Kinetoterapia la pacienții cu cancer avansat internați ȋn

Compartimentul Îngrijiri Paliative IRO Iași

Radu Toma1, Gema Bacoanu1, Liliana Nicoleta Crucianu1, F. Buștiuc1 , V. Poroch1,2

1
Compartimentul Îngrijiri Paliative, Institutul Regional de Oncologie Iaşi
2
Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi
Cuprins
I. Noţiuni generale (kinetoterapie/îngrijiri paliative)
Termenul kinetoterapie este format prin contopirea a două cuvinte “kineto”
ce provine din limba greacă “kinesis” însemnând mişcare şi “terapie”. Kinetoterapia
se defineşte ca terapie prin mişcare efectuată prin programe speciale de recuperare
medicală care urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului
funcţional în diverse afecţiuni.
Îngrijirea paliativă potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este definită
ca “o abordare ce îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, ce se
confruntă cu problemele asociate bolilor ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi
alinarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii
şi al altor probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale“.
II. Plan de recuperare
În vederea realizării lucrării, am avut la
dispoziţie un număr de 4 pacieţi (3 bărbaţi şi 1
femeie) cu vârste cuprinse intre 52 – 77 ani care au
urmat un program de kinetoterapie în perioada
septembrie – noiembrie 2017 având ca scop creşterea
calităţii vieţii. Principalele intervenţii de kinetoterapie
practicate în cadrul Compartimentului Îngrijiri
Paliative au constat în:

• mobilizare pasivă/pasivo-activă/activă;
• mobilizare la marginea patului;
• masaj terapeutic;
• kinetoterapie respiratorie;
• tapotaj;
• reluarea mersului cu sau fără sprijin ȋn salon și pe coridor.
•Mobilizare pasivă/pasivo-activă/activă
Tehnicile kinetice dinamice au la bază mişcarea sub toate formele ei. Aceste
tehnici se realizează cu sau fără contracție musculară, ceea ce tranşează de la început
diferența dintre mobilizarea activă şi mobilizarea pasivă.

Flexia dorsală /flexia plantară Flexia membrului inferior

Flexia/Extensia genunchilor
Extensia genunchiului din poziția Abducția/Adducția membrului inferior
şezând la marginea patului din poziția decubit dorsal

Extensia membrelor superioare din poziția Genuflexiuni din poziția șezând la

decubit dorsal cu genunchii flectați marginea patului
Flexia cotului cu rezistență
•Mobilizare la marginea patului
•Masaj terapeutic

În 1966 a fost emisă definiţia masajului (Consiliul Superior de Masoterapie)

- ansamblul mişcărilor manuale sau mecanice care mobilizează metodic ţesuturi sau
segmente de corp în scop terapeutic, estetic sau igienic sau în scopuri sportive.
Masajul terapeutic urmăreşte:
• calmarea durerilor;
• relaxarea musculaturii;
• reducerea contracturii.
Pentru a fi calmant şi miorelaxant se recomandă manevre uşoare şi lente (neteziri şi
fricţiuni).
Kinetoterapie respiratorie
Flexia/extensia cotului din poziția
șezând pe scaun cu membrele
superioare abduse la un unghi de
90°. Inspir lent pe nas când cotul
este extins și expir lent pe gură când
cotul este flectat.
Extensia membrelor superioare din poziția
șezând pe scaun cu membrele superioare
perfect intinse (mâna pe genunchi). Inspir lent
pe nas când membrele superioare sunt extinse
și expir lent pe gură când mâna atinge
genunchiul.
Exerciții de respirații

• Inspir profund pe nas și expir lent pe gură (2 serii a câte 5 repetări);

• Tehnica “aprinderii focului”- inspir profund pe nas și expir lent pe gură cu buzele
ținute ușor deschis (2 serii a câte 5 repetări);
• Inspir profund pe nas cu menținerea de cel puțin 6 secunde în piept și expir lent pe
gură (2 serii a câte 5 repetări);
• Inspir profund pe nas cu expir în două reprize rapide pe gură (2 serii a câte 5
repetări);
• Inspir profund pe nas timp de cel puțin 6 secunde urmat de expir lent pe gură timp de
6 secunde (2 serii a câte 5 repetări).
Abducția/adducția membrelor superioare Abducția membrelor superioare din
din poziția șezând pe scaun cu membrele poziția șezând pe scaun cu membrele
flectate la unghi de 90° flectate la unghi de 90° cu rezistență
•Tapotaj

Percuţia peretelui toracic se utilizează pentru a favoriza secreţiile şi

pentru a ajuta aparatul muco-ciliar să elibereze plămânii de secreţiile reziduale.
Această manevra se mai numeşte şi tapotaj, cuvânt ce derivă de la manevra de
masaj (tapotament) şi constă într-o batere ciclică pe peretele toracic ce produce un
sunet asemănător cu spargerea unui balon. Mâna se ţine în forma unei cupe, iar
mişcările se execută din încheietura mâinii. Vibraţiile au un rol important în
drenajul bronşic. Se poate face manual de către fiziokinetoterapeut (scuturări ale
toracelui efectuate în timpul expiraţiei pacientului; aceste vibraţii susţin şi
stimulează mobilizarea secreţiilor) dar şi cu ajutorul unor aparate de vibromasaj.
•Reluarea mersului cu sau fără sprijin ȋn salon și pe
coridor
III. Rezultate
Beneficii ale kinetoterapiei aduse pacienților cu cancer avansat internați ȋn
Compartimentul Îngrijiri Paliative IRO Iași:
• menținerea și creșterea masei și forței musculare;
• accelerarea circulației venoase de retur ce previne apariția edemelor de stază;
• accelerarea metabolismului bazal;
• creșterea ventilației pulmonare ce crește aportul de oxigen;
• stoparea procesului de demineralizare osoasă;
• prevenirea contracturilor și retracțiilor musculo-tendinoase;
• prevenirea hipotensiunii de ortostatism;
• stimulează tranzitul intestinal;
• prevenirea escarelor de decubit;
• menținerea unui tonus psihic pozitiv.
IV. Concluzii
Ȋn cadrul Compartimentului Ȋngrijiri Paliative al Institutului Regional de
Oncologie Iaşi se realizeză kinetoterapia pacienţilor urmărind ameliorarea funcțiilor
diminuate ȋn urma evoluţiei progresive a bolii cronice sau a unor traumatisme. Chiar
dacă în multe cazuri kinetoterapia nu poate realiza recuperarea în totalitate sau
vindecarea, exerciţiul fizic se asociază cu creşterea calităţii vieţii acestor pacienţi.

Esența fericirii este sănătatea, iar a sănătății este mișcarea !!!