Dr Lala Radu Istoric • Primele studii pe baze științifice a fost făcăcute în 1930 – 6 săptamâni repau la pat • 1951 Levine – mobilizare precoce cu perioade progresive de stat în fotoliu • 1952 Newman – exerciții fizice din a 2 zi spitalizare și creșterea gradată până la externare Istoric • 1960 – pacienții care trec prin IM au aceeași capacitate de efort fizic ca și persoanele sănătoase • 1967 Noordwijk aan Zee – pune bazele științifice ale recuperării cardiace • În România în anii 60 la Clinica ASCAR și Fundeni iau naștere primele unități de recuperarea cardiovasculară Fiziologia antrenamentului fizic • Principalul obiectiv – creșterea capacității de efort fizic • Adaptarea la efort: • Mecanisme centrale :creșterea contractilității miocardice; creșterea FC, creșterea presarcinii • Mecanisme periferice :vasodilatație arteriolară în musculatrura striată; creșterea extracției de O2; vasoconstricție în restul teritoriilor Fiziologia antrenamentului fizic • Antrenamentul fizic produce modificări morfologice : • hipertrofia miocitelor și a ameliorarea funcției miocardice; • creștera mărimii coronarelor; dezvoltarea circulației colaterale; • ameliorarea raportului capilare /miocite Efecte hemodinamice ale antrenmentului fizic • Scade FC la efort și repaus • TA scade, • Crește volumul sangvin cu creștera debitului sistolic și cardiac • La nivelul muschilor periferici : crește nr.și densitatea miocitelor, densitatea capilară, conținutul enzimelor oxidative, creștera extracției de O2 Efecte neuroumorale • Scade tonusul simpatic- scade nivelul catecolaminelor plasmatice • Crște tonusl parasimpatic : scade FC și TA la repaus și efort , scade variabilitatea frecvenței cardiace , efect antiaritmic • Scade greutatea , colesterolul total, LDL – colesterolulu, crește HDL-colesterolul, efect antinflamator Etapele recuperării cardivasculare • Evaluarea inițială a pacientului: • Evaluarea performanței cardiace : Fracția de ejecție a VS , cel mai puternic predictor al mortalități precoce și tardive postinfarct • Mortalitatea crește cu scăderea < 45% a FEVS • Evaluarea capacității de efort prin testul de efort Evaluarea inițială • Clinic – istoricul bolii C-V , afecțiuni asociate , ereditate, ex fizic • Biochimie : Glicemie, profil lipidic,transaminaze, uree, creatinină, hemogrmă • Evaluarea performanței cardiace : EKG, Echo, RX, CT ,RMN, Holter EKG, Holter TA • Evaluarea capacității de efort: Test de efort;test cardiopulmonarde efort; test de mers 5 min Stratificarea riscului • RISC SCĂZUT : absența disfuncției FEVS>55% • Absența aritmiilor la efort • IM necomplicat • Henodinamică normală la efort și recuperare post-efort • Absența anginei • Capacitate funcțională>7METs • Absența depresiei Stratificarea riscului • RISC INTERMEDIAR • Disfuncție VS ușoară FEVS = 40-49% • Simptome de angină la nivel moderat de efort 5-6METs sau în revenire • Este atribuit și paciențiilor care nu sunt la risc scăzut sau la risc crescut Stratificarea riscului • RISC CRESCUT : • Disfuncție VS severă FEVS<40% • Stop cardiac în antecedente • Aritmii ventriculare complexe la efort • IM complicat • Hemodinamică anormala la efort : lipsa creșterii TA și FC la efort • Simptome de angină la efort mic <5 METs • Depresie semnificativă Prescrierea activității fizice • Antrenamentul fizic –mișcările corpului sunt sunt planificate, structurate , repetitive cu scopul de a menține sau ameliora condiția fizică • Condiția fizică –capacitatea de a realiza activități fizice cu vigoare , rapiditate, fără oboseală • Volumul activității fizice – cheltuiala energetică totală ( intensitate METs x frecvență x durată) , se exprimă în METs sau % Prescrierea activității fizice • Exercițiul fizic se prescrie în termeni: • 1 Intensitate • 2 Frecvență • 3 Durată • 4 Modalități • 5 Tip de efort • Scop – ameliorarea funcției C-V și diminuarea riscului de recidivă Prescrierea activității fizice • Intensitatea antrenamentului – cel mai important parametru , se stabilește procentual în funcție de capacitatea aerobă maximă stabilită la testul de efort • Foarte ușor <20% - scara Borg <10 • Ușor 20-39 % - scara Borg 10-11 • Moderat 40-59% -scara Borg 12-13 • Greu 60-84 % -scara Borg 14-16 • Foarte greu >85% -scara Borg 17-19 Prescrierea activității fizice • Parametru de apreciere a intensității efortului METs 1 METs =consumul de oxigen necesar in repaus în poziție șezăndă . Exemplu: 1. Exercițiu în pat mișcări a brațelor 1-2 METs 2. Mers pe jos 3-7 METs 3. Urcat scări 4-8 METs 4. Alergare 7-15 METs 5 Dans . 3-7 METs Prescrierea activității fizice • Durata efortului – trebuie să fie de 20-30min pt a fi eficient , și trebuie să dureze 8-12 sapt. Pentru apariția efectului de antrenament • Frecvența exercițiului 3-5 ședințe/sapt în primele săptămâni apoi la 2-3 zile • Modalități de activitate fizică: exerciții în sala de gimnastică, plimbare , alergat,jogging, ciclism , vâslit Fazele recuperării • FAZA I – primele 2 săptămâni • Se adresează paciențiilor cu SCA internați în USTAC, se incepe imediat ce pacientul e stabil • Obiective – prevenirea decondiționării legate de repausul prelungit la pat • Modalități – kinetoterapie activă, mers, gimnastică respiratorie Fazele recuperării • FAZA de Tranziție • Se desfășoară la domiciliu- se continuă exercițiile din faza I, se adaugă mers pe jos pe distanțe progresive mai lungi • FAZA II • Durată 3-16 saptămâni • Locul – Centrul de recuperare sau ambulatoriu neinstuționalizat • Obiective – recuperarea capacității fizice anterioare + renunțarea la fumat, dietă, scădere ponderală, terapie psihologică și comportamentală Fazele recuperării • FAZA III • Durata dupa saptamâna 12-nelimitata • Locul- individual sau în grup • Obiective –Realizarea și menținerea celui mai bun nivel posibil, prevenție terțiară • Modalități- sport de rezistență și alte activități sportive Recupererea după infarct miocardic
• Faza de mobilizare precoce – la pat se începe
chiar din ziua 1 – 3 postinfarct miocardic • se efectueaza mișcări pasive si active ale membrelor (numai sub controlul pulsului, tensiunii arteriale, respiratiei, starii generale a pacientului) • respiratie dirijată Recuperea după infarct miocardic Faza de mobilizare – readaptare : • zilele 2-5 sau la sfârsitul primei saptamâni. • torace ridicat si spatele sprijinit – pacientul participă la alimentație și igienă timp de 10-15 minute • ridicare din pat. • regim de cameră ( între pat si fotoliu). • iesiri din cameră - la toaletă. • plimbări progresive și controlate în afara camerei. • urcare progresivă de trepte. Recuperarea post infarct • FAZA II- primele 2 săptămâni la domiciul • - efort moderat -55-70% din FC max, sedințe de 35-40 min de 4-5ori/săptamână • Plimbări de 30-40 min, excerciții fizice ușoare • Testare la efort la 2 săptămâni de la IM necomplicat • Regim alimentar hipolipidic și hipoglucidic • Evitarea fumatului și consumului de alcool Recuperarea post infarct • FAZA III –faza de menținere va fi continuată pe termen lung • Activități fizice diverse : plimări minim 30 min/zi , mers cu bicicleta , înot, aerobic de 2- 3/săptămână • La pacienții cu IM complicat, repausul va fi prelungit până la rezolvarea acestora, recuperarea va fi inițiată ulterior Cosiliere sexuală • Reprezintă un aspect important care se reflectă asupra calității vieții • Consumul energetic este de 3-5 METs , adică efort moderat pe care un pacient cu risc scăzut sau mediu îl poate tolera. • Este permis în faza II de recuperare. • La apariția anginei este indicată prezentarea la serviciul de urgență Reabilitarea pshiologică • Evaluarera repercusiunilor psihologice ale bolilor cardiace este esnțială. • Intervine: anxietatea , teama, frecvent negarea bolii • Depresia poate domina tabloul clinic • Uneori anxietatea este factor motivațional pentru schimbarea stilului de viață Reabilitarea psihologică • Modelul de schimbare comportamentală identifică 5 stadii: • 1. Precontemplarea- pacientul nu ia în considerarea schimbarea • 2. Contemplarea-pacientul ia în considerare schimbarea, dar nu și modul în care poate fi realizată • 3.Pregătirea- pacientul planuiește cum să facă schimbarea Reabilitarea pshiologică • 4. Acțiunea –pacientul este angajat în schimbare • 5.Menținere sau recăderea- pacientul menține schimbarea ( mai mult de 6 luni) sau renunță • Ședințele de antrenamentcostitui un element de bază în recuperarea psihologică • Recuperarea fizică crește încrederea în forțele proprii, diminuă depresia și anxietatea Reluarea activității profesionale • După IM necomlicat reluarea activității profesionale se face la 2-3 săptămâni pt activități ușoare • 3-4 săptămâni pentru activități medii • 6 săptămâni pentru activități fizice intense • Timpul mediu de revenire la muncă este de 50 zile Reluarea activității profesionale • Factori medical ( vârstnici, sexul feminin, nivel scăzut de educație, severitatea infarctului, disfuncția VS, capacitate redusă de efort) • Factori psihosociali ( anxietatea și depresia post IM, stresul la locul de muncă, motivația de a relua munca, percepția pacientului asupra severității bolii) • Factori economici ( asigurările de sănătate, cerințele de la locul de muncă) Reluarea activității profesionale • Factorii medicali au un rol mionr în probabilitatea de a reveni la locul de muncă. • După un IM necomplicat, testarea la efort la 10- 15 zile , fără aritmie, fără ischemie sau insuficiență cardiacă autorizează reluarea activitătii • După 3 saptămâni de antrenament fizic regulat activitatea se poate relua la 5-6 săptămâni Factorii de predicție de renunțare la programul de recuperere • Factori personali : fumatul, lipsa activitățiilor în timpul liber, ocupații sdentare, munca fizică, neâncrederea în programul , obezitatea, lipsa motivației, depresia, anxietatea • Factori de program:timpul și locul nepotrivit, costul antrenamentului, intensitatea efortului, lipsa variației, lipsa feed –back-ului pozitiv, lipsa de plăcere. Factorii de predicție de renunțare la programul de recuperere • Alti factori: • Lipsa suportului familial • Drumul lung până la centrul de recuperare • Leziuni • Program încărcat la serviciu Recupererea C-V provocări • Principala problemă – subutilizarea ei • 25-30% din bărbați au indicație de recuperere • 11-20% din femei fac recuperere • Aderența pe termen lungeste principalul factor de insucces al recuperării • Abandonul la recuperere este de 50-85%