Lucrare Practica Nr. 5: Asist. Univ. Dr. Buculei Ioana

Lucrare practica nr.
Asist. Univ. Dr. Buculei Ioana

SUMAR
Evaluarea pacientului cu afecțiuni respiratorii cronice - în vederea

reabilitării:
I - cuantificarea invalidității respiratorii, evaluarea capacității de a
desfășura activitatea fizică curentă și a capacității de efort (test de mers,
ergometerie)
II - evaluarea funcției musculaturii periferice, evaluarea nutrițională
III -evaluarea funcției pulmonare în timpul somnului, evaluarea
psihologică, evaluarea calității vieții
Evaluarea pacientului cu afecțiuni
respiratorii cronice - în vederea reabilitării
II
Evaluarea funcției musculaturii respiratorii

Introducere
-Alterarea musculaturii respiratorii are repercursiuni cel mai pregnant
asupra funcționării pompei toraco-pulmonare în două situații: bolile
neurologice/neuromusculare și BPOC
-În cazul BPOC oboseala musculară este direct implicată în scăderea
capacității de efort și alterarea calității vieții
II

Introducere
-Oboseala musculară, incapacitatea unui mușchi odihnit de a continua să
genereze o forță ca răspuns la sarcină, fenomen care este reversibil după un repaus
mai mult sau mai puțin îndelungat
-Există 3 tipuri de oboseală musculară: centrală(inhibiție de chemoreceptori și
proprioreceptori), de transmisie(alterare axonală, a joncțiunii neuromusculare sau
a membranei musculare), periferică(alterarea contractilității).
-Semne clinice de oboseală musculară: reducerea neexplicată a capacității vitale;
retenția de CO2 în stare de veghe și în timpul somnului; dispnee; vorbire dificilă;
mișcare paradoxală toraco-abodminală; slăbiciune musculară generalizată.
II

Explorarea funcției mușchilor respiratori
1. Determinarea presiunilor inspiratorii și expiratorii maxime
2. Presiunea transdiafragmatică (Pdi)
3. Stimularea frenicului
II

−Echipament: Se folosește un spirometru prevăzut cu modul shutter(analizează presiunea
musculaturii respiratorii) și un soft de analiză.
−Tehnică: bolnavul stă așezat sau în picioare cu spatele drept; manevra începe de la
volumul rezidual pentru presiunea inspiratorie maximă și de la capacitatea pulmonară
totală pentru presiunea expiratorie maximă; efortul respirator trebuie susținut pentru
minim o secundă, se efectuează un număr suficient de repetiții (se selectează cea mai bună
din 3 determinări consecutive); un interval de aproximativ un minut este permis între
încercări;
II

−Contraindicații: anevrism, hipertensiune necontrolată, incontinență urinară, operații
abdominale sau toracice recente.
−Interpretare: nu trebuie pus semnul egal între presiunile obținte și forța musculaturii
respiratorii. Contracția musculară se desfășoară având la bază relația forță-lungime.
Presiunile depind nu numai de puterea intrinsecă a musculaturii respiratorii ci și de
anumiți factori contribuitori.
II
Evaluarea funcției musculaturii periferice
Introducere
−Parametrii urmăriți în evaluarea performanței muculaturii periferice sunt forța și

anduranța musculară
−Atât forța cât și anduranța musculaturii periferice pot fi apreciate prin metode
clinice, pentru care există valori de referință
−Dinamometria manometrică reprezintă una din cele mai facile metode de
apreciere a forței musculaturii periferice, având o importanță majoră în
monitorizarea programelor de kinetoterapie
II
Evaluarea funcției musculaturii
periferice
Determinarea forței musculaturii
periferice
−Forța musculară maximă sau tensiunea generată
de un mușchi (un grup de mușchi) poate fi
măsurată folosind o serie de echipamente
−Dinamometria măsoară forța musculară
izometrică cu ajutorul unui echipament mecanic
sau electric. Măsurarea forței de prehensiune cu
ajutorul unui aparat mecanic se face prin
compresarea pompei unui manometru, în timp ce
un pointer se deplasează pe o scală.
II
Determinarea forței musculaturii periferice
−Ridicarea de greutăți maxime cu o repetare (1-RM) este o metodă dinamică de
măsurarea a forței musculare izotonice prin determinarea greutății maxime ce poate fi
ridicată o singură dată în timpul unui program standard de exerciții fizice cu greutăți.
−Greutatea maximă care poate fi ridicată odată de un anumit grup de mușchi este
cunoscută drept repetare maximă (1-RM)*. Valoarea 1 RM este utilizată pentru a
prescrie intensitatea programului de antrenament de rezistență:
−Alegeți un exercițiu cu o greutate care poate fi efectuată de maxim 10 ori cu tehnica
corectă (adică 10 RM). Începeți cu o greutate de 50 până la 60% din greutatea
pacientului 1 RM. Efectuați un set (10 repetări) pentru un anumit exercițiu. Scopul este
de a crește greutatea până la 80% din pacientul greutatea maxima, asigurându-se în
același timp că pacientul efectuează exercițiul cu tehnica corectă. După ce pacientul
poate efectua trei seturi de exerciții, greutatea poate fi mărită.
*Atenție: Testarea pacienților cu reabilitare pulmonară pentru 1 RM nu este
recomandabilă. Pot exista preocupări privind articulațiile, ligamentele și densitatea
osoasă la mulți dintre acești pacienți.
II

Determinarea forței musculaturii periferice
−Pentru a evita problemele legate de testarea pacienților pentru 1-RM, intensitatea
exercițiilor fizice poate fi prescrisă astfel:
− Utilizați un test sub-maxim pentru a estima 1-RM a pacientului. Pacientul ridică o
greutate pe care o poate ridica doar de 2-3 ori; această greutate este luată în proporție de
80% din valoarea 1-RM a pacientului. Din aceasta, 1-RM poate fi calculat și intensitatea
prescrisă ca pentru metoda 1 RM. Utilizați o greutate pe care pacientul o poate ridica
doar de 10 ori.
II
Evaluarea nutrițională
−Măsurătorile simple ca greutatea corporală sau indicele de masă corporală (IMC)
sunt utile, dar puțin sensibile
−Măsurătorile antropometrice pentru evaluarea compoziției corporale nu sunt
suficient de precise și sunt greoaie
−Parametrii biologici suferă și ei din cauza lipsei de sensibilitate
−Metodele de referință în practică sunt Impedanțmetria și DEXA (absorbțiometria
cu raze X). Ambele metode sunt reproductibile şi sunt suficient de practice pentru
a fi utilizate în mod curent. Disponibilitatea lor este însă încă redusă în România.
−Utilizarea cântarelor „domestice” pentru evaluarea comnpoziției corporale nu a
fost validată în practică.
II
MNA- mini nutritional assessment
−S-a demonstrat clinic că pacienții cu BPOC cu un IMC normal, dar cu risc
crescut de malnutriție prezintă un grad mai sever de dispnee și un prognostic
global mai nefavorabil decât cei fără acest risc
−MNA este un instrument multidimensional format din 6 întrebări de screening
(punctaj sub 12 = risc de malnutriție) și alte 12 întrebări de evaluare, punctaj total
sub 17 indicând malnutriție și între 17 și 23,5 risc de malnutriție
II
MNA- mini nutritional assessment
6 întrebări screening 12 întrebări de evaluare (max. 16 puncte)
Scăderea aportului alimentar în ultimele 3 Instituționalizare

luni prin probleme digestive, dentare sau Polimedicație
de apetit Escare
Scădere ponderală în ultimele 3 luni Număr de mese complete zilnice
Mobilitate Consum proteic
Stress psihologic sau boală somatică acută Consum de legume și fructe proaspete
Probleme neuropsihice Consum de lichide
IMC (kg/m2) Mod de nutriție
Autoevaluarea statusului nutrițional
Evaluare comparativă cu persoane de aceași vârstă
Circumferință brahială
Circumferință gambieră
III
Evaluarea funcției pulmonare în timpul somnului

Introducere
- Somnul normal este compartimentat în mai multe stadii, care se succed de la

superficial la profund
- Există mai multe entități patologice care alterează structura somnului, prin
fragmentări succesive și reducerea duratei și eficienței somnului profund
- Investigarea patologiei asociate somnului se face prin polisomnografie
completă într-un laborator de somn sau prin somnografie cardio-respiratorie
cu aparate portabile
III
Modificări ale funcției respiratorii în variate entități
patologice în timpul somnului
a. Somnul și obezitatea
- Obezitatea are repercursiuni importante asupra mecanicii ventilației și poate
duce la insuficiență respiratorie cronică
- Dispneea de efort este un simptom frecvent la pacienții obezi și contribuie la
handicapul acestora
- Consecința primară a obezității este o diminuare a complianței peretelui
toracic, legate de dificultăți în expansionarea cutiei toracice și mișcarea
diafragmului
- Obezitatea, prin existența depozitelor grăsoase la nivelul pereților faringieni
antero-laterali sau chiar existența acestor depozite în absența obezității poate
declanșa colapsul complet al faringelui
III

b. Somnul în BPOC
- Efectele cunoscute ale somnului asupra respirației, ce includ un ușor grad de
hipoventilație ca urmare a hipercapniei și o sensibilitate diminuată la stimulii
respiratori, nu au un impact advers la indivizii normali
- La pacienții cu BPOC, aceste modificări fiziologice din timpul somnului pot
avea un efect serios asupra schimbului de gaze și se pot dezvolta episoade de
hipoxemie severe.
III
c. Somnul în bolile neurologice și ale cutiei toracice

- Somnul poate fi afectat într-o varietate de boli neurologice, ale musculaturii
respiratorii și/sau ale sistemului osos, care induc în mod indirect deficiențe ale
pompei respiratorii și conduc în final la insuficiența respiratorie cronică
- Slăbiciunea mușchilor respiratori din bolile neuromusculare reprezintă o cauză
semnificativă de morbiditate și mortalitate. La acești pacienți, somnul este
fragmentat, cu o durată totală mai scurtă, microtreziri frecvente.
III
Investigarea pacienților cu sindrom de apnee în somn
Elemente clinice sugestive de SAS

 Simptome apărute în timpul somnului: sforăit zgomotos, deranjant pentru
parteneri, agravat de consumul de alcool, întreruperea somnului prin apnei
repetate însoțite de mișcări ale extremităților, somn neodihnitor, transpirații
nocturne, întreruperea somnului prin pseudo-atacul de panică, nicturia
 Simptome observate în starea de veghe semnalează adesea evoluția îndelungată
și gravitatea bolii: oboseala diurnă, somnolența diurnă excesivă în situații non-
stimulante (privitul la TV, cititul, munca la computer, asistarea la un spectacol
sau serviciul religios), fiind responsabilă de accidente profesionale sau rutiere
cu angajarea responsabilității medicale, tulburări de atenție, de memorie și de
funcție cognitivă.
III
a. Polisomnograful
- Sistem computerizat care permite înregistrarea pe 32-35 canale a datelor
polisomnografice și analiza lor detaliată, precum diagnosticul complex și
controlul terapeutic al afecțiunilor somnului (8 canale pentru
electroencefalograma, 2 canale pentru electrooculograma, 3 canale pentru
electrocardiograma, 2 canale pentru electromiografie mentonieră și 2 pentru
EMG picior).
- Se măsoară și fluxul respirator pe canulă nazală, presiunea, sforăitul cu un
microfon laringian, efortul cu senzori piezo-electrici pentru torace și abdomen,
poziția corpului cu senzor integrat în unitatea pacient, puls periferic și saturația
în oxigen cu senzor de deget atașat la puls-oximetru intern, senzor de lumină
integrat în unitatea principală folosit pentru a măsura timpul în pat.
III
b. Somno-poligraful cardiorespirator
- Sistem pentru diagnosticul și controlul terapeutic al apneei în timpul somnului
- Aparatul se poate transporta foarte ușor, înregistrând 7 canale
- Este solid și suficient de mic pentru ca pacienții să îl poată folosi și la
domiciliu
- Senzorii se conectează direct la somnograf nefiind nevoie de conectarea la un
alt dispozitiv, oferindu-i astfel pacientului mai multă libertate de mișcare
III
Indicații
 Diagnostic - pentru identificarea unei posibile cauze de tulburare a respirației în
timpul somnului
 Titrare CPAP - odată stabilit diagnosticul de sindrom de apnee în somn, se
realizează un alt studiu pentru stabilirea presiunii terapeutice optime
 Split Night - în prima parte a nopții studiu diagnostic, în cea de a doua titrare
CPAP
 Testul de latență multiplă a somnului - varianta standard de măsurarea a
timpului necesar pentru a adormi în situații normale, în condițiile standard ale
unui laborator de somnologie
 Testul de menținere a vigilenței - testează capacitatea pacientului de a se
menține treaz pe durata zilei, în condiții prielnice de somn.
III
Evaluarea psihologică
- Evaluarea psihologică poate include: evaluare cognitivă, teste screening

pentru anxietate și depresie (BDI, HAD,HAM-D), testarea stilului de coping
sau teste de personalitate, interviuri structurate și discuția liberă
- Instrumente de evaluare pentru tipuri și tulburări de personalitate:
chestionaru Cornell Index, Inventarul de personalitate multifazic Minnesota
(MMPI), Metodele proiective
- Interviurile clinice structurate
- Evaluarea cognitivă, testul Mini-Mental State Examination(MMSE) sau
Folstein
- Scale de anxietate și depresie: Scala de depresie Beck (Beck Depression
Inventory - BDI, Scala de anxietate HAD (Hospital Anxiety and Depression
scale), Scala Hamilton (The Hamilton Depression Rating Scale - HDRS sau
HAM-D))
III
Evaluarea calității vieții
- În afecțiunile respiratorii cronice, pierderea autonomie fizice afectează

calitatea vieții
- Evaluarea calității vieții în patologia respiratorie se face în mod optim prin
asocierea de chestionare generice și specifice
- Reabilitarea respiratorie aduce beneficii semnificative și durabile asupra
calității vieții
- Instrumentul intrat în practica majorității centrelor de reabilitare pulmonară
este Chestionarul Saint George
- Discuția liberă sau semidirijată poate releva aspecte omise de chestionarele
standardizate
Lucrarea practică nr. 5
Asist. Univ. Dr. Ioana Buculei

SUMAR
 Aplicarea în practica curentă a unui program de reabilitare

pulmonară: componente, infrastructură, echipă multidisciplinară,
tipuri de programe de reabilitare, selecția bolnavilor
Aplicarea în practica curentă a unui
program de reabilitare pulmonară
Definiția și componentele unui program de reabilitare

pulmonară (PRP)
-Medicina de recuperare reprezintă „medicina a treia”, după medicina

preventivă și medicina farmacologică
-un PRP reprezintă o structură complexă, multidimensională, de servicii
care se adresează pacienților cu dizabilități/invaliditate și decondiționare
determinate de boli pulmonare cronice, precum și familiilor acestora, cu
scopul de a optimiza performanța fizică și psihosocială și de a asigura o
mai mare autonomie pacientului
Componentele esențiale ale PRP
Prevenție
Suport psiho- Selecție și

social Evaluare
PRP
Exerciții Construirea aderenței
fizice îndelungate
Educare
pacient/familie
Infrastructură, facilități, echipamente
-Pentru derularea unui PRP trebuie să existe o infrastructură adecvată. Acest
lucru se poate realiza optim în cadrul unui centru „dedicat” care să cuprindă :
 Unitate cu paturi (în cazul staționărilor de zi)  Sală de sport, bine ventilată având un nivel de
 Cabinet de consultații încălzire plăcut și care să fie suficient de mare
pentru numărul anticipat de pacienți care se
 Cabinet de explorări funcționale respiratorii dorește
 Spațiu rezervat claselor de predare a noțiunilor  Culoar suficient de larg (minimum 3 m) și
elementare despre boală și factori de risc lung (30m) pentru testele de mers
 Spațiu pentru ședințele de  Acces facil la vestiare, grupuri sanitare, sală
psihoterapie/relaxare tratamente
 Echipament pentru investigații de urgență;
defibrilatoare, oxigen, măști etc.
 Sală aerosoloterapie
-Dacă mai există în dotare, bazin cu apă, locuri de plimbare cu ambient natural
și nepoluat, locuri de parcare etc, centrul respectiv se apropie de standardele de
vârf.
Echipa multidisciplinară de recuperare

-Pentru derularea unui PRP comprehensiv, este necesară implicarea unei echipe
multidisciplinare, în cadrul căreia fiecare membru deține responsabilități bine stabilite,
în funcție de pregătirea sa profesională
-Fiecare membru al echipei va avea sarcinii bine stabilite încă de la includerea
pacientului în PRP
-Se recomandă organizarea periodică a întâlnirilor în cadrul cărora să se discute despre
evoluția pacienților incluși în program, progrese dar și dificultăți întâmpinate, măsurile
ce trebuie luate în continuare
-Este utilă nominalizarea unui coordonator, care să supravegheze buna desfășurare a
programului
-Ideal, componeța echipei este următoarea: medic pneumolog, kinetoterapeut, asistent
de recuperare, farmacist, dietetician, psiholog, terapeut ocupațional, asistent social,
medic de familie.
Kinetoterapeutul
-evaluează nevoile fizice ale pacientului
-concepe și conduce programul de antrenament fizic,
-individualizează exercițiile fizice în funcție de toleranța
individuală a fiecărui pacient
-creează programe corespunzătoare
-monitorizează pacienții pe durata antrenamentului
-oferă sfaturi practice privind eforturile recomandate și pe cele pe
care nu le pot practica în siguranță în cadrul activități sportiv-
recreative.
Kinetoterapeutul
-Contribuie împreună cu familia pacientului la creșterea gradului
de independență fizică al acestuia.
-În timpul ședințelor de antrenament fizic, pacienții cu afecțiune
respiratorie cronice necesită o monitorizare atentă datorită
hipoxemiei, bronhospasmului, dispneei sau altor comorbidități
cardiovasculare. Pentru realizarea optimă a acestei sarcini, în
timpul ședinței de antrenament trebuie să existe un kinetoterapeut
la maxim 4 pacienți respiratori.
-Recuperarea pulmonară la pacienții cu deficiențe/handicapuri respiratorii

cronice este astfel un proces continuu ce începe în spital și se continuă în
afara acestuia, la domiciliu pacientului, având la bază o permanentă
comunicare între membrii echipei de recuperare și pacient
-Evaluarea cunoștințelor de specialitate și a competențelor membrilor
echipei de recuperare trebuie efectuată cu regularitate de către
coordonatorul acesteia (anual sau la 6 luni)
Tipuri de programe de reabilitare pulmonară
-PRP trebuie să fie individualizate („different needs, different settings”),
astfel s-au configurat mai multe categorii de PRP:
 „IN Patient” - pentru pacienții internați într-o structură
specializată din cauza unor dizabilități/handicapuri mari sau cei
aflați într-o fază încă instabilă sau cei incapabili de a merge
periodic la un centru de RP.
 „OUT Patient” (modelul extern sau ambulator) - pacienții
ambulatori care se adresează centrului de profil venind la ședințe
de reabilitare regulat. Pacientul trebui încurajat ca între ședințe, să
efectueze singur un reantrenament fizic la domiciliu
 „Home Patient” (home-based pulmonary rehabilitation programs)
- asistență medicală de reabilitare pulmonară la domiciliul
pacienților
 ”Community rehabilitation” - centre sportive/medicale/săli de
sport, aflate în arealul de domiciliu al unui grup de bolnavi.
Clasificarea diferitelor tipuri de PRP cu
avantajele/dezavantajele aferente
Tip program Avantaj Dezavantaj
In-patinet Supraveghere mai bună Cost ridicat

Siguranță crescută Capacitate limitată
Permit un training de intensitate crescută Complianță dificilă pe termen
Asistență mai bună a complicațiilor îndelungat
Out-patient Economie de resurse medicale, comparativ cu Deplasare (centrele pot fi la mare

modelul „in patient” distanță de domiciliul pacientului)
Conferă siguranță/facilități/echipamente Pot absorbi un număr limitat de
pacienți
Home patient Oferă posibilitatea de a rămâne în habitatul cu care Disponibilitate limitată de

este obișnuit bolnavul echipamente/facilități
Nu necesită deplasare la centrul de RP Suport limitat din partea echipei
Pot fi incluși un număr mare de pacienți terapiei respiratorie (motivație,
Aderență mai bună pe termen mai îndelungat educare, intensitatea trainingului,
Cost scăzut monitorizare)
Absența stimulării legate de grup
Community Aproape de casă Disponibilitatea personalului

Potențial de dezvoltare Calitatea supravegherii
Tipuri de programe de reabilitare pulmonară
-Durata minimă a unui program de reabilitare nu a fost precis

deliminitată. În funcție de complexitatea cazului și posibilitățile centrului
se pot face 2-3-5 ședințe/săptămână, timp de 6-12 săptămâni, ceea ce se
traduce printr-un cumul de ≥ 72 ore
-Unii autori recomandă ca după fiecare exacerbare pacientul să reintre
într-un program de reabilitare, indiferent dacă a mai participat recent
-Durata ședințelor per săptămână este în jur de 150 minute dintre care 60
minute sunt alocate educării medicale (explicarea medicației, nutriției,
anatomiei etc.) și 90 minute pentru exercițiile fizice. Durata se adaptează
în funcției de tipul de program.
Durata, secvențele și conținutul fiecărei ședințe
Săptămâna 1 • Evaluarea completă, teste de

diagnostic
Săptămâna 2 • Explicarea PRP, folosirea dispozitivelor de

inhalare, exerciții fizice
Săptămâna 3 • Explicarea medicației, exerciții fizice
Săptămâna 4 • Explicarea nutriției, anatomia plămânului, exerciții fizice
Săptămâna 5 • Tehnici de conservare a energiei,prevenirea infecțiilor, exerciții

fizice
Săptămâna 6 • Tehnici de relaxare și controlul panicii, acomodarea la boală, exerciții

fizice
Săptămâna 7 • Echipamente adaptative, beneficiile PRP, teste de monitorizare, exerciții

fizice
Săptămâna 8 • Explicarea derulării PRP acasă, evaluarea finală, exerciții fizice

Selecția bolnavilor pentru includerea în programul de

reabilitare
-RP are 2 scopuri majore: (1) controlul și ameliorarea simptomelor și (2)

ajutarea ca bolnavii să poată atinge un nivel optim de activitate
-Succesul RP este determinat, cel puțin în parte, de o selecție
corespunzătoare a bolnavului. Candidatul ideal este pacientul cu o
limitare funcțională de la moderat la moderat severă, care se găsește într-
o fază stabilă consecutiv terapiei medicale standard, neîmpiedicat sau
limitat de alte entități patogenice serioase sau instabile, doritor și capabil
ca să învețe despre boala de care suferă și motivat să investească timp și
efort pentru asumarea unui asemenea PRP.
Selecția bolnavilor pentru includerea în programul de reabilitare

-Programele comprehensive de reabilitare pulmonară sunt recomandate, în special
la pacienții care păstrează o afectare funcțională, în ciuda instituirii unei terapii
farmacologice optime.
-Practic toți pacienții cu boală respiratorie cronică (obstructivă sau restrictivă),
simptomatici, ar trebui incluși într-un PRP de mai mică sau mai mare complexitate,
în funcție de caracteristicile bolii și de posibilitățile centrului spitalicesc.
Selecția bolnavilor pentru includerea în programul de reabilitare
-Sunt descrise următoarele contraindicații:
 Generale: deficite neurologice majore, deficite neuromusculare majore, deficite
ortopedice
 Pulmonare: PaCO2 > 40 mmHg, PaO2 < 70 mmHg, hipertensiune pulmonară severă
 Cardiovasculare: angină instabilă, insuficiență cardiacă decompensată, infarct
miocardic recent (sub 4 săptămâni), aritmii cardiace necontrolate, inclusiv BAV gr.II
sau III, stenoza aortică simptomatică, severă, cardiomiopatia hipertrofică, miocardita
recentă, TAs în repaus > 200 mmHg, TAd > 100 mmHg, pericardită acută, anevrism
disecant suspect sau cunoscut, tromboflebită, embolie pulmonară sau sistemică
recentă
 Altele: disfuncție hepatică, insuficiență renală, cancer metastatic, deficit cognitiv
sever, afecțiuni psihiatrice asociate unui status deficitar al memoriei și complianței,
impedimente de comunicare, auz, capacitate vizuală limitată, abuz de substanțe ce
determină addicție.
Antrenamentul fizic
-Antrenamentul fizic este considerat de majoritatea clinicienilor

„elementul cheie” a RP
-Indiferent de tipul de antrenament fizic efectuat, important este ca
acesta să se adreseze primordial acelor grupe musculare care sunt
implicate în activitățile zilnice curente (ADL). Antrenamentul va viza
ameliorarea mai multor domenii: funcția musculară, posturarea,
coordonarea, echilibrul și efectuarea cât mai efecientă a ADL.
-În funcție de abilitățile pacientului și facilitățile oferite de centru,
pentru musculatura extremităților inferioare se vor combina, plimbatul,
urcatul scărilor, cicloergometria sau înotul, iar pentru extremitatea
superioară, vor fi folosite de la banale greutăți de mână până la
accesarea circuitelor de rezistență
Evaluarea programului: monitorizare, eficiență,

beneficii
-Evaluarea completă a bolnavilor selectați cu stabilirea cât mai riguros

posibil a stadiului bolii, a simptomatologiei, a complicațiilor bolii, a
comorbidităților, a impactului pe care boala îl are asupra vieții
pacientului, constituie demersul pentru alegerea celui mai adecvat tip
de program corespunzător cazului respectiv
-Parametrii obținuți în urma evaluării la includerea în PRP vor fi
urmăriți și comparați periodic pentru a se cuantifica eficiența/non-
eficiența PRP, precum și ajustarea strategiilor de creștere a eficienței
(măsurarea funcției pulmonare, aprecierea simptomatologiei, a
toleranței la efort, a calității vieții, ADL, statusul nutrițional)

beneficii
EFICIENȚA, după 1,5-3 luni de derulare a unui program se consideră

că acesta a fost eficient dacă:
 Se obține o creștere a capacității de efort
 Se înregistrează o creștere ponderală mai mare de 2 kg/8
săptămâni la pacienții subponderali
 Se observă o îmbunătățire semnificativă a calității vieții
 Reduce senzația de dispnee în cursul efortului

beneficii
BENEFICII:
 Reducerea simptomatologiei respiratorii (dispneea și fatigabilitatea)
 Creșterea capacității de efort
 Îmbunătățirea calității vieții
 Creșterea abilității de a realiza activitățile cotidiene
 Ameliorarea simptomelor psihice (remiterea anxietății și depresiei etc.)
 Acumularea de noi cunoștințe despre boală și tratamentul acesteia
 Reducerea spitalizărilor și a utilizării resurselor medicale
 Reinserția profesională, pentru unii pacienți
 Crește supraviețuirea?
DE REȚINUT
 Reabilitarea pulmonară nu modifică deteriorarea progresivă a
funcției pulmonare care are loc în boala cronică pulmonară
 Un program de reabilitare pulmonară eficient necesită o abordare
multidisciplinară care să combine recondiționarea fizică cu
educația și cu asigurarea unui suport psihosocial
 Evaluare performanței fizice aigură baza pentru prescripția
efortului fizic, jalonează nivelul bazal necesar estimării
progresului și ajută la determinarea gradului de hipoxemie,
nevoia administrării de oxigen în timpul efortului
 Creșterea toleranței la efort, diminuarea intesității/controlul
simptomelor și ameliorarea nivelului de activitate zilnică, sunt
beneficiile cele mai documentate ale reabilitării pulmonare

Lucrare Practica Nr. 5: Asist. Univ. Dr. Buculei Ioana

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Practica Nr. 5: Asist. Univ. Dr. Buculei Ioana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare practica nr.

Asist. Univ. Dr. Buculei Ioana

Evaluarea pacientului cu afecțiuni respiratorii cronice - în vederea

Evaluarea funcției musculaturii respiratorii

Evaluarea funcției musculaturii respiratorii

Evaluarea funcției musculaturii respiratorii

Evaluarea funcției musculaturii respiratorii

Evaluarea funcției musculaturii respiratorii

−Parametrii urmăriți în evaluarea performanței muculaturii periferice sunt forța și

Evaluarea funcției musculaturii periferice

Scăderea aportului alimentar în ultimele 3 Instituționalizare

Evaluarea funcției pulmonare în timpul somnului

- Somnul normal este compartimentat în mai multe stadii, care se succed de la

Evaluarea funcției pulmonare în timpul somnului

c. Somnul în bolile neurologice și ale cutiei toracice

Elemente clinice sugestive de SAS

- Evaluarea psihologică poate include: evaluare cognitivă, teste screening

- În afecțiunile respiratorii cronice, pierderea autonomie fizice afectează

Asist. Univ. Dr. Ioana Buculei

 Aplicarea în practica curentă a unui program de reabilitare

Definiția și componentele unui program de reabilitare

-Medicina de recuperare reprezintă „medicina a treia”, după medicina

Suport psiho- Selecție și

Echipa multidisciplinară de recuperare

Echipa multidisciplinară de recuperare

Echipa multidisciplinară de recuperare

-Recuperarea pulmonară la pacienții cu deficiențe/handicapuri respiratorii

In-patinet Supraveghere mai bună Cost ridicat

Out-patient Economie de resurse medicale, comparativ cu Deplasare (centrele pot fi la mare

Home patient Oferă posibilitatea de a rămâne în habitatul cu care Disponibilitate limitată de

Community Aproape de casă Disponibilitatea personalului

Tipuri de programe de reabilitare pulmonară

-Durata minimă a unui program de reabilitare nu a fost precis

Săptămâna 1 • Evaluarea completă, teste de

Săptămâna 2 • Explicarea PRP, folosirea dispozitivelor de

Săptămâna 3 • Explicarea medicației, exerciții fizice

Săptămâna 4 • Explicarea nutriției, anatomia plămânului, exerciții fizice

Săptămâna 5 • Tehnici de conservare a energiei,prevenirea infecțiilor, exerciții

Săptămâna 6 • Tehnici de relaxare și controlul panicii, acomodarea la boală, exerciții

Săptămâna 7 • Echipamente adaptative, beneficiile PRP, teste de monitorizare, exerciții

Săptămâna 8 • Explicarea derulării PRP acasă, evaluarea finală, exerciții fizice

Selecția bolnavilor pentru includerea în programul de

-RP are 2 scopuri majore: (1) controlul și ameliorarea simptomelor și (2)

Selecția bolnavilor pentru includerea în programul de reabilitare

-Antrenamentul fizic este considerat de majoritatea clinicienilor

Evaluarea programului: monitorizare, eficiență,

-Evaluarea completă a bolnavilor selectați cu stabilirea cât mai riguros

Evaluarea programului: monitorizare, eficiență,

EFICIENȚA, după 1,5-3 luni de derulare a unui program se consideră

Evaluarea programului: monitorizare, eficiență,

S-ar putea să vă placă și