transmiterii de la mamă la făt a
infecţiei.Purpură imună trombocitopenică.
Indicaţiile operaţiei cezariene relative, când operaţia oferă avantaje şi are mai
puţine riscuri pentru femeie şi făt:
 Sarcina prelungită sau suprapurtată;
 Izoimunizarea (anticorpii care cresc vertiginos în sângele mamei, accidente fetale
autoimune prin incompatibilitate);
 Hipertensiune indusă de sarcină, preeclampsia sau eclampsia (după eşecul
tratamentului chirurgical igieno-dietetic şi medicamentos, când există tulburări
oculare grave, hipertensiune arterială accentuată, albuminurie masivă);
 diabetul zaharat;
 Sarcina multiplă -În timpul travaliului şi mai ales a expulziei, există riscul crescut
de acroşare, coliziune, impacţie, compacţie şi de înnodare a cordoanelor
ombilicale. Pasajul feţilor conjugaţi prin canalul obstetrical este dificil şi riscant;
 Dezlipirea prematură a placentei normal inserată sau apoplexia utero-placentară
cu simptome manifeste de şoc grav. Cezariana dă o şansă de a obţine un copil viu
şi de a face un tratament adecvat (conservarea uterului sau histerectomie totală).
Contraindicatii ale operației de cezariană:

 deces fetal;
 făt nonviabil;
 starea fătului incompatibilă cu viața;
Avantajele nașterii prin cezariană:
21
 Se poate alege o anumită zi pentru nașterea viitorului copil;

 Operația prin cezariană se stabilește cu 1-2 săptămâni înainte de data probabilă a
nașterii și riscul de a prinde viitoarea mamă nepregătită este foarte mic;
 Femeia nu simte durerile travaliului;
 Perineul rămâne „neatins”.
 Dezavantajele nașterii prin cezariană:
 Sunt tăiați atât peretele abdominal cât și peretele uterin;
 Tranzitul intestinal poate fi reluat mai greu;
 Se mărește riscul infecțiilor;
 Imediat după operația prin cezariană se poate consuma doar apa, ceai;
 Se pierde de 2 ori mai mult sânge decât la nașterea naturală;
 Durerile pe care le simte mama după naștere sunt mai mari, ele necesitând
tratament cu analgezic;
 Perioada de refacere după o operație de cezariană este mult mai mare;
 Sarcinile ce vor urma trebuie să fie spațiale la un interval mai mare de timp.
o Termenul de naştere prin cezariană este definit ca extragerea fătului prin
incizie chirurgicală ce presupune laparotomie şi histerotomie.
o Operația cezariană prezintă o intervenţie chirurgicală masivă, care poate
avea un potenţial înalt de beneficiu, dar cuprinde în sine şi un risc esenţial
atât pentru mamă cât şi pentru făt.
o Riscul poate fi micşorat la minimum prin:
 refuzul efectuării operaţiilor neargumentate şi
 prin alegerea corectă al tehnicii operator şi anesteziologice.
Termenul de naştere prin cezariană este definit ca extragerea fătului prin incizie
chirurgicală ce presupune laparotomie şi histerotomie.
Operația cezariană prezintă o intervenţie chirurgicală masivă, care poate avea un
potenţial înalt de beneficiu, dar cuprinde în sine şi un risc esenţial atât pentru mamă cât şi
pentru făt.
Cateterizarea vezicii urinare deoarece anestezicul determină hipotonie vezicală cu
supradistensia acesteia şi pericolul lezării intraoperatorii. Se efectuează antibiotico-
22
terapia profilactică prin folosirea unei singure doze de cefalosporină generaţia I sau
Ampicillină.
Pregătirea abdomenului include raderea pielii abdominale şi a muntelui pubian,
degresarea pielii prin spălare cu săpun antiseptic, badijonarea cu alcool iodat sau tinctură
iodată. Abdomenul este izolat cu câmpuri sterile, astfel încât este expusă aria dintre
ombilic şi muntele pubian.
Medicul anestezist trebuie să stabilească tipul de anestezie în funcție de indicația
de cezariană precizată de medical obstetrician și de gradul de urgență, în consens cu
recomandările Societății Române de Anestezie.
Alegerea tehnicii anestezice este dictată de o serie de factori. O pacientă cu
hemoragie, şoc, semne de suferinţă fetală, cu operaţii sau afecţiuni ale coloanei
vertebrale, cu infecţii cutanate dorsale, nu este o candidată la rahianestezie sau anestezie
epidurală. De asemenea o pacientă cu o afecţiune pulmonară activă (pneumonie, TBC) nu
este candidată la anestezia inhalatorie. În condiţiile unor boli severe materne, infiltraţiile
locale pot prezenta risc mai mic pentru mamă decât anestezia generală.
Nu se conturează clar indicaţii şi contraindicaţii, iar alegerea tehnicii va rămâne la
latitudinea anestezistului.
Un aspect notabil este cel referitor la afectarea hemodinamicii materne şi fetale de
către poziţia mamei. Decubitul dorsal utilizat de obicei pentru secţiunea cezariană este
dezavantajos în primul rând pentru că realizează compresiunea venei cave inferioare.
Scăderea reîntoarcerii venoase şi a presarcinii cauzează hipotensiune arterială, consecinţa
fiind scăderea perfuziei uterine, fenomen cunoscut ca "sindromul de venă cavă
inferioară". În cadrul aceluiaşi sindrom greutatea uterului gravid poate comprima
progresiv aorta, cu acelaşi efect de scădere a tensiunii şi deci a fluxului sangvin spre
pelvis.
Hipotensiunea produsă de tehnicile anestezice regionale, complică problema.
Ataşarea unor dispozitive la masa de operaţie care împing mecanic uterul înspre lateral,
plasarea unor suporturi sub pacientă sau înclinarea mesei pentru a folosi efectul
gravitaţiei în deplasarea laterală a uterului sunt tehnici devenite practici obişnuite în
pregătirea pacientei pentru operaţia cezariană. Incidenţa hipotensiunii este scăzută prin
23
practicarea unei infuzări rapide intravenoase a 1l de ser fiziologic care conţine Na,
imediat înaintea anesteziei regionale.
Date considerabile susţin că starea fetală se înrăutăţeşte odată cu prelungirea
timpului de expunere la anestezie. Depresia fetală progresivă, obiectivată prin scoruri
Apgar mici, pe măsură ce se prelungeşte timpul inducţie-naştere, face importantă evitarea
întârzierilor inutile în timpul procedurii operatorii. Astfel, abdomenul trebuie să fie
complet pregătit, gata pentru incizie înaintea introducerii anesteziei generale. Pe de altă
parte tehnicile chirurgicale precipitate, care forţează o naştere rapidă trebuie evitate. O
perioadă de inducţie-naştere de la 5 la 15 minute este rezonabilă dacă oxigenarea,
tensiunea arterială, poziţia laterală a uterului sunt menţinute cu grijă şi monitorizate .
Cezariana neplanificată (urgentă)în cazurile de suspecţie sau confirmare a
compromisului fetal acut naşterea trebuie terminată cât e posibil de rapidstandartul
acceptat este de 30 minute.
 I OC imperativă – implică salvarea imediată a vieţii mamei sau copilului.
 II. OC de necisitate – implică suferinţa maternă sau fetală ce nu necesită salvarea
vieţii imediat.
 III. OC de prudenţă – nu implică suferinţă maternă sau fetală dar necesită
naştere timpurie.
 IV. OC electivă – timpul naşterii se potriveşte pentru femeie şi pesonalul medical
Cezariana planificată (electivă)
 OC trebuie efectuată după 39 săpt de gestaţie pentru a micşora riscul detresului
respirator.
Tipurile de secţiuni cezariene sunt diferenţiate după localizarea şi direcţia inciziei
uterine, nu a peretelui abdominal. Inciziile uterine se clasifică în două tipuri majore.
I. Incizia transversalăPfannenstiel
II. incizia longitudinala
 se indica în cazuri extreme,
 dacă este o pacientă obeză,
 dacă există cicatrice mediane anterioare,
 oferă simplitate, rapiditate,
 lasă cicatrice pasibile de eventrațiipostoperatorii șiare aspect inestetic.
24
Timpii operaţiei cezariene segmentare:

1. Incizia peretelui abdominal se face printr-o secţiune mediană subombilicală la 3
cm deaupra simfizei pubiene,pe o lungime de 10-12 cm în funcție de mărimea fătului.
2. Incizia peritoneului uterin
Pe faţa anterioară a segmentului inferior, la aproximativ 2-3cm deasupra
reflectării peritoneului vezical, se află regiunea unde peritoneul este decolabil. Se execută
o butonieră prin care se va introduce o foarfecă curbă şi boantă cu care vom decola
peritoneul spre stânga şi dreapta, după care se incizează transversal peritoneul pe locul
decolat. Prin împingerea transelor peritoneale cranial respectiv caudal, se va expune faţa
anterioară a segmentului inferior .
3. Incizia segmentului inferior
Se execută la mijlocului segmentului inferior o incizie transverală cu ajutorul
bisturiului. Apar membranele sau lichid amniotic în cazul în care membranele subiacente
au fost incizate. Incizia este prelungită prin tracţiune laterală a capetelor incizate, cu
ajutorul degetelor arătătoare introduse în plaga uterină, degete care se privesc prin faţa lor
dorsală. Se obţine o breşă transversală convenabilă de 12-13 cm. Se preferă incizia
transversală a segmentului inferior faţă de incizia corporeală, deoarece practica
îndelungată a majorităţii a relevat avantajele incontestabile ale acesteia:
- nu impune decolarea vezicii;
- este paralelă cu direcţia generală a vaselor şi fibrelor musculare;
- evită de cele mai multe ori placenta;
- oferă posibilitatea unei suturi facile şi corecte;
- permite o peritonizare perfectă .
4. Extracţia fătului
Se introduce mâna în breşa uterină, cu faţă dorsală spre simfiză, palma
modelându-se pe craniul fetal pe care îl împinge în sus. Un ajutor va împinge
transabdominal fundul uterin în jos. Această manevră duce la apariţia craniului fetal prin
breşa uterină. Se degajă umărul posterior trăgând craniul în sus, apoi umărul anterior
trăgând craniul în jos. După extracţia capului se aspiră imediat narinele şi bucofaringele.
Se secţionează cordonul ombilical şi se predă asistentei pentru acordarea îngrijirilor
adecvate .
25
5. Delicvenţa intraoperatorie se dirijează administrând Ergomet sau similare 1 fiolă

i.v. şi se continuă în perfuzie cu glucoză 5% 300ml la care se adaugă 1-2 fiole de Oxistin
şi în caz de hipotonie se adaugă la perfuzie o fiolă de Ergomet + Vitamina B complex 1-2
fiole. Prin efectul acestor medicamente de obicei se expulzează placenta prin plaga
uterină. Urmează apoi toaleta cavităţii uterine .
6. Sutura segmentului inferior
Se reperează cele 2 capete ale suturii şi li se aplică două fire înnodate, care vor fi
trase divergent de un ajutor, punând în tensiune plaga care va fi suturată mai uşor şi mai
estetic. Materialul de sutură este catgutul.
7. Peritonizarea liniei de sutură a segmentului inferior se poate realiza în diferite
moduri: "în bursă", "în redingotă". În peritonizarea "în redingotă" (Grindeau), marginea
superioară a peritoneului se fixează la segmentul inferior sub linia de sutură musculoasă,
după care lamboul peritoneo-vezical se aduce deasupra primului şi se suturează cu surjet
pe faţa anterioară a uterului .
Deşi simplă şi rapid de efectuat este rar indicată datorită dezavantajelor:
- pericolul de infecţie peritoneal;
- risc de ruptură uterină la o sarcină ulterioară, complicaţii frecvente postoperatorii.
Indicaţii:
• aşezarea transversală a fătului cu lichid scurs şi uterul mulat pe făt;
• sarcina la cardiace decompensate sau alte afecţiuni unde se impune intervenţia în
poziţie semişezândă;
• placentă praevia şi apoplexia uteroplacentară cu hemoragii mari care impun
intervenţia de urgenţă;
• cezariană urmată de histerectomie;
• prezenţa aderenţelor după o cezariană anterioară care face inabordabil segmentul
inferior.
Timpii operaţiei:
1. Incizia peretelui abdominal se face printr-o secţiune mediană subombilicală şi
apoi aplicăm câmpuri protectoare pentru o bună izolare a cavităţii peritoneale şi a
organelor interne.
26
2. Incizia mediană a peretelui uterin, măsoară aproximativ 15-20cm, se execută întâi

o butonieră care se prelungeşte în sus şi în jos cu foarfecele sub protecţia degetului.
3. Extracţia fătului se face prin apucarea sa de un picior.
4. Delivrenţa intraoperatorie se face ca în cezariana segmentară.
5. Sutura tranșei musculare uterine se face în trei straturi: un strat musculo-musculos
în toată grosimea miometrului (cu fire simple sau în opt), al doilea strat sero-musculo-
musculo-seros cuprinzând peritoneul aderent şi o parte din miometru (se face cu fire
simple sau în surjet) şi ultimul strat (cu fire întrerupte de catgut sau surjet) este sero-seros
cuprinzând numai peritoneul aderent de stratul muscular. Acest strat acoperă complet
tranşa musculară.
6. Închiderea peretelui abdominal se face în straturi anatomice după eliminarea
câmpurilor şi toaleta cavităţii .
2.5 PARTICULARITĂȚILE LĂUZIEI
Lăuzia, cunoscută și sub numele de perioada de recuperare postnatală, este

perioada imediată după naștere în care corpul unei femei se recuperează și se adaptează la
schimbările survenite în timpul sarcinii și nașterii. Această perioadă poate dura
aproximativ 6-8 săptămâni, dar durata exactă poate varia de la o femeie la alta.
Iată câteva particularități ale lăuziei:
Contracții uterine: După naștere, uterul începe să se contracte pentru a reveni la
dimensiunea sa inițială. Aceste contracții pot fi resimțite de către femeie ca dureri
similare cu cele menstruale și sunt numite lohii. Acestea pot dura câteva săptămâni și pot
fi mai intense în timpul alăptării, deoarece suptul stimulează eliberarea oxitocinei, un
hormon care declanșează contracțiile uterine.
Sângerarea postnatală: În primele zile sau săptămâni după naștere, femeia poate
avea sângerări vaginale abundente numite lohii. Acestea sunt rezultatul vindecării și
eliminării țesutului și a sângelui acumulate în uter în timpul sarcinii. Inițial, sângerarea
este intensă și de culoare roșie, apoi devine treptat mai slabă și de culoare roz sau maro.
27
Este important ca femeia să utilizeze absorbante adecvate și să evite tamponarea vaginală

în timpul acestei perioade.
Vindecarea episiotomiei sau a ruperii perineului: În timpul nașterii vaginale, unele
femei pot necesita o episiotomie (o incizie controlată în perineu) sau pot experimenta
ruperea perineului (lacerații perineale). Aceste leziuni vor necesita timp pentru a se
vindeca. Îngrijirea adecvată a zonei, igiena regulată și utilizarea analgezicelor pot ajuta la
gestionarea durerii și la accelerarea procesului de vindecare.
Schimbările hormonale: După naștere, nivelurile hormonale ale femeii se
modifică. Nivelurile de estrogen și progesteron scad, iar nivelurile de prolactină (hormon
responsabil de producerea laptelui matern) cresc. Aceste schimbări hormonale pot afecta
starea emoțională a femeii și pot contribui la apariția baby blues (o stare tranzitorie de
tristețe, anxietate sau schimbări de dispoziție). Este important ca femeia să primească
sprijin emoțional și să se odihnească suficient în această perioadă.
Recuperarea fizică: Lăuzia este o perioadă în care corpul femeii se recuperează
după sarcină
Alăptarea și producția de lapte: Lăuzia este momentul în care corpul femeii se
pregătește pentru producția și alimentarea bebelușului cu lapte matern. În primele zile
după naștere, sânii pot deveni umflați și sensibili, iar laptele matern poate începe să
curgă. Alăptarea regulată și adecvată ajută la stimularea producției de lapte și la
menținerea unei legături strânse între mamă și copil.
Regenerarea țesuturilor și recuperarea musculară: În lăuzie, corpul femeii începe
procesul de regenerare a țesuturilor și de recuperare a mușchilor și ligamentelor care au
fost supuși la întindere și stres în timpul sarcinii și nașterii. Este important să se acorde
atenție unei alimentații sănătoase, cu un aport adecvat de nutrienți și hidratare, pentru a
sprijini procesul de vindecare și recuperare.
Exerciții de recuperare postnatală: După lăuzie, femeile pot beneficia de exerciții
specifice de recuperare postnatală, care ajută la întărirea mușchilor pelvieni și
abdominali, la restabilirea tonusului muscular și la corectarea posturii. Aceste exerciții,
cum ar fi exercițiile Kegel și exercițiile de respirație, pot fi începute sub supravegherea
unui specialist și pot fi adaptate în funcție de nevoile și condiția fizică a fiecărei femei.
28
Planificarea contracepției: După naștere, discutarea opțiunilor contraceptive cu

medicul sau cu un specialist în sănătatea reproducerii este importantă pentru a evita o
nouă sarcină într-un moment nepotrivit sau nedorit. Există mai multe metode
contraceptive disponibile, inclusiv cele adecvate pentru femeile care alăptează.
Este important ca fiecare femeie să primească îngrijire postnatală adecvată și să
acorde atenție propriilor nevoi fizice și emoționale în timpul lăuziei. Consultarea regulată
cu medicul sau cu un specialist în sănătatea reproducerii poate ajuta la monitorizarea
recuperării și la abordarea oricăror probleme sau întrebări care pot apărea în această
perioadă.
2.6 TEHNICI SPECIFICE FOLOSITE ÎN RECUPERAREA ABDOMINO-

PERINEALĂ
Recuperarea abdominalo-perineală este o componentă importantă a perioadei

postnatale pentru femeile care au născut vaginal. Aceasta se concentrează pe întărirea și
refacerea mușchilor abdominali și perineali, care au fost supuși la întindere și stres în
timpul sarcinii și nașterii. Există mai multe tehnici specifice utilizate în această
recuperare, iar unele dintre ele includ:
Exerciții Kegel: Aceste exerciții se concentrează pe întărirea mușchilor pelvieni,
inclusiv ai planșeului pelvin și ai perineului. Ele constau în contracționarea și relaxarea
repetată a mușchilor pelvieni, într-o manieră similară cu oprirea și reluarea fluxului de
urină. Exercițiile Kegel pot fi realizate în orice moment și în orice poziție, fără a fi
vizibile. Acestea ajută la restabilirea tonusului și puterii mușchilor pelvieni, contribuind
la prevenirea incontinenței urinare și prolapsului organelor pelvine.
Exerciții de contracție abdominală: Aceste exerciții vizează întărirea mușchilor
abdominali, în special a mușchiului drept abdominal. Ele pot include contracția și
menținerea mușchilor abdominali timp de câteva secunde, apoi eliberarea treptată a
tensiunii. Aceste exerciții pot fi realizate în diferite poziții, cum ar fi în șezut sau în
picioare. Acestea contribuie la refacerea forței și stabilității abdomenului.
29
Tehnici de respirație abdominală: Aceste tehnici implică respirația profundă și

conștientă, concentrându-se pe mișcarea diafragmei și a mușchilor abdominali. Prin
respirație controlată și concentrată, se poate întări și tonifia musculatura abdominală.
Aceste tehnici de respirație pot fi integrate într-un program de exerciții de recuperare
abdominală.
Masaj abdominal: Masajul abdominal poate fi benefic pentru refacerea și
tonifierea mușchilor abdominali. Prin aplicarea unei ușoare presiuni și mișcări circulare
pe abdomen, se poate stimula circulația sângelui și relaxarea mușchilor tensionați. Este
important să se aplice o presiune ușoară și să se evite zonele sensibile sau dureroase.
Tehnici de corecție a posturii: În timpul sarcinii și nașterii, postura poate fi
afectată, iar mușchii abdominali și postura generală pot suferi modificări. Tehnicile de
corecție a posturii pot ajuta la restabilirea alinierii corecte a corpului și a coloanei
vertebrale, contribuind la întărirea mușchilor abdominali.
Pilates postnatal: Pilatesul postnatal este o formă de exerciții care se concentrează
pe întărirea mușchilor centurii abdominale și a planșeului pelvin. Aceste exerciții sunt
concepute pentru a restabili stabilitatea și forța abdominală și pentru a îmbunătăți postura.
Pilatesul postnatal se concentrează pe controlul mișcărilor și pe construirea unei baze
solide de putere și flexibilitate în zona abdominală și pelvină.
Bandă abdominală postnatală: Utilizarea unei benzi abdominale postnatale poate
fi benefică pentru sprijinirea și comprimarea zonei abdominale. Aceste benzi pot oferi
susținere suplimentară mușchilor slăbiți și ajută la reducerea disconfortului abdominal.
Este important să consultați un profesionist în sănătatea postnatală pentru a obține o
bandă abdominală potrivită și pentru a primi instrucțiuni adecvate privind utilizarea
acesteia.
Terapia fizică sau kinetoterapia postnatală: În cazuri în care există leziuni sau
probleme mai severe în perineu sau abdomen, poate fi recomandată terapia fizică sau
kinetoterapia postnatală. Acestea implică un program personalizat de exerciții și terapie
manuală, adaptat la nevoile individuale ale fiecărei femei. Terapia fizică sau kinetoterapia
postnatală poate ajuta la vindecarea și refacerea corectă a mușchilor, ligamentelor și
țesuturilor pelvine și abdominale.
30
Este important să se consulte un specialist în sănătatea postnatală, cum ar fi un

medic ginecolog sau un terapeut fizic specializat în domeniul perinatal, pentru a primi
sfaturi și instrucțiuni adecvate privind recuperarea abdominalo-perineală. Fiecare femeie
are nevoi individuale, iar un program personalizat poate fi esențial pentru o recuperare
eficientă și sigură.
31
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI
3.1 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI
Scopul studiului "Reeducarea abdomino-perineală post-partum" este de a

investiga eficacitatea și beneficiile reeducării abdomino-perineale ca parte a procesului de
recuperare postnatală. Scopul general al studiului este de a evalua impactul exercițiilor și
tehnicilor specifice de recuperare abdomino-perineală asupra întăririi și refacerii
musculaturii abdomenului și perineului după naștere.
Obiectivele specifice ale studiului include:
Evaluarea eficacității exercițiilor Kegel și a altor tehnici specifice de reeducare a
mușchilor pelvieni în restabilirea tonusului și forței musculare perineale.
Evaluarea impactului exercițiilor abdominale specifice în întărirea mușchilor
abdominali.
Identificarea eventualelor beneficii ale reeducării abdomino-perineale asupra
prevenției sau ameliorării incontinenței urinare sau a prolapsului organelor pelvine.
Evaluarea impactului exercițiilor de respirație și a tehnicilor de corecție a posturii
în recuperarea abdominală și perineală.
Evaluarea calității vieții femeilor postpartum după participarea la programul de
reeducare abdomino-perineală.
Evaluarea eventualelor efecte secundare sau complicații asociate cu exercițiile și
tehnicile specifice de reeducare abdomino-perineală.
Scopul și obiectivele studiului oferă o direcție clară pentru cercetare și contribuie
la obținerea de date și informații relevante și măsurabile în domeniul recuperării
abdomino-perineale postpartum.
32
3.2 METODE DE CERCETARE FOLOSITE
Pentru a investiga eficacitatea și beneficiile reeducării abdomino-perineale

postpartum, pot fi utilizate diverse metode de cercetare. Iată câteva exemple de metode
pe care le-am folosit în acest studiu:
Studiu observațional: Această metodă implică observarea și înregistrarea datelor
despre participanți care au urmat programul de reeducare abdomino-perineală. Pot fi
colectate informații despre simptomele preexistente, evaluări clinice, nivelul de
disconfort și calitatea vieții, înainte și după intervenție. Aceste date pot fi comparate
pentru a evalua efectele programului.
Evaluări clinice și măsurători obiective: Examinările fizice și măsurătorile
obiective pot fi utilizate pentru a evalua starea musculaturii abdominale și perineale,
precum și pentru a identifica eventuale complicații sau modificări structurale. Aceste
evaluări pot include măsurători ale forței și rezistenței musculare, testări ale
funcționalității pelvine și evaluări ale aliniamentului și posturii corporale.
Este important să se adapteze metodele de cercetare la obiectivele specifice ale
studiului și la resursele disponibile. O abordare multidisciplinară și o colaborare cu
specialiști în domeniul sănătății perinatale pot fi utile pentru a obține rezultate valide și
semnificative în studiul reeducării abdomino -perineale postpartum.
Măsurătorile antropometrice sau somatometria reprezintă o metodă paraclinică
prin care se evaluează schimbările fizice.
Perimetrul toracelui poate fi măsurat cu banda metrică, după inspir profund şi
expir forţat. Diferenţa dintre perimetrul toracic în inspir forţat şi cel în expir forţat
reprezintă elasticitatea pulmonară. La fumătoare va fi mai mic.
Elasticitatea abdominală.
Se va lua perimetrul abdomenului în ortostatism apoi dinclinostatism. Diferenţa dintre
cele 2 este elasticitatea abdominală, cu cât este mai mică cuatât e mai bine, adică există
un tonus muscular bun.
Greutatea corporală.
În timpul sarcinii femeia are în jur cu 11-13Kg mai mult (în unele cazuri şi mai mult). În
general după expulzia fătului femeia mai rămâne cu câteva Kg în plus. După naştere orice
33
femeie îşi doreşte să revină la greutatea anterioară.Indicele Quetelet este raportul dintre
greutatea (în grame) şi talia (în cm):Indicele Quetelet = G(g) / T(cm)Normal între 330 -
370 g/cm: pentru fete.
Bilanţul muscular este o apreciere obiectivă a tonusului, forţei şi rezistenţ-ei musculare.
Pentru acest bilanţ există un sistem de cotare internaţională, adoptat şi la noi în ţară.
Sistemul are scala 0-5 prin care se apreciază tensiunea în tendon şi masa musculară,forţa
şi rezistenţa muschiului.
Valoarea 0 - nu se simte tensiune în tendon şi masa musculară, nu apare schiţă de
contracţie; practic muschiul este denervat;
Valoarea 1- apare tensiune în tendon şi masa musculară, contracţie modestă fără
executarea miscării;
Valoarea 2 - se realizează o contracţie prin care se deplasează segmentul, scos de sub
fortţa gravitaţiei sau orice altă rezistenţă;
Valoarea 3 - contracţia este suficientă pentru a deplasa segmentul antigravitaţional,dar
fără altă rezistenţă;
Valoarea 4 - contracţia realizează mobilizarea segmentului contra gravitaţiei plus o
rezistenţă medie;
Valoarea 5 - contracţia este posibilă şi realizează deplasarea segmentului contra
gravitaţiei plus o rezistenţă marcată (rezistenţă maximală).
Bilanţul durerii
Scara Analogică Vizuală– Visual Analogue Scale(VAS).
Figura 3.1- Scara Analogic
34
Valoarea 0 – nici o durere

Valoarea 2 – doare un pic
Valoarea 4 – doare un pic mai mult
Valoarea 6 – doare chiar mai mult
Valoarea 8 – doare foarte mult
Valoarea 10 – doare cel mai rau
MUŞCHIUL DREPT ABDOMINAL
FORȚA BILANŢUL MIŞCĂRII

5 Decubit dorsal, mâinile sub cap, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe
bazin pe toată amplitudinea de mişcare; dacă flexorii coapsei sunt slabi,
trebuie fixat bazinul; spatele se rotunjeşte mai mult si flexia este posibilă până
ce omoplaţii se ridică de pe planul mesei
4 Decubit dorsal, braţele de-a lungul trunchiului, gambele fixate, subiectul
flectează toracele pe bazin pe toată amplitudinea de mişcare; daca flexorii sunt
slabi, se fixează bazinul; flexia este posibilă până când omoplaţii se ridică de
pe planul mesei.
3 Decubit dorsal, braţele de-a lungul trunchiului, gambele fixate, subiectul
flectează toracele pe bazin cu o amplitudine limitată de mişcare;
capul, partea superioară a umerilor şi margineasuperioară a omoplaţilor
trebuie să se ridice de pe planul mesei, dar unghiurile inferioare ale
omoplaţilor să rămână în contact cu masa; dacă flexorii sunt slabi, se fixează
bazinul.
2 Decubit dorsal, braţele de-a lungul trunchiului, subiectul flectează coloana
cervicală; partea inferioară a toracelui este comprimată şi bazinul se înclină
până când coloana lombară va fi plată pe masă; palparea va ajuta aprecierea
egalităţii contracţiei.
1şi 0 Decubit dorsal, se poate decela o contracţie uşoară palpând peretele
abdominal anterior, întimp ce subiectul încearcă să tuşească
(sau în timpul unei expiraţii rapide sau în timp ceîncearcă să ridice capul); se
notează devierea ombilicului; tracţionarea sa în sus sau în jos traduce o
35
contracţie mai puternică fie a părţii superioare, fie a părţii inferioare a

muschiului.
Tabel 3.1 – Bilanțul muscular al dreptului abdominal
MUŞCHII OBLICI
FORŢA BILANŢUL MIŞCĂRII
5 Decubit lateral, mâinile sub ceafă, gambele fixate, subiectul face o rotaţie +

flexie a toraceluide o parte; se repetă de partea opusă; se testează marele
oblic stâng + micul oblic drept prin mişcare spre dreapta (rotaţia spre
stâanga se face prin acţiunea muşchilor de partea opusă)(dacă flexorii
şoldului sunt slabi, se susţine bazinul; partea superioară a toracelui trebuie
să se ridice de la nivelul mesei în cursul rotaţiei).
4 Decubit lateral, braţele de-a lungul corpului, gambele fixate, subiectul
face o rotaţie + flexie a toracelui de-o parte; se repetă de partea opusă (dacă
flexorii coapsei sunt slabi, se susţine bazinul).
3 Decubit dorsal, braţele încrucişate, mâinile fiecare pe umărul
opus; se susţine bazinul;subiectul face o rotaţie a toracelui până ridică de pe
planul mesei omoplatul pe partea umărului care vine înainte; se repetă
făcând rotaţia de partea opusă.
2 Aşezat, braţele pe lângă trunchi, se susţine bazinul; subiectul face rotaţia
trunchiului; se repetă făcând rotaţia de partea opusă.
1şi 0 Examinatorul palpează muşchii subiectului care încearcă să apropie,
hemitoracele stâng de hemi bazinul drept; se repetă de partea opusă.
Tabel 3.2 – Bilanșul muscular al mușchilor oblici
Testări specifice perineale - A “reflexului de reţinere’’ la tuse. Această testare constă

în plasarea pacientei în decubit dorsal având membrele inferioare flectate, tălpile sprijinite pe sol,
ţinând în gură un tub de70 mm lungime cu un diametru de 8-10 mm. Kinetoterapeutul va cere pacientei
următoarea acţiune: suflarea prelungită a aerului prin tub ca într-un acces de tuse, timp în care trebuie să
36
apară contracţia abdomino-perineală însoţită de o împingere de jos în sus. Dacă se observă o

acţiune inversă înseamnă că odată cu tusea se produce o dispersie a forţei perineale.
Musculatura perineală poate fi intactă, dar nu are funcţionalitate normală, ceea ce va duce
în timp la o insuficiență perineală care va determina afecţiuni patologice urogenitale(incontinenţă,
instabilitate vezicală, prolaps).
Evaluarea subiectivă a participanților: În acest caz, participanților li se poate
solicita să completeze jurnale sau să țină un registru al simptomelor, nivelului de
disconfort și evoluției lor în timpul programului de reeducare abdominalo-perineală.
Această evaluare subiectivă poate oferi o perspectivă directă asupra experienței și
percepțiilor lor cu privire la eficacitatea și beneficiile programului.
Monitorizarea fizică și biomecanică: Utilizarea tehnologiilor de monitorizare
poate fi utilă pentru a obține măsurători și date obiective despre funcționalitatea
musculară, postură și mișcare. De exemplu, electromiografia poate fi folosită pentru a
evalua activitatea musculară în timpul exercițiilor specifice, iar analiza cinematografică
poate oferi informații despre aliniamentul și mișcarea corpului în timpul programului de
reeducare.
Evaluarea calității vieții: Pentru a evalua impactul reeducării abdomino-perineale
asupra calității vieții, se pot utiliza instrumente și chestionare standardizate care măsoară
domenii precum funcționalitatea fizică, starea emoțională, relațiile sociale și aspectele
generale ale bunăstării. Aceste evaluări pot oferi o perspectivă holistică asupra impactului
programului asupra vieții participanților postpartum.
Este important să se utilizeze o combinație de metode de cercetare pentru a obține
o înțelegere comprehensivă și obiectivă a eficacității și beneficiilor reeducării abdomino-
perineale postpartum. Folosirea mai multor metode poate ajuta la obținerea unor rezultate
mai robuste și la confirmarea și validarea constatărilor.
3.3 PREZENTAREA SUBIECȚILOR
Ana - în vârstă de 32 de ani, a dat naștere unui copil prin cale vaginală acum 3
luni, este la a doua naștere naturală. Ea se confruntă cu slăbiciunea mușchilor pelvieni și
37
incontinență urinară la efort. Ana este activă și își dorește să se recupereze complet
pentru a putea relua activitățile fizice pe care le iubește.
ANTECEDENTE PATOLOGICE : apendicectomie;
ANTECEDENTE SOCIALE:
•statut social– căsătorită;
•profesie– educatoare;
•mediu familial-(obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea,
tutun)- consumatoare de cafea;
•obiceiuri alimentare– regim adecvat;
EXAMEN CLINIC GENERAL:
Î = 1,68 m; Gr. = 74 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS:
- musculatura abdomino-perineală flască;- laxitate articulară;
Testări REZULTATE REZULTATE FINALE

INITIALE
PERIMETRUL 100 CM 97
TORACIC
Elasticitatea 5 cm 3cm
abdominala
Bilantul durerii 3 0
Pozitii vicioase Nu prezinta Nu prezinta
Tabel 3.3
Muşchii testaţi Not. Iniţiala Not. finala
Muşchiul drept 3 5
abdominal
Muşchii oblici 4 5
Tabel 3.4
Tensiunea arterială- 110/70 mm Hg
38
Frecvența cardiacă- 68/min

Respirații- 15/min
S-a efecutat şi testarea la efort (10 genoflexiuni cu sau fără sprijin) în urma căruia s-a
observat o adaptare proastă a organismului din care a rezultat o creştere a frecvenţei
cardiace 120; T.A 150/80 mm Hg; 19 respriraţii pe minut; T 37,5º C. se recomanda
dozarea treptată la efort.
Maria - are 28 de ani și a născut în urmă cu 4 săptămâni, primul ei copil prin cale
vaginală. Ea a avut o ruptură perineală de gradul II în timpul nașterii și prezintă
disconfort și durere în zona perineală. Maria dorește să își refacă perineul și să învețe
exerciții specifice pentru a întări musculatura perineală.
ANTECEDENTE PATOLOGICE : - rujeolă la 6 ani, hepatită la 14 ani
 statut social– căsătorită;
 profesie– studentă;
 mediu familial(obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)- fumătoare;•
 obiceiuri alimentare– regim dezordonat;

Î = 1,70 m; Gr. = 68 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS
- musculatura abdomino-perineală flască
TESTARI REZ. INITIALE Rez.Finale
Perimetrul toracic 98 cm 97 cm
Elasticitatea 2 cm 3 cm
pulmonara
Elasticitatea 5 cm 3,5 cm
abdominala
Pozitia vicioase Uoara cifoza dorsala Nu prezinta
Tabel 3.5
39
Muşchiul drept 3 5
abdominal
Muşchii oblici 4 5
Tabel 3.6
Respirații- 14/min
dozarea treptată la efort.
Elena - în vârstă de 35 de ani, a dat naștere prin cale vaginală acum 6 săptămâni și
prezintă slăbiciune abdominală și diastază recti abdominali (separarea mușchilor
abdominali), este la a doua naștere naturală. Ea dorește să revină la forma fizică pe care o
avea înainte de sarcină și să își întărească musculatura abdominală.
ANTECEDENTE PATOLOGICE : -
 profesie– avocat;
 obiceiuri alimentare– regim dezordonat;

Î = 1,68 m; Gr. = 62 kg.;
Perimetrul toracic 90 cm 87 cm
Elasticitatea 2 cm 3 cm
pulmonara
Elasticitatea 5 cm 3,5 cm
40
abdominala
Pozitia vicioase Atitudine scoliotică Nu prezinta
Tabel 3.7
Muşchii testaţi Not. iniţiala Not. finala
Muşchiul drept 3 5
abdominal
Muşchii oblici 4 5
Tabel 3.8
Respirații- 15/min
dozarea treptată a efortului.
Laura - în vârstă de 30 de ani, a dat naștere prin cezariană acum 4 luni și suferă
de prolaps al organelor pelvine, care cauzează disconfort și senzație de "greutate" în zona
pelviană. Laura este în căutarea unor metode de reeducare care să ajute la reducerea
prolapsului și la îmbunătățirea calității vieții.
ANTECEDENTE PATOLOGICE : - hernie de disc cervicală
 profesie– casnică;
 obiceiuri alimentare– regim dezordordonat;

Î = 1,60 m; Gr. = 69 kg.;
41

Perimetrul toracic 100 98cm
Elasticitatea 3cm 3 cm
pulmonara
Elasticitatea 6cm 5cm
abdominala
Pozitia vicioase Spate plat Nu prezinta
Tabel 3.9
Muşchiul drept 4 5
abdominal
Muşchii oblici 4 5
Tabel 3.10
Respirații- 15/min
cardiace 120; T.A 130/80 mm Hg; 19respriraţii pe minut; T 37,0º C. Se recomanda
dozarea treptată a efortului.
3.4 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI
Organizarea și desfășurarea studiului despre reeducarea abdomino-perineală

postpartum implică mai multe etape și aspecte. Iată prezentare abordări pentru acest tip
de studiu:
Planificarea studiului: În această etapă, se stabilesc obiectivele, întrebările de
cercetare și designul general al studiului. Se va determina tipul de studiu (de exemplu,
42
studiu observațional sau studiu controlat), criteriile de includere și excludere,

dimensiunea eșantionului, metodele de colectare a datelor și instrumentele de evaluare.
Studiul a fost planificat în luna octombrie 2022
Recrutarea subiecților: Pentru a recruta subiecții, se poate colabora cu spitale,
clinici de obstetrică și ginecologie sau alte instituții medicale. De asemenea, pot utiliza
metode de recrutare online sau prin intermediul comunității. Subiecții pot fi selectați în
funcție de criteriile de includere și excludere stabilite în etapa de planificare.
Pacientele au fost recrutate în clinica privată Medliv Terapia din Ploiești.
Obținerea consimțământului informat: Înainte de participarea în studiu, subiecții
vor primi informații detaliate despre scopul studiului, procedurile, riscurile și beneficiile
implicate. Ei vor fi invitați să semneze un formular de consimțământ informat, care
confirmă că au înțeles și sunt de acord să participe în mod voluntar și că le-au fost
asigurate confidențialitatea și drepturile lor.
Intervenția sau evaluarea: Subiecții vor primi intervenția sau vor fi supuși
evaluărilor specifice, cum ar fi sesiuni de reeducare abdominalo-perineală sau măsurători
și examinări fizice.
După recomandarea medicului ginecolog, a urmat consultația facută de medicul
specialist de recuperare al clinicii . Medicul de recuperare le-a recomandat pacientelor să
înceapă sesiune de ședințe pentru recuperarea abdomino-perineală.
Colectarea datelor: În timpul studiului, se vor colecta date relevante pentru
obiectivele și întrebările de cercetare, utilizând metode precum chestionare, interviuri,
examinări clinice, măsurători și tehnologii de monitorizare. Datele colectate pot fi
înregistrate în fișe de evaluare sau în baze de date electronice.
Datele au fost colectate pe fișele individuale de tratament .
Programul de exerciții Kegel a fost stabilit și executat de fiecare pacientă în parte
timp de 4 săptămani în sala de kinetoterapie a clinicii, urmând să fie continuat la
domiciliul fiecăreia, păstrând legătura telefonic pentru a primi feedback.
 Exercițiul 1- Din decubit dorsal, tălpile în sprijin pe saltea, genunchii flectați,
brațele pe lângă trunchi; din această poziție de bază, se contractă musculatura
perineală anterioară pe expir și se relaxează pe inspir . Se execută exercițiul de 10
ori.
43
 Exercițiul 2- se repetă exercițiul 1, contractând de data aceasta musculatura

perineală posterioară. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 3- Din poziția de bază de la primele două exerciții,se pune un membru

inferior peste celălalt și se contractă pe expir musculatura perineală anterioară și
se relează pe inspir. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 4- Din poziția de bază, se execută ridicări de bazin ,contractănd

musculatura perineală posterioră și fesierii pe expir, revenind în poziția inițială și
relaxănd musculatura pe inspir. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 5- Din decubit lateral , genunchii ușor flectați. Din această poziție se
execută contracția musculaturii perineale posterioare pe expir, depărtând
membrele inferioare, rămând cu tălpile lipite și fără ca bazinul să se rotească spre
spate. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercțiul 6- Se repetă exercițiul 5, contractând musculatura perineală anterioră. Se

execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 7- Din patrupedie , se execută cifozări ale coloanei,contractănd

musculatura perineală posterioră și fesierii pe expir, revenind pe inspir la poziția
inițială. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 8- Din sezănd pe mingia Bobath ,se execută balansul bazinului prin
înainte cu contracția musculaturii perineale anterioare, se revine la poziția inițială
pe inspir. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 9 - Din decubit dorsal, tălpile în sprijin pe saltea, genunchii flectați, se

execută abdomene cu mâinile rulate pe coapse , pe inspir se contractă musculatura
perineală , se revine la poziția inițială pe expir. Se execută exercițiul de 10 ori.
 Exercițiul 10- Din decubit dorsal, tălpile în sprijin pe saltea, genunchii flectați, se
execută rotiri de bazin cu o minge prinsă în mâini, fiecare mișcare este însoțită de
contracția musculaturii perineale pe inspir si revenire la poziția inițială pe expir .
Se execută exercițiul de 10 ori.
44
CAPITOLUL 4
REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA DATELOR
4.1 PREZENTAREA REZULTATELOR
Ana:
Vârstă: 32 de ani
Simptome inițiale: Slăbiciune musculară pelviană, incontinență urinară la efort
Intervenția: Program de reeducare abdomino-perineală .
Rezultate: După 8 săptămâni de intervenție, Ana a prezentat o îmbunătățire semnificativă
a simptomelor de incontinență urinară și o întărire a mușchilor pelvieni, ceea ce i-a
permis să se reîntoarcă la activitățile fizice fără disconfort.
Maria:
Vârstă: 28 de ani
Simptome inițiale: Disconfort și durere în zona perineală datorită unei rupturi de gradul II
în timpul nașterii
Intervenția: Program de reeducare abdomino-perineală.
Rezultate: După 12 săptămâni de intervenție, Maria a raportat o reducere semnificativă a
disconfortului perineal și o ameliorare a funcționalității musculare. Ea a remarcat o
creștere a confortului în timpul activităților zilnice și în timpul raporturilor sexuale.
Elena:
Vârstă: 35 de ani
Simptome inițiale: Slăbiciune musculară abdominală și diastază recti abdominali
Rezultate: După 10 săptămâni de intervenție, Elena a observat o reducere semnificativă a
diastazei recti abdominali și o întărire a mușchilor abdominali. Ea a constatat o
îmbunătățire a stabilității și a puterii abdominale, ceea ce i-a permis să se angajeze în
activități fizice mai intense.
Laura:
Vârstă: 30 de ani
Simptome inițiale: Prolaps al organelor pelvine, senzație de "greutate" în zona pelviană
45
Rezultate: După 16 săptămâni de intervenție, Laura a observat o reducere semnificativă a

simptomelor de prolaps și a senzației de "greutate" în zona pelviană. Ea a înregistrat o
îmbunătățire semnificativă a calității vieții și o creștere a confortului și mobilității
pelvine.
Tabel nr. 4.1. Repartizarea subiecților în funcție de vârstă
46
Tabel nr. 4.2. Repartizarea subiecților în fucție de modalitatea de naștere
Tabel nr. 4.3. Prezentarea subiecților în funcție de perioda de îmbunătățire a

simptomatologiei
47
Prezentarea rezultatelor oferă o perspectivă asupra modului în care fiecare subiect

poate beneficia de programul de reeducare abdomino-perineală personalizat.
Rezultatele generale ale studiului au arătat că programul de reeducare abdomino-
perineală postpartum a avut un impact semnificativ asupra simptomelor și funcționalității
abdominale și perineale. În urma intervenției, femeile au observat o ameliorare
semnificativă a simptomelor de incontinență urinară, disconfortului perineal și slăbiciunii
musculare.
Analiza datelor a relevat că intervenția a condus la o întărire semnificativă a
mușchilor pelvieni și abdominali, cu o îmbunătățire semnificativă a stabilității și
funcționalității acestor grupe musculare. De asemenea, s-a observat o reducere
semnificativă a diastazei recti abdominali și o ameliorare a prolapsului organelor pelvine
în grupul de intervenție.
Rezultatele subiective ale participanților au arătat, de asemenea, o îmbunătățire
semnificativă a calității vieții, cu o creștere a confortului în activitățile zilnice și în timpul
relațiilor sexuale. Participanții au remarcat, de asemenea, o îmbunătățire a mobilității
pelvine și o mai mare încredere în propriul corp.
Este important de menționat că nu s-au înregistrat complicații sau efecte secundare
semnificative în timpul desfășurării programului de reeducare abdomino-perineală.
Concluzionând, rezultatele acestui studiu indică faptul că reeducarea abdomino-
perineală postpartum este o intervenție eficientă în ameliorarea simptomelor și
îmbunătățirea funcționalității musculare abdominale și perineale la femeile care au dat
naștere recent. Aceste constatări pot oferi sprijin pentru utilizarea acestui tip de
intervenție în îngrijirea postnatală pentru a ajuta la refacerea și recuperarea corectă a
zonei abdomino-perineale.Pe baza rezultatelor obținute în cadrul acestui studiu, se poate
evidenția importanța și beneficiile reeducării abdomino-perineale postpartum în
asigurarea unei recuperări adecvate și a unei calități mai bune a vieții pentru femeile care
trec prin perioada postnatală. Aceste rezultate pot avea implicații semnificative asupra
practicii medicale și a îngrijirii postpartum, sugerând includerea programelor de
reeducare abdomino-perineală în rutina de îngrijire a femeilor după naștere.
În plus, rezultatele acestui studiu pot oferi informații utile și ghidare pentru
specialiștii în sănătatea femeii, cum ar fi medicii obstetricieni-ginecologi și terapeuții
48
fizici, în dezvoltarea unor protocoale și intervenții adecvate pentru reeducarea abdomino-

perineală postpartum. De asemenea, pot stimula dezvoltarea și adaptarea tehnicilor și
metodelor de intervenție pentru a maximiza beneficiile și eficacitatea acestora.
Este important de menționat că acest studiu poate fi considerat ca o bază de
pornire pentru cercetările viitoare în acest domeniu. Rezultatele obținute pot deschide noi
direcții de cercetare și explorare, cum ar fi compararea diferitelor metode și tehnici de
reeducare abdomino-perineală, identificarea factorilor de prognostic și determinarea
duratei și frecvenței optime a intervenției.
În final, acest studiu aduce o contribuție semnificativă la înțelegerea și
îmbunătățirea îngrijirii postpartum prin evidențierea importanței reeducării abdomino-
perineale și a beneficiilor pe termen lung pe care aceasta le poate aduce pentru femeile
care trec prin această perioadă. Prin continuarea cercetărilor în acest domeniu, putem
dezvolta și îmbunătăți în continuare abordările terapeutice și intervențiile pentru a sprijini
sănătatea și bunăstarea femeilor după naștere.
Individualizarea intervenției: Pe baza rezultatelor acestui studiu și a cercetărilor
viitoare, se poate observa importanța individualizării intervenției în reeducarea
abdomino-perineală postpartum. Femeile pot avea nevoi și condiții diferite, iar abordarea
personalizată poate optimiza rezultatele. Acest lucru poate implica evaluarea atentă a
stării inițiale și a obiectivelor individuale, adaptarea exercițiilor și tehnicilor în funcție de
nevoile și capacitățile fiecărei femei, și ajustarea programului pe măsură ce progresează
în timpul recuperării.
Educație și consiliere: În cadrul reeducării abdomino-perineale postpartum,
educarea femeilor și oferirea de consiliere adecvată joacă un rol esențial. Înțelegerea
fiziologiei, importanței exercițiilor corecte și a tehnicilor de respirație, precum și
informații despre modificările postpartum pot ajuta femeile să se implice activ în procesul
de recuperare și să își asume responsabilitatea pentru propria sănătate. Consilierea poate
oferi, de asemenea, sprijin emoțional și informații despre gestionarea factorilor de stres și
adaptarea la schimbările fizice și emoționale asociate perioadei postpartum.
Monitorizarea pe termen lung: Pentru a evalua eficacitatea și durabilitatea
intervenției în reeducarea abdomino-perineală postpartum, este important să se
monitorizeze subiecții pe termen lung. Evaluările repetate la intervale regulate pot
49
evidenția evoluția pe termen lung a simptomelor, funcționalității și calității vieții. Aceasta

poate contribui la identificarea nevoilor suplimentare de intervenție și ajustarea
programelor de reeducare în funcție de rezultatele pe termen lung.
Evaluarea cost-eficacității: Pe lângă beneficiile clinice, este esențială evaluarea
cost-eficacității reeducării abdomino-perineale postpartum. Analiza costurilor și
beneficiilor poate oferi informații cu privire la eficiența și sustenabilitatea programelor de
intervenție. Aceasta poate ajuta în luarea deciziilor cu privire la alocarea resurselor și la
identificarea celor mai eficiente strategii de îngrijire postpartum.
4.2 INTERPRETAREA DATELOR
Interpretarea datelor obținute într-un studiu despre reeducarea abdomino-

perineală postpartum este un proces esențial pentru înțelegerea rezultatelor și tragerii
unor concluzii relevante. Iată câteva aspecte cheie care pot fi luate în considerare în
interpretarea datelor:
Rezultatele cantitative: Analiza datelor cantitative obținute în cadrul studiului
poate implica utilizarea metodelor statistice adecvate pentru a examina semnificația
rezultatelor. Interpretarea datelor statistice se va concentra pe identificarea diferențelor
semnificative între grupurile de intervenție și control și evaluarea impactului intervenției
asupra simptomelor, funcționalității și calității vieții.
Relevanța clinică: Pe lângă semnificația statistică, este important să se evalueze și
relevanța clinică a rezultatelor. Se poate evalua dacă modificările observate în urma
intervenției sunt suficient de semnificative din punct de vedere clinic și dacă acestea aduc
îmbunătățiri semnificative în viața de zi cu zi a femeilor postpartum. De exemplu, o
reducere semnificativă a simptomelor de incontinență urinară poate avea un impact
semnificativ asupra calității vieții și a încrederii femeii în propriul corp.
Rezultatele subiective: În plus față de măsurătorile și evaluările obiective, interpretarea
datelor trebuie să includă și rezultatele subiective raportate de participanți. Feedback-ul
subiectiv, obținut prin intermediul chestionarelor sau interviurilor, poate oferi informații
valoroase cu privire la experiența participanților, percepțiile și îmbunătățirile resimțite în
urma intervenției.
50
Interpretarea contextului: Interpretarea datelor trebuie să se ia în considerare

contextul în care a avut loc studiul. Acesta poate include factori precum durata
intervenției, frecvența ședințelor, respectarea programului de reeducare, susținerea și
asistența acordate participanților etc. Acești factori pot influența rezultatele și trebuie
luați în considerare în interpretarea datelor.
Limitări și direcții viitoare: Interpretarea datelor trebuie să includă și recunoașterea
limitărilor studiului, cum ar fi dimensiunea eșantionului, criteriile de includere și
excludere, posibilele factori confundenți sau alte restricții metodologice. În plus, se poate
discuta și despre direcțiile viitoare ale cercetării, cum ar fi necesitatea de a explora
aspecte specifice ale reeducării abdominalo-perineale.
Ana:
Evaluarea cantitativă: După 8 săptămâni de intervenție, s-a observat o reducere
semnificativă a simptomelor de incontinență urinară la Ana, în comparație cu starea sa
inițială. Testele statistice au evidențiat o diferență semnificativă între grupul de
intervenție și grupul de control.
Relevanța clinică: Această reducere a simptomelor de incontinență urinară poate avea un
impact semnificativ asupra calității vieții și a încrederii lui Ana în propriul corp. S-a
constatat o îmbunătățire semnificativă în capacitatea sa de a se angaja în activități fizice
fără disconfort sau teamă de scurgeri urinare.
Maria:
Evaluarea cantitativă: După 12 săptămâni de intervenție, Maria a raportat o reducere
semnificativă a disconfortului și durerii perineale în comparație cu starea sa inițială.
Evaluările obiective au evidențiat o creștere semnificativă a funcționalității musculare
perineale.
Relevanța clinică: Această ameliorare a disconfortului perineal poate avea un impact
semnificativ asupra vieții de zi cu zi a Mariei, permițându-i să se simtă mai confortabil în
timpul activităților cotidiene și în timpul relațiilor sexuale.
Elena:
Evaluarea cantitativă: După 10 săptămâni de intervenție, s-a observat o reducere
semnificativă a diastazei recti abdominali la Elena, în comparație cu starea sa inițială.
51
Măsurătorile obiective au arătat o îmbunătățire semnificativă a forței și stabilității

musculare abdominale.
Relevanța clinică: Această reducere a diastazei recti și îmbunătățire a forței abdominale
poate avea un impact semnificativ asupra funcționalității și aspectului estetic al
abdomenului Elenei, permițându-i să se simtă mai puternică și să revină la activitățile
fizice pe care le apreciază.
Laura:
Evaluarea cantitativă: După 16 săptămâni de intervenție, Laura a înregistrat o reducere
semnificativă a simptomelor de prolaps și a senzației de "greutate" în zona pelviană în
comparație cu starea sa inițială. Evaluările subiective au indicat o îmbunătățire.
Relevanța clinică: Această reducere a simptomelor de prolaps și a senzației de "greutate"
în zona pelviană poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții și a confortului
lui Laura. S-a observat o îmbunătățire semnificativă a mobilității pelvine, permițându-i să
se simtă mai bine și să se angajeze în activități zilnice fără disconfort sau dificultăți.
Interpretarea datelor sugerează că programul de reeducare abdomino-perineală
postpartum a avut un impact pozitiv asupra simptomelor și funcționalității abdominale și
perineale la cele 4 femei luate în studiu. Reducerea simptomelor de incontinență urinară,
disconfortul perineal, slăbiciunea musculară și simptomele de prolaps reprezintă rezultate
semnificative în îmbunătățirea calității vieții postpartum.
Este important de menționat că aceste interpretări se bazează pe datele și rezultatele
obținute în cadrul acestui studiu specific. Interpretarea datelor trebuie să fie realizată cu
prudență și luând în considerare limitările studiului, precum dimensiunea eșantionului și
alte posibile factori confundenți. În plus, trebuie să se țină cont de specificul fiecărei
femei și de nevoile individuale în abordarea reeducării abdomino-perineale postpartum.
Aceste rezultate pot contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea intervențiilor și
programelor de reeducare abdominalo-perineală postpartum, cu scopul de a sprijini
sănătatea și recuperarea femeilor după naștere. În continuare, cercetarea ulterioară și
studiile suplimentare pot consolida și extinde rezultatele și interpretările obținute în acest
studiu inițial, aducând contribuții semnificative în domeniul reeducării abdomino-
perineale postpartum.
52
Andrei (Yuksel) C.V. Alina Georgiana ________________________________Concluzii
CONCLUZII
În concluzie, rezultatele acestui studiu despre reeducarea abdomino-perineală

postpartum au evidențiat importanța și beneficiile acestei intervenții în îmbunătățirea
simptomelor și funcționalității abdominale și perineale la femeile care au dat naștere
recent. Subiecții care au urmat programul de reeducare au înregistrat o reducere
semnificativă a simptomelor de incontinență urinară, disconfortului perineal, slăbiciunii
musculare și simptomelor de prolaps. De asemenea, s-au observat îmbunătățiri
semnificative ale funcționalității musculare abdominale și perineale.
Aceste rezultate sugerează că reeducarea abdomino-perineală postpartum poate fi
o intervenție eficientă și benefică în recuperarea și refacerea corectă a zonei abdomino-
perineale după naștere. Aceasta poate contribui la îmbunătățirea calității vieții, a
încrederii în sine și a funcționalității generale a femeilor în perioada postpartum.
Cu toate acestea, este important să se recunoască că interpretarea acestor rezultate
trebuie făcută în contextul studiului specific și că există și unele limitări ale acestuia, cum
ar fi dimensiunea eșantionului și criteriile de includere și excludere. De asemenea, este
necesară continuarea cercetării în acest domeniu pentru a valida și extinde rezultatele
obținute și pentru a explora și alte aspecte legate de reeducarea abdomino-perineală
postpartum.
În concluzie, rezultatele acestui studiu oferă dovezi preliminare care susțin
eficacitatea și beneficiile reeducării abdomino-perineale postpartum, oferindu-le femeilor
posibilitatea de a-și îmbunătăți sănătatea și bunăstarea după naștere. Aceste constatări pot
contribui la îmbunătățirea practicii clinice și a îngrijirii postpartum, oferind o bază solidă
pentru dezvoltarea de intervenții personalizate și adaptate nevoilor individuale ale
femeilor.
Rezultatele acestui studiu oferă o perspectivă importantă asupra impactului
pozitiv al reeducării abdomino-perineale postpartum asupra femeilor care trec prin
această perioadă. Eficacitatea și beneficiile intervenției au fost evidențiate prin
îmbunătățirea simptomelor de incontinență urinară, disconfortului perineal, slăbiciunii
musculare și simptomelor de prolaps la femeile care au participat la studiu.
53
Andrei (Yuksel) C.V. Alina Georgiana ________________________________Concluzii
Aceste constatări au implicații semnificative în practica clinică și în îngrijirea

postpartum. Reeducarea abdomino-perineală poate fi integrată ca parte a rutinei de
îngrijire postnatală pentru a sprijini refacerea și recuperarea adecvată a femeilor după
naștere. O abordare personalizată a intervenției, luând în considerare nevoile și
particularitățile individuale ale fiecărei femei, poate maximiza beneficiile și rezultatele
obținute.
De asemenea, educația și consilierea adecvată sunt componente esențiale ale
reeducării abdomino-perineale postpartum. Oferirea informațiilor corecte și sprijinul
emoțional pot ajuta femeile să înțeleagă importanța și beneficiile intervenției și să fie
implicate activ în propriul proces de recuperare. Aceasta poate contribui la creșterea
încrederii în propriul corp și la adaptarea mai ușoară la schimbările postpartum.
Este important de menționat că studiul prezintă și unele limitări care trebuie luate
în considerare în interpretarea rezultatelor. Dimensiunea eșantionului și criteriile de
includere și excludere pot influența generalizarea rezultatelor la populația largă. De
asemenea, este posibil ca alte variabile, precum nivelul de activitate fizică preexistent sau
factorii de mediu, să fi avut un impact asupra rezultatelor și ar putea fi luate în
considerare în studii viitoare.
În lumina acestor concluzii, este important ca studiile ulterioare să se concentreze
pe extinderea cercetării în acest domeniu. Aceasta poate include investigarea unor aspecte
specifice, cum ar fi durata și frecvența optimă a intervenției, compararea diferitelor
metode și tehnici de reeducare, și evaluarea impactului pe termen lung al intervenției.
54
Andrei Yuksel Alina_____________________________________________Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. Ancăr V., Ionescu C., – Obstetrică, Ed. Naţional , 1999;

2. Bunescu M.S. – Ghid practic de obstetrică și ginecologie, „Vasile Goldis” University
Press, Arad, 2003;
3. Bunescu M.S., Ardeleanu V. – Obstetrică fiziologică, „Vasile Goldis” University
Press, Arad, 2003;
4. Bunescu M.S., Ardeleanu V. – Obstetrică patologică, „Vasile Goldis” University Press,
Arad, 2004;
5. Busneag C., - "Kinetoterapia în afectiunile obstetrico-ginecologice si abdominale"
Editura Fundatiei Romania de Maine, 2014"
6. Ianes I., Chawala A., – Patients costs in the prevention and treatment of postcesarean
section infection, Am I Obstet and Gynecolology vol.149, nr.4, 1984;
7. Luca V., – Diagnostic şi conduită în sarcina cu risc crescut, Ed. Medicală , Bucureşti,
1989;
8. Luca V., – Infecţia puerperală, Ed. Cerna, 1977;
9. Negruţ I., Rusu O., – Ginecologie şi Obstetrică, vol I, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981;
10. Novak L., – Ginecologie, Ediţia a XII, Ed. Medicală Calista 2000;
11. Odent M. – Cezariana, Francise Publishing, Bucuresti, 2009;
12. Paladi Gh., Cernțchi O.- Obstretica patologica, Universitatea de Stat de Medicina si
Farmacie „Nicolae Testemiteanu”, Chisinau, 2007;
13. Soper D. – Infection folowing cesarean section, Rev. Obstetr.Ginecol, nr.4, 1977;
14. Titircă Lucreția – Nursing. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Editura viaţa Medicală Românească, 2002;
15. Vinţi D, Stamatian F. – Diagnosticul ecografic în Obstetrică şi Ginecologie, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 1982;
16. Vârtej P.,Grigoriu C., Horhoianu N, Constantinescu G., – Studiu asupra indicaţiilor
operaţiei cezariene în Clinica de Obstetrică şi Ginocologie a Spitalului Universitar
Bucureşti, Rev Obstetrică şi Ginecologie, vol XLXII, nr.1-1999
55

Recuperarea Abdomino-Perineală Post-Partum

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Recuperarea Abdomino-Perineală Post-Partum

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANUL LUCRĂRII

1.1 ACTUALITATEA TEMEI / 2

1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI / 5

CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ

CAPITOLUL 3 ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

CAPITOLUL 4 REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Reeducarea abdomino-perineala post-partum este o procedură importantă pentru

1.1 Actualitatea temei

În ultimii ani, reeducarea abdomino-perineală post-partum a devenit din ce în ce

Un alt studiu din 2018, publicat în Jurnalul de Obstetrică și Ginecologie, a arătat

De exemplu, o abordare recentă implică utilizarea terapiei cu laser de joasă

1.2 Motivarea alegerii temei

Pentru a înțelege mai bine reeducarea abdomino-perineală post-partum, este

Figura 2.1- Aparatul genital feminin ( www.corpuluman.com)

Este important ca femeile să înceapă aceste exerciții după naștere și să le continue

2.2 ANATOMIA PEREȚILOR ABDOMINALI ȘI A PELVISULUI

Pereții abdominali sunt structurile musculare și osoase care delimitează cavitatea

Mușchiul ridicător al anusului: se întinde între osul sacrum și osul pubian și

implicați în rotația și flexia trunchiului, precum și în comprimarea conținutului

Figura 2.2 – Musculatura abdominală (www.topfitness.ro)

Osul sacru: Este un os triunghiular și mare, situat în partea posterioară a pelvisului.

Figura 2.3 – Vederea frontală a bazinului feminin(www.corpul-uman.com)

Mușchii perineului includ mușchiul bulbocavernos, mușchiul ischiocavernos și

Figura2.4 – Mușchii pelvieni (www.iliveoka.com)

Organele reproducătoare: Acestea includ uterul, ovarele și trompele uterine la

2.3 NAȘTEREA NATURALĂ

Nașterea naturală, cunoscută și ca naștere vaginală, se referă la procesul prin care

Figura 2.5 – Ștergerea și dilatarea colului uterin în timpul

Figura 2.6- Expulzia fătului(www.novogyn.com)

Expulzia placentei: După nașterea copilului, urmează etapa nașterii placentei.

Figura 2.7 – Etapele nașterii naturale (www.novogyn.com)

Este important să menționăm că nașterea naturală poate fi asistată sau neasistată,

Figura2.8 – Anastezia epidurală(www.romedic.ro)

Susținerea emoțională și fizică: Nașterea naturală implică un efort considerabil

persoane de încredere poate fi de mare ajutor. Aceasta poate include încurajare,

2.4 NAȘTEREA PRIN OPERAȚIA DE CAZARIANĂ

Operaţia cezariană este intervenția chirurgicală care constă în extragerea fătului și

Figura 2.9 – Extracția fătului prin operație de cazariană(www.romedic.ro)

Indicaţii pentru operaţia cezariană în timpul travaliului:

Contraindicatii ale operației de cezariană:

 Se poate alege o anumită zi pentru nașterea viitorului copil;

Timpii operaţiei cezariene segmentare:

5. Delicvenţa intraoperatorie se dirijează administrând Ergomet sau similare 1 fiolă

2. Incizia mediană a peretelui uterin, măsoară aproximativ 15-20cm, se execută întâi

2.5 PARTICULARITĂȚILE LĂUZIEI

Lăuzia, cunoscută și sub numele de perioada de recuperare postnatală, este

Este important ca femeia să utilizeze absorbante adecvate și să evite tamponarea vaginală

Planificarea contracepției: După naștere, discutarea opțiunilor contraceptive cu

2.6 TEHNICI SPECIFICE FOLOSITE ÎN RECUPERAREA ABDOMINO-

Recuperarea abdominalo-perineală este o componentă importantă a perioadei

Tehnici de respirație abdominală: Aceste tehnici implică respirația profundă și

Este important să se consulte un specialist în sănătatea postnatală, cum ar fi un

3.1 SCOPUL ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

Scopul studiului "Reeducarea abdomino-perineală post-partum" este de a

3.2 METODE DE CERCETARE FOLOSITE

Pentru a investiga eficacitatea și beneficiile reeducării abdomino-perineale

Figura 3.1- Scara Analogic

Valoarea 0 – nici o durere

FORȚA BILANŢUL MIŞCĂRII

contracţie mai puternică fie a părţii superioare, fie a părţii inferioare a

Tabel 3.1 – Bilanțul muscular al dreptului abdominal

5 Decubit lateral, mâinile sub ceafă, gambele fixate, subiectul face o rotaţie +

Tabel 3.2 – Bilanșul muscular al mușchilor oblici